ICCJ. Decizia nr. 1055/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1055/2013
Dosar nr. 8311/105/2008*
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2013
Asupra cauzei penate de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 216 din 21 mai 2013, Tribunalul Prahova, secţia penală, a admis excepţia de necompetenţâ după calitatea persoanei, excepţie invocată de apărătorul inculpatei D.V. şi, în temeiul art. 42 şi art. 29 C. proc. pen. raportat la art. 9-10 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 238/P/2007 din data de 23 decembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
S.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. şi raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, fals material în înscrisuri oficiale prevăzut de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prevăzut de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
D.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
N.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000, complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
R.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
V.T., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S.S.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la fals în înscrisuri sub semnătura privată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzut de art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
D.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 248 1 C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
V.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la fals în încrirsuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
D.V.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
T.P., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la fals în încrirsuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 248 1 C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la fals în încrirsuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
D.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în încrirsuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
S.C.C., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen.
O.D., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen.
La termenul de judecata din 20 mai 2013, inculpata D.V., prin apărător ales, a ridicat excepţia necompetenţei după calitatea persoanei, precizând că are calitatea de raportor-membru al Comitetului Regiunilor din cadrul Consiliului Uniunii Europene şi, conform Protocolului privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene, beneficiază pe teritoriul naţional de imunităţile recunoscute membrilor Parlamentului propriei ţări. În prezenta cauză, conform apărării, competenţa după calitatea persoanei aparţine Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Reţine instanţa de fond că, în prezenta cauză, competenţa este determinată de calitatea inculpatei de membru, în mandatul 2010-2015, în Comitetul Regiunilor din cadrul Consiliului Uniunii Europene. Din înscrisurile depuse procedural la dosarul cauzei la data de 20 mai 2013 rezultă calitatea inculpatei D.V. de reprezentant permanent al României pe lângă Uniunea Europeană respectiv membru al Comitetului Regiunilor. În susţinerea cererii s-au depus la dosar următoarele înscrisuri în fotocopie (fiind prezentate şi în original paşapoartele aparţinând inculpatei): Tratat de instituire a unui consiliu unic şi a unei comisii unice a Comunităţilor Europene; Paşaport emis de către Uniunea Europeană pentru membrii Comitetului regiunilor, mandat 2007-2010; Paşaport UE mandat 2010-2015; Mandatul de reprezentant al României în cadrul Comitetului Regiunilor 2010-2014 poziţia 2 D.V.; Mandatul emis de către reprezentanţa permanentă a României de pe lângă Uniunea Europeană; Agendă şi înscrisuri ale Comitetului Regiunilor la care se referă la prezenta şi activitatea inculpatei D.V. în calitate de membru.
Instanţa de fond a mai arătat că, prin încheierea de şedinţă din data de 4 octombrie 2012, a respins ca neîntemeiată excepţia privind neregularitatea actului de sesizare al instanţei, excepţie invocată de inculpaţi, prin apărători, şi a constatat, în temeiul art. 300 alin. (1) C. proc. pen. că este legal sesizată prin rechizitoriul nr. 235/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Ploieşti.
Examinând însă excepţia necompetenţei după calitatea persoanei, excepţie invocată de inculpata D.V., prin avocat G.D., instanţa de fond a reţinut următoarele:
Imunitatea Parlamentară permite aplicarea unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun pentru membri Parlamentului European sau pentru personalul asimilat acestora. Conform art. 291 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, pe teritoriul statelor membre Comunităţile Europene se bucură de privilegiile şi imunitaţile necesare îndeplinirii misiunii lor în condiţiile stabilite în Protocolul privind privilegiile şi imunitaţile Comunităţilor Europene. Potrivit dreptului comunitar, în discuţie este beneficiul aplicat „pe teritoriul naţional, imunităţilor recunoscute membrilor Parlamentului propriei ţări”. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că inculpata D.V. avea această calitate în perioada de referinţă, calitate pe care o are şi în prezent. Potrivit art. 10 din Protocol, membrii Parlamentului European beneficiază pe teritoriul naţional de imunitaţile recunoscute membrilor parlamentului propriei ţări. În acest caz este vorba despre o „imunitate comunitară”, sesiunea are o durată anuală, iar imunitatea parlamentară se aplică pe toată durata mandatului. Conceptul de „durata sesiunilor” a fost explicit interpretat de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (în hotărârile din 12 mai 1964 şi din 10 iulie 1986) în sensul că o sesiune anuală are o durată care corespunde anului în cursul căruia membrii săi se bucură de imunitatea prevăzută în Protocol în această perioadă fiind incluse şi vacanţele parlamentare. Ultimul aliniat al art. 10 prevede excepţia clasică a aplicării prerogativei imunităţii parlamentare, conform căreia aceasta nu poate fi invocată în caz de flagrant delict.
Cauza penală a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, primul termen de judecată fiind stabilit astăzi, 26 noiembrie 2013.
Examinând aspectele juridice ridicate de competenţa Înaltei Curţi pentru judecarea în primă instanţa a prezentei cauze, se reţin următoarele:
- faptele presupus a fi fost săvârşite de inculpaţi, fapte ce formează obiectul judecăţii în prezenta cauză penală, datează din perioada anilor 2005-2007;
- trimiterea în judecată a inculpaţilor a fost dispusă prin rechizitoriul din data de 23 decembrie 2008;
- aşa cum menţionează chiar instanţa de fond, verificarea regularităţii rechizitoriului s-a realizat prin încheierea din data de 4 octombrie 2012;
- declinarea competenţei prin prezenta sentinţă a avut loc la data de 21 mai 2013.
A constatat instanţa de fond că inculpata D.V. este membru, în mandatul 2010-2015, în Comitetul Regiunilor din cadrul Consiliului Uniunii Europene. Această calitate nu atrage însă, aşa cum greşit a apreciat instanţa de fond, schimbarea competenţei de judecată prin interpretarea dispoziţiilor art. 29 şi art. 40 C. proc. pen. întrucât aceasta nu are calitatea de europarlamentar, astfel cum expres se menţionează în dispoziţiile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., şi nici nu are beneficiul „imunităţii recunoscute membrilor Parlamentului propriei ţări”.
Instanţa de fond a interpretat greşit noţiunile de „privilegii şi imunităţi” menţionate de art. 4 din regulamentul de procedură al Comitetului Regiunilor (J.O. al Uniunii Europene nr. L 6/14 din 9 ianuarie 2010) care face trimitere, în mod generic, la „privilegiile şi imunităţile prevăzute de Protocolul privind privilegiile şi imunităţile”.
De asemenea, în mod greşit s-a asimilat calitatea de „membru în Comitetul Regiunilor” cu cea de „europarlamentar”, inclusiv prin asimilarea cu imunităţile şi privilegiile acestora din urmă, nicio dispoziţie legală/convenţională/protocolară europeană nepermiţând o astfel de concluzie juridică, după cum greşit soluţia declinării competenţei are la bază interpretări generale referitoare la „dreptul comunitar”, la „imunitatea parlamentară”, la „imunitatea comunitară”.
Potrivit art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., împrejurarea care atrage competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este exclusiv calitatea persoanei (fiind norme de competenţă după calitatea persoanei), adică calitatea de senator sau deputat (în Parlamentul României) ori calitatea de europarlamentar.
Or, este de necontestat că inculpata menţionată nu are nici calitatea de senator ori de deputat în Parlamentul României şi nici calitatea de europarlamentar.
Împrejurarea că, potrivit protocolului diplomatic ori consular, inclusiv la nivelul Uniunii Europene, cu privire la unele persoane se menţionează că beneficiază de anumite privilegii şi imunităţi, nu determină schimbarea „calităţii”, „statutului” acestora în „europarlamentar” ori în „senator” sau „deputat” în Parlamentul României.
De altfel, nicio reglementare europeană din cele menţionate de instanţa de fond nu sugerează că membrii Comitetului Regiunilor sunt „echivalaţi”, prin statut, cu „europarlamentarii”, că se bucură de „imunitate” de jurisdicţie penală sau de alte „privilegii” care să pună în discuţie răspunderea penală pentru presupusa săvârşire a unor fapte pe teritoriul României, fapte care nu au legătură cu activitatea decurgând din calitatea de membru al Comitetului Regiunilor.
Privilegiile şi imunităţile la care trimite Regulamentul de procedură al Comitetului Regiunilor pentru membrii acestuia se referă la cele general acordate persoanelor care îndeplinesc misiuni de natură diplomatică ori consulară, adică în executarea misiunii sau funcţiei respective (privilegii şi imunităţi privind regimul transmiterii de documente oficiale, regimul documentelor de deplasare, libera circulaţie, declaraţiile făcute în exercitarea funcţiei, situaţia familiei, taxele vamale, schimbul valutar, regimul impozitării veniturilor, al achiziţionării unor bunuri etc.), iar nu la privilegii sau imunităţi de jurisdicţie penală pentru presupusa săvârşire a unor fapte pe teritoriul României, fapte care nu au legătură cu activitatea decurgând din calitatea de mernbru al Comitetului Regiunilor.
De exemplu, chiar şi în cazul europarlamentarilor se stipulează (art. 9-10) că „Membrii Parlamentului European nu pot fi subiectul nici unei forme de anchetă, detenţie sau al altor proceduri legale pentru opiniile ori voturile exprimate în exercitarea funcţiilor lor. Pe durata sesiunilor Parlamentului European membrii acestuia beneficiază:
a) pe teritoriul statului lor de imunităţile acordate membrilor parlamentului ţării lor;
b) pe teritoriul oricărui alt stat membru de imunitate faţă de orice măsură de detenţie şi alte proceduri legale. Imunitatea se aplică, de asemenea, membrilor Parlamentului European atunci când aceştia se deplasează sau se înapoiază de la locul de întrunire a Parlamentului European. Imunitatea nu poate fi invocată în cazul în care un membru al Parlamentului European este surprins în flagrant delict şi nici nu poate împiedica Parlamentul European să îşi exercite dreptul de a ridica imunitatea unuia dintre membrii săi”. De asemenea, în preambulul tuturor protocoalelor referitoare la imunităţi şi privilegii se menţionează expres principiul potrivit căruia toate persoanele menţionate în protocol „se bucură pe teritoriile statelor membre de privilegiile şi imunităţile necesare pentru a-şi duce la îndeplinire sarcinile”, „pentru îndeplinirea misiunii lor”.
Art. 10/respectiv art. 11 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile, la care se face trimitere, inclusiv de instanţa de fond, prevede că „Reprezentanţii statelor membre care participă la lucrările instituţiilor Comunităţii, consilierii acestora şi experţii tehnici se bucură, pe perioada exercitării funcţiilor lor, a călătoriei spre locul de desfăşurare a reuniunii şi la întoarcere, de privilegiile, imunitatile sau facilităţile obişnuite”/respectiv că „Reprezentanţii statelor membre, care iau parte la activităţile desfăşurate de instituţii ale Comunităţilor, consilierii lor şi experţii în probleme tehnice se bucură, pe durata exercitării funcţiilor lor şi în decursul călătoriilor lor către sau de la locul reuniunii, de privilegiile, imunităţile şi facilităţile uzuale”.
În sfârşit, potrivit art. 17/ex-art. 18 din acelaşi protocol: „Privilegiile, imunităţile şi facilităţile sunt acordate funcţionarilor şi altor agenţi ai Uniunii exclusiv în interesul acesteia din urmă”.
Cu referire la cererea de reunire a prezentei cauze penale cu cea având nr. 4968/105/2013 a Tribunalului Prahova, în care inculpaţi sunt N.V. şi D.V.A., aceasta urmează a fi examinată de instanţa căreia i se va trimite cauza cu nr. 8311/105/2008*, ca instanţă competentă pentru ambele cauze penale.
Faţă de cele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 39 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Trimite cauza privind pe inculpaţii S.M., D.V., N.V., R.S., V.T., S.S.M., D.G., V.D., D.V.A., T.P., S.S., D.M., S.C.C. şi O.D. la Tribunalul Prahova, pentru continuarea judecăţii.
Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, în cuantum de câte 200 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1054/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1063/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
