ICCJ. Decizia nr. 1051/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1051/2013
Dosar nr. 3788/1/2013
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 3 iulie 2013, petenta SC P.F. SRL Galaţi a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 6/44/2013 al Curţii de Apel Galaţi, pe motiv că intimaţii cercetaţi în dosar au rude judecători în cadrul Palatului de Justiţie Galaţi, iar administratorul societăţii se află în relaţii de duşmănie cu judecători.
A arătat că în dosarul de urmărire penală a fost introdus un număr de 43 de file, după soluţionarea plângerii formulate împotriva Rezoluţiei nr. 280/P/2011.
Potrivit art. 57 alin. (2) C. proc. pen., au fost solicitate informaţii de la Ministerul Justiţiei.
Din informarea transmisă de Ministerul Justiţiei având nr. 62966 din 17 septembrie 2013 a rezultat că prin Rezoluţia nr. 280/P/2011 din data de 24 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inspectorul de poliţie R.F.C., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. şi art. 26 C. pen. în referire la art. 242 C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Prin aceeaşi rezoluţie şi în baza aceluiaşi temei legal, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef de poliţie T.A. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen., art. 242 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen.
Pentru a dispune astfel, parchetul a reţinut că petenta a susţinut că în Dosarul penal nr. 598/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, inspectorul de poliţie R.F.C. l-a influenţat pe agentul C.T. să nu întocmească o serie de acte cu prilejul unei constatări referitoare la sustragerea unor bunuri de la societatea petentei; a refuzat, totodată, să primească la dosar o serie de acte pe care petenta a intenţionat să le depună şi a sustras două CD-uri şi două procese-verbale din datele de 15 decembrie 2010 şi 18 ianuarie 2011.
Prin Rezoluţia nr. 280/P/2011 din data de 2 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inspectorul de poliţie R.F.C., fără a se menţiona în dispozitiv infracţiunile pentru care s-a dat această soluţie.
Prin Rezoluţia nr. 1133/11/2/2011 din data de 19 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a admis plângerea petentei SC P.F. SRL Galaţi şi s-a completat dispozitivul Rezoluţiei nr. 280/P/2011 din data de 2 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în sensul că neînceperea urmăririi penale faţă de inspectorul de poliţie R.F.C. a vizat infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. şi art. 242 C. pen.
Prin Rezoluţia nr. 676/C/2012 din data de 29 martie 2012 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis plângerea petentei SC P.F. SRL Galaţi, prin administratorul U.P., s-au infirmat Rezoluţiile nr. 280/P/2011 din data de 2 noiembrie 2011 şi nr. 1133/11/2/2011 din data de 19 decembrie 2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi s-a dispus completarea cercetărilor, avându-se în vedere că procurorul nu a lămurit cauza sub toate aspectele invocate de petentă.
După reluarea cercetărilor, administratorul petentei a reiterat solicitările făcute anterior cu privire la inspectorul de poliţie R.F.C. şi a mai solicitat, în cursul audierii din data de 29 august 2012, efectuarea cercetărilor penale faţă de comisarul şef T.A. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen., art. 242 C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen.
Petenta a susţinut că lucrătorul de poliţie mai sus menţionat, în calitate de şef al Secţiei 2 Poliţie, a comunicat în mod fals prin adresele înaintate instanţelor de judecată că nu le putea trimite cele două CD-uri deoarece acestea se aflau ataşate la un alt dosar penal, aflat la acel moment la procuror.
De asemenea, petenta a susţinut că lucrătorul de poliţie T.A. a favorizat pe S.T., R.M. şi S.B. prin conţinutul nereal al adreselor înaintate instanţelor de judecată.
Se arată că în urma actelor premergătoare efectuate în cauză, parchetul a reţinut că faptele imputate de petentă celor doi ofiţeri de poliţie nu există, motiv pentru care a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia.
Potrivit informaţilor furnizate de Ministerul Justiţiei, petenta SC P.F. SRL Galaţi, prin administrator U.P., a formulat în temeiul art. 278 C. proc. pen. plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin Rezoluţia nr. 1175/11/2 din 27 decembrie 2012 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În continuare, se precizează că petenta a formulat plângere la instanţă, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., plângere care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 4 ianuarie 2013 sub nr. 6/44/2013.
Se menţionează că până la această dată a fost acordat în cauză un număr de 8 termene de judecată, majoritatea la solicitarea petentei, pentru a depune înscrisuri în dovedirea plângerii.
Cu privire la cererea de strămutare, se apreciază că motivul invocat de petentă vizează activitatea procurorului care a pronunţat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, nefiind de natură să pună la îndoială imparţialitatea judecătorilor de la Curtea de Apel Galaţi şi posibilitatea acestora de a soluţiona cauza în condiţiile unui proces echitabil, sub acest aspect cererea de strămutare fiind neîntemeiată.
Cererea de strămutare este neîntemeiată.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, niciuna dintre cerinţele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite, aspectele invocate de petentă nefiind circumscrise situaţiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control de imparţialitate, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
Analizând motivele invocate de către petentă în cuprinsul cererii de strămutare, Înalta Curte constată că acestea nu pot constitui temeiuri pentru strămutarea cauzei.
Aspectele invocate în cererea scrisă de strămutare - anume că intimaţii cercetaţi în dosar au rude judecători în cadrul Palatului de Justiţie Galaţi, iar administratorul societăţii se află în relaţii de duşmănie cu judecători - nu sunt dovedite, astfel că în cauză nu se prefigurează aspecte ce pot determina suspiciunea ştirbirii imparţialităţii magistraţilor chemaţi să judece cauza indicată, nefăcându-se vreo dovadă în sens contrar.
Nici activitatea procurorului care a pronunţat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, criticată sub aspectul lipsei unora dintre file din dosarul de urmărire penală, nu este de natură a pune la îndoială imparţialitatea judecătorilor de la Curtea de Apel Galaţi, neputând influenţa judecata în cauza indicată.
Mai mult decât atât, contrar susţinerilor petentei, din referatul Ministerului Justiţiei rezultă că durata prelungită a cauzei pe rolul instanţei este determinată, în principal, de cererile de amânare formulate de către petentă.
În consecinţă, Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete examinate, văzând prevederile art. 55 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., apreciază că temerile petenţilor nu sunt justificate, membrii instanţei fiind magistraţi de profesie, prezumaţi a fi lipsiţi de orice prejudecată sau de parţialitate.
În consecinţă, cererea va fi respinsă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta SC P.F. SRL Galaţi pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 6/44/2013 al Curţii de Apel Galaţi.
Obligă petenta la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1050/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 1052/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
