ICCJ. Decizia nr. 2721/2013. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Încheierea nr. 2721/2013

Dosar nr. 5890/2/2013

Şedinţa publică din 16 septembrie 2013

Cu privire la cauza penală de faţă, constată următoarele:

Prin referatul cu propunere de arestare preventivă din data de 28 august 2013 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., secţia de combatere a corupţiei în Dosarul nr. 111/P/2013 şi înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 28 august 2013 sub nr. 5890/2/2013, s-a propus luarea măsurii arestării preventive, pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 29 august 2013 şi până la 25 septembrie 2013 a inculpatului B.L., domiciliat în mun. Sibiu, jud. Sibiu şi fără forme legale în com. Chiajna, sat Dudu, jud. Ilfov, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în legătură directă cu infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În motivarea referatului, cu privire la faptele de corupţie săvârşite de B.L. şi D.A., în legătură cu punerea în libertate a inculpatului S. (fost N.) D. în Dosarul nr. 19797/300/2010/a4, s-a arătat în esenţă că:

În data de 04. 04. 2012, între Cabinetul de avocat B.L. şi SC I.S.M. S.A, reprezentată de administratorul C.M.C., s-a încheiat contractul de asistenţă juridică, în cuprinsul căruia s-a menţionat că avocatul B.L. s-a obligat să asigure asistenţa juridică în Dosarul nr. 271/P/2010 şi să primească, în schimb, un onorariu reprezentând suma de 1.532.300 lei, la care se adăuga T.V.A. aferentă. în temeiul acestui contract, SC I.S.M. S.A a remis avocatului B.L., prin virament bancar, suma de 1.900.052 lei.

Împrejurarea remiterii sumei anterior menţionate a reieşit şi din declaraţiile martorilor C.M.C. şi F.G., aceasta din urmă fiind angajată la SC I.S.M. S.A, în calitate de economist.

Cu toate acestea, martorul C.M.C. a declarat că, deşi a semnat acel contract în calitate de reprezentant al SC I.S.M. SA, decizia de contractare a serviciilor de asistenţă juridică ale avocatului B.L. nu i-a aparţinut lui, ci inculpatei P.C.I., care a stabilit toate condiţiile încheierii acelui contract, inclusiv cuantumul onorariului. Martorul a relatat că a primit de la inculpată acel contract de asistenţă juridică şi, la solicitarea acesteia, l-a semnat şi a virat în contul avocatului B.L. suma de bani care reprezenta onorariul cuvenit acestuia. Totodată, martorul C.M.C. a precizat că, în perioada în care a deţinut calitatea de administrator la SC I.S.M. SA, nu a mai semnat alte contracte de asistentă juridică şi nu a mai plătit vreunui avocat asemenea sume de bani. De asemenea, a menţionat că nu are cunoştinţă de raţiunile pe care Ie-a avut în vedere inculpata P.C.I. în momentul în care a decis să încheie acel contract cu avocatul B.L. şi să îi plătească acestuia suma de aproximativ 1.900.000 lei. Martorul C.M.C. a mai arătat că nu are cunoştinţă dacă, în temeiul respectivului contract de asistenţă juridică, avocatul B.L. a prestat servicii în beneficiul SC I.S.M. SA.

Prin declaraţiile date în prezenta cauză, învinuitul S.M. a relatat împrejurările săvârşirii de către avocatul B.L. şi învinuita D.A. a infracţiunilor de trafic de influenţă şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în legătură directă cu infracţiunea de trafic de influenţă, în acord cu circumstanţele reale reţinute prin actul de punere a acestora sub acuzaţie penală.

Astfel, învinuitul S.M. a precizat că î-a cunoscut pe B.L., aproximativ în cursul anului 2011, când i-a fost prezentat de învinuita D.A., iar, ulterior, l-a angajat ca apărător pentru fratele său, inculpatul S.D., plătind un onorariu de circa 10.000 euro. În prezentarea cronologică a evenimentelor, S.M. a menţionat că, după momentul în care B.L. a devenit apărătorul inculpatului S.D., s-a perfectat între el şi învinuita D.A. înţelegerea de remitere a sumei de 1.500.000 euro pentru coruperea judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, în scopul pronunţării unei hotărâri de admitere a contestaţiei în anulare formulate de fratele său, sens în care s-a convenit ca învinuitei să i se dea o primă tranşă de 1.200.000 euro, iar diferenţa de 300.000 euro, după obţinerea respectivei soluţii favorabile.

Potrivit depoziţiei învinuitului S.M., cu câteva zile înainte de data la care era stabilit termenul pentru judecarea recursului declarat de inculpatul S.D. în dosarul cu T., împotriva încheierii instanţei de fond privind menţinerea măsurii arestării preventive, D.A. a afirmat, de faţă fiind şi denunţătoarea R.I.A., că avocatul B.L. poate să intervină pe lângă magistratul S.M., care intra în compunerea instanţei de recurs şi să îl determine să pronunţe o hotărâre de punere în libertate a inculpatului anterior menţionat. Cu acel prilej, S.M. şi-a exprimat neîncrederea cu privire la realitatea acelei susţineri, invocând că respectivul judecător făcuse parte din completul care îl judecase pe inculpatul S.D. în dosarul cu B.I.R. şi îi aplicase o pedeapsă de 12 ani închisoare, precum şi în raport cu faptul că acelaşi magistrat judecase anterior un alt recurs în cauza referitoare la T. şi pronunţase o hotărâre de menţinere a inculpatului în stare de arest preventiv. Cu toate acestea, D.A. i-a dat asigurări că avocatul B.L. poate să intervină pe lângă judecătorul S.M. şi că este sigură obţinerea, în acel mod, a hotărârii de punere în libertate, iar aspectele pe care S.M. le evidenţiase pentru a-şi dezvălui lipsa de încredere reprezentau, de fapt, argumente în sprijinul susţinerii că se putea realiza acea intervenţie, deoarece atitudinea anterioară aspră a acelui judecător constituia acoperirea necesară pentru eventuala sa corupere. în acest sens, D.A. ar fi afirmat că, în mod contrar suspiciunilor exprimate de S.M., intervenţia se putea realiza fără să „bată la ochi", pentru că nimeni nu ar mai fi crezut că judecătorul S.M. s-ar lăsa corupt.

Totodată, învinuitul S.M. a declarat că, în aceleaşi împrejurări, D.A. a pretins suma de 500.000 euro pentru coruperea, prin intermediul avocatului B.L., a judecătorului S.M., iar, ulterior, a negociat folosul cerut, stabilindu-se în cele din urmă ca acesta să reprezinte suma de 300.000 euro. De asemenea, S.M. i-a pus în vedere învinuitei D.A. că nu avea, în acel moment, disponibilităţi financiare care să îi permită remiterea sumei de bani anterior menţionate în numerar şi că exista doar alternativa să îi dea banii prin virament bancar, din contul uneia dintre societăţile comerciale controlate de S.D.

Învinuita D.A. a acceptat această versiune de transmitere a folosului pretins şi a convenit cu S.M. să clarifice cu inculpata P.C.I. modalitatea concretă în care să îi fie transferată suma de 300. 000 euro, întrucât învinuita a invocat, în acele împrejurări, că nu ar fi fost indicat să folosească un cont de-al său ori de-al avocatului B.L. La rândul său, S.M. a comunicat aceste aspecte inculpatei P.C.I., care i-a spus că, în principiu, transferul banilor se putea realiza, însă era necesar să primească, în schimb, factură şi chitanţă de la titularul contului ce urma să fie alimentat cu suma de 300.000 euro.

Învinuitul S.M. a mai relatat că, înainte cu o zi de termenul care era stabilit la Tribunalul Bucureşti pentru judecarea recursului în dosarul cu T., denuntătoarea R.I.A. i-a comunicat telefonic faptul că D.A. a transmis că intervenţia pe lângă judecători se putea face, însă numai cu condiţia ca suma de 300. 000 euro să fie remisă înainte de începerea şedinţei de judecată. Faţă de situaţia creată, S.M. a solicitat denunţătoarei R.I.A. să lămurească urgent cu inculpata P.C.I. şi cu învinuita D.A. problema legată de remiterea folosului. Ulterior, inculpata I-a informat că a stabilit cu învinuita ca suma de 300.000 euro să fie virată, în dimineaţa zilei următoare, într-un cont de-al avocatului B.L.

Cu toate acestea, învinuitul S.M. a solicitat inculpatei P.C.I. să nu transfere banii până în momentul în care primea acordul său, întrucât dorea să discute din nou cu învinuita D.A. şi cu B.L., pentru a se asigura că acesta din urmă avea posibilitatea să intervină pe lângă judecători, aşa cum susţinea învinuita. În dimineaţa zilei în care era stabilit termenul în dosar, S.M. s-a întâlnit la sediul Tribunalului Bucureşti cu D.A. şi cu avocatul B.L., în prezenţa denunţătoarei R.I.A. şi, cu acea ocazie, avocatul i-a confirmat că este în relaţii apropiate cu judecătorul S.M., menţionând şi că a discutat deja cu acesta şi a obţinut de la el promisiunea că va facilita inculpatului S.D. obţinerea unei hotărâri de punere în libertate, însă acelaşi magistrat a impus condiţia ca suma de 300. 000 euro să ajungă în contul avocatului înainte de începerea şedinţei de judecată.

Învinuitul S.M. a precizat în cuprinsul declaraţiei că afirmaţiile avocatului B.L. nu l-au convins pe deplin, motiv pentru care, în timp ce a amânat momentul transmiterii către inculpata P.C.I. a acordului de virare a sumei de 300.000 euro în contul susnumitului, a invocat faţă de acesta şi față de D.A. că banii ar fi fost transferaţi. Avocatul B.L. a verificat periodic realitatea acestor susţineri, însă a constatat că nu erau reale, întrucât în contul său nu se operase creditarea cu respectiva sumă de bani. La un moment dat, în condiţiile în care, după luarea la prima oră a cauzelor la amânare, instanţa a suspendat pentru a doua oară şedinţa de judecată, B.L. l-a avertizat pe S.M. că întreruperea şedinţei a fost dispusă ca urmare a înţelegerii pe care el o avea, în acest sens, cu judecătorul S.M., precum şi că, în cazul în care nu primea în contul său banii până la revenirea completului în sală, inculpatul S.D. rămânea în stare de arest preventiv, deoarece recursul acestuia ar fi fost respins. în aceleaşi împrejurări, atât D.A., cât şi avocatul B.L. au susţinut față de S.M. că, în situaţia în care nu obţineau la acel termen hotărârea favorabilă promisă, vor restitui integral suma de bani care urma să fie virată în contul avocatului, ceea ce însemna că se refereau la înapoierea celor 300.000 euro, dar şi a T.V.A. aferentă.

Învinuitul S.M. a declarat că afirmaţiile avocatului B.L. au fost de natură să îl convingă de faptul că acesta intervenise pe lângă judecătorul S.M. şi că nu mai putea amâna momentul virării sumei de 300.000 euro, astfel că i-a solicitat telefonic inculpatei P.C.I. să transfere banii în contul avocatului. întrucât, chiar şi după ce inculpata P.C.I. i-a confirmat învinuitului S.M. că a realizat viramentul bancar, avocatul B.L. a continuat să susţină că banii nu figurau în contul său, inculpata a venit urgent la sediul tribunalului şi i-a înmânat ordinul de plată din care rezulta efectuarea acelei operaţiuni bancare. După reluarea şedinţei de judecată, B.L. a pus concluzii în faţa instanţei, în calitate de apărător ales al inculpatului S.D. Contrar afirmaţiilor avocatului B.L. privind realizarea intervenţiei pe lângă judecători, Tribunalul Bucureşti a respins la acel termen recursul inculpatului S.D., acesta rămânând în stare de arest preventiv. Drept urmare, S.M. a solicitat învinuitei D.A. să restituie întreaga sumă de bani care fusese virată în contul avocatului B.L., pentru coruperea judecătorilor din completul de recurs. învinuita a argumentat că eşecul intervenţiei pe lângă magistraţi a fost determinat de întârzierea cu care banii au ajuns în contul avocatului şi a promis că acesta va restitui întreaga sumă de bani. După amânări succesive, a avut loc o întâlnire între S.M. şi B.L., la care au participat denunţătoarea R.I.A. şi P.C.I. La acea întrevedere era stabilit să ia parte şi D.A., însă aceasta a comunicat în ultimul moment că nu a mai putut să vină.

Potrivit declaraţiei învinuitului S.M., avocatul B.L. a afirmat, în acele împrejurări, că nu va restitui nici un ban, iar, în condiţiile în care învinuitul a devenit nervos şi i-a reproşat că nu şi-a onorat promisiunea de a obţine hotărârea favorabilă făgăduită în urma intervenţiei pe care a susţinut că a făcut-o pe lângă judecătorul S.M., avocatul i-a pus în vedere că ar fi bine să renunţe la demersurile de recuperare a banilor, deoarece, în caz contrar, va devoala organelor judiciare faptul că a fost dată suma de 1.200.000 euro, cu titlu de mită, judecătorilor care pronunţaseră hotărârea de admitere a contestaţiei în anulare formulate de S.D.. De asemenea, S.M. a precizat că a discutat ulterior, în mai multe rânduri, cu D.A. despre restituirea banilor de către B.L., însă acţiunile sale au rămas fără rezultat până în prezent.

Evenimentele care au avut loc la sediul Tribunalului Bucureşti, în ziua de 04 aprilie 2012, când era stabilit termen pentru judecarea Dosarului nr. 19797/300/2010/a4, având ca obiect recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva încheierii de menţinere a măsurii arestării preventive, au fost prezentate, în circumstanţe similare cu cele relatate de învinuitul S.M., şi de către învinuita D.A., prin declaraţia dată în acest dosar. Din depoziţia învinuitei D.A. a rezultat faptul că, suma de aproximativ 350.000 euro plus T.V.A. a fost pretinsă de avocatul B.L. ca obiect al infracniunii de trafic de influentă şi că insistenta acestuia de a intra în posesia acelui folos înainte de judecarea recursului a fost motivată de susnumit prin aceea că, în desfăşurarea activităţii infracţionale, se angajase ca, până în momentul luării în dezbatere de către instanţă a acelui dosar, să prezinte unei persoane (a cărei identitate nu a dezvăluit-o) implicate în realizarea intervenţiei pe lângă judecători dovada că banii au ajuns în contul său.

Sub acest aspect, D.A. a declarat că, înainte cu câteva zile de acel termen de judecată, B.L. a afirmat că a fost coleg sau în relaţii de prietenie cu soţul judecătorului C.A.A., care, la acea vreme, deţinea funcţia de preşedinte al secţiei a ll-a penale, a Tribunalului Bucureşti. Pe fondul respectivei discuţii, B.L. a lăsat-o pe învinuita D.A. să înţeleagă că avea posibilitatea să intervină, prin intermediul soţului preşedintelui de secţie anterior menţionat, la completul care judeca recursul inculpatului S.D., pentru pronunţarea unei soluţii favorabile acestuia. în acelaşi context, D.A. l-a atenţionat că S.D. este o fire dificilă şi că va fi de acord să dea suma de 350.000 euro pe care o pretinsese, numai dacă i se va asigura obţinerea, la acel termen, a unei hotărâri de punere a sa în libertate. Avocatul B.L. i-a replicat că era conştient de aspectele care i-au fost puse în vedere de către învinuita D.A. şi că se baza pe relaţia de prietenie pe care o avea cu soţul preşedintelui secţiei a ll-a penale a Tribunalului Bucureşti. Totodată, a adăugat că se gândea să discute cu acea persoană, pentru a-i facilita inculpatului S.D. obţinerea soluţiei dorite. De asemenea, B.L. i-a spus învinuitei că o anumită parte (fără să specifice cât anume) din cei 350. 000 euro trebuia să o pună deoparte, pentru a o da în vederea realizării intervenţiei pe lângă judecătorii instanţei de recurs. în aceleaşi împrejurări, B.L. s-a consultat cu învinuita D.A. dacă ar fi fost echitabil ca, din suma de bani pe care urma să o primească, să dea acesteia şi denunţătoarei R.I.A. câte 25.000 euro, iar învinuita şi-a exprimat opinia în sensul că ar fi fost o răsplată mulţumitoare. învinuita D.A. a menţionat că i-a dezvăluit şi denunţătoarei R.I.A. acele afirmaţii ale avocatului B.L.

Din declaraţia învinuitei D.A. a mai rezultat că, în considerarea circumstanţelor prezentate mai sus, B.L. a impus, în ziua de 04 aprilie 2012, să primească urgent suma de 350.000 euro plus T.V.A. în contul său, prin virament bancar, înainte ca instanţa să judece dosarul inculpatului S.D., astfel că S.M. şi P.C.I. s-au preocupat să îndeplinească acea solicitare. După ce P.C.I. a comunicat că a virat respectiva sumă de bani în contul avocatului B.L., acesta a verificat, în mai multe rânduri şi a constatat că banii nu figurau încă în contul său. Din acest motiv, B.L. a afirmat că nu era în favoarea inculpatului S.D. împrejurarea că banii nu fuseseră transferaţi, argumentând prin aceea că, la rândul său, trebuia să facă dovada primirii acelui folos faţă de o altă persoană.

Relativ la acea motivare, învinuita D.A. a precizat că a înţeles, în raport şi cu discuţia pe care o avusese anterior cu B.L., că acesta se referea la o persoană care era implicată în realizarea intervenţiei pe lângă judecătorii instanţei de recurs. De altfel, D.A. a menţionat că, în acele împrejurări, l-a întrebat pe B.L. dacă afirmaţia sa era legată de o asemenea intervenţie, însă acesta s-a eschivat să dezvolte subiectul şi i-a replicat că nu era indicat să vorbească despre aşa ceva. Totodată, D.A. a precizat că l-a întrebat pe B.L. şi dacă a făcut demersurile de intervenţie pe lângă judecători, la acel termen şi că şi-a exprimat reţinerea în a crede că susnumitul ar fi putut finaliza cu succes acţiunile întreprinse în acest scop, de vreme ce din complet făcea parte judecătorul S.M., care pronunţase anterior hotărârea de condamnare a inculpatului S.D. la pedeapsa de 12 ani închisoare, în dosarul cu B.I.R. Avocatul B.L. s-a ferit şi în acel moment să răspundă şi i-a atras doar atenţia că nu trebuiau să discute asemenea chestiuni în sediul tribunalului. învinuita D.A. a declarat că, deşi B.L. a evitat să îi dea, în acele împrejurări, detaliile solicitate, a înţeles că susnumitul a lăsat să se înţeleagă că ar fi intervenit, inclusiv pe lângă judecătorul S.M. şi că era necesar să confirme faptul că i-a fost virată în cont întreaga sumă de bani unei persoane care avea legătură cu modalitatea în care el realizase intervenţia asupra magistraţilor.

Deosebit de aceste împrejurări de fapt, învinuita D.A. a relatat că, în aceeaşi zi, avocatului B.L. i s-a virat în cont suma de 350.000 euro plus T.V.A., precum şi că, la acelaşi termen, a pus concluzii în instanţă, în calitate de apărător ales al inculpatului S.D. Cu toate acestea, Tribunalul Bucureşti a dispus respingerea recursului inculpatului S.D., astfel că acesta a rămas în stare de arest preventiv. Ulterior, B.L. a dat, atât învinuitei D.A., cât şi denunţătoarei R.I.A. câte 25.000 euro, în numerar, din suma de bani primită în cont, susţinând că a înţeles să le recompenseze cu un comision, pentru că i-au intermediat relaţia cu S.D.

Potrivit declaraţiei învinuitei D.A., aceasta nu a mai discutat despre suma de bani primită de B.L. până în cursul lunii februarie 2012, când S.D. a fost pus în libertate şi s-a întâlnit întâmplător cu acesta la arestul D.G.P. M.B. Cu acea ocazie, S.D. i-a pus în vedere că, în cazul în care B.L. nu îi va restitui cei 350. 000 euro, va formula un denunţ împotriva acestuia cu privire la împrejurările remiterii acelei sume de bani, adăugând şi că, printr-o asemenea sesizare, ar fi putut beneficia de prevederile legale referitoare la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă care îi sunt aplicabile în dosarele în care este cercetat. De asemenea, D.A. a susţinut că S.D. a amenintat-o că, dacă nu îi va susţine denunţul şi nu va confirma eventualele sale afirmaţii împotriva avocatului B.L., va face în aşa fel încât să răspundă penal şi ea, alături de susnumit. învinuita D.A. a menţionat că, ulterior, a discutat, în mai multe rânduri cu avocatul B.L., uneori şi în prezenţa denunţătoarei R.I.A., despre solicitarea inculpatului S.D. de a i se restitui banii, însă avocatul a invocat că nu îi va înapoia nimic, pentru că a încheiat un contract de asistenţă juridică, ce nu s-a finalizat din vina clientului. Totodată, B.L. a invocat că nici nu mai are banii, deoarece şi-a cumpărat o casă.

Din cercetările efectuate a rezultat că, înainte de a deveni consilier juridic şi, apoi, avocat în Baroul Sibiu, B.L. a fost ofiţer de poliţie şi coleg în Academia de Poliţie cu numitul C.C., care a fost soţul ' judecătorului C.A.A.

Împrejurarea remiterii sumei de 350.000 euro avocatului B.L., ca obiect al infracţiunii de trafic de influentă comise de către acesta şi de învinuita D.A., precum şi încheierea fictivă, în acest scop, a unui contract de asistentă juridică, a rezultat şi din declaraţiile martorei denunţătoare R.I.A.

Aceasta a relatat că, în condiţiile în care, în ziua de 22 februarie 2012, a fost pronunţată hotărârea de admitere a contestaţiei în anulare formulate de inculpatul S.D., în schimbul remiterii sumei de 1.200.000 euro pentru coruperea judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, la un interval de aproximativ o lună de la data anterior menţionată, recursul declarat de acelaşi inculpat împotriva încheierii de menţinere a măsurii arestării preventive luate faţă de el în dosarul T. Cu câteva zile înainte de judecarea acelei cauze, D.A. i-a solicitat denunţătoarei să îi transmită inculpatului S.D. că din completul instanţei de recurs făcea parte judecătorul S.M., pe lângă care putea să intervină, în schimbul sumei de 350.000 euro. În acel context, D.A. a afirmat că este bună prietenă cu S.M. de pe vremea când acesta funcţiona la Judecătoria Buftea şi i-a dat asigurări denunţătoarei că îşi putea trafica influenţa asupra acestuia, pentru a-i facilita inculpatului S.D. obţinerea unei hotărâri de punere în libertate, cu ocazia judecării recursului. Ulterior, denunţătoarea R.I.A. a comunicat respectivele susţineri inculpatului S.D., care a fost de acord cu realizarea intervenţiei pe care învinuita D.A. susţinea că o poate face pe lângă judecători şi i-a solicitat denunţătoarei să ia legătura cu S.M. şi cu P.C.I., pentru a le transmite să dea suma de 350.000 euro pretinsă. Drept urmare, în seara aceleiaşi zile, denunţătoarea R.I.A. s-a întâlnit cu inculpata P.C.I. şi i-a adus la cunoştinţă, atât susţinerile învinuitei D.A., cât şi decizia luată de S.D. în sensul de a da curs acţiunilor de intervenţie pe lângă judecători. Inculpata P.C.I. a invocat că, în acel moment, nu putea procura o sumă mai mare de 200.000 euro, însă i-a menţionat denunţătoarei că va clarifica acea problemă cu S.M. Ulterior, R.I.A. a informat-o şi pe învinuita D.A. că P.C.I. avea disponibili doar 200.000 euro, context în care învinuita a afirmat că trebuia să i se dea întreaga sumă de bani pretinsă, întrucât, în caz contrar, inculpatul S.D. nu va fi pus în libertate la acel termen. în dimineaţa în care se judeca recursul, denunţătoarea R.I.A. s-a întâlnit la sediul Tribunalului Bucureşti cu D.A., S.M. şi cu N.L., soţia inculpatului S.D.. în acele împrejurări, D.A. a precizat că ar fi fost indicat ca avocatul V.M., care era apărătorul inculpatului S.D., să fie înlocuit cu B.L. întrucât denunţătoarea i-a făcut cunoscut că avocatul V.M. nu se putea prezenta la acel termen şi că formulase cerere de amânare, învinuita D.A. a menţionat că varianta obţinerii unei amânări era convenabilă, deoarece avea timp să facă intervenţiile necesare şi pe lângă magistraţii C.L. şi U.M., care intrau în complet, împreună cu judecătorul S.M. La scurt timp, a venit la sediul Tribunalului Bucureşti avocatul B.L. şi, în acel context, D.A. Ie-a dezvăluit că, de fapt, acesta avea posibilitatea să intervină pe lângă judecătorul S.M. Totodată, Ie-a făcut cunoscut că avocatul B.L. şi judecătorul S.M. au convenit ca suma de 350.000 euro să fie virată în contul avocatului şi acesta să îi transmită respectivului magistrat că a intrat în posesia banilor, astfel încât, numai dacă se comunica un asemenea mesaj, inculpatul S.D. ar fi fost pus în libertate. Denunnătoarea R.I.A. a încercat să negocieze diminuarea folosului pretins la suma de 200.000 euro, însă D.A. a refuzat orice tratative, invocând că judecătorul S.M. nu ar fi acceptat o sumă mai mică de 350. 000 euro. Denunţătoarea a mai precizat că, în aceleaşi împrejurări, B.L. a discutat separat cu învinuitul S.M. şi că acesta a verificat periodic, cu ajutorul telefonului mobil sau al unui laptop pe care îl avea asupra sa, dacă i se virase în cont suma de 350. 000 euro. în cele din urmă, a venit la sediul tribunalului şi inculpata P.C.I., care a discutat cu D.A., B.L. şi cu S.D.

Potrivit declaraţiilor martorei denunţătoare R.I.A., la acel termen instanţa a respins recursul inculpatului S.D., iar învinuita D.A. a justificat eşecul intervenţiei pe lângă judecători prin aceea că banii ar fi ajuns cu prea mare întârziere în contul avocatului B.L., astfel că acesta nu a mai avut timpul necesar să confirme judecătorului S.M. primirea banilor. Totodată, D.A. a susţinut că intervenţia va avea rezultatul promis cu prilejul judecării următorului recurs, însă, ulterior, deşi s-au judecat alte 2-3 recursuri la Tribunalul Bucureşti în acelaşi dosar, inculpatul S.D. a rămas în stare de arest preventiv. Din acest motiv, inculpatul a cerut denunţătoarei să ia legătura cu S.M. şi P.C.I., pentru ca, împreună şi cu învinuita D.A., să solicite avocatului B.L. să restituie suma de 350.000 euro şi T.V.A. aferentă care îi fusese virată în cont şi, eventual, să îşi păstreze doar 10.000 - 20.000 euro cât reprezenta contravaloarea serviciilor pe care le prestase ca avocat. în momentul în care a aflat despre această decizie luată de inculpatul S.D., învinuita D.A. a invocat că discutase între timp cu B.L. şi că acesta nu mai recunoştea faptul că suma de bani îi fusese dată pentru coruperea judecătorilor şi că susţinea că avea încheiat un contract legal, care îi permitea să refuze restituirea banilor. întrucât D.A. şi-a exprimat neputinţa de a continua demersurile de recuperare a banilor, denunţătoarea R.I.A., împreună cu S.M. şi inculpata P.C.I., au purtat o discuţie cu B.L., la biroul acestuia. în respectivele împrejurări, B.L. a contestat că ar fi primit banii pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecătorul S.M. şi a susţinut că a intrat în posesia lor în temeiul unui contract de asistenţă juridică, astfel că problema restituirii banilor trebuia discutată cu D.A. şi nu cu el.

Privitor la circumstanţele în care s-au desfăşurat de către D.A. şi B.L. acţiunile de traficare a influenţei, din declaraţiile denunţătoarei R.I.A. a mai reieşit că suma de 350.000 euro a fost remisă în temeiul prevalării susnumiţilor de pretinsa lor influenţă asupra judecătorului S.M., iar contractul de asistenţă juridică încheiat cu SC I.S.M. SA a constituit doar o modalitate de disimulare a scopului real pentru care a fost dat acel folos. De altfel, denuntătoarea a menţionat că nu are cunoştinţă ca B.L. să fi prestat servicii de asistenţă juridică pentru societatea comercială anterior menţionată în Dosarul nr. 271/P/2010 al D.N.A. şi că ştie că a depus doar o cerere prin care a solicitat să fie încunoştinţat despre efectuarea actelor de urmărire penală în acea cauză.

Mai reţinem că potrivit declaraţiilor martorei denunţătoare R.I.A., inculpatul S.D., deşi a cunoscut întreaga derulare a evenimentelor privitoare la susţinerile în sensul traficării influenţei asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti şi a luat decizia de remitere a folosului pretins în acest scop, şi-a exprimat, ulterior, bănuiala că D.A. şi B.L. ar fi urmărit, de fapt, să obţină, în acel mod, diferenţa de 300.000 euro din suma de 1.500.000 euro pe care o promisese anterior pentru coruperea magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, în scopul pronunţării hotărârii de admitere a contestaţiei sale în anulare. De asemenea, denuntătoarea R.I.A. a confirmat că S.D. i-a pus în vedere avocatului B.L., atât în mod direct, cât şi prin intermediul ei şi a învinuitei D.A., că, în cazul în care nu i se vor restitui banii, va formula denunţ împotriva susnumitului. La rândul său, B.L. a afirmat că, în situaţia în care inculpatul S.D. nu înceta cu ameninţările pe care i le adresa pentru recuperarea banilor, intenţiona să sesizeze la D.N.A. fapta de corupţie privitoare la împrejurările în care fusese obţinută de către inculpat hotărârea de admitere a contestaţiei sale în anulare.

Prin declaraţiile date în acest dosar, inculpata P.C.I. a confirmat, în consens cu depoziţiile martorei denunţătoare R.I.A. şi cele ale învinuitului S.M., precum şi cu declaraţiile învinuitei D.A., că suma de 350.000 euro şi T.V.A. aferentă a fost virată în contul avocatului B.L. ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă, iar încheierea contractului de asistenţă juridică între acesta din urmă şi SC I.S.M. SA a constituit doar un mijloc prin care s-a încercat ascunderea scopului real în care a fost remis acel folos.

Inculpata P.C.I. a relatat că, în ziua în care se judeca la Tribunalul Bucureşti recursul inculpatului S.D. împotriva încheierii de menţinere a măsurii arestării preventive dispuse faţă de el în dosarul T. (fiind o zi de marţi, cu puţin timp înainte de sărbătoarea de Paști a anului 2012), a fost contactată telefonic, succesiv, de către S.M. şi de R.I.A., care se aflau în sediul tribunalului şi i-au comunicat că au stabilit cu învinuita D.A. să fie virată urgent suma de 200.000 euro în contul avocatului B.L. După aproximativ o oră, a fost apelată, din nou, de amândoi şi, de această dată, i-au menţionat că trebuia să vireze suma de 350.000 euro, la care se adăuga T.V.A. aferentă, ceea ce însemna că i se solicita să transfere circa 500.000 euro, care, la acea vreme, reprezentau echivalentul a aproximativ 2.000.000 lei. Deşi, în acele împrejurări, nu i s-a precizat motivul pentru care i se cerea să dea acea sumă de bani, denunţătoarea R.I.A. îi spusese, înainte cu câteva zile, că D.A. avea o variantă de a obţine punerea în libertate a inculpatului S.D., prin exercitarea de intervenţii pe lângă judecători. Denunțătoarea i-a făcut cunoscut că nu era sigur că D.A. va reuşi să facă acele intervenţii şi că a întreprins demersuri în acest sens, urmând să primească un răspuns concret în ziua precedentă celei în care se judeca la Tribunalul Bucureşti recursul la menţinerea arestării preventive în dosarul T. sau chiar în data la care era stabilit termen pentru soluţionarea acelei cauze.

În raport cu conţinutul discuţiei prezentate anterior, inculpata P.C.I. a declarat că, în momentul în care S.M. şi R.I.A. i-au solicitat să vireze urgent suma de aproximativ 500.000 euro în contul avocatului B.L. şi au atenţionat-o că acesta refuză să pună concluzii în instanţă, în apărarea inculpatului S.D., până când avea confirmarea că i s-au transferat banii, a intuit că acel virament bancar era pentru realizarea de către D.A. a intervenţiei pe lângă judecători. Totodată, P.C.I. a precizat că, în dimineaţa zilei în care s-a judecat acel recurs, a luat telefonic legătura cu B.L. şi a primit de la acesta, prin e-mail, un contract de asistenţă juridică încheiat între el, în calitate de avocat şi SC I.S.M. SA, după care a făcut demersuri pentru ca suma de aproximativ 500.000 euro să fie virată din contul respectivei societăţi comerciale în contul susnumitului. întrucât acesta invoca faptul că banca nu îi confirma transferul bancar, P.C.I. s-a deplasat imediat în Bucureşti, la sediul Tribunalului Bucureşti şi i-a prezentat avocatului B.L. ordinul de plată, în original.

În cuprinsul declaraţiilor date, inculpata P.C.I. a arătat că, după ce B.L. a plecat de la instanţă, a întrebat-o pe învinuita D.A., în prezenţa denunţătoarei R.I.A. şi a învinuitului S.M., de ce i s-a cerut să remită o sumă atât de mare de bani, în condiţiile în care ştia din afirmaţiile anterioare ale denunţătoarei că banii erau destinaţi pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti. Cu acea ocazie, D.A. i-ar fi răspuns că, în cazul în care nu i se va da diferenţa de 300.000 euro care îi fusese promisă până la concurenţa sumei de 1.500.000 euro, destinată coruperii judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru admiterea contestaţiei în anulare formulate de S.D., se va folosi de banii care fuseseră viraţi, în acea zi, în contul avocatului B.L. pentru a-şi onora obligaţiile asumate faţă de magistraţii pe lângă care intervenise. în aceleaşi împrejurări, D.A. a explicat că a solicitat să fie transferată suma de 350.000 euro plus T.V.A. şi nu 300.000 euro cât reprezenta datoria la care se referea, deoarece 50.000 euro urmau să îi revină avocatului B.L., pentru ca acesta să asigure asistenţa juridică inculpatului S.D. în dosarul T. Sub acest aspect, inculpata P.C.I. a învederat că nu are cunoştinţă cum s-a ajuns la versiunea ca B.L. să primească 50.000 euro şi să devină apărătorul inculpatului S.D., cu atât mai mult cu cât nu auzise anterior că s-ar pune o asemenea problemă.

De asemenea, P.C.I. a declarat că, după acea întâlnire de la tribunal, R.I.A. i-a spus că banii transferaţi în contul avocatului B.L. reprezentau, de fapt, un folos pretins de D.A. pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecători, în scopul pronunţării unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului S.D. în dosarul T., făcând referire şi la relaţiile apropiate pe care susnumita le-ar fi avut cu judecătorul S. Cu toate acestea, la respectivul termen de judecată, Tribunalul Bucureşti a respins recursul inculpatului S.D., iar R.I.A. i-a comunicat că D.A. afirmase că va finaliza cu succes demersurile de intervenţie în momentul în care se va judeca un nou recurs în acelaşi dosar. După o perioadă de timp, R.I.A. i-a făcut cunoscut că S.D. a solicitat ca D.A. să restituie aproape în totalitate suma de bani care fusese virată în contul avocatului B.L., mai puţin partea pe care acesta aprecia că i s-ar cuveni pentru serviciile prestate ca apărător în favoarea sa.

Totodată, P.C.I. a relatat că a fost, împreună cu R.I.A. şi învinuitul S.M., la o întâlnire cu B.L., care a afirmat că nu va restitui nici un ban, deoarece primise cei aproximativ 500.000 euro ca onorariu, în temeiul unui contract de asistenţă juridică şi Ie-a solicitat ca, pe viitor, să discute această chestiune cu D.A. O poziţie similară a fost exprimată de B.L. şi pe fondul unei alte întâlniri pe care inculpata P.C.I. a avut-o cu el, în prezenţa denunţătoarei R.I.A. În raport cu modalitatea în care s-au derulat evenimentele, P.C.I. a menţionat în cuprinsul declaraţiei că, în opinia sa, D.A. a urmărit ca, prin virarea acelei sume de bani în contul avocatului B.L., să obţină, în fapt, diferenţa de 300.000 euro din cei 1.500.000 euro care i-au fost promişi pentru coruperea judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea pronunţării hotărârii de admitere a contestaţiei în anulare formulate de S.D.

La rândul său, inculpatul S.D. a confirmat în cuprinsul declaraţiilor date în prezenta cauză faptul că suma de 350. 000 euro care a fost virată avocatului B.L. a făcut obiectul unei infracţiuni de trafic de influentă comisă de învinuita D.A., însă a susţinut versiunea că între aceasta şi respectivul avocat ar fi existat o conivenţă infracţională prin care au urmărit încasarea diferenței de 300.000 euro din cei 1.500.000 euro promişi pentru coruperea judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, în scopul pronunţării hotărârii de admitere a contestaţiei sale în anulare.

Iniţial, inculpatul S.D. a invocat că a luat cunoştinţă, abia în data de 12 august 2013, de împrejurările săvârşirii faptei anterior menţionate, din relatările fratelui său, învinuitul S.M., care i-a comunicat aceste aspecte din penitenciar, prin intermediul fostei sale soţii, S.I.

Prin declaraţia dată ulterior, inculpatul S.D., în contrast cu prima depoziţie, a recunoscut şi acţiunile de corupere a judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, în schimbul promisiunii sumei de 1.500.000 euro, din care au fost daţi 1.200.000 euro învinuitei D.A. Totodată, inculpatul şi-a nuanţat poziţia procesuală şi în raport cu circumstanţele remiterii sumei de 350. 000 euro avocatului B.L., astfel că a relatat că, urmare a insistenţelor repetate ale învinuitei D.A. de a i se da diferenţa de 300.000 euro pentru coruperea judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, a discutat cu P.C.I. despre eventuala încheiere a unui contract fictiv de asistenţă juridică, în temeiul căruia să i se remită învinuitei respectiva sumă de bani. Inculpatul S.D. a motivat că, în acea perioadă, societăţile sale comerciale treceau printr-o situaţie financiară dificilă şi nu exista posibilitatea procurării, în numerar, a sumei de 300.000 euro, situaţie în care a preferat să ia decizia de a remite învinuitei D.A. acea sumă de bani, prin virament bancar, chiar dacă, în acea modalitate, ar fi dat în plus 50. 000 euro care reprezentau T.V.A. aferentă. Ulterior, D.A. a stabilit să fie încheiat cu avocatul B.L. un contract fictiv de asistenţă juridică, prin care s-a atestat, contrar adevărului, împrejurarea că susnumitul ar fi acordat asistenţă juridică în schimbul unui onorariu de 350.000 euro, la care se adăuga T.V.A. în sumă de 50.000 euro, în temeiul acelui contract, a fost virată în contul avocatului B.L. suma de 350.000 euro.

Potrivit declaraţiei inculpatului S.D., învinuita D.A. a invocat, după o perioadă de timp, că inculpatul avea, în continuare, faţă de ea datoria de 300.000 euro şi i-a propus să accepte ca B.L. să îi asigure asistenţa juridică în dosarul T. Inculpatul S.D. a precizat că susţinerile învinuitei l-au enervat şi că i-a replicat acesteia că nu era interesat de serviciile pe care B.L. le putea presta ca avocat şi, mai mult, i-a solicitat să îi transmită acestuia să îi restituie 300.000 euro din banii viraţi în contul său, astfel încât ar fi trebuit să îşi păstreze doar 50.000 euro, în considerarea prestaţiei realizate ca apărător al său. Totodată, S.D. a menţionat că a discutat aceste aspecte, la locul de deţinere, şi în mod direct cu B.L., însă acesta a motivat că nu îi va restitui nici un ban, întrucât ar fi muncit pentru întreaga sumă de bani pe care o primise în cont, adăugând şi că nu avea cunoştinţă despre existenţa vreunei înţelegeri între inculpat şi D.A. privitoare la acei bani. De asemenea, S.D. a declarat că avocatul B.L. nu i-a restituit, până în prezent, vreo parte din cei 350.000 euro şi a tăgăduit că susnumitul ar fi afirmat vreodată că poate interveni pe lângă judecători, pentru a-i determina să pronunţe hotărâri care să îi fie favorabile, contestând şi că D.A. sau R.I.A. ori altă persoană ar fi susţinut că acelaşi avocat ar avea o asemenea posibilitate. Inculpatul S.D. a menţionat că, dimpotrivă, D.A. a invocat, în mai multe rânduri, că poate interveni pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti, pentru a obţine o hotărâre de punere a sa în libertate, însă el nu a dat curs acelor propuneri.

Martorul C.G. a declarat că, în jurul datei de 24 aprilie 2013, inculpatul S.D. i-a solicitat să îi comunice învinuitei D.A. ca aceasta să îi pună în vedere avocatului B.L. să restituie suma de 350.000 euro pe care o primise anterior de la inculpat. Acesta nu a precizat cu ce titlu a dat respectiva sumă de bani, dar i-a cerut martorului să îi transmită învinuitei D.A. faptul că trebuia să îl avertizeze pe B.L. că, în cazul în care acesta nu restituia banii, S.D. urma să formuleze un denunţ, cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de corupţie, în legătură cu remiterea sumei de 350.000 euro. Pe fondul unei alte întâlniri, inculpatul S.D. i-a dezvăluit martorului C.G. că a dat suma de bani anterior menţionată avocatului B.L., pentru ca acesta să obţină punerea sa în libertate, în dosarul în care era cercetat în stare de arest preventiv, în legătură cu devalizarea societăţii T. în aceleaşi împrejurări, S.D. a precizat că suma de 350. 000 euro a fost dată avocatului B.L., prin intermediul învinuitei D.A., pentru a-i facilita menţinerea la Tribunalul Bucureşti, cu ocazia judecării recursului, a hotărârii prin care instanţa de fond îi admisese cererea de liberare condiţionată pe cauţiune. Totodată, inculpatul S.D. a menţionat martorului că, pentru remiterea sumei de 350.000 euro avocatului B.L., a fost încheiat un contract fictiv de asistentă juridică între acesta din urmă şi o societate comercială controlată de inculpat. Ulterior, martorul C.G. a discutat despre aceeaşi problemă şi cu denunţătoarea R.I.A., care l-a sfătuit să nu se implice în chestiunea legată de suma de 350.000 euro care a fost dată avocatului B.L., sens în care l-a avertizat că riscă să ajungă la „puşcărie". Din modul în care denunţătoarea a prezentat acele aspecte, martorul şi-a dat seama că suma de 350.000 euro a fost remisă avocatului B.L. ca obiect al unei infracţiuni de corupţie, respectiv, pentru ca acesta să intervină pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti, în vederea punerii în libertate a inculpatului S.D.

Potrivit declaraţiilor martorului C.G., în perioada următoare a asistat la o întâlnire care a avut loc între inculpatul S.D. şi învinuita D.A., ocazie cu care aceştia au discutat şi despre suma de 350.000 euro ajunsă în posesia avocatului B.L.. în acel context, S.D. i-a pus în vedere învinuitei D.A. să îi transmită avocatului B.L. că, din suma de bani anterior menţionată, este dispus să îi lase acestuia numai 50. 000 euro, urmând ca 50.000 euro să îi dea denunţătoarei R.I.A., iar 250.000 euro să ajungă în posesia sa. De altfel, inculpatul S.D. i-a solicitat şi martorului C.G. să îi comunice aceste aspecte denunţătoarei R.I.A., care se afla, la acea vreme, în stare de arest preventiv. Martorul s-a conformat şi i-a relatat denunţătoarei afirmaţiile inculpatului S.D. privitoare la modalitatea în care se gândea să împartă suma de 300.000 euro pe care dorea să o recupereze de la avocatul B.L. în acele împrejurări, denunţătoarea R.I.A. i-a relatat martorului că suma de 350.000 euro a fost remisă avocatului B.L., pentru ca acesta să o dea mai departe, cu titlu de mită, judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti, în scopul pronunţării unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului S.D. Totodată, denunţătoarea i-a spus că B.L. nu a obţinut hotărârea favorabilă promisă, motiv pentru care S.M. şi P.C.I. i-au solicitat să restituie banii. Cu toate acestea, B.L. a refuzat şi a afirmat că, în cazul în care se vor mai face presiuni asupra sa pentru a restitui cei 350.000 euro, va dezvălui organelor judiciare faptul că S.D. a dat suma de 1. 200. 000 euro, cu titlu de mită, judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru admiterea contestaţiei sale în anulare. în aceeaşi zi în care a purtat acea discuţie cu denunțătoarea R.I.A., martorul C.G. s-a întâlnit şi cu inculpatul S.D., căruia i-a relatat conţinutul conversaţiei pe care o purtase cu susnumita. La rândul său, inculpatul S.D. i-a precizat că discutase anterior cu învinuita D.A. despre intenţia sa de a face un denunţ împotriva avocatului B.L. cu privire la împrejurările remiterii către acesta a sumei de 350.000 euro, însă învinuita l-a sfătuit să nu procedeze în acest mod.

Împrejurările săvârşirii de către inculpatul B.L. a infracţiunilor de trafic de influentă şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în legătură directă cu infracţiunea de trafic de influenţă, astfel cum aceste fapte sunt evidenţiate de probaţiunea testimonială prezentată anterior, rezultă şi din înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental, administrate ca mijloace de probă, conform art. 911 C. proc. pen.

Inculpatul B.L. a susţinut în declaraţia dată la parchet, în apărarea sa că, în esenţă, contractul de asistenţă juridică din 04 aprilie 2012 a fost încheiat legal şi, ca atare, suma de 1.900.052 lei care a fost virată în contul său ar reprezenta onorariul pe care a fost îndreptăţit să îl încaseze din acea relaţie contractuală. De asemenea, a tăgăduit că, în împrejurările încheierii respectivului contract, a afirmat sau a lăsat să se înţeleagă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe, la termenul din 04 aprilie 2012, o soluţie favorabilă inculpatului S.D. în Dosarul nr. 19797/300/2010/a4, având ca obiect recursul declarat de acelaşi inculpat împotriva încheierii de menţinere a măsurii arestării preventive.

Probaţiunea administrată în cauză, în momentul formulării propunerii de arestare preventivă, se compunea din:

- proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 18 aprilie 2013, privind pe P.C., D.C. şi B.N.I.C., cercetaţi pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 255 C. pen. şi la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

- proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 24 mai 2013, privind pe D.A., cercetată pentru infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi, respectiv, pe Z.G., cercetat pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- proces-verbal privind efectuarea actelor premergătoare în prezenta cauză;

- procesele-verbale de redare, conform art. 913 C. proc. pen., a conţinutului unor convorbiri telefonice şi purtate în mediul ambiental, în temeiul măsurilor dispuse în cauză de către Curtea de Apel Bucureşti, şi anume: prin încheierea de şedinţă şi autorizaţia din data de 12 aprilie 2013; prin încheierea de şedinţă 0 şi autorizaţia din data de 18 aprilie 2013; prin încheierea de şedinţă şi autorizaţia din data de 23 aprilie 2013; prin încheierea de şedinţă şi autorizaţia din data de 09 mai 2013; prin încheierea de şedinţă şi autorizaţia din data de 16 mai 2013; prin încheierea de şedinţă şi autorizaţia din data de 27 mai 2013; prin încheierea de şedinţă şi autorizaţia din data de 04 iunie 2013; prin încheierea de şedinţă şi autorizaţia din data de 17 iunie 2013; precum şi prin încheierea de şedinţă şi autorizaţia din data de 09 iulie 2013;

- procese-verbale de identificare a utilizatorilor unor posturi telefonice;

- procese-verbale de identificare a locuinţelor făptuitorilor;

- procese-verbale de identificare a anumitor dosare înregistrate pe rolul instanţelor de judecată şi fotocopiile unora dintre acestea;

- procese-verbale de supraveghere operativă a făptuitorilor;

- declaraţiile denunţătorilor R.I.A., B.B.M. şi C.G., precum si a martorilor cu identitate protejată „Ş.V." şi „I.B.";

- declaraţiile martorilor Ş.V.G., C.G., Ş.A.M., M.C., Ţ.V., N.A., V.F.C., Ş.F., D.D., V.L., R.A.C., D.A., M.M., V.C.T., B.M., F.A.G., C.G., P.M.R., T.N.L., N.L., Ş.M., S.M., B.G., C.M.C., D.S., R.I.A., F.G.;

- procesele-verbale şi declaraţiile investigatorului sub acoperire T.R.;

- proces-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor care au compus sumele de bani pretinse şi primite de către făptuitoarea D.A., de la investigatorul sub acoperire T.R.;

- procese-verbale de ridicare a de la denunţătoarea R.I.A. a unor înscrisuri atât în format întreg cât şi fragmentat;

- ordonanţe de autorizare a folosirii unui investigator sub acoperire;

- planşele fotografice;

- proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante;

- declaraţiile învinuiţilor D.A., S.M., D.C., B.N.I.C., Z.G. şi R.A. şi ale inculpaţilor S.D., P.C.I. şi B.L.;

- raport de constatare tehnico-ştiinţifică, privind detecţia comportamentului simulat, privind pe învinuita D.A.;

- rapoarte de constare tehnico-ştiinţifică criminalistică (grafoscopică şi dactiloscopică);

- proces-verbal de ridicare, conf. art. 96 şi 97 C. proc. pen., a sumei de 400.000 euro de la învinuita D.A.;

- procese-verbale privind predarea de înscrisuri de către martorii B.M., B.D., învinuiţii Z.G. şi R.S. şi de către inculpatul B.L.;

- procese-verbale de conducere în teren;

- procese-verbale de confruntare;

- documente predate de SC I.M. SA;

- documente şi înscrisuri bancare;

- procese-verbale de efectuare a percheziţiei informatice;

- suporţii optici pe care sunt înregistrate convorbirile telefonice şi cele purtate în mediul ambiental, interceptate în baza autorizaţiilor emise de către Curtea de Apel Bucureşti

Curtea de Apel Bucureşti analizând şi coroborând materialul probator administrat de organul de urmărire penală în cauza penală de faţă, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului B.L., fiind îndeplinite şi aplicate în mod legal condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. şi existând şi cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru următoarele considerente:

Mijloacele de probă administrate în cauză, indicate în referatul cu propunere de arestare preventivă (pag. 54-56) constituie indicii temeinice dar şi probe în sensul art. 143 C. proc. pen. că inculpatul B.L. a comis faptele pentru care este cercetat penal, încadrate în mod rezonabil în art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Având în vedere condiţiile impuse de art. 143 C. proc. pen. raportat la art. 681 C. proc. pen. până în acest moment procesual al cauzei penale de faţă, s-a reţinut ca dovedită pretinsa activitate infracţională reţinută în sarcina inculpatului, de a pretinde şi încasa suma de 350.000 euro+T.V.A. de la S.M., prin intermediul învinuitei D.A., în prezenţa şi cunoştinţa denunţătoarei R.I.A., bani transferaţi în contul său de inculpata P.C.I., prin intermediul martorilor C.M.C. şi F.G., sumă de bani cerută de inculpat cu motivarea că poate interveni pe lângă un magistrat pentru a-l determina să pronunţe o hotărâre de punere în libertate a inculpatului S.D. într-o cauză penală în care inculpatul acordă asistenţă juridică acestuia şi pentru care primise deja un onorariu de 10.000 euro.

Pentru a ascunde scopul real de încasare a sumei de bani pretinsă, inculpatul a încheiat fictiv un contract de asistenţă juridică cu o societate comercială, prin intermediul inculpatei P.C.I., atestând, contrar adevărului, că suma ar fi constituit onorariu avocat, deşi, în realitate, această sumă era dobândită de el în mod neîegal ca urmare a pretinsei influenţe ce o putea exercita asupra unui magistrat, fapt dovedit pe deplin ca nefiind real, conform probelor din dosar.

În împrejurările comiterii faptelor inculpatul s-a folosit de calitatea sa de avocat şi utilizând cunoştinţele sale juridice şi atribuţiile conferite de profesia sa, a creat şi pretins în mod nereal, atât în faţa organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată, că relaţiile contractuale pe care Ie-a desfăşurat, reţinute în cauză, sunt licite, contrar probelor din dosar care atestă o cu totul altă situaţie de fapt.

De asemenea, instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative ale art. 148 lit. f) C. proc. pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care inculpatul este cercetat penal, este mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind aşadar îndeplinite pe deplin condiţiile prevăzute de acest text de lege.

În aprecierea acestei din urmă cerinţe impuse de lege, instanţa de fond, a avut in vedere, circumstanţele reale, gravitatea faptelor imputate, respectiv fapta de corupţie ce are un grad ridicat de pericol social, concretizat prin calitatea de care s-a folosit inculpatul, încercarea acestuia de disimulare a atribuţiei sale prin care a urmărit obţinerea în mod ilicit a unei importante sume de bani precum şi locurile unde a activat în acest sens, sediul unei instanţe de judecată.

În aceste condiţii şi împrejurări s-a constatat că se impune o reacţie adecvată şi proporţională din partea organelor judiciare faţă de fenomenul de corupţie în rândul persoanelor implicate în activitatea de realizare a actului de justiţie, în lipsa căreia se reţine că s-ar produce o veritabilă tulburare a ordinii publice.

În acest moment procesual al cauzei penale de faţă în care urmărirea penală este în plină desfăşurare s-a constatat de către instanţa de fond că, luarea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. (1) C. proc. pen. impunându-se pentru o bună desfăşurare a procesului penal, astfel că nu se impune luarea unei alte măsuri preventive, aşa cum a solicitat inculpatul.

Având în vedere cele arătate mai sus, prin încheierea din 28 august 2013 (Dosar nr. 5890/2/2013) Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, în baza art. 149¹ alin. (9) şi (10) C. proc. pen. cu referire la art. 143 C. proc. pen. şi la art. 148 lit. f) C. proc. pen., a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.L., domiciliat în mun. Sibiu, jud. Sibiu fără forme legale în com. Chiajna, sat. Dudu, jud. Ilfov, pe o perioadă de 29 de zile, de la 28 august 2013 la 25 septembrie 2013 inclusiv.

Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul B.L.

Inculpatul şi-a motivat recursul făcând trimitere la dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.

Acesta a precizat că măsura arestării preventive dispusă de către Curtea de Apel este nelegală şi netemeinică datorită faptului că:

1. nu ar exista probe sau indicii temeinice din care să rezulte că a săvârşit o faptă de natură penală;

2. nu există probe certe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică;

3. măsura preventivă dispusă ar încălca principiul echităţii în procesul penal şi al egalităţii de tratament.

În legătură cu lipsa probelor sau al indiciilor temeinice inculpatul a apreciat că pe lângă faptul că lipsesc mijloacele de probă lipsesc chiar şi indiciile temeinice privind cele două infracţiuni pentru care a fost arestat, respectiv traficul de influenţă şi falsul în înscrisuri private.

În acelaşi context inculpatul precizează că pentru această din urmă infracţiune nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 148 lit. f) respectiv pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

În legătură cu fapta de trafic de influenţă inculpatul precizează că suma de 1.900.052 lei, în care este inclus T.V.A., ca fiind obiect al traficului de influenţă nu reprezintă altceva decât onorariul avocaţial negociat şi convenit de părţi care i se cuvenea pentru activităţile complexe care urma să le deruleze în baza acestui contract, nefiind în nici un caz un folos injust pentru infracţiunea de trafic de influenţă.

De asemenea, inculpatul face trimitere la cele 5 declaraţii şi 6 înregistrări ale convorbirilor ambientale, menţionând că există contradicţii semnificative între declaraţii, aspect neobservat de către instanţa de fond.

Cel de-al doilea motiv indicat se referă la faptul că nu s-a arătat în mod concret motivul pentru care poate fi considerat pericol pentru ordinea publică.

Inculpatul arată că judecătorul Curţii de Apel nu a putut reţine şi indica probele pe baza cărora poate fi cercetat în stare de arest şi de asemenea faptul că nu a indicat motivele pentru care au fost înlăturate circumstanţele personale.

Inculpatul consideră că lipsa pericolului concret pentru ordinea publică nu poate fi motivată şi justificată prin raportarea la „reacţia adecvată şi proporţională din partea organelor judiciare invocată de judecătorul cauzei la fond".

Inculpatul a depus mai multe înscrisuri în circumstanţiere, respectiv certificatul de naştere şi de căsătorie, adeverinţe de şcolarizare ale celor doi copii şi caracterizări ale inculpatului făcute de cinci persoane fizice.

În final, în legătură cu încălarea dreptului la un proces echitabil şi al egalităţii de tratament al părţilor, se arată că inculpatul a fost arestat în timp ce celelalte persoane învinuite în dosar sunt cercetate în stare de libertate, fiind indicată în acest sens decizia C.E.D.O. Malnik contra Poloniei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 140³ rap. la art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Legalitatea sau regularitatea detenţiei obligă ca arestarea preventivă a unei persoane şi menţinerea acestei măsuri să se facă în conformitate cu normele de fond şi de procedură prevăzute de legea naţională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispoziţiile Convenţiei şi să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.

Conform dreptului intern, respectiv dispoziţiilor art. 149¹ C. proc. pen., procurorul poate solicita arestarea preventivă a inculpatului, în cursul urmăririi penale „dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 şi există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148 C. proc. pen."

Art. 143 alin. (1) C. proc. pen., prevede că „măsura reţinerii poate fi luată (...) numai după ascultarea învinuitului sau inculpatului în prezenţa apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală".

Art. 681 C. proc. pen., prevede că sunt indicii temeinice „atunci când, din datele existente în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta".

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că în mod corect judecătorul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și a dispus arestarea preventivă a inculpatului.

Pornind de la temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii, se constată că, potrivit art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 din acelaşi cod şi dacă inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În jurisprudenţa C.E.D.O., în momentul în care se face trimitere la motivele verosimile pe care se întemeiază bănuiala că inculpatul a săvârşit o infracţiune, Curtea vorbeşte de existenţa unei suspiciuni rezonabile bazată pe motive plauzibile. Acestea presupun existenţa unor fapte apte să convingă un observator obiectiv că persoana în cauză a săvârşit infracţiunea pentru care este cercetat.

Referitor la lipsa probelor sau indiciilor temeinice invocate de inculpat în motivele de recurs, precizăm faptul că în prezenta cauză, din probatoriul admninistrat, referindu-ne aici la declaraţiile persoanelor audiate - martori şi invinuiţi, la procesele- verbale de redare a convorbirilor în mediul ambiental şi nu în ultimul rând, la declaraţia inculpatului, au rezultat date suficiente, care să conducă la presupunerea rezonabilă că suma primită de inculpat a fost dată în scopul traficării influenţei pe lângă magistraţi judecători, în vederea punerii în libertate a inculpatului S.D. fost N.D.

Inculpatul a recunoscut primirea sumei de 350.000 euro plus T.V.A., care susţine că i se cuvenea pentru serviciile complexe de natură juridică, pe care urma să le presteze.

Aşa cum rezultă inclusiv din declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei de recurs, cabinetul avocaţial al inculpatului, nu a încasat ca şi onorariu până în acel moment cel puţin o sumă comparabilă cu cea de 350.000 euro primită drept onorariu în prezenta cauză.

Din actele depuse la dosar chiar de inculpat a rezultat că încasările cabinetului său avocaţial, pentru perioada iulie 2011-iulie 2013, se ridică la valoarea de 892.395,69 lei. Cu alte cuvinte, pentru doi ani de activitate inculpatul a încasat o sumă totală care se cifrează la jumătate din suma încasată de la D.S. cu titlu de onorariu, sumă considerată de organele judiciare ca obiect al infracţiunii de trafic de influentă.

În acest context mai facem precizarea că instanţa europeană, referindu-se la natura probelor care trebuie să conducă la acea presupunere rezonabilă, a statuat în jurisprudenţa că faptele ce au dat naştere la bănuiala legitimă, nu trebuie să fie de acelaşi nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a formula o acuzaţie împotriva unei persoane, ceea ce se petrece la un stadiu ulterior cercetării unei persoane (Michalko contra Slovaciei nr. 35377, 21 decembrie 2010).

În ceea ce priveşte pericolul concret pentru ordinea publică, ţinând cont de poziţia inculpatului, respectiv cea de avocat dator să respecte legea şi să inducă cetăţenilor un sentiment de încredere în actul de justiţie, de amploarea actelor demarate privită prin prisma persoanelor implicate precum şi a persoanelor presupus implicate (ne referim aici la numele magistraţilor judecători vehiculate), de cuantumul apreciabil al sumei traficate (350.000 euro) şi nu în ultimul rând de amploarea mediatică dată acestei cauze, având în vedere şi gravitatea faptelor reţinute, privite şi din pespectiva pedepselor prevăzute de lege, considerăm că, aceste fapte, pot produce o anumită tulburare socială, de natură a justifica lipsirea de libertate a unei persoane.

Judecătorul de la instanţa de fond a indicat în mod concret indiciile şi probele în baza cărora şi-a întemeiat măsura preventivă a arestării inculpatului, făcând trimitere inclusiv la circumstanţele personale ale inculpatului.

În fine, referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin presupusa încălcare a „egalităţii armelor", inculpatul susţinând că a fost discriminat faţă de restul persoanelor inculpate în aceeşi cauză, apreciem că şi acest aspect trebuie înlăturat ca nefondat.

Conform unei jurisprudenţe constante a Curţii europene, „egalitatea armelor" în sensul unui just echilibru între părţi, implică obligaţia de a oferi fiecărei părţi o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza, inclusiv probele, în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de net dezavantaj (Hacioglu contra României, hotărârea din 11 ianuarie 2011).

Raportându-ne strict la fapta pentru care inculpatul B.L. este cercetat, observăm că acesta are calitatea de autor al infracţiunii de trafic de influenţă şi beneficiar al sumei traficate, în timp ce restul persoanelor învinuite au calitatea de complici.

Considerăm că s-a ţinut cont de circumstanţele personale ale fiecărei persoane implicate în această cauză, în momentul admiterii propunerii de arestare preventivă, astfel încât nu se poate constata existenta unui tratament discriminatoriu sau inechitabil.

În ceea ce priveşte critica cu privire la menţionarea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 C. pen., ca fiind una din infracţiunile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, cu toate că aceasta nu este sancţionată cu o pedeapsă mai mai mare de patru ani, constatăm că aceasta este întemeiată. Cu toate acestea, apreciem că menţionarea în mod greşit a ambelor infracţiuni pentru care este cercetat inculpatul ca şi temei pentru luarea acestei măsuri, nu afectează legalitatea măsurii preventive dispuse, în condiţiile în care infracţiunea principală menţionată, trafic de influenţă, este pedepsită cu inchisoare mai mare de patru ani, respectiv până la 10 ani închisoare.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, soluţie în raport cu care, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenutul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.L. împotriva Încheierii Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, pronunţată la data de 28 august 2013 în Dosarul nr. 5890/2/2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă pulică astăzi, 16 septembrie2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2419/2013. Penal. Prelungirea duratei...		ICCJ. Decizia nr. 2816/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2419/2013. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2816/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), vătămarea corporală (art. 181 C.p.), ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 321 C.p.), infracţiuni la normele d ICCJ. Decizia nr. 3091/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.). Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.), lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.), violarea de domiciliu (art.192 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3158/2013. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs