ICCJ. Decizia nr. 693/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 693/2013

Dosar nr. 4892/100/2011*

Şedinţa publică din 26 februarie 2013

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la 29 aprilie 2011 în Dosarul nr. 3-D/P/2010 de D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Maramureş s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.C.T. pentru infracţiunea de deţinere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenţa unor substanţe psihotrope prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut, în esenţă, că în data de 16 ianuarie 2010 inculpatul şi-a procurat cannabis, l-a deţinut fără drept pentru consum propriu, a consumat asemenea droguri, iar la data de 17 ianuarie 2010 a condus pe drumurile publice (pe traseul Cavnic - Baia Mare) un autovehicul în timp ce se afla sub influenţa substanţelor psihotrope (THC).

Judecând cauza, prin Sentinţa penală nr. 324 din 10 iunie 2011 Tribunalul Maramureş în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului D.C.T., pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care se află sub influenţa unor produse stupefiante prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 18¹ C. pen. şi a art. 91 C. pen., i-a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000 RON.

Curtea de Apel Cluj, soluţionând apelul declarat împotriva acestei sentinţe de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Maramureş l-a respins ca nefondat, apreciind că soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Maramureş, recurs admis prin Decizia penală nr. 824 din 20 martie 2012, prin care a fost casată atât decizia penală cât şi sentinţa penală, ambele pronunţate în această cauză şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Maramureş pe motiv că sentinţa şi decizia atacată sunt nelegale şi asta pentru că, potrivit Legii nr. 202/2010, respectiv art. 320¹ C. proc. pen. dacă inculpatul înţelege să fie judecat pe procedură simplificată, instanţa de fond nu mai efectuează cercetare judecătorească, situaţie în care poate dispune doar condamnarea acestuia cu aplicarea unei pedepse reduse potrivit textelor legale. O altă soluţie, se mai arată în considerentele deciziei, nu este posibilă deoarece în toate celelalte situaţii legea impune în mod firesc efectuarea cercetării judecătoreşti de către un judecător şi administrarea tuturor probelor în condiţiile unei proceduri judiciare complete.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie de Justiţie a dispus ca instanţa de fond în rejudecare, după caz, fie să facă o legală aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. fie să efectueze cercetarea judecătorească în urma căreia va putea dispune oricare din soluţiile prevăzute de lege (achitarea sau condamnarea).

Procedând la rejudecarea cauzei, Tribunalul Maramureş, a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 401 din 07 august 2012, pronunţată de Tribunalul Maramureş în Dosarul nr. 4892/100/2011*, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D.C.T. (fiul lui I. şi C., născut în Baia Mare, CNP 001, studii superioare, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, domiciliat în Baia Mare, str. V., jud. Maramureş) pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care se află sub influenţa unor produse stupefiante prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 18¹ C. pen. şi a art. 91 C. pen., i s-a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000 RON.

În temeiul art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.000 RON - cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut următoarele:

În după-masa zilei de 16 ianuarie 2010 inculpatul D.C.T. a fumat o ţigară ce conţinea THC în timp ce se afla la locuinţa numitului I.B., apoi a doua zi, în jurul orelor 17:00, s-a deplasat împreună cu martorul N.L. de la Baia Mare la Cavnic (la schi) şi retur cu autoturismul tatălui inculpatului marca "S.O." înmatriculat sub nr. XXX condus de inculpat, fiind depistaţi în trafic în Baia Mare, în jurul orelor 20:00, stabilindu-se că inculpatul s-a aflat sub influenţa acestor substanţe, asupra martorului N.L. găsindu-se 0,3 g cannabis.

În cursul urmăririi penale s-a întocmit şi buletinul de analiză toxicologică din 17 ianuarie 2010 de către S.M.L. Baia Mare care a evidenţiat prezenţa de THC în organismul inculpatului.

În cuprinsul raportului de expertiză medico-legală din 26 mai 2010 întocmit de acelaşi serviciu s-a menţionat că nu există metode obiectiv ştiinţifice prin care să se poată stabili nivelul de concentraţie al substanţei respective, însă precizează că aceasta se poate afla în organism până la 72 de ore după consum (în funcţie de cantitatea consumată şi de starea fizică a celui care a ingerat-o), şi că efectele ei apar după 6 - 10 minute de la consum şi se manifestă cât timp se află în organism pe o perioadă care diferă în funcţie de cantitatea de substanţă consumată, de starea fizică a persoanei (cantitatea de ţesut adipos) şi de existenţa unui consum cronic sau ocazional.

Ulterior, la data de 11 ianuarie 2011 s-a dispus efectuarea şi a unui supliment la acest raport de expertiză, în concluziile căruia s-a precizat faptul că în cazul administrării pe cale respiratorie a unei ţigări de THC simptomele neurologice apar după 6 - 12 minute. Perioada în care se menţine în organism este variabilă în funcţie de cantitatea ingerată şi de starea fizică a persoanei (de cantitatea de ţesut adipos în care se depozitează această substanţă şi de unde se elimină treptat), iar perioada necesară pentru eliminarea substanţei de THC provenită din ingerare prin respiraţie a unei singure astfel de ţigări este de cel puţin 72 de ore.

Analizând probele administrate în cauză reiese că inculpatul a deţinut şi a consumat o ţigară cu THC şi a condus autoturismul la un interval de cel puţin 24 de ore de la acest consum fără a avea reprezentarea faptului că această substanţă se mai află în organism, aspect care rezultă atât din actele medico-legale cât şi din declaraţiile martorilor, care nu confirmă că acest consum i-ar fi afectat în mod vizibil capacitatea de a conduce.

Având în vedere împrejurările expuse, lipsa de antecedente penale a inculpatului, poziţia sinceră a acestuia, faptul că a fost preocupat de finalizarea studiilor universitare şi încadrarea într-un loc de muncă, referinţele foarte bune depuse la dosar, tribunalul a apreciat că faptele acestuia nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată (respectiv infracţiunile de deţinere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care se află sub influenţa unor produse stupefiante prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.), astfel că în temeiul art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului, iar în temeiul art. 18¹ C. pen. şi a art. 91 C. pen., aplicându-i-se acestuia sancţiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000 RON.

Solicitările inculpatului formulate prin apărătorul ales de a fi achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, pe motiv că nu ar fi îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, nu au fundament juridic şi asta pentru că inculpatul D.C. şi-a procurat, a deţinut şi a şi consumat cannabis, fiind depistat sub influenţa acestui drog la data de 17 ianuarie 2010. Faptul că în cursul urmăririi penale nu a fost efectuată o percheziţie la domiciliul acestuia, care să ateste că deţine şi alte substanţe stupefiante, pentru a se putea stabili că este consumator de aceste substanţe, nu are relevanţă nici sub aspectul încadrării juridice al infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi nici sub cel al întrunirii elementelor constitutive ale acestei infracţiuni.

În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., acesta a fost obligat să achite statului suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinţei Tribunalul Maramureş a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Maramureş, solicitând condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenţa substanţelor psihotrope prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. 95/2002. În motivare s-a arătat că inculpatul a săvârşit infracţiunile reţinute în actul de sesizare, cu urmări grave care reprezintă elemente de agravare a pericolului social concret al faptelor comise.

Prin Decizia penală nr. 179/A din 11 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Maramureş împotriva Sentinţei penale nr. 401 din 7 august 2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş.

A desfiinţat sentinţa penală atacată în întregime şi judecând cauza .

A condamnat pe inculpatul D.C.T. la 5 luni închisoare pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care se află sub influenţa unor produse stupefiante prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. d) C. pen.

În temeiul art. 81, 82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 5 luni.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 10 lit. d) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D.C.T. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de deţinere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

În motivare, s-a reţinut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Maramureş s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.C.T. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, reţinându-se că în seara zilei de 17 ianuarie 2010, în jurul orelor 19:40, un echipaj al Biroului Poliţiei Rutiere din cadrul Poliţiei municipiului Baia Mare, a oprit în trafic, pe str. V. din Baia Mare, autoturismul marca S.O., înmatriculat sub nr. XXX, în vederea efectuării unui control de rutină.

Cu această ocazie, au fost identificaţi ocupanţii autoturismului în persoana inculpatului D.C.T., care se afla la volan şi N.L., pasager aflat pe scaunul din dreapta faţă. Asupra pasagerului N.L. a fost găsită cantitatea de 0,3 gr. inflorescenţe vegetale de culoare verde oliv, cu aspect de mugur de canabis.

Potrivit buletinului de analiză medicală toxicologică din 17 ianuarie 2010, inculpatul D.C.T. se afla sub influenţa drogurilor, rezultatul analizelor indicând faptul a fost depistat pozitiv pentru THC, drog inclus în categoria celor de risc, conform Tabelului Anexă III din Legea nr. 143/2000.

Prin raportul de expertiză medico-legală din 26 mai 2010, întocmit la solicitarea inculpatului D.C.T., s-a reţinut că simptomele neurologice care apar în urma consumului de THC sunt manifestări asemănătoare unei intoxicaţii alcoolice, cu supra-activitate psihomotorie, cu tulburări ale memoriei de scurtă durată, diminuarea reflexelor, scăderea puterii de concentraţie, a atenţiei, toate acestea conducând la scăderea capacităţii de a conduce autovehicule.

În urma administrării pe cale respiratorie, perioada necesară simptomelor neurologice este scurtă de 6 - 10 minute, iar perioada de timp cât se menţine în organism THC este variabilă în funcţie de cantitatea ingerată, de starea fizică a persoanei în medie constatându-se o perioadă de 72 de ore în care substanţa THC pătrunsă în organism rămâne să îşi producă efectele.

Suplimentul de expertiză medico-legală efectuat ulterior în cauză a stabilit că inculpatul, la ora şi data depistării sale în trafic, la volanul autoturismului, se afla în perioada de timp în care substanţa THC se afla în organism.

Hotărârea instanţei de fond s-a apreciat nelegală şi netemeinică, sub aspectul soluţiei de achitare a inculpatului, pentru comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. b¹), rap. la art. 18 C. pen.

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, Curtea a apreciat că probele administrate în cauză au dovedit că în speţă au fost întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, nefiind incidente prevederile art. 18¹ C. pen.

În cauză, inculpatul a condus pe drumurile publice pe traseul Cavnic - Baia Mare, un autovehicul în timp ce se afla sub influenţa substanţelor psihotrope, prezenţa în organism a acestei substanţe fiind confirmată prin analizele de laborator ce au fost efectuate ulterior.

Mai mult, fişa de cazier auto depusă în cauză a relevat faptul că anterior inculpatul a fost surprins conducând sub influenţa alcoolului, fapta fiind de natură contravenţională (comisă la data de 06 iulie 2008), acest aspect fiind de natură să denote o conduită a inculpatului neconformă cu normele prevăzute de Codul rutier.

În consecinţă, Curtea a apreciat că în cauză au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, nefiind incidente prevederile art. 18¹ C. pen.

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea a apreciat că, raportat la lipsa antecedentelor penale, la persoana inculpatului, dar şi la celelalte criterii generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a impus reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., o pedeapsă de 5 luni închisoare fiind de natură să corespundă scopului preventiv-educativ al pedepsei, astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen.

De asemenea, instanţa a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza şi prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării acesteia, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 5 luni.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, prin incriminarea acestei fapte, legiuitorul a avut în vedere, pe de o parte, descurajarea consumatorilor de droguri de a consuma asemenea substanţe, iar pe de altă parte, descurajarea acelor persoane care au sau aveau intenţia de a încerca să consume droguri.

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii, reglementată de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a reţinut că elementul material al laturii obiective constă în săvârşirea alternativă fără drept, a uneia din următoarele activităţi: cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, cumpărare sau deţinere de droguri de risc sau de mare risc.

Pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 trebuie îndeplinite următoarele condiţii: obţinerea de droguri pentru consum propriu prin una din modalităţile enumerate, subiectul să fie consumator de droguri, iar deţinerea drogurilor să se facă fără drept.

Ori împrejurarea că inculpatul D.C.T. a deţinut drogurile de risc fără drept în momentul în care a primit de la persoanele în anturajul cărora a consumat o ţigară preparată cu canabis, a avut-o în posesia sa pentru o scurtă perioadă de timp şi a folosit-o pentru consumul efectiv de droguri ne poate conduce la concluzia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii incriminate de art. 4.

Inculpatul, atât în declaraţia formulată în faţa instanţei de fond, cât şi în depoziţia dată instanţei de apel, a recunoscut că în data de 16 ianuarie 2010, în timp ce se afla la locuinţa unui prieten, a consumat o ţigară confecţionată artizanal despre care a avut cunoştinţă că ar conţine canabis.

Tot potrivit depoziţiei inculpatului, acesta a mai consumat canabis cu prilejul unei petreceri de Revelion, respectiv la Revelionul anului 2009.

De asemenea, la dosarul cauzei s-a depus buletinul de analiză medicală toxicologică din 17 ianuarie 2010, precum şi raportul de expertiză medico-legală şi suplimentul efectuat la acest raport, toate aceste acte medicale confirmând prezenţa substanţei THC în organismul inculpatului.

Însă consumul de droguri nu presupune în mod obligatoriu, în absenţa unor probe certe, indubitabile şi acţiunea de deţinere a acestor droguri.

Împrejurarea că inculpatul a consumat droguri cu o zi înainte de a fi surprins în trafic şi anterior, într-o altă împrejurare, nu este suficientă pentru a ajunge la concluzia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Astfel, în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, o soluţie de condamnare întemeiată exclusiv pe declaraţia inculpatului D.C.T. este incompatibilă cu garanţiile oferite de art. 6 parag. 1 şi 3 lit. d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Astfel, întrunirea elementelor constitutive ale infracţiuni prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 presupune, alături de obţinerea de droguri pentru consum propriu, şi dovedirea împrejurării că subiectul activ al infracţiunii este un consumator sau un consumator dependent de droguri. Ca atare, în situaţia în care se comite infracţiunea prin oricare dintre modalităţile ce constituie elementul material al laturii obiective, iar inculpatul nu este consumator sau consumator dependent de droguri, fapta sa nu va întruni elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri pentru consum propriu. Dovada faptului că inculpatul este consumator sau consumator dependent de droguri se face printr-o constatare medico-legală sau expertiză de specialitate, nefiind suficientă susţinerea acestuia că este consumator sau consumator dependent de droguri.

În speţa dedusă judecăţii, nu au fost îndeplinite cumulativ aceste condiţii. Astfel, buletinul de analiză medicală toxicologică şi raportul de expertiză întocmit în cauză au confirmat existenţa în organismul inculpatului a substanţei THC. Asupra inculpatului însă nu au fost găsite droguri cu ocazia depistării sale în trafic, cantitatea de 0,3 gr. canabis fiind găsită asupra pasagerului N.L. Mai mult, nu s-a efectuat la domiciliul inculpatului nicio percheziţie care să ateste că deţinea substanţe stupefiante, probându-se doar faptul că a consumat în ziua anterioară substanţe stupefiante şi de asemenea, într-o altă împrejurare.

Nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute anterior, iar în cauză neprobându-se că inculpatul este consumator ori consumator dependent de droguri, Curtea a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel că soluţia ce se impune a fi pronunţată este cea de achitare fundamentată pe prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 179/A din 11 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj a declarat recurs inculpatul D.C.T., solicitând aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, întrucât fapta în modalitatea în care a fost săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, dată fiind atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege.

Recursul declarat de inculpatul D.C.T. este nefondat.

Pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi judecată, s-a stabilit că la data de 17 ianuarie 2010 în jurul orelor 19:40, organele de poliţie au oprit în trafic autoturismul S.O. cu numărul de înmatriculare XXX ce se deplasa pe str. V. din Baia Mare. Au fost identificaţi inculpaţii D.C.T., aflat la volan şi N.L. ce ocupa scaunul din dreapta faţă. Asupra acestuia din urmă a fost găsită cantitatea de 0,3 gr. inflorescenţe vegetale cu aspect de mugur de canabis.

Potrivit buletinului de analiză medicală toxicologică din 17 ianuarie 2010, inculpatul D.C.T. se afla sub influenţa drogurilor, fiind depistat pozitiv pentru THC, drog de risc conform tabelului Anexă III din Legea nr. 143/2000.

Prin raportul de expertiză medico-legală din 26 mai 2010 s-a stabilit că simptomele neurologice care apar în urma consumului de THC sunt manifestări asemănătoare unei intoxicaţii alcoolice, cu supra-activitate psihomotorie, cu tulburări ale memoriei de scurtă durată, diminuarea reflexelor, scăderea puterii de concentraţie, a atenţiei, toate acestea conducând Ia scăderea capacităţii de a conduce autovehicule.

Suplimentul de expertiză medico-legală a stabilit că inculpatul D.C.T. la ora şi data depistării sale se afla în perioada de timp în care substanţa THC se afla în organism, fapta sa realizând elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influenţa substanţelor psihotrope prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

Se apreciază că pedeapsa de 5 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 5 luni stabilită în apel inculpatului pentru infracţiunea săvârşită, este în conformitate cu criteriile de individualizare enunţate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat la gradul de pericol social major al faptei şi conduita recurentului. Se retine din fişa de cazier auto că la 06 iulie 2008 a fost sancţionat contravenţional pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenţa alcoolului, ce relevă conduita acestuia, de nesocotire a normelor rutiere prevăzute în O.U.G. 195/2002.

De asemenea, aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ prev. în art. 91, nu se justifică întrucât fapta sa prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, urmând a se afla în vedere modul şi mijloacele de săvârşire, împrejurările în care a fost comisă, urmarea care s-ar fi putut produce, nefiind în măsură să conducă la achitarea recurentului şi aplicarea unei sancţiuni administrative.

Circumstanţele personale favorabile inculpatului - necunoscut cu antecedente penale, conduita sinceră manifestată în proces, preocuparea sa pentru finalizarea studiilor universitare şi obţinerea unui loc de muncă, comportarea bună în societate atestată prin referinţele depuse la dosar - au fost avute în vedere în apel şi valorificate ca circumstanţă atenuantă în sensul dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen., pedeapsa fiindu-i redusă sub minimul special, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 lit. d) C. pen.

Infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană care se află sub influenţa unor substanţe stupefiante prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, este o infracţiune de pericol, formală, întrucât urmarea săvârşirii acţiunii constă într-o stânjenire a normalei desfăşurări a relaţiilor sociale privitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

Aplicarea dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. este posibilă deopotrivă atât în cazul infracţiunilor de rezultat, materiale în care urmarea imediată se concretizează printr-un rezultat, printr-o schimbare în realitatea obiectivă cât şi în situaţia infracţiunilor de pericol ce rezultă din însăşi săvârşirea faptei - "ex re"; aceasta dacă se apreciază în concret că, în raport de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana şi conduita făptuitorului, că prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate din lege şi prin conţinutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanţă, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În speţă, în raport de criteriile enunţate, inclusiv de conduita inculpatului, se apreciază că fapta acestuia prezintă gardul de pericol social al unei infracţiuni.

Împrejurarea invocată de apărare, anume că inculpatul a condus autovehiculul după mai mult de 24 ore după ce a fumat o ţigară ce conţinea substanţe psihotrope, nu are vreo semnificaţie juridică în stabilirea în concret a gradului de pericol social al infracţiunii. Fapta inculpatului chiar săvârşită în această modalitate, prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, întrucât se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 C. pen., pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.

Constatând că decizia atacată este legală şi temeinică, în temeiul disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.C.T. împotriva Deciziei penale nr. 179/A din 18 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de Minori, iar în temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.T. împotriva Deciziei penale nr. 179/A din 18 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerul Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 februarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 690/2013. Penal. Dare de mită (art. 255...		ICCJ. Decizia nr. 752/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 684/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 690/2013. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000), infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs