ICCJ. Decizia nr. 3158/2013. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA PENALĂ
Încheierea nr. 3158/2013
Dosar nr. 6747/2/2013
Ședința publică din 16 octombrie 2013
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele,
Prin Încheierea din data de 11 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, în dosarul de fond, s-a admis propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A.
În temeiul art. 155 C. proc. pen. şi urm. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului T.C., domiciliat în Municipiul Slobozia, jud. Ialomiţa, comisar şef poliţie în cadrul I.P.J. Ialomiţa - S.I.F., pentru 30 de zile, de la data de 17 octombrie 2013 la data de 15 noiembrie 2013 inclusiv.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele: Prin propunerea înregistrată pe rolul instanţei la data de 10 octombrie 2013 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. a solicitat în temeiul art. 155 C. proc. pen. şi urm. prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului T.C., în motivare arătându-se următoarele:
La data de 06 septembrie 2013 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de următoarele persoane:
1. T.C., comisar şef de poliţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republ., complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
2. U.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. rap. la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 republ., evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 şi falsificarea de alimente sau alte produse prevăzută de art. 313 alin. (1) din C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, învinuitul T.C., în calitate de comisar şef de poliţie,şef al S.I.F. din cadrul I.J.P. Ialomiţa, a primit în perioada iulie - septembrie 2013,cu titlu de mită, de la învinuitul U.G. în repetate rânduri mai multe sume de bani pentru a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, înlesnindu-i acestuia desfăşurarea de operaţiuni comerciale cu încălcarea normelor fiscale în sensul omisiunii înregistrării în evidenţa contabilă, precum şi înregistrarea de operaţiuni fictive.
Totodată, în aceeaşi perioadă, U.G. a pus în vânzare produse alimentare cunoscând că acestea sunt interzise consumului fiind infestate cu bacteria salmonella, prin intermediul SC A. F.D.L. SRL, societate pe care o administrează în fapt. Prin Ordonanţa nr. 372/P/2013 din 16 septembrie 2013 s-a dispus:
1. Extinderea cercetărilor faţă de înv. T.C. pentru săvârşirea infracţiunii de: trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 republ.
2. Schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina înv. T.C. din infracţiunile de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republ., complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republ., complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 şi trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 republ., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În urma cercetărilor efectuate a rezultat că înv. T.C. a săvârşit şi infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 republ., constând în aceea că a primit în cursul anului 2013 de la înv. U.G. suma de 32.000 de lei pentru a-şi folosi influenţa asupra lucrătorilor de poliţie de fa I.P.J. Călăraşi - S.I.F. în scopul de a-i determina să soluţioneze favorabil înv. U.G. un dosar penal în care este cercetat penal.
În fapt, înv. T.C. are atribuţii de constatare şi urmărire a infracţiunilor economice, fiind ofiţer de poliţie judiciară şi şef al S.I.F. din cadrul I.J.P. Ialomiţa. De asemenea, iniţiază şi coordonează fa niveful judeţului, pe baza planurilor de acţiune trimise de D.I.F., acţiuni pentru prevenirea şi sancţionarea ilegalităţilor din diverse domenii, inclusiv cel al producerii, prelucrării, achiziţionării şi comercializării produselor cerealiere.
Din verificările întreprinse a rezultat că înv.U.G. este cercetat în 3 dosare penale de către S.I.F. Călăraşi, după cum urmează : un dosar penal privind pe U.G., în cafitate de administrator SC C.T. SRL Modelu, având ca obiect înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.;
- un dosar penal privind pe U.G., având ca obiect evaziune fiscală, prev. de art. 9 din legea nr. 241/2005 (privind tranzacţii cu produse cerealiere).
- un dosar penal privind pe B.A.M.U.G., în cafitate de reprezentanţi ai SC R.T. SRL, având ca obiect evaziune fiscală, prev. de art. 6 şi 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 (privind tranzacţii cu produse cerealiere).
În aceste condiţii,comisarul şef T.C., şeful S.I.F. a luat legătura cu înv. U.G.,căruia i-a propus să se ocupe de transportul şi distribuţia de produse cerealiere provenind din cultura proprie dar şi din culturi ale unor alte persoane din anturajul său, fără întocmirea de documente fiscale şi fa un preţ mai mare, care a avut în vedere şi posibilitatea înv. T.C. de a-l proteja pe U.G. de eventuale controale din partea poliţiei economice. S-a mai reţinut că este vorba despre un parteneriat între comisarul şef T.C. şi U.G. început în anul 2012 iar în fiecare campanie agricolă au fost tranzacţionate cantităţi majore de cereale, respectiv 100-150 de tone, pentru care au fost plătite către înv. T.C. suma de aproximativ 70.000 lei în anul 2012 şi 100.000 lei în anul 2013.
Din declaraţiile Înv. T.C. reiese că a convenit un preţ de 1,4 lei pe kilogram pentru floarea-soarelui în condiţiile în care preţul pieţei era de 1,1 - 1,2 lei pe kilogram, însă acest preţ nu a fost cerut de el, fiindu-i oferit de U.G. Din această declaraţie,coroborată cu cea a înv.U.G., reiese că în cursul anului 2013 Înv. T.C. a primit cu 32.000 lei mai mult decât valoarea pieţei pentru produsele tranzacţionate, bani care au fost daţi pentru evitarea unor controale economice. Atât din declaraţiile învinuiţilor T.C., U.G. cât şi din interceptările telefonice realizate în cauză reiese faptul că produsele cerealiere au fost tranzacţionate fără documente, respectiv prin sustragere de ia respectarea legislaţiei fiscale în sensul omisiunii, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale,a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Astfel, din discuţiile telefonice purtate de înv.T.C. în perioada august-septembrie 2013 reiese că acesta este contactat de N.I.,persoană de încredere, care se ocupă de vânzarea cerealelor sale şi îl întreabă dacă tranzacţia va fi pe bază de factură, iar înv. T.C. îi răspunde că prima va fi fără factură, iar apoi va mai vedea. Cu altă ocazie,înv.T.C. este contactat în legătură cu faptul că şoferul solicită documente pentru marfa ce urmează să fie transportată, iar înv. T.C. îi spune că nu este nevoie şi îl îndrumă să vorbească cu persoana care l-a trimis, care cunoaşte detaliile înţelegerii.
În aceste condiţii şi cunoscând faptul că U.G. realizează tranzacţii cu cereale cu încălcarea dispoziţiilor legale precum şi faptul că acesta este cercetat de ofiţeri de la S.I.F. Călăraşi într-un dosar penal având ca obiect evaziune fiscală, i-a promis acestuia că va interveni la colegii săi de la Călăraşi pentru o rezolvare favorabilă, aspecte care reies din discuţiile telefonice purtate precum şi din interceptările audio-video în mediul ambiental din data de 16 septembrie 2013. De altfel, înv. T.C. l-a contactat telefonic pe cms. șef E.V., şeful S.I.F. Călăraşi şi s-au şi întâlnit în perioada iulie-august 2013, ocazie cu care a discutat despre un dosar privind pe U.G. Din declaraţia martorului E.V. reiese că i-a răspuns că nu cunoaşte nimic despre existenţa unui astfel de dosar, dar că urmează să se intereseze, însă nu a întrebat în realitate ofiţerii despre dosarele lui U.
Astfel, la data de 16 septembrie 2013, înv. U.G. a formulat un denunţ cu privire la săvârşirea de către T.C., şeful S.I.F. din cadrul I.P.J. Ialomiţa a infracţiunilor de luare de mită şi trafic de influenţă şi de către dr. P.D.L. a infracţiunii de luare de mită.
În cuprinsul denunţului se arăta că, în vara anului 2012 T.C. l-a abordat pe denunţător, cunoscând că se ocupă cu comercializarea cerealelor în judeţul Ialomiţa şi i-a propus să cumpere cereale de la el cu un preţ mai bun decât al pieţei, având în vedere faptul că denunţătorul era cercetat la I.P.J Călăraşi - S.I.F. într-un dosar de evaziune fiscală, cu un prejudiciu de aproximativ 400.000 lei.
Concret,din discuţiile cu T.C. acesta l-a lăsat să înţeleagă că va lua legătura cu colegii săi de la Poliţia economică Călăraşi pentru "a tergiversa cercetările, să fie bine". A fost de acord cu propunerea lui T.C., astfel că până în prezent i-a dat ofiţerului suma de 100.000 lei (un milliard lei), bani rezultaţi din vânzarea cerealelor. Suma de un milliard i-a dat-o în anul în curs, 2013, iar pentru 2012 i-a dat alţi aproximativ 70.000 lei.
Sumele de bani menţionate i Ie-a dat lui T.C. fără a încheia cu acesta vreun act.
Arătă că ofiţerul T.C. i-a spus că-l va contacta pe şeful de la S.I.F. Călăraşi, pentru a obţine o soluţie favorabilă în dosarul de evaziune în care denunţătorul era cercetat.
Ca urmare a denunţului, în cauză s-au efectuat demersuri în scopul verificării aspectelor sesizate, fiind organizată la data de 16 septembrie 2013 o operaţiune de prindere în flagrant a lui T.C.
Conform procesuiui-verbaf de constatare a infracţiunii flagrante, la data de 16 septembrie 2013, în jurul orelor 15.00 în parcarea de pe şoseaua de centură a mun. Slobozia şi-a făcut apariţia cms. şef T.C. conducând autoturismul care a parcat în spatele autoturismului condus de U.G.
După câteva minute T.C. a coborât din autoturismul său şi s-a urcat în cel al denunţătorului în partea din dreapta faţă.
Echipa de flagrant s-a apropiat de maşina lui U.G. şi, după ce a fost declinată identitatea, a constatat că T.C. avea asupra sa un plic de culoare albă în care as-a găsit suma de 20.000 de lei compusă din 200 de bancnote cu cupiura de 100 de lei, având seriile identice cu cele puse anterior la dispoziţia denunţătorului de către organele de urmărire penală. Pe bani a fost găsit un post-it de culoare galbenă pe care era inscripţionat olograf.
La întrebarea ce reprezintă suma de 20.000 de lei găsită asupra sa,T.C. a declarat că „nu este nici o problemă cu banii", pentru ca mai târziu să declare că suma respectivă reprezintă contravaloarea unei cantităţi de floare pe care i-a vândut-o lui U.G., dar nu a încheiat cu acesta nici un document.
Din înregistrările audio-video în mediul ambiental efectuate în cauză la data de 16 septembrie 2013 se observă că U.G. se deplasează cu autoturismul personal, după care în acesta se urcă T.C. Cei doi interlocutori timp de 2 minute şi 2 secunde, dialoghează pe marginea unor subiecte ce nu au legătură cu obiectul cauzei, apoi U.G. continuă dialogul astfel:
- U.G.: Cu C. aţi mai vorbit, cu.? Ziceaţi că vine din concediu, cu ăia, că dracu se, se lungeşte şi mi-e frică dracu de.
- T.C.: Cu D.? Cu ăsta? Da! Nu, n-a mai făcut.
- U.G.: Nu ştiu cum îl cheamă.
- T.C.: Nu, da n-a mai făcut nimic. Şi azi am vorbit cu el.
- U.G.: Da?
- T.C.: Da! Şi azi am vorbit cu el. Săptămâna viitoare, plec luni cu el, că n-are cu ce să meargă. „Merg, mă iei şi pe mine?" Avem o convocare la Braşov vreo patru zile.
- U.G.: Aha, ahî.
- T.C.: „la-mă şi pe mine cu tine că tu te descurci altfel." „Da, mă!" Zic: „Mergi cu mine, nu e problemă de asta." N-a mai făcut nimic.
- U.G.: Că ăla n-a mai sunat.
- T.C.: Nu, n-a mai făcut nimic.
- U.G.: M-am dus cu soţia atuncea, el nu ne-a primit.
- T.C.: N-a mai făcut nimic, da (neinteligibil). la telefon am mai vorbit cu el, da n-a mai făcut nimic.
- U.G.. Da.
- T.C.: Da.
- U.G.: E, da vă întâlniţi dumneavoastră, lăsaţi să nu umble cu.
- T.C.: Lăsaţi că (se bâlbâie) mâine de dimineaţă îl sun.
- U.G.. Nu d-aia, da dracu.
- T.C.: Da, da, da, omu aşa e, aveţi dreptate, una e când.
- U.G.: Păi, da, să ştiu şi eu, că se, se rezolvă, dracu, problema că mă.
- T.C.: Da, da, da, da, da, da, da, da, da, da, da.
- U.G.: Şi aşa nu vedeţi, că (neinteligibil). M-a sunat acuma iar a căzut preţu. Păi, avem prețurile mai mari cu două mii, cu. De multe ori la porumb cu o mie cinci sute, cu şase. Da, la.
- T.C.: Da, da, da, da, da, da, da.
- U.G.: Că piaţa e cum e.
- T.C.: Aşa este.
- U.G.: Nu vedeţi cum dracu e?
- T.C.: A. Delicată tare, domnu U., delicată, delicată.
- U.G.: Delicată tare şi.
- T.C.: Da.
- U.G.: Numeraru e. Da asta e ce dracu să facem?
- T.C.: Da.
- U.G.: Important e că, că vorbiţi dumneavoastră cu, cu, cu băiatu ăla.
- T.C.: Da, da, da, da, da, sigur, sigur, sigur, sigur.
- U.G.: Ă. E o maşină care trebuie plătită mâine cu ordin de plată, ştiţi de aia, da.
- T.C.: Da, da, da.
- U.G.: Aşa şi mai e, mai sunt două de fapt care au fost pe. Luate pe urmă, am, am luat două maşini o dată. La una din ele să vă dau de acuma un. două sute de milioane şi rămâne diferenţa când.
- T.C.: Ce rugăminte am. Ă, da-ţi-i Iu băiatu ăsta, nu-i daţi paişpe, îţi dai, da-ţi-i doişpe, Iu ăsta care trebuia să-i iei.
- U.G.: Eu, eu îi dau doişpe, ce!? Cum ziceţi dumneavoastră, aşa fac, ce?
- T.C.: Nu, nu, vă rog eu frumos, că el mi-a zis: „Bă, am rămas surprins atuncea când." A zis că o să-i daţi diferenţa până la paişpe (neinteligibil).
- U.G.. Păi, eu am zis cum am vorbit cu dumneavoastră, nu mă bag eu în. T.C.: Nu, e doişpe. E suficient pentru el! Dar, îl chem încoace ca să-i daţi dumneavoastră, ca să nu (neinteligibil).
- U.G.: Păi, cum ziceţi dumneavoastră, nu mă bag eu în.
- T.C.: Nu, e bine! Nu, nu, nu! Doişpe e suficient. E suficient doişpe. Şi îl chem eu ca să vină la dumneavostră să-i daţi dumneavoastră diferenţa până la doişpe. Cum a zis atuncea. Dar nu paişpe. Nu! Doişpe e suficient.
- U.G.: Îi dau doişpe, ce?
- T.C.: Da.
- U.G.: Vezi că sigur n-am.
- T.C.: Paişpei.
- U.G.: Îi bag în ceva, să vezi că (neinteligibil). Ce Dumnezeu? Las că am eu un plic la mine acilea să vii. Adică, aveam, sper să-l mai am. Unde dracu e? Ăsta e cu acte din alea. Staţi să scot o factură d-asta.? continuare, conform imaginilor video.
- U.G. la o sumă de banii în cupiură de 100 (una sută) lei şi îi introduce într-un plic de hârtie de culoare albă, după care îl înmânează lui.
- T.C., (continuând dialogul).
- T.C.: Tot.
- U.G.: (neinteligibil).
- T.C.: Da! Aşa facem.
- U.G.: Să vă dea Dumnezeu sănătate şi.
- T.C.: Şi dumneavostră domnu U., că.
- U.G.: Doamne ajută, Doamne ajută şi să fie bine.
- T.C.: Da, da, da, da, da! Mulţumesc mult, sănătate, numai bine, sănătate.
- U.G.: Vă pup şi vă iubesc. Să ştiţi că. Şi când o fi la porumb atuncea ne, ne, ne.
- T.C.: Da, da.
- U.G.: Mă sunaţi, de fapt, mă sunaţi dumneavoastră când e cu, cu porumbu că nu e.
- T.C.: Ne sunăm, da, da, vă sun, vă sun, da.
- U.G.: Păi, da, da.
- T.C.: Vorbim, domnu U., nu e problemă (neinteligibil).
- U.G.: Când e mă, doar mă sunaţi şi am.
- T.C.: Da!
Fiind audiat denunţătorul U.G. a reiterat aspectele reţinute mai sus, declaraţiile sale coroborându-se cu imaginile înregistrate în cauză şi analizat.
Astfel, l-a cunoscut pe T.C. prin intermediul unor cunoştinţe comune, iar începând cu anul 2012, respectiv campania agricolă (final de luna iunie), acesta i-a propus să ia de la el o cantitate de cereale, la un preţ mai mare decât cel practicat pe piaţă şi fără documente. La momentul respectiv i-a spus că are în jur de 100 de ha de pământ.
Astfel, denunţătorul trimitea şoferii cu camioanele să încarce cerealele de la Sărățeni, Ialomiţa şi ulterior îi dădea lui T.C. banii în numerar. în cursul campaniei agricole 2012, i-a plătit lui T.C. în jur de 70.000 lei, contravaloarea a aproximativ 100 - 150 tone de cereale, pe care le vindea către societăţile cu care avea contract, C.G., T. Menţionează că în cursul anului 2012 i-a acestuia cu aproximativ 1.000 lei mai mult pe kg, de cereale, în total 10.000 lei-15.000 lei.
Motivul pentru care a acceptat să îi ofere un preţ mai mare a fost dorinţa de a nu avea probleme, respectiv controale, în special din partea poliţiei (având în vedere că acesta era şef la S.I.F.).
A discutat cu T.C. despre dosarul pe care îl avea la I.P.J. Călăraşi, pentru evaziune fiscală, pe SC L.L.T. SRL, iar acesta i-a spus să va lua legătura cu colegii săi de la I.P.J. Călăraşi.
În cursul anului 2011 a cumpărat floarea soarelui, rapiţă, grâu de la G.N., din com. Ciorani, Prahova, iar acesta nu i-a dat documente şi ulterior a formulat plângere împotriva sa, în 2012. Această cauză se află în prezent în lucru la Ploieşti, probabil la S.I.F.
Ulterior, G.N. a luat suma de 100.000 lei de la un colaborator al denunţătorului,sumă care trebuia folosită pentru plata unei cantităţi de marfă. în urmă cu aproximativ 2 luni,a formulat plângere penală împotriva acestuia, care se regăseşte la S.I.F. Ialomiţa.
În legătură cu această cauză, a discutat cu T.C., care i-a promis că în momentul în care vine ofiţerul care se ocupă de dosar, vor fi demarate cercetările.
Nu cunoaşte să existe dosar în lucru la S.I.F. Ialomiţa în care să fie cercetat pentru fapte penale.
În cursul anului 2013, a fost contactat de T.C., la începutul campaniei agricole, pentru a relua tranzacţiile cu cereale, denunţătorul oferindu-i un preţ mai mare, respectiv cu 1,5 lei mai mult pe kilogramul de grâu. T.C. avea o persoană de contact în Săcăleni, pe nume Ion, care dirija şoferii de pe camion către locaţiile unde trebuiau încărcate cerealele.
În campania agricolă 2013, a cumpărat de la T.C. 100 de tone grâu şi 60 de tone floarea soarelui,în valoare de aproximativ 100.000 lei, cu 32.000 lei mai mult decât valoarea pieţei.
De asemenea,în urmă cu aproximativ 2 luni I-a rugat să îi contacteze pe colegii de la I.P.J. Călăraşi, în legătură cu dosarul, acesta fiind de acord să vorbească cu colegul de acolo, respectiv cu şeful S.I.F. Călăraşi.
Marfa pe care a cumpărat-o de la T.C., a vândut-o mai departe la T., prin intermediul SC A. F.D.L. SRL.
Pentru marfa primită de la T.C. nu a primit nici un document de la acesta. Crede că cea mai mare parte din cerealele vândute de T.C. îi aparţineau, însă este posibil să fi provenit şi din alte surse.
Dosarul penal în care denunţătorul este cercetat de S.I.F. Călăraşi s-a aflat până de curând în lucru la cms. şef S.T. Martorul a precizat că nu a încheiat nici un contract cu T.C. privind livrarea de cereale, nu i-a furnizat niciodată facturi sau alte documente justificative privind cerealele achiziţionate şi plătite de denunţător.
La data de 16 septembrie 2013, după ce a formulat un denunţ privind fapte de corupţie la D.N.A., s-a deplasat în municipiul Slobozia, unde l-a contractat telefonic pe T.C., pentru a se întâlni, să-i dea banii, potrivit înţelegerii anterioare.
La ora 14,30, în timp ce se afla în autoturismul personal, parcat pe centura Sloboziei, în apropiere de intersecţia cu Bd. C., T.C. a venit cu autoturismul personal, pe care l-a parcat în spatele autoturismului denunţătorului şi apoi s-a urcat lângă acesta pe locul din dreapta. A discutat cu inc. T.C. despre dosarul de la Călăraşi şi l-a întrebat când ia legătura cu colegul, iar T.C. i-a spus că se va întâlni cu şeful S.I.F. Călăraşi, în următoarele zile, deoarece au o convocare la Braşov. A discutat şi despre recoltatul porumbului şi au stabilit că îl va suna el când începe recoltatul. După aceea, a scos suma de 20.000 lei, pusă la dispoziţie şi i-a înmânat-o lui T.C.
Pe prima bancnotă din teanc, denunţătorul a lipit un bilet galben pe care era scris numărul de înmatriculare al camionului şi cantitatea încărcată, şi 20,16 tone, acesta fiind transportul efectuat în urmă cu 2-3 săptămâni. Ulterior au intervenit organele de anchetă din cadrul D.N.A., care au constatat infracţiunea flagrantă.
U.G. a declarat că lucrează cu următorii şoferi: B.C. (C.), R.S., I.F., I.I., M.G., ultimii trei fiind angajaţii lui R.S., N.M.
Din declaraţia de martor a lui E.V., comisar şef de poliţie şi şeful S.I.F. Călăraşi reiese faptul că la această unitate de poliţe sunt în lucru mai multe dosare penale în care este cercetat înv. U.G. pentru săvârşirea de infracţiuni economice. Nu îşi aminteşte dacă vreunul dintre ofiţerii din subordine s-a deplasat la I.P.J. Ialomiţa pentru audierea lui U.G., dar nu exclude această posibilitate.
În vara anului 2013, posibil iulie-august, înv. T.C. l-a contactat telefonic, spunându-i că ar dori să se întâlnească. A fost de acord şi s-a întâlnit cu acesta în spatele I.P.J. Călăraşi, discutând pe diferite teme profesionale iar la un moment dat acesta l-a întrebat despre un dosar, respectiv cel privind pe U.G. Martorul i-a spus că nu cunoaşte dacă are în lucru la S.I.F. Călăraşi un dosar cu U.G. însă i-a promis că se va interesa, dar în realitate nu a întrebat ofiţerii despre dosarele lui U.G.
De asemenea, martorul a mai arătat că îşi aminteşte că la începutul lunii iulie 2013 înv. T.C. l-a contactat telefonic şi i-a spus că U.G. nu se va prezenta la audieri în dosarul în care fusese citat de S.I.F. Călăraşi, martorul înţelegând că U.G. îi spusese lui T.C. despre citaţia primită şi că T.C. urma să-l ajute pe U.G., dar martorul.personal, nu a dat curs solicitării acestuia.
Fiind audiat inculpatul T.C. a declarat că nu recunoaşte săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Îl cunoaşte pe U.G. de aproximativ 7-8 ani de când era director la I.M.P. Slobozia, iar începând de anul trecut a apelat la el pentru a se ocupa de transportul produselor agricole recoltate de pe terenurile din Sărăţeni ce aparţin tatălui său, T.J. Acesta are în jur de 32 de hectare pe care le cultivă cu grâu, floarea-soarelui şi porumb.
Preţul pe care U.G. i-l dădea pentru aceste produse era de 1,4 lei pe kilogram pentru floarea-soarelui în condiţiile în care preţul pieţei era de 1,1-1,2 lei pe kilogram.
Nu mai reţine care a fost preţul din acest an.
Inculpatul a declarat că acest preţ nu a fost cerut de el, fiindu-i oferit de U.G.
De această afacere se ocupă atât el, cât şi fratele său, dar în cea mai mare măsură fratele său.
U.G. a insistat în această vară să se intereseze la colegii de la Călăraşi de respectarea legii într-un dosar în care este cercetat dumnealui. Din cauza insistenţelor lui i-a spus că atunci când va avea drum la Călăraşi o să se intereseze de problemă. Dorinţa lui U. era ca cercetările să fie efectuate în mod corect deoarece se considera nevinovat.
Nici o achiziţie şi nici un transport efectuat cu U.G. nu au fost însoţite de acte financiare contabile sau alte documente justificative.
Nu reţine cu exactitate cantitatea de produse agricole recoltate de pe terenul tatălui meu, probabil în jur de 100 tone de floarea-soarelui şi 60-70 tone grâu.
Nu crede că anul trecut a efectuat transporturile cu ajutorul lui U.
N.I. este vecin cu părinţii inculpatului şi la rândul său a apelat la U.G. pentru a transporta floarea-soarelui, în jur de 40 de tone. N.I., căruia îi spune O., l-a rugat să îl ajute să vândă floarea-soarelui şi i l-a recomandat pe U., cei doi discutând direct.
Din câte îşi aduce aminte la S.I.F. Ialomiţa este o plângere a lui U. prin care sesiza că i s-a luat o sumă de bani, contravaloarea unor cereale de cineva de la Prahova.
În ceea ce priveşte dosarul de la Călăraşi arătă că l-a întrebat pe E.V. de dosarul lui U.G. şi acesta i-a răspuns că nu cunoaşte nimic. Această discuţie a avut loc faţă în faţă cu ocazia trecerii prin Călăraşi.
Nu cunoaşte obiectul dosarului pe care U.G. îl avea la I.P.J. Călăraşi.
Nu a mai vorbit cu E.V., şeful S.I.F. Călăraşi, din acel moment despre dosarul lui U.G.
Banii pe care i-a primit astăzi, 16 septembrie 2013,de la U.G., reprezentau contravaloarea cantităţii de 20 de tone de floarea-soarelui pe care i-a vândut-o acum 2-3 săptămâni.
Se întâlnea cu U.G. în fiecare săptămână, marţea sau miercurea, pentru a achita contravaloarea produselor.
Din fişa postului inc. T.C. rezultă că acesta are următoarele atribuţii:
- urmăreşte împreună cu reprezentanţii unităţilor de parchet activitatea desfăşurată pe linie de cercetare penală în cauze complexe şi dispune măsurile legale ce se impun în limita competenţelor.
- ca ofiţer de poliţie judiciară execută activităţi de: culegere calificată prin intermediul surselor de informare a datelor şi informaţiilor de interes poliţienesc,supraveghere calificată a persoanelor aflate în atenţie, constatare a infracţiunilor din domeniul de responsabilitate, întocmirea dosarelor penale, cercetarea persoanelor implicate şi execută dispoziţiile date de procuror prin delegare de competenţă.
- Iniţiază şi coordonează acţiuni la nivelul judeţului, pe baza planurilor de acţiune trimise de D.I.F.;
- Asigură cooperarea cu celelalte instituţii de aplicare a legii, în domeniile date în responsabilitatea proprie sau ale ofiţerilor şi agenţilor din cadrul biroului;
- Execută controale tematice la subunităţile şi secţiile de poliţie pe linie de investigare a fraudelor.
Din interceptările telefonice efectuate în cauză potrivit autorizaţiilor emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarele penale, preluate în dosarul penal, au reieşit următoarele:
- 04 iulie 2013
Convorbirea telefonică purtată la data de 04 iulie 2013, ora 14:10:25, de către T.C., care îl apelează pe V., utilizator al postului telefonic X (Titular abonament: I.P.J. Călăraşi, Adresa: Călăraşi jud. Călăraşi).
- T.C.: Să trăiască, domnu comandant!
- V.: Să trăiţi, domnu Tăchel! He, he, he! (...).
- T.C.: Domnu V., am o rugăminte la tine! Un om de-aici de la noi, îl cheamă U. Tre să vină mâine la un coleg de-al tău, C.G. N-are cum să vină, n-are cum să se prezinte.
- V.: N-are cum mâine? (...).
- T.C.: Nu, n-are cum să se prezinte mâine. Da, da, da, da, da. Da, da! Ă.
- V.: Lasă că-i zic eu.
- T.C.: Te rog eu frumos! A zis că băiatu intră în concediu, colegu tău, da după ce vine stabileşte de comun acord o zi cu omu ăsta şi vine. Nu, se prezintă, nu-i nicio problemă.
- V.: Am înţeles! Da.
- T.C.: Da?
- V.: Oricum suntem şi-n verificările astea acum. Lasă că vorbesc eu cu G. şi.
- T.C.: Te rog!
- V.: Şi el e în acţiune acum, îhâm.
- T.C.: Da, da.
V.: Bine, T.
- T.C.: Bine.
- V.: Am reţinut.
- T.C.: Bine, bine! Mulţumesc mult! Da?
- V.: Îhâm! Bine! Să trăieşt.
- T.C.: Bine! Să trăieşti!
- 01 august 2013
Convorbirea telefonică purtată la data de 01 august 2013, ora 13:57:06, de către T.C., care este apelat de U.G.
- U.G.: Ce să fac, păi, trebuie să ne vedem şi noi, c-am spart buba, am spart-o, am înţepat cu acu, am ă. A plesnit! Nu mă mai doare aşa.
- T.C.: Am înţeles! Am înţeles! Da, da.
- U.G.: Da! Da, da.
- T.C.: Ă. Păi. Unde sunteţi?
- U.G.: Păi, acum mă duc până la Combina şi mă-ntorc. Şi dacă puteţi veni tot acolo. Convorbirea telefonică purtată la data de 01 august 2013, ora 14:36:40, de către T.C., care este apelat de U.G.
- „U.G.: Acum am închis, domn director, cu. Aşa! Şi mi-a reproşat că dacă eu ţi-am zis să dai cum ţi-am zis eu, de ce te dai mai. Mda! Pentru că eu am. politica pieţei, cu plăţi la termen. Faci ca mine, nu faci ca tine. He! M-a. M-a luat la ture! He, he!
- T.C.: Da nu i-aţi zis că n-aţi fost de vină, adică altcineva a fost de vină?
- U.G.: l-am explicat eu. Ei, cât pot să-i explic, că na, nu pot să.
- T.C.: Am înţeles! Am înţeles! (...).
- U.G.: Deci, asta e. Deci, mergeţi pe. ca să rezolvăm treaba. L-am. l-am spus că sâmbătă o să aibe chef de două pentru.
- T.C.: Da, da, da, da! E foarte bine! Da, da!
Prin Ordonanţa nr. 372/P/2013 din data de 16 septembrie 2013 a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de T.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republ., complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 şi trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/200 republ., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Prin Ordonanţa nr. 372/P/2013 din data de 17 septembrie 2013, a fost luată faţă de inculpatul T.C. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 17 septembrie 2013, ora 01.00 până la 18 septembrie 2013 ora 01.00.
Din probele administrate a rezultat că inculpatul T.C. se află în situaţia prevăzută de art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.,întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa este mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Se are în vedere, sub acest aspect, împrejurarea că inculpatul are calitatea de comisar şef de poliţie şi a pretins bani şi alte bunuri folosindu-se de calitatea sa, în condiţiile în care cunoştea că denunţătorul este cercetat penal pentru evaziune fiscală. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că, în ciuda calităţii sale de comisar şef de poliţie -şeful S.I.F., T.C. a comis la rândul său infracţiunea de evaziune fiscală, acceptând efectuarea de acte comerciale cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Se arartă că până la acest moment au fost efectuate următoarele acte.Au fost efectuate desigilările bunurilor ridicate de la percheziţiile domiciliare efectuate în cauză şi au fost restituite acele bunuri care nu interesează cauza; A fost efectuată o adresă către A.J.F.P. Ialomiţa - S.R.C.D.F. - P.F. în vederea furnizării de informaţii privind declaraţiile fiscale ale lui T.J., T.C. şi T.l.; Au fost audiate în calitate de martori, următoarele persoane: F.M., R.S., N.M., S.D.S., T.l., B.A.C., P.Ş., N.I., N.D., I.M.G.; A fost dispusă efectuarea unei percheziţii informatice asupra sistemelor informatice ridicate de la U.G., F.M. şi T.C.; A fost efectuată percheziţia informatică dispusă în cauză; A fost efectuată adresă către U.T.B. prin care se solicită documentele care au stat la baza deschiderii conturilor şi operaţiunile derulate pentru U.G., SC A. SRL şi V.M.; A fost efectuată o adresă către D.I.T.L. a Municipiului Slobozia în vederea furnizării de informaţii privind rolul fiscal deschis pe numele următoarelor persoane: T.C., T.A., U.G., F.M. şi U.L. Au fost consemnate la C.E.C. B. sumele de bani ridicate de la T.C., U.G. şi F.M.; A fost solicitată A.N.A.F. efectuarea unor inspecţii fiscale privind activitatea comercială derulată de SC A. SRL şi SC C.T. SRL în perioada 2012-2013; A fost efectuată o adresă la Ministerul Agriculturii în vederea furnizării de informaţii privind preţul mediu al cerealelor în vara anului 2013; A fost efectuată o adresă către I.P.J. Călăraşi în vederea transmiterii lucrărilor penale înregistrate la acea unitate şi care îl privesc pe U.G.
În vederea stabilirii întregii activităţi infracţionale a inc. T.C. şi înv. U.G. urmează a se mai efectua următoarele:
- De finalizat inspecţiile fiscale privind pe SC A. SRL şi SC C.T. SRL;
- De audiat martori privind activitatea infracţională a inc. T.C. şi înv. U.G.;
- De primit rezultatul percheziţiei informatice;
- De primit de la I.P.J. Călăraşi lucrările penale înregistrate la acea unitate şi care îl privesc pe U.G.
Analizând propunerea formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. Curtea a constatat că aceasta este întemeiată.
Pentru a se putea dispune prelungirea măsurii arestării preventive este necesară îndeplinirea cerinţelor art. 155 şi urm. C. proc. pen., respectiv să subziste temeiurile pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, în concret cele prev. de art. 143 C. proc. pen. şi existenţa în cauză a unuia sau mai multora dintre situaţiile prevăzute în art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi de asemenea măsura să fie necesară pentru buna desfăşurare a urmăririi penale.
S-a constatat că temeiurile prev.de art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, sunt în continuare incidente în cauză.
Astfel, există suficiente indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul T.C. ar fi săvârşit faptele reţinute în sarcina sa.
În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, indiciile temeinice au rezultat din declaraţiile denunţătorului U.G., transcrierile convorbirilor telefonice, planşele foto aflate la dosar şi chiar declaraţiile inculpatului care a recunoscut faptul că i-a vândut denunţătorului importante cantităţi de floarea soarelui, fără întocmirea vreunui document fiscal, probe descrise în mod detaliat în referatul întocmit de procuror.
La toate acestea se adaugă procesele verbale întocmite cu ocazia efectuării flagrantului de către organele de urmărire penală, inculpatul recunoscând primirea sumei de 20.000 lei de la denunţător.
Referitor la susţinerea apărării, care arată că nu era necesară întocmirea de documente de către vânzătorul cantităţilor de floarea soarelui,în calitate de producător agricol, Curtea a constatat că în această fază procesuală judecătorul nu analizează întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii decât în măsura în care probele administrate înlătură în totalitate indiciile temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.
În speţă însă,inculpatul este cercetat pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală,comisă nu neapărat de cel care vinde cerealele ci de acela care le cumpără fără întocmirea unor documente justificative, în speţă numitul U.G. De altfel, chiar apărătorul inculpatului a arătat în concluzii că acela care achiziţionează cerealele trebuie să întocmească documente; în plus, şi producătorii agricoli sunt supuşi dispoziţiilor legale privind veniturile obţinute,declaraţie ce trebuie să aibă la bază documente;este adevărat însă că această declaraţie nu se impunea a fi depusă la organele fiscale decât în anul următor, însă subzistă fapta penală pentru care este cercetat inculpatul,respectiv complicitate la evaziune fiscală comisă de către cel care achiziţionează bunurile, care are obligaţia de a înscrie această achiziţie în contabiliatate, pe bază de documente justificative.
În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/200 republ., s-a reţinut că, există la dosarul cauzei declaraţiile martorului E.V., şeful S.I.F. Călăraşi,declaraţiile denunţătorului U.G. şi chiar declaraţiile inculpatului, care a arătat în faţa judecătorului că la cererea numitului U.G. s-a întâlnit cu martorul E.V. în spatele I.P.J. Călăraşi şi l-a rugat să vorbească cu cel care se ocupa de dosar „ca să respecte legea".
Cât priveşte afirmaţiile apărării, în sensul că inculpatul T.C. şi denunţătorul se cunosc de la biserică, s-a reţinut că, aceasta nu are nicio relevanţă asupra condiţiei prev.de art. 143 C. proc. pen.; inculpatul era la momentul arestării şeful S.I.F. din judeţul Ialomiţa, cunoştea împrejurarea că denunţătorul este cercetat în mai multe dosare penale de serviciul similar din judeţul Călăraşi şi recunoaşte împrejurarea că a discutat într-o locaţie neadecvată cu colegii săi de la Călăraşi despre dosarele denunţătorului.în consecinţă,s-a reţinut că există la dosarul cauzei cel puţin un minim de indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă în modalitatea arătată în referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive.
Referitor la infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republ. Curtea a apreciat că în continuare din probele administrate respectiv declaraţia martorului denunţător, coroborat cu întreg contextul cauzei rezultă cel puţin un minim de indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis această infracţiune.
Astfel, în declaraţia învinuitului U.G. s-a arătat că motivul pentru care a acceptat să tranzacţioneze cerealele puse la dispoziţie de T.C. la un preţ vădit superior pieţei, a fost pe de o parte faptul că ar fi evitat controalele din partea poliţiei economice iar pe de altă parte acesta i-a promis că îl va ajuta cu dosarul de la Călăraşi, fiind în relaţii de prietenie cu şeful de la S.I.F. Călăraşi. De asemenea, au fost depuse la dosarul cauzei listele cu preţurile la floarea soarelui în perioada iulie - august 2013, rezultând un preţ sub 1,1 lei pe kg, în timp ce preţul oferit de denunţător inculpatului a fost de 1,4 lei pe kg, inculpatul acceptând acest preţ.
În concluzie, s-a reţinut că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 143 şi 681 C. proc. pen.
Referitor la condiţiile cumulative reglementate în art. 148 lit. f) C. proc. pen. Curtea a constatat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru cele trei infracţiuni pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Existenţa pericolului pentru ordinea publică, s-a reţinut că, este conturată în primul rând de calitatea în care inculpatul se presupune că a acţionat ilicit,respectiv aceea de comisar şef de poliţie, şef al S.I.F. Ialomiţa,inculpatul având obligaţia să urmărească şi că constate săvârşirea infracţiunilor de natură economică,printre care şi infracţiunea de evaziune fiscală, după cum rezultă din fişa postului şi propriile declaraţii,iar nu să acţioneze în contra legii prin operaţiuni economice ilicite cu persoane cercetate penal de către un alt serviciu de investigare a fraudelor.
Cu toate acestea, s-a reţinut că, există indicii că inculpatul s-ar fi angrenat în tranzacţii cu o persoană care avea trei dosare penale la S.I.F. Călăraşi, dintre care două pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală privind operaţiuni cu cereale.
Curtea a constatat că din analiza transcrierilor convorbirilor telefonice precum şi a planşelor foto aflate la dosar reiese că inculpatul se întâlnea frecvent cu denunţătorul, primind de la acesta sume de bani,că există suspiciunea că inculpatul intermedia asemenea tranzacţii de cereale în mod constant şi pentru alte persoane, încălcându-şi atribuţiile profesionale deşi rolul său ar fi fost tocmai acela de a combate operaţiunile economice ilicite.
Mai mult decât atât,inculpatul avea o funcţie de conducere, de control, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 78/2000, respectiv atribuţii de constatare şi urmărire a infracţiunilor economice,fiind ofiţer de poliţie judiciară şi şef al S.I.F. din cadrul I.J.P. Ialomiţa. De asemenea, avea atribuţii de iniţiere şi coordonare la nivelul judeţului, pe baza planurilor de acţiune trimise de D.I.F., acţiuni pentru prevenirea şi sancţionarea ilegalităţilor din diverse domenii, inclusiv cel al producerii, prelucrării, achiziţionării şi comercializării produselor cerealiere.
Împrejurarea că în această calitate inculpatul s-ar fi angrenat în tranzacţii comerciale ilicite cu o persoană cercetată în trei dosare penale pentru infracţiuni economice denotă periculozitatea acestuia.
De asemenea,după cum s-a arătat în referatul întocmit de procuror, în perioada 02-05 septembrie a.a, poliţiştii ialomiţeni au acţionat în sistem integrat, pentru prevenirea şi combaterea ilegalităţilor din domeniul producerii,prelucrării,achiziţionării şi comercializării produselor cerealiere de panificaţie,sub directa coordonare a D.I.F. din cadrul I.G.P.R. Alături de poliţişti,la acţiuni au participat şi specialişti din cadrul D.S.V.S.A. şi D.S.P. Ialomiţa.în cele 32 de filtre instituite,poliţiştii au efectuat controale cu privire la legalitatea transporturilor rutiere de mărfuri,o atenţie deosebită fiind acordată autovehiculelor ce transportă produse cereale şi de panificaţie. Pe parcursul activităţilor derulate,au fost controlate 136 de autovehicule şi verificaţi 46 de agenţi economici. Pentru neregulile constatate au fost aplicate 55 de sancţiuni contravenţionale, cu amenzi în valoare de 43.180 lei, fiind dispusă şi o măsură complementară de întrerupere a activităţii unei unităţi economice.Totodată,au fost constatate cinci infracţiuni prevăzute de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe.
În aceeaşi perioadă la data de 04 septembrie 2013 inculpatul s-a întâlnit cu U.G.,despre care cunoştea că desfăşoară activităţi comerciale fără respectarea normelor financiar-contabile, oferindu-i acestuia ajutorul pentru săvârşirea în continuare a acestor acţiuni ilicite. Mai mult chiar, la rândul său a primit de la U.G. suma de 20.000 de lei, preţul cerealelor vândute celui din urmă pentru care nu a oferit/primit documente justificative.
Aşa cum corect s-a arătat în referatul procurorului, în condiţiile în care există suspiciunea că inculpatul consideră că se poate folosi de calitatea pe care o deţine pentru a obţine bani sau alte foloase, condiţionând prin acest lucru îndeplinirea ori neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi nesocotind totodată normele deontologiei profesionale, se poate crea opiniei publice convingerea că aceasta este modalitatea în care îşi desfăşoară activitatea lucrătorii de poliţie.
În consecinţă, lăsarea în libertate a inculpatului, s-a reţinut că prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în sensul art. 148 lit. f) C. proc. pen., în primul rând prin conturarea unei imagini negative a corpului de poliţie, fiind necesară stoparea unor asemenea activităţi cu puternic impact negativ asupra opiniei publice.
De asemenea, împrejurarea că în privinţa denunţătorului şi a celorlalte persoane cercetate în cauză nu s-a formulat propunere de arestare preventivă,s-a reţinut că, nu poate constitui un argument favorabil inculpatului, deoarece pe de o parte în materia măsurilor preventive situaţia fiecărui inculpat este analizată în mod distinct, iar pe de altă parte un principiu al egalităţii de tratament în această materie nu este consacrat legislativ.
Curtea a constatat totodată că prelungirea măsurii arestării preventive este necesară în vederea bunei desfăşurări a urmăririi penale,în cauză urmând a fi efectuate o serie de acte de urmărire penală: finalizarea inspecţiilor fiscale privind pe SC A. SRL şi SC C.T. SRL; audierea martorilor privind activitatea infracţională a inc. T.C. şi înv. U.G.; primirea rezultatului percheziţiei informatice;obţinerea de la I.P.J. Călăraşi a lucrărilor penale înregistrate la acea unitate şi care îl privesc pe U.G.
Împrejurarea că martorii nu sunt indicaţi în referatul parchetului s-a apreciat că nu constituie un temei pentru ca propunerea să fie respinsă,după cum susţine inculpatul în apărare, deoarece procurorul nu este obligat să indice numele martorilor în referat, urmărirea penală având caracter secret.
Nici faptul că cele mai multe acte de urmărire penală ce urmează a se efectua îl privesc pe învinuitul U.G. nu are relevanţă asupra necesităţii şi oportunităţii prelungirii măsurii preventive,deoarece inculpatul T.C. şi învinuitul U.G. sunt cercetaţi în aceeaşi cauză,nefiind dispusă disjungerea cercetărilor pentru acesta,astfel că efectuarea actelor de urmărire penală respective este necesară finalizării cercetărilor în cauză.
Curtea a apreciat totodată că la acest moment procesual nu se poate dispune luarea unei alte măsuri preventive (iar nu înlocuirea măsurii arestării preventive, cum solicită apărarea), măsura arestării preventive fiind singura aptă să asigure buna desfăşurare a cercetărilor,având în vedere în primul rând calitatea anterioară a inculpatului, existând riscul de influenţare a cercetărilor.
Cât priveşte circumstanţele personale ale inculpatului, Curtea a apreciat că situaţia familială a acestuia - faptul că are o soţie şi doi copii - nu sunt argumente suficiente pentru a se dispune luarea unei alte măsuri preventive, având în vedere gravitatea în concret a faptei presupus comise de inculpat, iar împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale nu are nicio relevanţă asupra oportunităţii măsurii arestării preventive,atâta vreme cât lipsa antecedentelor penale este o condiţie pentru ca inculpatul să ocupe funcţia în exercitarea căreia se presupune că a săvârşit fapta. De asemenea, referirile la o presupusă boală gravă a inculpatului nu pot fi luate în considerare deoarece nu au fost dovedite,iar pe de altă parte Curtea a constatat că starea de sănătate nu l-a împiedicat pe inculpat să exercite o funcţie importantă în poliţie şi nici să desfăşoare tranzacţii cu cereale până la momentul arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul T.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, critici care au fost expuse pe larg în practicaua încheierii.
Examinând recursul declarat de inculpatul T.C. sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, pentru a se putea dispune prelungirea măsurii arestării preventive este necesară îndeplinirea cerinţelor art. 155 şi urm. C. proc. pen., respectiv să subziste temeiurile pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, în concret cele prev.de art. 143 C. proc. pen. şi existenţa în cauză a unuia sau mai multora dintre situaţiile prevăzute în art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi de asemenea măsura să fie necesară pentru buna desfăşurare a urmăririi penale.
Înalta Curte reţine că referatul procurorului a fost corespunzător motivat, fiind indicate activităţile ce urmează a fi efectuate în cauză, respectiv:
- finalizarea inspecţiile fiscale privind pe SC A. SRL şi SC C.T. SRL;
- audierea de martori privind activitatea infracţională a inc. T.C. şi înv. U.G.;
- primirea rezultatului percheziţiei informatice;
- primirea de la I.P.J. Călăraşi lucrările penale înregistrate la acea unitate şi care îl privesc pe U.G.
Înalta Curte reţine deasemenea că în cauză sunt întrunite condiţiile prev.de art. 143 alin. (1) C. proc. pen.existând probe şi indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele de care este acuzat - fapte prevăzute de legea penală şi există cazul în care se dispune arestarea inculpatului, prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din coroborarea actelor existente la dosarul cauzei, respectiv a declaraţiilor denunţătorului şi inculpatului, a proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice şi ambientale şi planşele foto, rezultă existenţa unor fapte sau informaţii apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul să fi săvârşit infracţiunile pentru care este cercetat şi că în cauză există motive pertinente şi suficiente care justifică pe deplin plasarea inculpatului în detenţie provizorie, cel puţin în acest stadiu al procedurilor, bănuiala legitimă fiind evidenţiată de următoarele date factuale:
Cu referire la infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, în cauză s-a stabilit că inculpatul T.C., în calitate de comisar şef de poliţie, şef al S.I.F. din cadrul I.J.P. Ialomiţa, i-a vândut denunţătorului importante cantităţi de floarea soarelui, fără întocmirea vreunui document fiscal, probe descrise în mod detaliat în referatul întocmit de procuror.
La toate acestea se adaugă procesele verbale întocmite cu ocazia efectuării flagrantului de către organele de urmărire penală, inculpatul recunoscând primirea sumei de 20.000 lei de la denunţător. în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/200 republ.deasemenea, s-a reţinut că, există la dosarul cauzei declaraţiile martorului E.V., şeful S.I.F. Călăraşi, declaraţiile denunţătorului U.G. şi chiar declaraţiile inculpatului, prin care a arătat în faţa judecătorului, că la cererea numitului U.G. s-a întâlnit cu martorul E.V. în spatele I.P.J. Călăraşi şi l-a rugat să vorbească cu cel care se ocupa de dosar „ca să respecte legea".
Totodată s-a stabilit că inculpatul a primit în perioada iulie - septembrie 2013, cu titlu de mită, de la învinuitul U.G. în repetate rânduri mai multe sume de bani pentru a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, înlesnindu-i acestuia desfăşurarea de operaţiuni comerciale cu încălcarea normelor fiscale în sensul omisiunii înregistrării în evidenţa contabilă, precum şi înregistrarea de operaţiuni fictive.
Deşi inculpatul nu recunoaşte săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, declaraţiile denunţătorului sunt susţinute de conţinutul proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice şi ambientale cât şi de planşele foto.
Din transcrierea convorbirilor purtate între inculpat şi denunţător la data de 04 iulie 2013 şi data de 01 august 2013, rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârşit faptele pentru care este cercetat.
Este cert că inculpatul a lăsat denunţătorul să creadă că ar avea influenţă asupra colegului său, martorul E.V., şeful S.I.F. Călăraşi, unitate de poliţie care instrumenta cauzele în care era cercetat penal denunţătorul.
Apărările inculpatului precum că, suma de bani găsită asupra sa cu ocazia efectuării flagrantului de către organele de urmărire penală, ocazie cu care inculpatul, a şi recunoscut primirea sumei de 20.000 lei de la denunţător ar reprezenta contravaloarea cerealelor vândute lui U.G., despre care cunoştea că desfăşoară activităţi comerciale fără respectarea normelor financiar-contabile, oferindu-i acestuia ajutorul pentru săvârşirea în continuare a acestor acţiuni ilicite, nu poate fi primită întrucât nu a oferit/primit documente justificative cu privire la marfa vândută.
Cu privire la criticile vizând fondul cauzei, în raport de cadrul procesual actual, stabilit de exigenţele dispoziţiilor art. 155 şi urm.C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acestea nu pot fi analizate în acest cadru procesual.
Raportat la aspectele reţinute mai sus, Curtea consideră că în cauză sunt în continuare întrunite cumulativ exigenţele impuse de art. 148 lit. f) C. proc. pen., dar şi cel prev. de art. 5 parag. 1 lit. c) din C.E.D.O., fiind respectată condiţia existenţei unei bănuieli legitime, plauzibile, verosimile care să justifice prelungirea măsurii preventive a privării de libertate. Dacă în ceea ce priveşte prima condiţie prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., existenţa acesteia este indiscutabilă, înalta Curte constată întrunirea în speţa de faţă şi a ceiei de a doua condiţii, vizând pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar genera lăsarea inculpatului în libertate.
Înalta Curte reţine că aprecierea acestui pericol, fără a fi indisolubil legată de o examinare a gravităţii faptelor, gravitate incontestabilă de altfel, nu poate fi totuşi disociată de aspectele ce ţin de natura acuzaţiei aduse (fapte de corupţie), de rezonanţa socială pe care o poate determina luarea la cunoştinţă a acestor fapte, de impactul major pe care-l generează în conştiinţa socială suspiciunea că un poliţist, ale cărui prerogative principale le reprezintă apărarea şi respectarea legii,cu toate acestea inculpatul a considerat că se poate folosi de calitatea pe care o deţine pentru a obţine bani sau alte foloase, condiţionând prin acest lucru îndeplinirea ori neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi nesocotind totodată normele deontologiei profesionale, poate crea opiniei publice convingerea că aceasta este modalitatea în care îşi desfăşoară activitatea lucrătorii de poliţie.
Astfel, în acord cu instanţa de fond, instanţa de control judiciar apreciază că, lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în sensul art. 148 lit. f) C. proc. pen., în primul rând prin conturarea unei imagini negative a corpului de poliţie, fiind necesară stoparea unor asemenea activităţi cu puternic impact negativ asupra opiniei publice.
Înalta Curte subliniază că existenţa unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea de către inculpat a unei fapte grave de corupţie, fapte care au luat o amploare deosebită în societatea actuală, calitatea pe care inculpatul o are, aceea de ofiţer de poliţie judiciară şi şef al S.I.F. din cadrul I.J.P. Ialomiţa, şi exigenţele cărora acesta se impunea să se supună prin prisma poziţiei sale de persoană chemată să vegheze la respectarea legii, conving un observator obiectiv că ordinea publică este în acest moment realmente ameninţată,ameninţarea fiind una reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
Se mai reţine că prin deosebita lor gravitate şi reacţia publicului faţă de săvârşirea lor, anumite infracţiuni, cum sunt şi infracţiunile reţinute în speţa de faţă, pot produce o anumită „tulburare socială", de natură a justifica o detenţie provizorie pe o anumită perioadă de timp.
Înalta Curte, având în vedere natura acuzaţiei aduse şi calitatea inculpatului, este îndreptăţită să creadă că privarea de libertate este necesară şi prin prisma dispoziţiilor art. 136 C. proc. pen., vizând scopul şi categoriile măsurilor preventive, pentru a nu perturba desfăşurarea anchetei, arătând că în timp doar imperativele urmăririi penale nu mai justifică detenţia celui în cauză pentru că în mod normal riscurile iniţiale ale perturbării ei se atenuează pe măsura efectuării investigaţiilor necesare, a obţinerii unor probe suplimentare şi a efectuării verificărilor.în acest sens, înalta Curte apreciază, raportat la nivelul actual al investigaţiilor, că plasarea în detenţie a inculpatului este justificată de motive pertinente şi suficiente.
Astfel se apreciază că printre riscurile pertinente care sunt de natură să justifice prelungirea măsurii arestării preventive, fără a se aduce în discuţie cazul instituit de art. 148 lit. b) C. proc. pen., sunt acelea că inculpatul aflat liber va suprima probe sau va influenţa martori, ori va stabili înţelegeri dăunătoare anchetei cu diferite persoane capabile să-i ofere un sprijin. (cauza Ringeisen contra Austria din 1998).
De asemenea jurisprudenţa C.E.D.O. a statuat că în cazul infracţiunilor de corupţie, controlul continuu şi limitarea contactului inculpatului cu alte persoane poate fi esenţial în a putea evita ascunderea probelor, şi mai important, influenţarea martorilor (Dudek vs Polonia).
În sensul celor expuse mai sus Înalta Curte consideră că plasarea inculpatului în detenţie, cel puţin în această fază procesuală, pentru a-l împiedica să o perturbe, este pe deplin justificată, fiind vorba despre o cauză ce necesită încă cercetări. Aşa cum s-a mai arătat, după o perioadă, imperativele anchetei nu vor mai fi suficiente, chiar într-o asemenea cauză, pentru a justifica detenţia.
Apărările formulate de inculpat în sensul netemeiniciei complete a acuzaţiilor aduse, nu sunt, în opinia Înaltei Curţi, suficiente şi relevante pentru a respinge propunerea de prelungire a arestării preventive. în acest sens Înalta Curte arată că faptele care au dat naştere la bănuielile în discuţie nu trebuie să fie de acelaşi nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar a fundamenta o anumită acuzaţie, astfel încât autorităţile judiciare, prin prisma art. 5 pag. 1 lit. c) din Convenţie nu sunt obligate să prezinte probe suficiente pentru a formula o acuzare completă în momentul formulării propunerii (cauza Murray vs U.K.).
Cât priveşte circumstanţele personale ale inculpatului, Înalta Curte reţine că situaţia familială a acestuia - faptul că are o soţie şi doi copii în întreţinere, situaţia medicală a inculpatului, - nu sunt argumente suficiente pentru a se putea dispune luarea unei alte măsuri preventive, având în vedere gravitatea în concret a faptei presupus comise de inculpat pe de-o parte, iar pe de altă parte, aceste aspecte nu au fost generate de măsura dispusă de către instanţă,ele fiind cunoscute de către inculpat şi anterior luării măsurii arestării preventive.
Totodată se constată că, starea de sănătate nu l-a împiedicat pe inculpat să exercite o funcţie importantă în poliţie şi nici să desfăşoare tranzacţii cu cereale până la momentul arestării preventive, împrejurarea că între timp a demisionat din poliţie neavând relevanţă la acest moment.
Aşadar, Înalta Curte a analizat în cadrul verificărilor sale şi posibilitatea instituirii faţă de inculpat a unor măsuri neprivative de libertate, însă în condiţiile date acestea sunt considerate insuficiente pentru protejarea unui interes fundamental al societăţii, apreciindu-se că în cauză nu există garanţii reale în sensul desfăşurării optime a anchetei penale şi a creării convingerii că reacţia autorităţilor faţă de această conduită ale unui poliţist - persoană chemată să vegheze la respectarea legii şi nu să deturneze în scop personal aceasta, este una fermă şi eficientă.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva încheierii de şedinţă din data de 11 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, în Dosarul nr. 6747/2/2013, (nr. 3342/2013).
A obligat recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C., împotriva încheierii de ședință din data de 11 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 6747/2/2013 (nr. 3342/2013).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul prțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales și se va avansa din fondul Ministarului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3091/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2118/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
