ICCJ. Decizia nr. 891/2013. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 891/2013
Dosar nr. 2352/103/2010
Şedinţa publică din 14 martie 2013
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 46 din 12 aprilie 2012 a Tribunalului Neamţ, în Dosarul nr. 2352/103/2010, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 1411 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 1411 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A fost condamnat inculpatul M.A.S., de cetăţenie română, studii medii, administrator la SC S. SRL R., judeţul Neamţ, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, la pedepsele de:
- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 1411 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.;
- 500 (cincisute) RON amendă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 140 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) teza II C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiunile sunt în concurs real şi în baza art. 34 lit. d) C. pen. contopeşte pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii.
În temeiul art. 82 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 3 ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiţionate, în cazul comiterii unei noi infracţiuni.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ., s-au admis cererile pentru plata de despăgubiri formulate de părţile civile SC H.R. SRL Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, sector 1 şi A.E.L. Londra, cu sediul ales la Cabinet Avocat D.P.C., din Bucureşti, sector 3.
A fost obligat inculpatul să achite părţii civile SC H.R. SRL Bucureşti suma de 34920 dolari SUA cu titlu de daune materiale şi părţii civile A.E.L. Londra sumele de 727,5 euro cu titlu de daune materiale şi 727,5 euro cu titlu de daune morale.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.500 RON, cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să achite părţii civile SC H.R. SRL Bucureşti suma de 4650 RON, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că:
Sub numărul 2352/103 din 23 iulie 2010, a fost înregistrat la instanţă rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului M.A.S. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 140 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 şi art. 1411 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, ambele cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.
În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că inculpatul a racordat fără drept mai multe persoane la servicii de programe cu acces condiţionat şi a retransmis ilegal prin cablu programele HBO şi AXN.
În cursul urmăririi penale, SC H.R. SRL Bucureşti s-a constituit parte civilă cu suma de 34.920 dolari S.U.A., menţinându-şi pretenţiile şi pe parcursul cercetării judecătoreşti.
În instanţă, A.E.L. s-a constituit parte civilă cu sumele de 727,5 euro daune materiale şi 727,5 euro daune morale.
În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul, precum şi martorii E.I., C.O.M., C.T., L.A.C., D.V., I.V., au fost depuse de SC H.R. SRL precizări cu privire la cuantumul prejudiciului produs şi adresa nr. 746064 din 11 decembrie 2009 a I.P.J. Neamţ - Poliţia Municipiului Roman, adresată părţii civile, au fost depuse de inculpat contractele de prestări servicii şi de custodie echipamente, încheiate în nume personal cu SC F.S.R. SRL.
Din probele administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesele verbale de constatare, certificatul de înregistrare al SC S. SRL, încheierea nr. 1753/2003 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ, actul constitutiv al societăţii, autorizaţia tehnică de funcţionare, avizul de retransmisie, structura ofertei de servicii de programe retransmise, procesele verbale de constatare al Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. OJNT/707 din 21 octombrie 2009 şi nr. OJNT/706 din 21 octombrie 2009, adresa nr. 2197 din 26 ianuarie 2010 a SC H.R. SRL, copii ale unor contracte de prestări servicii încheiate de societatea inculpatului cu diverşi abonaţi, declaraţii de martori, declaraţia inculpatului, coroborate cu probele administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul este administrator al SC S. SRL R., judeţul Neamţ firmă care este înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ, sub numărul J/27/1816 din 10 decembrie 2003, aşa cum rezultă din încheierea nr. 1753/2003 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ.
Aşa cum rezultă din actul constitutiv al societăţii, domeniul principal de activitate îl reprezintă telecomunicaţiile, aceeaşi fiind şi activitatea principală.
La data de 3 noiembrie 2009, organele de poliţie din cadrul I.P.J. Neamţ, respectiv Poliţia Municipiului Român - Biroul de investigare a fraudelor, s-au sesizat despre faptul că, în perioada septembrie-noiembrie 2009, inculpatul a retransmis programele TV HBO şi AXN în reţeaua CATV a societăţii, racordând în acest mod, fără drept, 970 de abonaţi de pe raza localităţilor Dulceşti, Războieni şi Făurei, judeţul Neamţ.
Acest lucru a fost constatat în flagrant la datele de 2 noiembrie 2009 şi 12 noiembrie 2009, la doi dintre abonaţii societăţii administrate de inculpat, respectiv SC M. SRL R. şi A.F. C.V. F.
Aşa cum rezultă din avizul de retransmisie A2757 din 6 mai 2004, aflat la dosar de urmărire penală, SC S. SRL R. a obţinut dreptul de retransmisie în reţeaua de telecomunicaţie pe raza localităţilor Bozienii de Sus, Budeşti, Climeşti, Corhana, Cârlig, Dulceşti, Făurei şi Războieni, judeţul Neamţ, a următoarelor programe: TVR 1, TVR 2, TVR Cultural, TVR Internaţional, Atomic TV, B1, Etno, Minimax, Music Max/Action+, Prima TV, Realitatea TV, Tele 7 abc şi TV Sport, enumerarea fiind limitativă.
Desfăşurarea acestei activităţi comerciale s-a făcut conform avizului de retransmisie nr. A2757/2004 emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului şi a autorizaţiei tehnice de funcţionare nr. C1941/2005, emisă de Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei.
SC S. SRL, pentru a funcţiona şi a-şi desfăşura activitatea, deţine pe raza comunei R. o staţie autorizată de recepţie a semnalului TV şi o reţea de cablu desfăşurată pe raza comunelor Dulceşti, Războieni şi Făurei.
Pentru a-şi materializa intenţia de a retransmite în mod clandestin în această reţea, programele HBO şi AXN, inculpatul a achiziţionat separat, un modul digital de recepţie a semnalului TV, de la furnizorul de servicii TV Digitale F.S., pe care l-a conectat fără drept la staţia tehnică, retransmiţând astfel cele două programe abonaţilor societăţii de cablu.
Modulul digital era achiziţionat pentru recepţia personală a programelor de televiziune, inclusiv a programelor HBO şi AXN, şi nu pentru recepţia colectivă.
Procedând în acest mod, abonaţii SC S. SRL au putut recepţiona cele două programe menţionate, fără a fi îndreptăţiţi să beneficieze de acest drept.
Titularii de drepturi pentru HBO şi AXN, respectiv SC H.R. SRL şi A.E.L. Londra, pot distribui în România cele două programe prin intermediul operatorilor de cablu sau de televiziune digitală, în baza unor contracte de prestări servicii, intermediind în acest sens închirierea contractelor de licenţă pentru autorizarea retransmiterii programelor.
Aşa cum rezultă din adresa nr. 2197/2010, nici SC H.R. SRL şi nici A.E.L. Londra nu au autorizat SC S. SRL să preia ori să retransmită, codat sau necodat, gratuit sau în schimbul unui preţ, prin orice mijloc de transmitere, cele două programe.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a susţinut că a retransmis, fără drept, în perioada septembrie - noiembrie 2009, doar în zilele de week-end cele două programe, pentru a vedea impactul asupra abonaţilor şi a face faţă concurenţei.
Audiat în instanţă, inculpatul a susţinut că în cursul lunii septembrie 2009, datorită concurenţei care apăruse în zonă, a vrut să mărească grila de programe, prin introducerea canalelor HBO şi AXN. În acest scop, ca persoană fizică s-a abonat la firma R.R., primind pentru recepţionarea celor două programe un decodor. Pentru a putea retransmite cele două programe abonaţilor societăţii sale, a conectat firele decodorului la staţia de la care transmitea celelalte programe. A susţinut inculpatul că doar în patru week-end-uri a retransmis cele două programe, timp de 2 - 3 ore, în scopul de a mări numărul abonaţilor societăţii sale, solicitând în acest sens persoanelor interesate, să depună cereri pentru recepţionarea canalelor HBO ş AXN.
Martorii audiaţi în cursul urmăririi penale, au declarat că au recepţionat timp de 2 - 3 luni cele două programe, aşa cum de altfel a declarat şi inculpatul în cursul urmăririi penale. Reaudiaţi în instanţă, martorii C.T. şi L.A.C. şi-au schimbat parţial depoziţiile, susţinând că transmiterea programelor se făcea doar la sfârşit de săptămână, aspect susţinut şi de martorii audiaţi la cererea inculpatului.
Aceste aspecte sunt contrazise însă de actele dosarului de urmărire penală, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu din 3 noiembrie 2009 şi procesul-verbal din 12 noiembrie 2009, ambele întocmite de organele de cercetare penală din cadrul Poliţiei Municipiului Român, din care rezultă că, în urma controalelor efectuate la doi din abonaţii societăţii inculpatului, s-a constatat că aceştia, în zilele de 2 şi 12 noiembrie 2009 - zile lucrătoare - recepţionau programelor sus menţionate.
La termenul din 17 noiembrie 2011, apărătorul părţii civile H.R. a solicitat schimbarea încadrării juridice a celei de a doua fapte pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracţiunea prevăzută de art. 1411 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 1411 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în sensul reţinerii împrejurării că fapta a fost comisă în scop comercial.
Instanţa a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice, în sensul reţinerii agravantei prevăzute de art. 1411 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, motivat de următoarele:
Potrivit art. 1411 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, fapta persoanei care racordează fără drept o altă persoană la servicii de programe cu acces condiţionat constituie infracţiune, iar potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, în cazul în care fapta este săvârşită în scop comercial, pedeapsa se majorează.
Aşa cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală, inculpatul a săvârşit fapta în calitatea sa de administrator al unei societăţi comerciale ce avea ca obiect de activitate retransmiterea serviciilor de programe audiovizuale prin intermediul unei reţele de telecomunicaţii. Scopul comiterii faptei, aşa cum rezultă chiar din declaraţia inculpatului era atragerea de noi abonaţi, pentru a face faţă concurenţei apărute în zona sa de activitate. În condiţiile în care recepţionarea celor două programe se făcea prin retransmiterea acestora prin sistemele tehnice aparţinând societăţii inculpatului şi pentru a servi interesele societăţii, în scopul atragerii de noi abonaţi şi sporirii profitului acesteia, este cert că fapta a fost comisă în scop comercial, scop care este de altfel prezumat pentru o societate comercială.
Raportat la aceste aspecte, în baza art. 334 C. proc. pen. instanţa a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 1411 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 1411 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Apărările inculpatului, referitoare la faptul că faptele comise nu întrunesc, sub aspect subiectiv şi obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, întrucât racordarea şi redistribuirea nu s-a făcut în scopul fraudării intereselor părţilor civile, care nu au suferit niciun prejudiciu, ci la rugămintea unor cunoştinţe, sunt nefondate. Astfel, chiar dacă activităţile sale ar fi fost desfăşurate la cererea altor persoane, acest aspect nu înlătură caracterul lor ilicit şi nici poziţia subiectivă a inculpatului, care cunoştea faptul că ceea ce face este ilegal. Nu s-a putut susţine nici lipsa existenţei unui prejudiciu în patrimoniul părţilor civile, în condiţiile în care retransmisia programelor s-a făcut fără acordul lor şi fără a se plăti vreo sumă pentru recepţionarea acestora. De altfel, existenţa infracţiunilor menţionate nu este condiţionată de producerea vreunui prejudiciu.
Faţă de probatoriul administrat pe tot parcursul procesului penal, instanţa a constatat că faptele inculpatului de a retransmite prin cablu programe cu acces restricţionat şi a racorda, fără drept, mai multe persoane la servicii de programe cu acces condiţionat, în scop comercial, constituie infracţiunile prevăzute de art. 140 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 1411 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza acestor texte de lege şi a dispoziţiilor art. 345 C. proc. pen. instanţa a aplicat inculpatului câte o pedeapsă, la individualizarea cărora s-a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor, care rezultă din modalitatea de comitere şi din urmările produse şi, persoana inculpatului. Referitor la persoana inculpatului s-a reţinut că acesta a recunoscut în mare parte comiterea faptelor, iar în ceea ce priveşte conduita sa înainte de săvârşirea infracţiunilor, s-a constatat că acesta nu are antecedente penale şi a avut o bună conduită anterior comiterii faptei, aspect ce rezultă din declaraţia martorului I.V., astfel că în favoarea sa au fost reţinute şi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., şi au fost coborâte pedepsele sub minimul special prevăzut de lege, în temeiul art. 76 C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiunile comise de inculpat sunt în concurs real şi în baza art. 34 lit. d) C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea.
În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen., neimpunându-se interzicerea celorlalte drepturi civile.
În cauză nu s-a impus interzicerea dreptului de a vota, întrucât interzicerea acestui drept contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii. În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că, indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnaţi din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nicio legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială a infractorilor.
Având în vedere că prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. s-ar aduce atingere vieţii private şi de familie, fapt ce ar contraveni Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în cauză nu s-a impus aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. cu privire la drepturile părinteşti.
Întrucât la comiterea infracţiunilor inculpatul s-a folosit de calitatea sa de administrator al unei societăţi comerciale, s-a impus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.
Raportat la lipsa antecedentelor penale a inculpatului, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, s-a dispus în baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii.
În temeiul art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei, în cazul comiterii unei noi infracţiuni.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că potrivit art. 139 din Legea nr. 8/1996, titularii drepturilor recunoscute şi protejate de lege au dreptul la despăgubiri în cazul încălcării drepturilor, iar la stabilirea despăgubirilor, instanţa a luat în considerare fie criterii cum ar fi consecinţele economice negative, în special câştigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor şi daunele morale cauzate, fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica primele criterii menţionate.
În cauză, partea civilă SC H.R. SRL Bucureşti a solicitat obligarea inculpatului la plata triplului sumelor care ar fi fost legal datorate, respectiv la plata sumei de 34.920 dolari SUA, calculată raportat la numărul de 970 de abonaţi ai societăţii inculpatului - aşa cum rezultă din procesul-verbal de constatare nr. OJNT/707 din 21 octombrie 2009 a Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii -, la perioada de trei luni de transmitere ilegală a programului şi la preţul unui abonament lunar HBO care este de 4 dolari SUA
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 şi următoarele C. civ. raportat la art. 139 din Legea nr. 8/1996, instanţa a admis în totalitate acţiunea civilă formulată de SC H.R. SRL Bucureşti, având în vedere următoarele:
Stabilirea consecinţelor economice negative asupra părţii civile şi câştigul nerealizat de aceasta nu pot fi cuantificate de instanţă, în condiţiile în care pentru aprecierea lor este necesară efectuarea de către titularul de drepturi a unor analize de piaţă pentru a se vedea rentabilitatea introducerii postului respectiv în grila de programe. Raportat la aceste analize, titularul de drepturi este singurul în măsură să aprecieze dacă doreşte să pătrundă pe o anumită piaţă, dacă ar putea realiza câştiguri într-o anumită zonă şi în relaţia cu un anumit operator.
De asemenea, prin infracţiunile comise inculpatul nu a realizat nici un beneficiu efectiv, nemajorând preţul abonamentului, astfel că raportat la aspectele menţionate, nu au fost aplicate în cauză criteriile prevăzute de art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996 pentru stabilirea prejudiciului, fiind deci incidente dispoziţiile literei b ale art. menţionat.
Partea vătămată A.E.L. a înţeles să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 727,5 euro cu titlu de daune materiale şi 727,5 euro cu titlu de daune morale, raportat la criteriile prevăzute de art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996, deşi, aşa cum s-a menţionat anterior, nu pot fi luate în calcul aceste criterii. În condiţiile în care în mod legal prejudiciul trebuia calculat potrivit criteriilor prevăzute de art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, fiind mult mai mare decât cel solicitat, instanţa a admis pretenţiile formulate în cauză, fiind cert faptul că, prin faptele comise, inculpatul a adus prejudicii părţii civile.
Ca o consecinţă a condamnării, în temeiul art. 191 şi 193 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză şi a celor făcute de partea civilă SC H.R. SRL Bucureşti, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinţei penale mai sus menţionate a formulat în termen legal apel inculpatul M.A.S., criticând hotărârea pentru motive de netemeinicie şi nelegalitate, respectiv:
- Fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, solicitând astfel aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen.;
- Inculpatul nu a beneficiat de nici un avantaj material din retransmisia celor două posturi de televiziune. Retransmiterea acestora a avut loc doar în două weekend-uri, câte două ore pe zi, astfel că despăgubirile civile trebuie stabilite pentru această perioadă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 139 lit. a) din Legea nr. 18/1997;
- Greşit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, fiind corectă încadrarea din actul de sesizare al instanţei, art. 140 alin. (1) lit. e) din L nr. 8/1996 şi art. 1411 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 112 din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău s-a admis apelul declarat de inculpatul M.A.S. împotriva Sentinţei penale nr. 46 din 12 aprilie 2012 a Tribunalului Bacău, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând:
S-a înlocuit pedeapsa de 1 (un) an închisoare cu pedeapsa de 1.000 RON amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 1411 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi 34 lit. c) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului M.A.S., de 500 RON şi 1.000 RON amendă penală în pedeapsa cea mai grea de 1.000 RON amendă penală, inculpatul având de executat 1.000 RON amendă penală.
S-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
S-a redus cuantumul daunelor materiale la care inculpatul a fost obligat să le achite părţii civile SC H.R. SRL Bucureşti, de la 34.920 dolari SUA la 11.640 dolari SUA.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta în calitatea sa de administrator al unei societăţi comerciale ce avea ca obiect de activitate retransmiterea serviciilor de programe audiovizuale prin intermediul unei reţele de telecomunicaţii. Scopul comiterii faptei, aşa cum rezultă chiar din declaraţia inculpatului era atragerea de noi abonaţi, pentru a face faţă concurenţei apărute în zona sa de activitate. În condiţiile în care recepţionarea celor două programe se făcea prin retransmiterea acestora prin sistemele tehnice aparţinând societăţii inculpatului şi pentru a servi interesele societăţii, în scopul atragerii de noi abonaţi şi sporirii profitului acesteia, este cert că fapta a fost comisă în scop comercial, scop care este de altfel prezumat pentru o societate comercială.
Curtea de apel a reţinut că faptele comise de inculpat prezintă pericol social al infracţiunilor pentru care a fost condamnat, având în vedere că faptele comise aduc atingere valorilor sociale, dreptul de proprietate, prejudiciul produs prin săvârşirea faptelor, condiţiile în care faptele au fost comise, persoana inculpatului, pedeapsa stabilită de lege pentru aceste infracţiuni.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de racordare fără drept a altei persoane la servicii de programe cu acces condiţionat, prevăzută de art. 1411 alin. (2) C. pen., Curtea de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului de 1 an închisoare este prea severă, în raport de fapta comisă în conţinutul ei concret şi al tuturor circumstanţelor care o înconjoară, inculpatul nu a încasat nici un profit din redifuzarea programelor cu acces condiţionat, intenţia sa a fost aceea de a testa piaţa pentru a încheia ulterior eventuale contracte cu abonaţii săi care puteau sau nu accepta modificarea contractului, fiind necesar un număr mai mare de abonaţi pentru a exista un profit în acest scop, precum şi persoana inculpatului care a recunoscut în mare parte comiterea faptelor, conduita sa înainte de săvârşirea faptelor, dar nu în ultimul rând şi pedeapsa alternativă prevăzută de lege închisoare sau amendă.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea de apel a constatat apelul inculpatului fondat.
Prin textul legal al art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 se arată că: "la stabilirea despăgubirilor instanţa de judecată ia în considerare:
a) fie criterii cum ar fi consecinţele economice negative, în special câştigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor şi, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului;
b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile menţionate la lit. a)."
Din precizările părţii civile SC "H.R." România SRL, rezultă că potrivit alin. (a) al art. 139 din Legea nr. 8/1996, cuantumul câştigului nerealizat de către partea civilă ca urmare a faptei ilicite comise de inculpat este de 11.640 dolari SUA şi reprezintă numărul de abonaţi care au beneficiat de acele programe cu acces condiţionat - 970 abonaţi, perioada difuzării programelor-intervalele de timp în care s-au comis faptele incriminate în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni, respectiv 3 luni şi preţul unui abonament lunar la programul HBO/lună (4 dolari SUA), rezultând un prejudiciu de 11.640 dolari SUA
Prin dispoziţia de la alin. (2) lit. a), legiuitorul a stabilit regula în ceea ce priveşte acordarea şi cuantumul despăgubirilor, pe care partea civilă l-a precizat în cererea sa (970 abonaţi x 3 luni de difuzare x 4 dolari SUA/lunar, reprezentând prejudiciu de 11.640 dolari SUA), motiv pentru care instanţa de apel a apreciat astfel că, partea civilă nu a dovedit imposibilitatea aplicării acestei variante pentru a se apela la dispoziţiile art. 139 alin. (2) lit. b) care arată această dispoziţie se aplică în cazul în care nu se pot aplica criteriile prevăzute la lit. a).
În ceea ce priveşte apărarea inculpatului potrivit căreia a realizat retransmisia programelor cu acces condiţionat doar în weekend-uri, această susţinere este contrazisă de probele administrate în cursul urmăririi penale care nu susţin această apărare şi care oricum nu prezintă relevanţă având în vedere că preţul unui abonament se plăteşte pentru o lună de difuzare indiferent dacă abonatul a vizionat mai mult sau mai puţin acel program din cadrul pachetului.
În cauză sunt realizate cerinţele impuse de art. 14,346 C. proc. civ. raportat la art. 998 C. civ., inculpatul datorând părţii civile suma de 11.640 dolari SUA cu titlu de despăgubiri civile-câştigul nerealizat ca urmare a difuzării programului HBO către abonaţii societăţii inculpatului pentru o perioadă de 3 luni.
Împotriva Deciziei penale nr. 112 din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, partea civilă SC H.R. SRL Bucureşti şi inculpatul M.A.S.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău critică hotărârea atacată pentru nelegalitate în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 1411 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 8/1996, fapta prevăzută în acest alineat fiind sancţionată cu închisoarea de la 3 ani la 10 ani.
În urma reţinerii circumstanţelor atenuante şi aplicării prevederilor art. 76 lit. c) C. pen., pedeapsa se putea coborî sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni, astfel că pedeapsa aplicată de instanţa de apel de 1000 RON amendă este în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Partea civilă SC H.R. SRL a criticat decizia recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub două aspecte:
- inculpatului i s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Astfel, în mod nelegal instanţa de apel a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii, aceasta nefiind prevăzută de alin. (4) al art. 1411 din Legea nr. 8/1996.
De asemenea, nu se justifică nici reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului.
- greşita aplicare a dispoziţiilor art. 139 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, în cauză nefiind incidente criteriile menţionate în acest text de lege, motiv pentru care devin incidente prevederile lit. b) al aceluiaşi articol, urmând a fi acordate despăgubiri care reprezintă triplul sumelor legal datorate, conform calculului prezentat în cererea de constituire de parte civilă.
Inculpatul M.A.S. a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru cele două infracţiuni, arătând că lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii şi anume latura subiectivă - intenţia directă.
Astfel, inculpatul nu a urmărit să fraudeze interesele H.R., societatea sa nu a obţinut niciun folos de pe urma retransmiterii programelor TV, această retransmitere trebuia să aibă loc pe o perioadă suficientă de timp pentru a se putea ajunge la o astfel de urmare imediată, or din probele dosarului rezultă că retransmiterea programelor s-a produs doar pentru câteva ore pe parcursul a 3 luni de zile.
În subsidiar, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În ceea ce priveşte latura civilă, solicită înlăturarea obligării sale la plata despăgubirilor civile întrucât nu s-a produs niciun prejudiciu.
În motivele scrise de recurs, inculpatul a mai criticat hotărârile recurate şi pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale, apreciind că instanţele au comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecinţă pronunţarea unor hotărâri greşite de condamnare întrucât din probele administrate nu rezultă cu certitudine că a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa.
În drept, recurenţii şi-au întemeiat recursurile pe dispoziţiile art. 3859 pct. 12, 14, 171 şi 18 C. proc. pen.
Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine că numai recursurile declarate de procuror şi partea civilă sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează:
Referitor la recursul declarat de procuror, Înalta Curte constată că prin decizia recurată s-a aplicat inculpatului o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, hotărârea atacată fiind supusă casării în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Potrivit art. 1411 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 fapta persoanei care se racordează fără drept sau care racordează fără drept o altă persoană la servicii de programe cu acces condiţionat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Dacă fapta prevăzută la alin. (2) este săvârşită în scop comercial, pedeapsa este cea prevăzută în alin. (4) al aceluiaşi articol, respectiv închisoarea de la 3 ani la 10 ani.
În favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţe atenuante, iar ca efect al reţinerii acestora, potrivit art. 76 lit. c) C. pen., pedeapsa se putea coborî sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni, astfel că pedeapsa de 1000 RON amendă este în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Recursul declarat de partea civilă este întemeiat în ceea ce priveşte prima critică formulată, critică ce este comună cu cea care face obiectul recursului procurorului şi, în consecinţă, sub acest aspect urmează a fi admis.
Celelalte motive de recurs invocate de partea civilă sunt nefondate.
Astfel, în favoarea inculpatului au fost justificat reţinute circumstanţe atenuante, acesta fiind la prima încălcare a legii penale, cunoscut ca având o bună conduită anterior comiterii faptelor după cum rezultă din declaraţia martorului I.V. şi s-a prezentat în faţa autorităţilor pe parcursul procesului penal, recunoscând în mare parte faptele comise.
Totodată, instanţa de apel a făcut şi o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996, prejudiciul cauzat putând fi calculat în funcţie de criteriile prevăzute la lit. a) din acelaşi articol.
Potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996 la stabilirea despăgubirilor instanţa de judecată ia în considerare criterii cum ar fi consecinţele economice negative, în special câştigul nerealizat, beneficiile realizate fără drept de făptuitor şi, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului.
Numai în ipoteza în care nu se pot aplica aceste criterii, instanţa de judecată acordă despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite.
În speţă, partea civilă SC H.R. SRL a precizat în faţa instanţei de fond cuantumul câştigului nerealizat ca urmare a faptei inculpatului, acesta fiind de 11.640 dolari SUA, calculându-se în funcţie de numărul de abonaţi - 970, perioada de timp în care s-au comis faptele - 3 luni şi preţul unui abonament lunar HBO - 4 dolari SUA.
Fiind aplicabile criteriile prevăzute în art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996 pentru stabilirea despăgubirilor nu pot fi acordate părţii civile despăgubiri reprezentând triplul sumelor legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, aşa cum solicită aceasta.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Probele administrate în cauză au dovedit fără echivoc că inculpatul a comis faptele pentru care a fost condamnat de prima instanţă, respectiv acesta a retransmis prin cablu programe cu acces restricţionat şi a racordat, fără drept, mai multe persoane la servicii de programe cu acces condiţionat, în scop comercial.
În motivele de recurs, inculpatul a invocat dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., or Înalta Curte constată că aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în speţă.
Potrivit dispoziţiilor legale invocate, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Pentru a fi aplicabile dispoziţiile legale invocate este necesar ca starea de fapt reţinută prin hotărârea atacată să fie contrară actelor şi probelor dosarului, respectiv să existe o contradicţie vădită, esenţială între ceea ce rezultă din actele dosarului şi ceea ce reţine instanţa.
Pentru a constitui caz de casare, această eroare de fapt trebuie să fi influenţat hotărâtor asupra soluţiei cauzei, respectiv să conducă la adoptarea unei soluţii de condamnare în loc de achitare sau invers.
În speţă, nu suntem în prezenţa unei grave erori de fapt care să conducă la adoptarea unei soluţii greşite de condamnare.
Săvârşirea infracţiunilor de către inculpat rezultă din procesele-verbale de constatare, actele privind funcţionarea SC S. SRL, avizul de retransmisie, procesele-verbale de constatare ale Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. OJNT/707 din 21 octombrie 2009 şi nr. OJNT/706 din 21 octombrie 2009, adresa nr. 2197 din 26 ianuarie 2010 a SC H.R. SRL, declaraţiile martorilor C.O.M., L.A.C., Carter Vasile, C.T., ce se coroborează parţial cu declaraţiile inculpatului şi cu procesele-verbale de constatare încheiate la datele de 2 noiembrie 2009 şi 12 noiembrie 2009 privind pe abonaţii SC M. SRL R. şi AF "C.V." F.
Contrar susţinerilor sale, inculpatul a comis faptele cu intenţie directă, respectiv a prevăzut rezultatul acestora şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea acelor fapte.
De asemenea, faptele inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni în raport cu criteriile prevăzute de art. 181 alin. (2) C. pen., astfel că nu se impune achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de partea civilă SC H.R. SRL Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 112 din 11 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Va casa în parte decizia atacată numai sub aspectul laturii penale şi va menţine dispoziţiile Sentinţei penale nr. 46/P din 12 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia penală, cu privire la cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului M.A.S.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A.S. împotriva aceleiaşi decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi art. 193 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de partea civilă SC H.R. SRL Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 112 din 11 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Casează în parte decizia atacată numai sub aspectul laturii penale şi menţine dispoziţiile Sentinţei penale nr. 46/P din 12 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia penală, cu privire la cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului M.A.S.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A.S. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 450 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi la 2325 RON cheltuieli judiciare către recurenta parte civilă.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 713/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 956/2013. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
