ICCJ. Decizia nr. 120/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 120/2013
Dosar nr. 1868/1/2012
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2013
Asupra plângerii de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Persoanele vătămate I.I., K.V., M.C. şi M.R. au formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva numiţilor S.V. şi I.P. - foşti miniştri de finanţe, S.B. şi D.C. - foşti preşedinţi ai ANAF, M.D.J. - director executiv adjunct, M.P. - şef serviciu, C.P., R.S., L.M., E.R., G.B.Ş. şi C.I. - inspectori fiscali, precum şi împotriva numiţilor F.E.A., B.A., D.R., K.D.O. şi R.A.C. - inspectori fiscali la Administraţia Financiară Ilfov, solicitând efectuarea de cercetări faţă de aceştia sub aspectul săvârşirii mai multor fapte cu caracter penal (înşelăciune, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu în formă calificată).
Astfel, Administraţia Finanţelor Publice Ilfov, prin inspectorii G.B.Ş., E.R. Şi C.I., au efectuat un control fiscal, solicitându-i persoanei vătămate I.I. prezentarea actelor de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile pe care acesta le-a dobândit şi înstrăinat în perioada 2004 - 2009 şi pentru care nu a plătit TVA.
În perioada 24 iunie 2010 - 14 octombrie 2010, controlul a fost suspendat, AFP Ilfov solicitând relaţii de la Primăria D. privind bunurile proprietatea sus-numitului şi copii ale actelor de proprietate, ulterior fiindu-i comunicată decizia de măsuri asigurătorii nr. 3222/09 din 14 octombrie 2010.
I.I. a considerat că acest control a fost efectuat în mod nelegal întrucât:
- nu deţinea calitatea de contribuabil, din punct de vedere al plăţii TVA;
- nu a fost anterior, declarat din oficiu de către ANAF, persoană plătitoare de TVA, conform dispoziţiilor legale;
- nu i-a fost comunicată carta drepturilor contribuabilului;
- făptuitorii au instituit sechestru asigurător, în condiţiile în care nu erau îndeplinite condiţiile sechestrului şi, mai mult, au instituit sechestru peste termenul de 3 luni prevăzut de art. 140 alin. (110) C. proc. fisc.;
- făptuitorii l-au indus în eroare comunicându-i că trebuie să plătească TVA aferent unor vânzări de imobile, deşi este persoană fizică şi nu există un temei de drept pentru această obligaţie.
În conţinutul plângerii formulate, persoana vătămată I.I. a considerat că argumentele pentru care sunt întrunite elementele constitutive ale unor infracţiuni sunt următoarele:
- pentru infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, "elementul material al infracţiunii este manifestat prin crearea unei situaţii de inferioritate pe temei de: avere (fiind controlate numai persoanele care au efectuat mai mult de 5 tranzacţii) şi apartenenţă politică (întrucât au fost controlate numai persoanele care nu fac parte din PDL)".
- cu privire la faptele comise de S.V., I.P., B.S. şi D.C. (în calităţile pe care le-au avut), persoana vătămată I.I. a arătat că l-au indus în eroare prin declaraţiile publice făcute în perioada 2005 - 2008 în presa de specialitate, în care, precizează că "TVA a devenit obligatoriu începând cu data de 1 ianuarie 2008, iar vânzările de bunuri imobile nu constituie fapte de comerţ, neputându-se percepe TVA".
În consecinţă, întrucât a fost obligat la plata TVA anterior anului 2008, partea vătămată I.I. a solicitat cercetarea faptelor anterior descrise.
Sesizarea numiţilor M.C. şi M.R. priveşte controlul efectuat de DGFP Braşov, având ca obiect TVA aferentă tranzacţiilor imobiliare efectuate de aceştia în perioada 2005 - 2010.
Prin procesul-verbal încheiat s-a stabilit că cele două persoane au avut calitatea de contribuabili din punct de vedere al TVA pentru tranzacţiile imobiliare realizate în perioada 2005 - 2010, iar din punct de vedere fiscal, cei doi soţi formează o asociere.
Persoanele vătămate au considerat că acest control a fost efectuat fără ca în prealabil să fie emis un act administrativ prin care cei doi să fie încadraţi, din oficiu, ca plătitori TVA pe vânzările de bunuri imobile efectuate în perioada 2005 - 2010.
Persoana vătămată K.V. a formulat o plângere în legătură cu controlul efectuat de inspectorii fiscali din judeţul Ilfov cu privire la vânzările efectuate de acesta în perioada 2004 - 2009 şi TVA-ul aferent acestor vânzări.
S-a stabilit că anterior anului 2008, persoana vătămată, împreună cu soţul său, au construit mai multe imobile, pe care ulterior le-au vândut, iar, prin controlul efectuat de către AFP Ilfov au fost încadraţi ca fiind plătitori de TVA şi au fost obligaţi la achitarea acestuia către stat.
În consecinţă, persoanele vătămate au apreciat că nu puteau să aibă calitatea de plătitori TVA anterior anului 2010, acestea nefiind obligate la plata TVA şi nici a penalităţilor aferente.
Prin rezoluţia nr. 16/P/2011 din 3 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de S.V. şi I.P. - foşti miniştri de finanţe, S.B. şi D.C. - foşti preşedinţi ai ANAF, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (5) coroborat cu art. 215 alin. (1), art. 247, art. 2481 şi art. 246 C. pen.; M.D.J. - director executiv adjunct, M.P. - şef serviciu, C.P., R.S., L.M., E.R., G.B.Ş. şi C.I. - inspectori fiscali, precum şi împotriva numiţilor F.E.A., B.A., D.R., K.D.O. şi R.A.C. - inspectori fiscali la Administraţia Financiară Ilfov sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 248, art. 2481 şi art. 246 C. pen.
În motivarea soluţiei se arată că activitatea desfăşurată de toate părţile vătămate a fost făcută în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate, astfel încât, acţionând în exercitarea atribuţiilor de serviciu în aplicarea corectă a legii, în baza unei dispoziţii transmisă de Ministerul Finanţelor Publice către toate direcţiile judeţene, nu se poate reţine în sarcina inspectorilor de la Administraţiile Financiare Ilfov şi Braşov săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 248, art. 2481 şi art. 246 C. pen.
De asemenea, s-a apreciat că declaraţiile făptuitorilor S.V. şi I.P. - foşti miniştri de finanţe, S.B. şi D.C. - foşti preşedinţi ai ANAF nu pot fi încadrate ca "acte de inducere în eroare" în sensul consacrat de dispoziţiile art. 215 alin. (5) C. pen.
Împotriva acestei soluţii, petenţii I.I. şi K.V. au formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin rezoluţia nr. 372/II/2/2012 din 8 februarie 2012 a fost respinsă plângerea petenţilor împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, constatându-se că soluţia dispusă este legală şi temeinică.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. au formulat plângere petenţii I.I. şi K.V.
În susţinerea plângerii, petenţii au depus înscrisuri reprezentând practică judiciară asupra problemei deduse analizei.
Plângerea nu este fondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, persoana impozabilă este orice persoană care desfăşoară de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute în alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi.
Prin activitate economică se înţeleg activităţile producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive (...) sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.
Conform dispoziţiilor art. 152 alin. (3) din Legea nr. 571/2003, persoanele impozabile care depăşesc în cursul uni an fiscal plafonul de scutire sunt obligate să solicite înregistrarea ca plătitor TVA, în regim normal, în termen de 10 zile de la constatarea depăşirii (...).
Potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, după depăşirea plafonului de scutire, persoanele impozabile nu mai pot solicita aplicarea regimului special, chiar dacă ulterior realizează cifre de afaceri anuale inferioare plafonului de scutire prevăzut de lege.
Potrivit dispoziţiilor legale mai sus enunţate, exista obligativitatea declarării cifrei de afaceri estimate, condiţionând aplicarea regimului special de scutire de efectuarea acestei declaraţii la momentul începerii activităţii.
În aceste condiţii persoană impozabilă poate fi inclusiv o persoană fizică ce desfăşoară activităţi economice.
Normele de aplicare a Codului fiscal reglementează obligaţia de plată a TVA-ului de către persoanele fizice, în cazul construirii şi, ulterior, vânzării de imobile, astfel încât susţinerile petenţilor în sensul că nu puteau fi încadrate ca plătitoare de TVA întrucât această situaţie nu era reglementată fiscal, nu pot fi primite.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că activitatea a fost desfăşurată de toate persoanele vătămate, în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.
În consecinţă, nu se poate reţine în sarcina inspectorilor de la Administraţiile Financiare Ilfov şi Braşov săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 248 şi art. 2481 C. pen. întrucât aceştia au acţionat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în aplicarea corectă a legii, în baza dispoziţiei nr. 2660/3/2009 transmisă de Ministerul Finanţelor Publice către toate direcţiile judeţene.
Referitor la declaraţiile publice făcute de S.V. şi I.P. - foşti miniştri de finanţe, S.B. şi D.C. - foşti preşedinţi ai ANAF, Înalta Curte apreciază că acestea nu pot fi interpretate ca "acte de inducere în eroare" în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 215 alin. (1) C. pen., întrucât acestea nu se subsumează noţiunii de "dezbatere publică, publicare în Monitorul Oficial, mijloace de informare în masă", având în vedere că principiul publicităţii sistemului bugetar se realizează prin "dezbaterea publică a proiectelor de buget cu prilejul aprobării lor, a conturilor generale, anuale de execuţie a bugetului cu prilejul aprobării acestuia, publicarea în Monitorul Oficial a actelor normative de aprobare a bugetelor şi conturilor anuale şi mijloacelor de informare în masă pentru difuzarea informaţiilor asupra conţinutului bugetului".
Exprimarea publică/media a unei opinii cu privire la o problemă asupra soluţionării căreia există opinii divergente, nu angajează în niciun fel răspunderea juridică a acestora sau instituţiilor pe care le reprezintă.
Rezolvarea unei neclarităţi în chestiuni care ţin de fiscalitate nu este adusă de o declaraţie de presă a reprezentanţilor instituţiilor care există în acel domeniu.
În consecinţă, nu se poate reţine în sarcina numiţilor S.V. şi I.P. - foşti miniştri de finanţe, S.B. şi D.C. - foşti preşedinţi ai ANAF, săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (5) coroborat cu art. 215 alin. (1) C. pen., art. 247, art. 2481 şi art. 246 C. pen.
Aşadar, soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost corect adoptată de procuror, situaţie în care plângerea formulată împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată a intimaţilor este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenţii vor fi obligaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii K.V. şi I.I. împotriva rezoluţiei din 3 ianuarie 2012 dispusă în Dosarul nr. 16/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petenţii la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1117/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 124/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
