ICCJ. Decizia nr. 910/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 910/2013
Dosar nr. 394/45/2012
Şedinţa publică din 15 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 135 din 28 august 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.I. împotriva rezoluţiei din 24 februarie 2012 dată în Dosar nr. 394/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, verificată şi menţinută prin rezoluţia din 6 aprilie 2012 pronunţată în Dosar nr. 323/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
A fost menţinută rezoluţia din 24 februarie 2012 dată în Dosar nr. 394/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
A fost obligat petentul să achite statului suma de 200 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Petiţionarul M.I. a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen., înregistrată la Curtea de Apel Iaşi sub nr. 394/45/2012 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 24 februarie 2012 dată în Dosar nr. 394/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi care a fost verificată şi menţinută prin Rezoluţia nr. 323/II/2/2012 din 6 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea plângerii, petentul arată că avocaţii A.F. şi M.S. împreună cu executorul judecătoresc A.C. au participat abuziv la expulzarea familiei M. din apartamentul proprietate personală, fără hotărâre de încuviinţare a executării silite şi că aceştia nu au înregistrat în contabilitate contractul de asistenţă juridică şi chitanţele privind plata onorariilor.
A mai arătat petiţionarul în motivarea plângerii că procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi nu a soluţionat niciun capăt de acuzare dovedit de petent.
În plângerea sa şi în concluzii, petiţionarul a făcut referire la alte cauze care au format obiectul Dosarelor nr. 755/45/2011, 154/45/2011 în care instanţa a soluţionat plângerea penală formulată de acesta împotriva rezoluţiei dată în Dosarul nr. 410/P/2009, nefiind vorba despre o cauză civilă aşa cum se menţionează în rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale atacată în prezenta cauză.
A mai arătat petiţionarul că a fost înregistrată audio-video executarea silită a familiei sale fără încuviinţarea executării silite şi fără autorizaţie motivată de judecător, conform art. 911 C. proc. pen.
A mai susţinut petiţionarul în plângerea sa că actul de adjudecare din 24 octombrie 2006, adjudecatar T.I.O., a fost scris în fals de instanţă în Dosar nr. 5869/245/2007 şi nu s-a soluţionat înscrierea în fals a actului de adjudecare. T.I.O. a utilizat actul de adjudecare promovând acţiuni civile.
Rezoluţia pronunţată în plângere, nr. 323/11/1/2012, nu este legală, susţinerile din rezoluţie nefiind reale.
Instanţa de fond a apreciat că plângerea este nefondată, întrucât prin rezoluţia din 24 februarie 2012 dată în Dosar nr. 394/P/2011 s-au dispus următoarele: "neînceperea urmăririi penale faţa de:
- avocaţii A.F. şi M.S., din cadrul Baroului Iaşi, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor "efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, constituie infracţiunea de fals intelectual" prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 Legea contabilităţii, "distrugerea calificată" prev. de art. 218 alin. (1) C. pen., "falsul intelectual" prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- executorul judecătoresc A.C. din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Iaşi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor "abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art. 246 C. pen., "complicitatea la efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, constituie infracţiunea de fals intelectual" prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 Legea contabilităţii, "complicitatea la distrugerea calificată" prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 218 alin. (1) C. pen., "complicitatea la falsul intelectual" prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Au fost respinse pretenţiile civile formulate, ca fiind neîntemeiate. Cheltuielile judiciare avansate pentru cauză au rămas în sarcina statului.
În motivarea rezoluţiei, procurorul a reţinut următoarele:
Persoana vătămată M.I. a formulat plângere penală, datată "18 iulie 2011", înregistrată în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi sub numărul Dosarului penal 394/P/2011 la 20 iulie 2011.
Prin plângerea penala formulată, persoana vătămată a solicitat cercetarea penală a avocaţilor A.F. şi M.S., din cadrul Baroului Iaşi cât şi a executorului judecătoresc A.C. "pentru infracţiunile săvârşite prevăzute şi pedepsite de art. 43 din Legea 82/1991, art. 218, art. 289 C. pen., Decizia nr. 4/2000 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite".
Petiţionarul a susţinut că avocaţii A.F. şi M.S., împreună cu executorul judecătoresc A.C. "au participat abuziv la expulzarea familiei M. din apartamentul proprietate personală (...) distrugând în totalitate apartamentul proprietate personală, distrugând toate bunurile mobile aflate în apartament, distrugând actele procedurale, ducând la agravarea sănătăţii soţiei, devenind handicapată".
Prin semnarea şi parafarea împuternicirii avocaţiale, delegaţia de substituire (...) depuse în Dosar nr. 154/45/2011, la dala depunerii la dosar au săvârşit infracţiunile de neînregistrarea în contabilitatea barourilor de avocaţi şi în biroul de executor judecătoresc A.C., contractul de asistenţă juridică şi chitanţa/factura de încasarea/plata onorariului de asistenţă juridică în cauza penală nr. 154/45/2011".
Petiţionarul s-a constituit parte civilă pentru "obligarea făptuitorilor la plata despăgubirilor civile în sumă de un milion lei (RON) cât şi cheltuieli de judecată pe care le voi efectua".
Deşi a fost citată în mod procedural penal, prin citaţie-tip cât şi prin adresă, pentru a se prezenta la audiere la datele de 17 august 2011 şi respectiv 25 august 2011, persoana vătămată M.I. nu s-a conformat.
Urmare a actelor premergătoare administrate în cauză s-a constatat că, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare faţă de avocaţii A.F., M.S., din cadrul Baroului Iaşi deoarece, faptele sesizate nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 - legea contabilităţii, art. 218 alin. (1) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen., fiind incident cazul prev. de art. 10 lit. d) C. proc. pen.
S-a mai reţinut că totodată, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare faţă de executorul judecătoresc A.C. din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, deoarece infracţiunile sesizate cu privire la această persoană cercetată nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 Legea contabilităţii, art. 26 C. pen. raportat la art. 218 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. existând cazul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru toate persoanele cercetate.
În motivarea rezoluţiei s-a procurorul a arătat că:
Referitor la infracţiunile sesizate împotriva avocaţilor A.F. şi M.S. respectiv infracţiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 Legea contabilităţii s-a reţinut că:
A.F. este avocat în cadrul Baroului Iaşi începând cu data de 01 ianuarie 1999, având numărul de ordine "581".
M.S. este avocat în cadrul Baroului Iaşi începând cu data de 12 decembrie 1998, având numărul de ordine "333".
Potrivit probelor administrate s-a constatat că, avocatul A.F. a încheiat cu clientul executor judecătoresc A.C. contractul de asistenţă juridică seria IS/151401, la data de 21 ianuarie 2011, "contract de asistenţă juridică permanentă pe un an până la 31 decembrie 2011" pentru "asistenţă juridică, reprezentare în limitele legii în faţa tuturor organelor statului, instanţe judecătoreşti, parchete, organe cercetare penală, creditori, debitori, redactare, consultaţii. Desocotirea are loc în luna decembrie 2011 cu excepţia chitanţelor pt. cheltuieli de judecată ".
Totodată a încheiat cu B.E.J. "A.C.", cu sediul în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi, în calitate de client, contractul de asistenţă juridică seria IS/151402, la data de 21 ianuarie 2011, "contract de asistenţă juridică permanentă şi anual, până la 31 decembrie 2011" pentru "asistenţă juridică şi reprezentare în faţa oricărei persoane fizice, juridice, instituţii ale statului, instanţe, parchete, organe poliţie, redactare, consultaţii juridice, opinii legale; contractul se plăteşte şi desocoteşte în luna decembrie cu excepţia cheltuielilor de judecată".
În virtutea contractului de asistenţă juridică seria IS/151401, avocatul A.F., în calitate de avocat titular al Cabinetului de Avocat "A.F.", a asigurat asistenţă juridică executorului judecătoresc A.C. în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi - cauză privind pe petentul M.I. şi având ca obiect "plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată", depunând împuternicirea avocaţială seria IS/120673/2011, din data de 21 martie 2011 cât şi delegaţia de substituire seria 18/171318/2011, din data de 21 martie 2011, pentru substituirea persoanei sale de către avocatul M.S. din cadrul Baroului Iaşi "Pt. toate termenele".
Avocatul A.F. a înregistrat contractul de asistenţă juridică permanentă anuală încheiat cu executorul judecătoresc A.C. în registrul de evidenţă a contractelor de asistenţă juridică pe anul 2011.
Totodată a înregistrat contractul de asistenţă juridică permanentă anuală încheiat cu B.E.J. "A.C." în registrul de evidenţă a contractelor de asistenţă juridică pe anul 2011 (fila nr 43).
Nu au fost solicitate de către executorul judecătoresc A.C. petentului M.I. cheltuieli de judecată în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi.
Onorariul, care a fost în sumă de 1.300 RON, a fost plătit de către executorul judecătoresc A.C. la data de 17 februarie 2012 Cabinetului de Avocat "A.F.", fapt dovedit prin chitanţa seria IS FA nr. 843 din 17 februarie 2012.
Nu a fost achitat onorariul până la data formulării sesizării penale de către M.I., respectiv 18 iulie 2011, de către executorul judecătoresc A.C. şi nici de B.E.J. "A.C." către Cabinetul de Avocat "A.F." pentru asistenţa juridică acordată în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi, motiv pentru care nu a existat emisă chitanţă fiscală de cabinetul de avocat sus-menţionat pentru care să se impună evidenţierea în registrul-jurnal de încasări şi plăţi ori în registru-inventar. Curtea de Apel Iaşi a dispus, la data de 28 iunie 2011, în Dosarul nr. 154/45/2011 respingerea, ca tardivă, a plângerii formulate de către petentul M.I. împotriva intimatului executor judecătoresc A.C.
Avocatul M.S. nu a avut încheiat contract de asistenţă juridică cu executorul judecătoresc A.C. sau cu B.E.J. "A.C." în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi.
Acest avocat a substituit pe avocatul A.F. în baza delegaţiei de substituire seria IS/171316/2011, din data de 21 martie 2011.
Prin urmare nu a încasat onorariu şi nu era obligat potrivit dispoziţiilor legale să îl evidenţieze în registrul-jurnal de încasări şi plăţi şi nici în registru-inventar al Cabinetului de Avocat "M.S.".
În conformitate cu prevederea art. 114 din Statutul din 25 septembrie 2004, Statut al profesiei de avocat adoptat de Uniunea Naţională a Barourilor din România, "în exercitarea profesiei sale avocatul este independent".
S-a mai reţinut că potrivit dispoziţiei art. 34 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, cu modificările şi completările ulterioare, "contractul dintre avocat şi clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat direct sau indirect de niciun organ al statului".
Potrivit art. 226 alin. (1) lit. a) şi b) din Statutul din 25 septembrie 2004, Statut al profesiei de avocat adoptat de Uniunea Naţională a Barourilor din România, avocatul este obligat să ţină evidenţa contractelor de asistenţă juridică [lit. a)] şi a registrului de evidenţă a contractelor de asistenţă juridică [lit. b)].
S-a mai reţinut că în conformitate cu prevederile alin. (3) al articolului sus-menţionat verificarea evidenţelor prevăzute la alin. (1) lit. a) se face numai de către decan sau înlocuitorul său de drept, numai în cazul unei anchete disciplinare şi dacă există acordul expres şi prealabil al clientului. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, Consiliul baroului printr-un consilier delegat poate verifica evidenţele prevăzute la alin. (1) lit. b) - e) în vederea stabilirii modului în care avocatul îşi îndeplineşte obligaţiile stabilite de lege, prezentul statut şi statutul C.A.A. Nerespectarea de către avocat a prezentării evidenţelor solicitate reprezintă abatere disciplinară.
Totodată, procurorul a mai arătat în considerentele rezoluţiei că în conformitate cu art. 1 alin. (5) din Legea nr. 82/1991 "Persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri au obligaţia să conducă contabilitate simplificată, bazată pe regulile contabilităţii în partidă simplă, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens. Aceste persoane întocmesc Registrul-jurnal de încasări şi plăţi şi Registrul-inventar".
Potrivit reglementării din Legea nr. 571/2003 Codul Fiscal: art. 16 "Anul fiscal", alin. (1): Anul fiscal este anul calendaristic.
Conform alin. (2): Când un contribuabil se înfiinţează sau încetează să mai existe în cursul unui an fiscal perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat;
art. 34 "Declararea şi plata impozitului pe profit" alin. (1): Declararea şi plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I - III.
Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit prevăzut la art. 35 [contribuabilii au obligaţia să depună o declaraţie anuală de impozit pe profit până la data de 25 martie inclusiv a anului următor cu excepţia contribuabililor prevăzuţi la art. 34 alin. (5) lit. a) şi lit. b), alin. (14) şi alin. (15) (depun declaraţie anuală profit până la termenul prevăzut în cadrul acestor aliniate)];
art. 41 Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor prezentului cod sunt următoarele: a) venituri din activităţi independente, definite conform art. 46;
art. 44 "Perioada impozabilă" alin. (1): Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic.
alin. (2): Prin excepţie de la prevederile alin. (1) perioada impozabilă este inferioară anului calendaristic, în situaţia în care decesul contribuabilului survine în cursul anului.
art. 79 alin. (1) Impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut.
alin. (3): Impozitul astfel reţinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv, a lunii următoare celei în care a fost reţinut. Referitor la infracţiunea prev. de art. 218 alin. (1) C. pen. s-a arătat că :
Persoana vătămata M.I. nu a făcut dovada distrugerii de bunuri pretins a fi săvârşită de către persoanele cercetate sesizate, prin: distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare de către acestea a unui bun proprietatea sa ori prin împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun precum şi înlăturarea măsurilor luate, acte materiale care să fi avut consecinţe deosebit de grave pentru persoana acesteia (pagubă materială mai mare de 200.000 lei).
Cu privire la infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. s-a arătat că:
Actele premergătoare administrate în prezenta cauză nu au putut demonstra probator împrejurarea că, înscrisurile reprezentând: contractele de asistenţă juridică încheiate sub seria IS/151401/2011, din 21 ianuarie 2011 între Cabinetul de Avocat "A.F." şi executorul judecătoresc "A.C." şi seria IS/151402/2011, din 21 ianuarie 2011 între Cabinetul de Avocat "A.F." şi B.E.J. "A.C." cu sediul în municipiul Iaşi; împuternicirea avocaţială seria IS/120673/2011, din 21 martie 2011, emisă pentru avocatul A.F. ce a fost împuternicit de executorul judecătoresc A.C. şi B.E.J. "A.C." cu sediul în municipiul Iaşi; delegaţia de substituire seria IS/171316/2011, din 21 martie 2011, emisă de avocatul A.F., care atestă substituirea sa de către avocatul M.S. în faţa Curţii de Apei Iaşi în Dosarul nr. 154/45/2011, constituie acte falsificate în accepţiunea legii penale a textului de încriminare a art. 289 "falsul intelectual" deoarece, nu s-a constatat atestarea în cuprinsul lor a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori omisiunea unor date care ar fi fost obligatorii, ce ar fi fost efectuate de către vreunul dintre avocaţii A.F. şi M.S. în conformitate cu Statutul din 25 septembrie 2004 statut al profesiei de avocat (text în vigoare din 15 septembrie 2011).
Art. 209:
alin. (1) Dreptul avocatului de a asista, de a reprezenta şi de a exercita orice alte activităţi specifice profesiei se naşte din contractul de asistenţă juridică, în conformitate cu prevederile prezentului statut. Contractul prevede în mod expres obiectul mandatului primit, precum şi onorariul stabilit.
alin. (2) În lipsa unor prevederi contrare, avocatul poate să efectueze orice act specific profesiei, pe care îl consideră necesar pentru promovarea drepturilor şi intereselor legitime ale clientului.
Nedovedindu-se caracterul de înscris falsificat nu se impune a se solicita instanţei de judecată civilă competentă desfiinţarea lor totală sau parţială, aşa cum se prevede în art. 228 alin. (6) C. proc. pen.
Cu privire la infracţiunile sesizate împotriva executorului judecătoresc A.C., respectiv:
Infracţiunea prev. de art. 246 C. pen.
Actele premergătoare administrate în prezenta cauză nu au dus la dovedirea împrejurării că executorul judecătoresc A.C. din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, având biroul executorului judecătoresc cu sediul în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi, a efectuat prin depunerea memoriului cât şi a notelor de concluzii scrise în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi vreun act abuziv în accepţiunea legii penale, care să fi fost de natură a cauza o vătămare a intereselor legale ale petentului M.I.
Nu s-a putut dovedi împrejurarea că, prin formularea memoriului cât şi a notelor de concluzii scrise în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi executorul judecătoresc A.C. ar fi înlesnit sau dat vreun ajutor, cu intenţie, avocatului A.F. ori avocatului M.S., la săvârşirea infracţiunilor "efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, constituie infracţiunea de "fals intelectual", "distrugerea calificată", "falsul intelectual". De asemeni, nu s-a putut dovedi că, executorul judecătoresc A.C. ar fi promis fiecărui avocat sesizat, înainte sau în timpul săvârşirii vreuneia dintre faptele anterior expuse că, va tăinui bunurile provenite din acestea ori va favoriza pe fiecare făptuitor. Executorul judecătoresc A.C. nu a solicitat în cadrul acţiunii care a constituit obiectul Dosarului nr. 154/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi de la petentul M.I. cheltuieli de judecată, nici în nume personal şi nici pentru B.E.J. "A.C." ca reprezentant legal al acestuia.
Executorul judecătoresc A.C. nu a achitat Cabinetului de Avocat "A.F.", până la data dispunerii prezentei rezoluţii, onorariu pentru asistenţa juridică acordată în cauza care a constituit obiectul Dosarului nr. 154/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi, nici în nume personal şi nici pentru B.E.J. "A.C." ca reprezentant legal al acestuia.
În motivarea rezoluţiei procurorul a mai arătat că probatoriul prezentei cauze, apreciat în mod just, nu a putut demonstra existenţa intenţiei pe care să o fi manifestat, în mod direct sau indirect, executorul judecătoresc A.C. pe durata cercetării judecătoreşti în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi, de a nu îndeplini ori de a realiza în mod defectuos atribuţiile corespunzătoare funcţiei urmărind să cauzeze o vătămare a intereselor legale ale petentului M.I.
Totodată nu s-a demonstrat existenţa intenţiei executorului judecătoresc A.C. de a înlesni sau de a da vreun ajutor avocatului A.F. ori avocatului M.S. la săvârşirea infracţiunilor "efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, constituie infracţiunea de "fals intelectual", "distrugerea calificată", "falsul intelectual".
S-a mai reţinut că în cuprinsul Deciziei nr. IV din 16 octombrie 2010 a Curţii Supreme de Justiţie, secţiile unite, nu este reglementată vreo infracţiune iar nerespectarea acesteia nu poate avea caracter infracţional care să atragă răspunderea penală.
Prin decizia sus-menţionată s-a hotărât admiterea recursului în interesul legii declarat de procurorul general ai Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi s-a stabilit, în aplicarea dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 32/1968 astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 12 din 14 ianuarie 1994, în sensul că, după primirea plângerii formulate împotriva actului de constatare a contravenţiei şi de aplicare a amenzii, instanţa căreia îi revine competenţa de a soluţiona are obligaţia de a cita persoana care a făcut plângerea şi organul care a aplicat sancţiunea, precum şi orice altă persoană a cărei ascultare o consideră utilă cauzei.
S-a mai reţinut că în declaraţia dată personal avocatul A.F. a consemnat, la final: "Dau declaraţia în cunoştinţă de cauză, fără avocat".
Deşi procurorul a cerut avocatului A.F. la finalul audierii, ora 13:45 - care a insistat în mod verbal ca avocatul C.V., cu care pretinde că a discutat pentru a-i asigura asistenţă juridică însă nu a încheiat contract, să vină să studieze în perioada următoare dosarul cauzei - să anunţe pe avocatul C.V. să ia legătura în mod telefonic, în ziua de 23 februarie 2012, cu procurorul pentru a stabili data când să se prezinte pentru a depune la dosar împuternicirea avocaţială cât şi pentru a studia plângerea penală a persoanei vătămate M.I., până la data dispunerii prezentei soluţii avocatul C.V. nu a contactat procurorul şi nici nu a depus la dosarul cauzei vreo împuternicire avocaţială.
Neputând fi pusă în mod legal în mişcare acţiunea penală împotriva vreuneia dintre persoanele cercetate penal, nedovedindu-se vinovăţia acestora şi neputând fi asigurată tragerea lor la răspundere penală nu pot fi admise pretenţiile civile formulate de către persoana vătămată M.I. urmând a se dispune respingerea lor, ca fiind neîntemeiate.
De asemenea, procurorul a mai reţinut în motivarea rezoluţiei că persoana vătămată poate formula acţiune civilă separată la instanţa de judecată competentă pentru recuperarea lor.
Din considerentele de fapt reţinute şi expuse, în baza prevederilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 10 lit. d) C. proc. pen.; art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Prin rezoluţia din 6 aprilie 2012 dată în Dosarul nr. 323/II/2/2012 a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului M.I. privind rezoluţia din 24 februarie 2012 emisă în Dosar nr. 394/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi. Pentru a pronunţa această rezoluţie s-au reţinut următoarele:
"Prin rezoluţia din 24 noiembrie 2012 emisă în Dosarul nr. 394/P/2011 procurorul a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi art. 192 alin. (3) neînceperea urmăririi penale privind pe A.F. şi M.S., cercetaţi sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991, art. 218 alin. (1) C. pen. şi art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi privind pe A.C. cercetată sub aspectul infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991, art. 26 rap. la art. 218 alin. (1) C. pen. şi art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen."
În fapt, reclamantul M.I. a solicitat cercetarea penală a avocaţilor A.F. şi M.S. care împreună cu executorul judecătoresc A.C. au participat abuziv la expulzarea familiei M. din apartamentul proprietate personală, ocazie cu care au distrus şi bunurile aflate în apartament.
De asemenea, atât avocaţii cât şi executorul judecătoresc nu au înregistrat în contabilitate contractul de asistenţă juridică şi chitanţele privind plata onorariilor primite.
Prin plângerea formulată împotriva rezoluţiei, petentul a invocat drept motive de nelegalitate faptul că procurorul nu a dispus efectuarea unui control de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice cu motivarea că "prin raportul de audit întocmit, acesta ar fi dovedit că nu este corupt" şi că a fost citat pentru a fi ascultat după expirarea termenului de decădere, de 20 de zile.
Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a constatat că rezoluţia procurorului este legală şi temeinică şi că motivele invocate nu numai că nu se confirmă ci că sunt păreri personale (referitor la termenul de decădere).
În motivarea hotărârii instanţa de fond a reţinut că avocatul A.F. şi executorul judecătoresc A.C. sunt soţi, astfel că nici nu era necesar ca între cei doi să existe un contract de asistenţă juridică. Legea de procedură civilă dă dreptul soţului jurist să apere şi să reprezinte pe celălalt soţ, fără niciun mandat sau o remuneraţie. Cu toate acestea, între cei doi, la data de 21 ianuarie 2011, s-a încheiat un contract de asistenţă juridică permanentă anuală, cu seria S.15/151401 având ca obiect o asistenţă juridică şi reprezentare generală la toate organele, iar desocotirea urma să se facă în luna decembrie 2011, cu excepţia chitanţelor pentru cheltuieli de judecată, cheltuieli ce sunt suportate de partea asistată ca persoană fizică.
Cum în Dosarul 154/45/2011 nu a existat onorariu plătit, nu există nici chitanţă fiscală şi nici petentul M.I. nu a fost obligat de instanţă la plata acestui onorariu.
Referitor la activitatea avocatului M.S., s-a reţinut acesta nu a încheiat niciun contract de asistenţă juridică cu executorul judecătoresc A.C. ci doar a substituit pe avocatul A.F. în dosarul 154/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi şi nu a încasat niciun onorariu.
S-a mai reţinut în motivarea hotărârii că petiţionarul prin plângerea formulată împotriva rezoluţiei, impută procurorului că nu are pregătirea necesară în domeniul finanţelor, a evidenţei contabile, însă precizăm că activitatea profesiei de avocat se exercită în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 51/1995 care prevăd ce evidenţe trebuie să ţină avocatul şi cine face verificarea acestora, astfel că procurorul în urma analizării acestor dispoziţii legale şi a actelor premergătoare a constatat că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare faţă de cei trei făptuitori.
Verificând dosarul cauzei, Dosarul penal nr. 394/P/2011 şi 323/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, dosarul ataşat nr. 755/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi la cererea petiţionarului şi actele dosarului, instanţa de fond a mai reţinut că situaţia de fapt, rezultând din actele premergătoare efectuate în cauză corespunde probelor administrate şi analizate prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale atacată, iar criticile formulate prin plângerea adresată instanţei sunt nefondate.
Astfel, s-a mai arătat că în cursul efectuării actelor premergătoare, petentul a fost citat să se prezinte la audiere la data de 17 august 2011 şi 25 august 2011, sens în care s-a emis citaţie, dovada de îndeplinire a procedurii de citare din 16 august 2011 fiind semnată de petent şi respectiv fiind invitat prin adresa din 18 august 2011 să se prezinte la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în vederea lămuririi aspectelor faptice care fac obiectul sesizării.
S-a apreciat că susţinerile petentului că nu a fost citat la parchet şi că menţiunile din rezoluţie sunt false în ceea ce priveşte acest aspect sunt nesusţinute.
Cu privire la intimatul avocat M.S., s-a constat că acesta nu a încheiat contract de asistenţă juridică cu B.E.J. A.C. ci l-a substituit pe avocat A.F. în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi.
Intimatul A.F. a încheiat contract de asistenţă juridică pentru B.E.J. A.C., căruia i-a asigurat asistenţa juridică în Dosar nr. 154/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi, dosar având ca obiect plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată în care s-a depus împuternicirea avocaţială, contract înregistrat în evidenţa contractelor de asistenţă juridică pe anul 2011. A fost înregistrat în evidenţe şi contractul de asistenţă juridică permanentă anuală încheiat cu B.E.J. A.C. în cauza penală nr. 154/45/2011 nu au fost solicitate de intimată cheltuieli de judecată. Onorariul de avocat de 1.300 RON a fost plătit de executorul judecătoresc la 17 februarie 2012 conform chitanţei, iar onorariul pentru asistenţa juridică în Dosar nr. 154/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi nu a fost achitat până la data de 18 iulie 2011, data sesizării penale, astfel că nu a existat chitanţă fiscală emisă de apărător pentru a fi putut fi evidenţiată în registrul de încasări şi plăţi.
Instanţa de fond a apreciat că nu există dovezi în cauză că intimaţii au distrus bunuri.
În acest sens s-a reţinut că actele incriminate ca fiind falsificate, contractul de asistenţă juridică, delegaţia de substituire nu s-a dovedit că sunt false sau falsificate în sensul legii penale.
S-a mai constatat că executorul judecătoresc A.C., până la pronunţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nu a achitat onorariul pentru asistenţă juridică în Dosarul nr. 154/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi, pentru a impune obligaţia corelativă intimatului avocat A.F. de înregistrare în contabilitate, declarare de venituri pentru plata implicită a impozitelor şi taxelor legale.
Instanţa de fond a constat că în cuprinsul rezoluţiei atacate nu se menţionează că Dosarul nr. 154/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi ar avea ca obiect o cauză civilă, dimpotrivă. Dosarul ataşat 755/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi, nu are nicio legătură cu prezenta cauză având ca obiect plângerea petentului M.I. privind altă rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale cu privire la un magistrat procuror, soluţionat definitiv prin Sentinţa penală nr. 29/1 martie 2012.
Prima instanţă a mai constatat că celelalte critici formulate prin plângerea adresată instanţei exced cadrului procesual de faţă, plângerea iniţială adresată organelor de urmărire penală referindu-se la distrugerea unor bunuri cu ocazia executării silite de către intimaţi, fapt nedovedit şi respectiv prin neînregistrarea în contabilitatea birourilor de avocaţi şi biroul executor judecătoresc A.C. a contractului de asistenţă juridică, factura şi chitanţa de plată a onorariului în cauza penală nr. 154/45/2011 pentru evaziune fiscală, fapte care nu au fost probate şi raportat la această sesizare s-au efectuat acte premergătoare, pronunţându-se rezoluţiile atacate în cauză.
Instanţa de fond a apreciat că situaţia de fapt reţinută prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este corespunzătoare probelor administrate în faza actelor premergătoare şi este reţinută de instanţă.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţi este legală şi temeinică, iar criticile formulate în plângere sunt nefondate, iar cele rămase neanalizate exced cadrului procesual creat prin plângerea petentului ca mod de sesizare a organelor judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul M.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 7 decembrie 2012 sub nr. 394/45/2012.
La termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea recursului, respectiv 15 martie 2013, Înalta Curte a pus în discuţie, din oficiu, conform dispoziţiilor art. 302 alin. (2), rap. la art. 3851 art. 38515 lit. a) teza a II-a şi la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de petiţionarul M.I. împotriva Sentinţei penale nr. 135 din 28 august 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Excepţia pusă în discuţie este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesual penală a stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României revizuită, cu referire la art. 21 din Legea nr. 47/1992 pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. 1, 5, 6 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege şi exercita în condiţiile legii calea procesuală prevăzută de Codul de procedură penală şi în legi speciale.
Corespunzător principiului constituţional al exercitării căilor de atac, numai în condiţiile legii, legea procesual penală a reglementat cadrul căilor de atac, precum şi cazurile de casare.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumeră strict şi limitativ hotărârile care pot fi atacate cu recurs, sentinţa atacată fiind definitivă. Totodată, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul legalităţii şi unicităţii acestei căi de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Raportat la cauza dedusă judecăţii, se constată că dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, privind accelerarea soluţionării proceselor publicată în M. Of. nr. 714/26.10.2010, au modificat prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., stabilind că hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) al aceluiaşi text de lege, este definitivă.
Potrivit art. XXIV alin. (1) din aceeaşi lege, hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
per a contrario, hotărârile pronunţate după intrarea în vigoare a legii menţionate sunt supuse căilor de atac reglementate de legea nouă.
Prin urmare, prin această modificare legislativă, hotărârile pronunţate în fond în procedura prevăzută de 2781 C. proc. pen. au fost excluse din categoria hotărârilor susceptibile a fi atacate cu recurs, prevăzute de art. 3851 C. proc. pen.
În aceste condiţii, se constată că Sentinţa penală nr. 135 din 28 august 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată sub imperiul modificărilor legislative instituite prin Legea nr. 202/2010, este definitivă şi nu poate face obiectul controlului jurisdicţional, astfel încât recursul declarat de petiţionarul M.I. împotriva acestei hotărâri este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
Ca urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul M.I.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petiţionar va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul M.I. împotriva Sentinţei penale nr. 135 din 28 august 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 893/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 912/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
