ICCJ. Decizia nr. 1016/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1016/2014

Dosar nr. 12537/83/2012

Şedinţa publică din 21 martie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 16 din data de 30 ianuarie 2013 pronunţată de către Tribunalul Satu Mare, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.I.I., pentru săvârşirea infracţiunii asimilate contrabandei, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate mai sus inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul M.I.I., de sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 296¹ alin. (1) literal din Legea nr. 571/2003.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. a dispus confiscarea cantităţii de 2500 pachete de ţigări marca J.L., de provenienţă "duty free" - Ucraina, găsite asupra inculpatului M.I.I. la data de 10 septembrie 2012, ţigări ridicate în cursul urmăririi penale conform "dovezii" de reţinere a obiectelor din data de 11 septembrie 2012.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea autoturismului marca S.O., de culoare gri, cu numărul de înmatriculare X, ce a fost folosit de către inculpatul M.I.I. la săvârşirea infracţiunii de contrabandă, ridicat în cursul urmăririi penale conform "dovezii" de reţinere a obiectelor din data de 11 septembrie 2012.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător, luată în cursul urmăririi penale asupra cantităţii de 2500 pachete de ţigări marca J.L. de provenienţă "duty free" - Ucraina şi asupra autoturismului marca S.O., de culoare gri, cu numărul de înmatriculare X, prin Ordonanţa procurorului din data de 11 septembrie 2012 în Dosar nr. 339/P/2012.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) raportat la art 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 şi urm. C. civ., a fost obligat inculpatul M.I.I., la plata sumei de 24.324 RON, precum şi a penalităţilor aferente, de la data săvârşirii faptei şi până la data plăţii efective, în favoarea părţii civile Statul Român, prin A.N.A.F. Bucureşti, reprezentată prin D.R.A.O.V. Cluj, cu titlu de despăgubiri civile materiale.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1.000 RON.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M.I.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de: contrabandă fapte prevăzute şi pedepsite de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal, evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1), lit. a) din Legea 241/2005 şi deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată şi completată de O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

În sarcina inculpatului Parchetul a reţinut că, în data de 10 septembrie 2012, în jurul orelor 23.45, un echipaj al poliţiei de frontieră din cadrul S.T.P.F. Satu Mare a oprit pentru control pe comunicaţia Satu Mare - Zalău, în localitatea Ardud, judeţul Satu Mare, autoturismul marca S.O., culoare gri, având aplicate plăcuţele cu numărul de înmatriculare X condus de inculpatul M.I.I. Ca pasager în autovehicul, călătorea cetăţeanul român D.A.B.

Existând suspiciuni cu privire la deţinerea unei cantităţi de ţigări provenind din contrabandă, în interiorul autoturismului, persoanele şi autoturismul în cauză au fost conduse la sediul S.T.P.F. Satu Mare, pentru efectuarea unui control amănunţit.

În urma controlului amănunţit efectuat asupra autovehiculului, a fost descoperită, ascunsă în locaşuri special amenajate în caroseria autoturismului, create pentru disimularea ţigărilor şi a face de neobservată marfa transportată, la un eventual control al organelor legal abilitate, sub bancheta din spate (locaş realizat prin decuparea tablei contrar elementelor constructive), în spoilerul din spate şi pavilionul autoturismului, cantitatea de 2500 pachete ţigări marca J.L., cu marcaje fiscale ucrainene.

Trecând la soluţionarea cauzei pe baza actelor şi lucrărilor aflate în dosarul de urmărire penală al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare nr. 339/P/2012, precum şi a probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La termenul de judecată din 15 ianuarie 2012, instanţa de fond a constatat regularitatea actului de sesizare, conform dispoziţiilor art. 300 alin. (1) C. proc. pen., după care inculpatul M.I.I., prezent fiind în şedinţă publică, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, arătând că recunoaşte în totalitate starea de fapt reţinută în sarcina sa şi că este de acord ca judecata să aibă loc exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

După ce instanţa de fond a admis solicitarea inculpatului, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., a trecut la judecata cauzei în procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei.

În fapt, s-a reţinut că, în data de 10 septembrie 2012, în jurul orei 23.45, un echipaj al poliţiei de frontieră din cadrul S.T.P.F. Satu Mare a oprit pentru control pe comunicaţia Satu Mare - Zalău, în localitatea Ardud, judeţul Satu Mare, autoturismul marca S.O., culoare gri, având aplicate plăcuţele cu numărul de înmatriculare X condus de inculpatul M.I.I.. Ca pasager în autovehicul, călătorea cetăţeanul român D.A.B.

În cursul urmăririi penale, prin Încheierea penală nr. 38 din 11 septembrie 2012 pronunţată de către Tribunalul Satu Mare, faţă de inculpatul M.I.I. s-a dispus arestarea preventivă pe o durată de 29 zile, de la 11 septembrie 2012 până la 9 octombrie 2012 inclusiv, pentru săvârşirea infracţiunii asimilate contrabandei, prevăzute şi pedepsite de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal.

În data de 11 septembrie 2012, organele de urmărire penală au instituit măsura sechestrului asigurător asupra cantităţii de 2500 pachete ţigări J.L., cu marcaje fiscale Duty Free Ucraina, precum şi asupra autoturismului marca S.O., de culoare gri, cu numărul de înmatriculare X.

Prin Adresa din 11 septembrie 2012 inspectorii vamali din cadrul D.R.A.O.V. Cluj au stabilit că prejudiciul cauzat Statului Român prin deţinerea cantităţii de 2500 pachete ţigări marca J.L., de provenienţă Duty Free Ucraina, este de 24.324 RON.

Faţă de această sumă, D.R.A.O.V. Cluj s-a constituit parte civilă, conform prevederilor legale în vigoare.

Starea de fapt reţinută în sarcina inculpatului este dovedită cu următoarele probe şi mijloace de probă aflate în Dosarul de urmărire penală nr. 339/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare: - Proces-verbal de constatare întocmit de organele poliţiei de frontieră din cadrul S.T.P.F. Satu Mare; - Proces-verbal de sesizare din oficiu; - Planşă fotografică nr. ... cuprinzând aspectele fixate prin fotografiere cu ocazia cercetării la faţa locului în data de 11 septembrie 2012; - rapoartele poliţiştilor de frontieră; - dovada de ridicare a cantităţii de 2500 pachete ţigări şi a autovehiculului marca S.O. de la inculpatul M.I.I.; - Adresa din 11 septembrie 2012 a D.R.A.O.V. Cluj; - declaraţie olografă M.I.I. din 11 septembrie 2012; - Proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului la apărare pentru învinuitul M.I.I.; - declaraţia învinuitului M.I.I. seria ...; - declaraţia învinuitului M.I.I. seria ...; - declaraţia inculpatului M.I.I. seria ...; - Proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere a planşei fotografice nr. ...; - declaraţia martorului D.A.B. seria ...; - Proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere a planşei fotografice nr. ...; - Proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere a planşei fotografice nr. ...; - Adresa I.T.P.F. Sighetu Marmaţiei, intrări, ieşiri prin Punctul de Trecere al Frontierei Diakovo a învinuitului M.I.I.; - Nota de investigaţii din data de 8 octombrie 2012; - Proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului la apărare seria ... pentru învinuitul B.M.V.; - Proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului la apărare seria ... pentru învinuitul B.M.V.; - declaraţia învinuitului B.M.V. seria ...; - declaraţie olografă B.F.A.; - procese-verbale de percheziţie din 10 octombrie 2012.

În cursul procedurilor judiciare inculpatul a avut o atitudine de recunoaştere cu privire la fapta ce s-a reţinut în sarcina sa, manifestând totodată o conduită cooperantă.

Vinovăţia inculpatului cu privire la săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată prin actul de sesizare, este reliefată fără echivoc de împrejurările rezultate din declaraţiile de recunoaştere ale acestuia, coroborate cu celelalte probe şi elemente cu valoare probatorie administrate în cauză.

Astfel, cu ocazia audierii în calitate de învinuit, inculpatul M.I.I. a declarat că a cumpărat cantitatea de 2500 pachete ţigări de la o persoană pe nume "M.", pe care l-a cunoscut în urmă cu aproximativ 3 ani în localitatea Tăşnad, plătindu-i acestuia suma de 12.500 RON pentru cantitatea de ţigări achiziţionată.

Totodată, inculpatul M.I.I. declară că, în data de 10 septembrie 2012, s-a deplasat în localitatea Cioncheşti cu autovehiculul marca S.O., care este proprietatea cumnatului său, M.M. Cumnatul său cunoaşte faptul că autovehiculul aflat în proprietate sa are locaşuri special amenajate pentru ascunderea ţigărilor.

Inculpatul M.I.I. arată că, în loc. Cioncheşti a fost aşteptat la drumul principal de "M.", într-un autovehicul marca V. de culoare vişiniu, urmându-l iar apoi au intrat în curtea unei case, unde erau depozitaţi 5 saci de rafie cu ţigări. A desfăcut sacii şi apoi a aşezat pachetele de ţigări în locaşurile special amenajate ale autovehiculului.

Inculpatul M.I.I. a identificat, cu ocazia prezentării pentru recunoaştere după planşa fotografică, persoana "M." ca fiind învinuitul B.M.V., fiul lui V. şi F., născut la data de 2 ianuarie 1988 în localitatea Satu Mare, judeţul Satu Mare, domiciliat în judeţul Satu Mare, ca fiind cel care, la data de 10 septembrie 2012, în localitatea Cioncheşti, i-a vândut cantitatea de 2500 pachete ţigări marca J.L., faţă de această persoană urmărirea penală fiind disjunsă.

Potrivit declaraţiei date în cursul urmăririi de către martora D.A.B., reiese că, în cursul zilei de 10 septembrie 2012, în jurul orei 18.00, a pornit din localitatea Oradea împreună cu inculpatul M.I.I. spre localitatea Satu Mare, fără a cunoaşte scopul acestei deplasări. Astfel, în jurul orei 20.30, au ajuns într-o localitate din apropierea municipiului Satu Mare, fără a reţine numele localităţii respective, au oprit în dreptul unei case, unde ea a coborât din autoturism şi a rămas pe marginea părţii carosabile, iar inculpatul M.I.I. a intrat cu autoturismul în curtea casei.

Aceasta mai arată că a aşteptat acolo aproximativ o oră, timp în care a observat "nişte saci albi" şi "că se lucrează la maşină", după care inculpatul M.I.I. a ieşit cu autoturismul din curte, a urcat şi s-au deplasat spre casă. La aproximativ 25 de minute, au fost opriţi de către un echipaj al poliţiei de frontieră şi ulterior conduşi la sediul Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Satu Mare, unde în urma controlului efectuat asupra autoturismului a fost descoperită o însemnată cantitate de ţigări.

Totodată numita D.A.B., cu ocazia prezentării pentru recunoaştere după planşa fotografică, l-a indicat pe învinuitul B.M.V. ca fiind persoana care i-a aşteptat la imobilul din localitatea Cioncheşti, jud. Satu Mare şi cu care inculpatul M.I.I. a intrat în curtea imobilului cu autovehiculul marca S.O.

În drept: fapta inculpatului M.I.I. de a prelua, deţine şi transporta un număr de 2500 pachete de ţigări marca J.L. de provenienţă Ucraineană, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii asimilate contrabandei, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 "sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1), respectiv cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi, colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, infracţiunea asimilată contrabandei, prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin. (3) al Legii nr. 86/2006 s-a realizat în trei dintre formele alternative reglementate de norma de incriminare, respectiv preluarea, deţinerea şi transportul produselor ce ar trebui plasate sub un regim vamal, cunoscând ca acestea provin din contrabandă sau sunt destinate contrabandei, iar în ceea ce priveşte latura subiectivă, fapta s-a comis cu intenţie directă, inculpatul cunoscând ce anume va prelua, deţine şi transporta şi faptul că produsele accizabile preluate provin din contrabandă.

Referitor la săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, instanţa de fond întemeiat pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea în cauză a inculpatului M.I.I., pentru următoarele raţiuni juridice:

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constituie infracţiunea de evaziune fiscală, ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

Este adevărat că sustragerea de la controlul vamal a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cu scopul de a nu plăti taxe vamale, se constituie într-o formă de ascundere a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, însă nu trebuie ignorat faptul că, prin incriminarea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, legiuitorul a căutat să asigure colectarea taxelor şi impozitelor, obiectul juridic fiind astfel reprezentat de "relaţiile sociale referitoare la colectarea taxelor şi impozitelor", în timp ce prin incriminarea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006, legiuitorul a căutat să asigure atât colectarea taxelor şi impozitelor, cât şi protejarea frontierei de stat, unde se exercită controlul asupra a tot ce intră sau iese din ţară:

Se poate observa astfel ca, infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006 are un obiect juridic complex, constând atât în colectarea taxelor şi impozitelor, cât şi protejarea frontierei de stat, împrejurări care reliefează că sfera acesteia de reglementare circumscrie şi valorile sociale protejate de textul legal al art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, respectiv colectarea taxelor şi impozitelor.

În altă ordine de idei, s-a reţinut că, în raport cu caracteristicile concrete ale situaţiei faptice, elementul material al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, respectiv ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, se concretizează în cauză, în sustragerea de la controlul vamal.

Prin urmare, modul în care a legiuitorul a înţeles să incrimineze faptele în discuţie, conferă infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006 statutul de infracţiune specială în raport cu infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, context în care, în aplicarea principiului "specialia generalibus derogant", speţei îi este incidenţa incriminarea prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006.

Întemeiat pe considerentele mai sus expuse, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului M.I.I. de sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Pe de altă parte, s-a reţinut că dispoziţiile art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, incriminează deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete.

Prin incriminarea acestei infracţiuni s-a urmărit să se asigure colectarea taxelor şi impozitelor care constituie venituri la bugetul de stat, obiectul juridic al acestei infracţiuni fiind reprezentat de "colectarea taxelor şi impozitelor".

Infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 are un obiect juridic complex aşa cum s-a arătat mai sus. Obiectul juridic nu este identic la cele două infracţiuni, acesta fiind mai extins la infracţiunea asimilată contrabandei, întrucât prin această infracţiune se protejează nu numai colectarea taxelor şi impozitelor, ci şi frontiera de stat.

La fel şi elementul material este mai larg la infracţiunea asimilată contrabandei. Astfel, la infracţiunea prevăzută de Codul fiscal, elementul material este reprezentat de deţinerea şi comercializarea produselor accizabile supuse marcării, pe când la infracţiunea asimilată contrabandei, prevăzută de Codul vamal elementul material este reprezentat de colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care provin din contrabandă.

Întrucât prin fapta inculpatului M.I.I. se aduce atingere ambelor valori sociale, respectiv colectarea taxelor şi impozitelor şi protejarea frontierei de stat, în sarcina acesteia a fost reţinută doar infracţiunea asimilată contrabandei, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii asimilate contrabandei, prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu modificările şi completările ulterioare, s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., după cum urmează: gradul mediu de pericol social ce a rezultat din modul şi împrejurările concrete în care au fost comise faptele; contextul faptic în care inculpatul a realizat actele de executare; atitudinea de recunoaştere şi regret în privinţa săvârşirii faptelor manifestată pe tot parcursul procedurilor judiciare; limitele speciale de pedeapsa prevăzute în textul incriminator; posibilităţile concrete de reeducare ale inculpatului evaluate prin prisma situaţiei juridice, sociale şi comportamentale; atitudinea de conştientizare a consecinţelor produse prin fapta sa şi regretul celor întâmplate.

Faţă de cele ce preced, constatând că inculpatul M.I.I. este judecat în cadrul procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., la pronunţarea condamnării s-a ţinut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse cu o treime conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., motiv pentru care, în temeiul art. 345 alin. (1), (2) C. proc. pen., instanţa de fond i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, raportat la atitudinea bună din cursul procesului penal, instanţa de fond, a constatat că scopul preventiv şi sancţionator al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins şi fără privare de libertate, condiţii în care, în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate mai sus inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În soluţionarea laturii penale a cauzei, instanţa de fond a dispus totodată, în baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., confiscarea cantităţii de 2500 pachete de ţigări marca J.L., de provenienţă "duty free" - Ucraina, găsite asupra inculpatului M.I.I. la data de 10 septembrie 2012, ţigări ridicate în cursul urmăririi penale conform "dovezii" de reţinere a obiectelor din data de 11 septembrie 2012 şi totodată, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea autoturismului marca S.O., de culoare gri, cu numărul de înmatriculare X, ce a fost folosit de către inculpatul M.I.I. la săvârşirea infracţiunii de contrabandă, ridicat în cursul urmăririi penale conform "dovezii" de reţinere a obiectelor din data de 11 septembrie 2012.

În vederea asigurării aducerii la îndeplinire a măsurilor de siguranţă dispuse mai sus, instanţa de fond a menţinut măsura sechestrului asigurător, luată în cursul urmăririi penale asupra cantităţii de 2500 pachete de ţigări marca J.L. de provenienţă "duty free" - Ucraina şi asupra autoturismului marca S.O., de culoare gri, cu numărul de înmatriculare X, prin Ordonanţa procurorului din data de 11 septembrie 2012 în Dosarul nr. 339/P/2012.

Sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei, instanţa de fond a constatat că D.R.A.O.V. Cluj s-a constituit parte civilă în cauză, conform prevederilor legale în vigoare, cu suma de 24.324 RON.

Reţinând că sunt întrunite în cauză cerinţele legale pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, Tribunalul, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) raportat la art. 346 C. proc. pen.ă, coroborat cu art. 998 şi urm. C. civ., a fost obligat inculpatul M.I.I., la plata sumei de 24.324 RON precum şi a penalităţilor aferente, de la data săvârşirii faptei şi până la data plăţii efective, în favoarea părţii civile Statul Român, prin A.N.A.F. Bucureşti, reprezentată prin D.R.A.O.V. Cluj, cu titlu de despăgubiri civile materiale.

S-a făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. privitoare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în caz de condamnare.

Împotriva hotărârii penale mai sus arătate, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, inculpatul apelant M.I.I. şi apelantul M.M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a solicitat prin intermediul motivelor de apel de la dosarul cauzei admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică şi nelegală.

S-a apreciat hotărârea de achitare a instanţei pentru cele două infracţiuni menţionate mai sus ca fiind nelegală şi netemeinică întrucât instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului deşi în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

De asemenea, s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare, dispunându-se totodată suspendarea condiţionată a executării acesteia nu este judicios dozată şi raportat la modul de comitere a faptei şi gradul de pericol social al acesteia, multitudinea de infracţiuni de acest gen care se comit în zonă, justifică aplicarea unei pedepse mai severe şi cu privare de libertate.

Hotărârea instanţei a fost apreciată nelegală şi prin aceea că, deşi inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în cursul urmăririi penale şi parţial şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond nu a dedus această perioadă a arestului preventiv din pedeapsa aplicată.

Inculpatul apelant M.I.I. a solicitat prin intermediul apărătorului ales admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice din cele 3 infracţiuni pentru care acesta a fost trimis în judecată în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, să se înlăture dispoziţia de achitare.

S-a solicitat şi ridicarea controlului judiciar instituit în sarcina inculpatului.

Ca modalitate de executare a pedepsei s-a solicitat menţinerea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Cu privire la persoana inculpatului s-a arătat faptul că inculpatul este căsătorit, are trei copii, din care unul este minor în vârstă de 1 an.

Sub aspectul laturii civile s-a solicitat înlăturarea dispoziţiilor privind obligarea la plata taxelor şi accizelor, având în vedere faptul că în cazul în care sunt confiscate ţigările acestea nu se mai datorează. Mai mult, ele sunt datorate la intrarea în ţară, ceea ce nu are legătură cu inculpatul.

Apelantul M.M. a solicitat prin intermediul apărătorului ales admiterea apelului şi restituirea către acesta a autoturismului utilizat de către inculpat la comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată. S-a arătat faptul că apelantul nu a avut cunoştinţă despre modificările aduse autoturismului de către inculpat.

În şedinţa publică din 13 iunie 2013, instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.I.I. din infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Prin Decizia penală nr. 88/A din 26 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi de inculpatul M.I.I. împotriva Sentinţei penale nr. 16 din 30 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Satu Mare.

Au fost înlăturate dispoziţiile privind condamnarea inculpatului M.I.I. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi respectiv achitarea inculpatului pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi prev. şi ped. de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.I.I. din infracţiunile prev. şi ped. de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, prev. şi ped. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2003 în infracţiunea prev. şi ped. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.I.I. la o pedeapsă de:

- 1 an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului apelant M.I.I. durata reţinerii şi arestării preventive din 11 septembrie 2012 până în 23 octombrie 2012.

Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul penal declarat de M.M. împotriva aceleaşi sentinţe.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul M.M. să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare în apel.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, a excepţiei invocate de instanţă, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 371 şi art. 378 C. proc. pen., Curtea constată că acesta este netemeinică şi nelegală sub aspectul încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul apelant a fost trimis în judecată, considerent pentru care apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi de către inculpatul apelant M.I.I. vor fi admise, potrivit dispozitivului prezentei.

Astfel, în sarcina inculpatului apelant M.I.I. s-a reţinut că, în data de 10 septembrie 2012, în jurul orelor 23.45, un echipaj al poliţiei de frontieră din cadrul S.T.P.F. Satu Mare a oprit pentru control pe comunicaţia Satu Mare - Zalău, în localitatea Ardud, judeţul Satu Mare, autoturismul marca S.O., culoare gri, având aplicate plăcuţele cu numărul de înmatriculare X condus de inculpatul M.I.I. În urma controlului amănunţit efectuat asupra autovehiculului, a fost descoperită, ascunsă în locaşuri special amenajate în caroseria autoturismului, create pentru disimularea ţigărilor şi a face de neobservată marfa transportată, la un eventual control al organelor legal abilitate, sub bancheta din spate (locaş realizat prin decuparea tablei contrar elementelor constructive), în spoilerul din spate şi pavilionul autoturismului, cantitatea de 2500 pachete ţigări marca J.L., cu marcaje fiscale ucrainene.

Inculpatul apelant M.I.I. a arătat, atât în declaraţiile din faza de urmărire penală, cât şi în declaraţia dată în faţa instanţei de fond că ştia că ţigările marca J.L. provin din Ucraina, deci din contrabandă.

Parchetul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de prevăzute şi pedepsite de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal, art. 9 alin. (1), lit. a) din Legea 241/2005 şi art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Potrivit art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, sunt asimilate infracţiunii de contrabandă colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate comiterii acesteia.

În fapt, infracţiunea asimilată contrabandei este o formă de tăinuire a mărfurilor care provin din contrabandă, având acelaşi obiect juridic ca şi infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006.

Atât infracţiunea de contrabandă, cât şi cea asimilată acesteia, au ca obiect juridic atât colectarea taxelor şi impozitelor, cât şi protejarea frontierei de stat.

Infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 are drept scop asigurarea colectării taxelor şi impozitelor.

Pe de altă parte, deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcări fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete constituie infracţiunea prevăzută de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, infracţiune ce are drept obiect juridic asigurarea colectării taxelor şi impozitelor, în fapt această infracţiune nefiind decât o formă specială de evaziune fiscală, o modalitate concretă de sustragere de la plata taxelor şi impozitelor.

Infracţiunea de evaziune fiscală reglementează, la modul general, sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor prin Legea nr. 241/2005, formularea din lege fiind una generală tocmai pentru a putea fi încadrate şi sancţionate în baza acestei legi diferite modalităţi de sustragere de la plata taxelor dar, în acelaşi timp, prin legi speciale, s-au incriminat modalităţile concrete de sustragere de la plata taxelor, condiţii în care infracţiunile prevăzute de aceste lege nu sunt decât forme specifice de evaziune fiscală.

Astfel fiind, Curtea a constatat că în sarcina inculpatului apelant nu pot fi reţinute toate cele trei infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată, pentru că am fi în ipoteza sancţionării unei persoane de trei ori, pentru aceeaşi faptă.

Sub acest aspect a reţinut că infracţiunea prevăzută de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 este o formă specifică a celei de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, iar infracţiunea asimilată contrabandei este o infracţiune specială faţă de cea de evaziune fiscală.

Faţă de cele arătate, Curtea a înlăturat dispoziţiile privind condamnarea inculpatului apelant la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. pentru comiterea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi respectiv achitarea pentru comiterea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului apelant din infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2003 în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Curtea a reţinut şi că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 320¹ alin. (1) - (4) C. proc. pen., inculpatul apelant recunoscând în faţa instanţei de fond, anterior citirii actului de sesizare, în totalitate, fapta reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei şi nu a solicitat administrarea de probe.

Astfel fiind Curtea, constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 320¹ alin. (1) - (4) C. proc. pen., a admis cererea formulată de inculpatul apelant, de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate în cazul recunoaşterii vinovăţiei, urmând ca în cauză să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Astfel fiind, Curtea, în baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului apelant la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Apreciind că pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. nu este necesară executarea efectivă de către inculpatul apelant a pedepsei, în baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului apelant asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

Având în vedere că faţă de inculpatul apelant s-a luat în cursul urmăririi penale măsura arestării preventive, Curtea, a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive din 11 septembrie 2012 până în 23 octombrie 2012.

Totodată, pentru a asigura în continuare o bună desfăşurare a procesului penal, Curtea a respins cererea formulată de inculpatul apelant privind ridicarea controlului judiciar instituit prin Decizia penală nr. 863/R/2012 a Curţii de Apel Oradea.

Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.

Curtea a constatat şi faptul că prima instanţă a soluţionat, în mod corect, latura civilă a cauzei, dispunând obligarea inculpatului M.I.I., la plata sumei de 24.324 RON precum şi a penalităţilor aferente, de la data săvârşirii faptei şi până la data plăţii efective, în favoarea părţii civile Statul Român, prin A.N.A.F. Bucureşti, reprezentată prin D.R.A.O.V. Cluj, cu titlu de despăgubiri civile materiale.

Cu privire la apelul declarat de către M.M., Curtea a constatat că acesta este nefondat urmând a fi respins ca atare.

Potrivit art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. se confiscă bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.

În declaraţia dată de către inculpatul apelant în cursul urmăririi penale acesta a arătat faptul că proprietarul autoturismului, apelantul M.M., avea cunoştinţă despre modificările aduse autoturismului. Chiar dacă ulterior acesta a revenit şi a arătat că de fapt proprietarul autoturismului nu cunoştea despre modificări este greu de crezut acest aspect, cu atât mai mult cu cât acestea nu putea fi efectuate fără cunoştinţa proprietarului.

Astfel, s-a apreciat că, în mod corect, a dispus instanţa de fond confiscarea autoturismului marca S.O., ce a fost folosit de către inculpatul apelant M.I.I. la săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

Fiind în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul M.M. a fost obligat să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare în apel.

Împotriva Deciziei penale nr. 88/A din 26 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat recurs M.M. şi inculpatul M.I.I.

Inculpatul M.I.I. a depus motivele de recurs la data de 17 ianuarie 2014, cu respectarea termenului prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior şi prin invocarea cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. anterior, a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile, constând în obligarea sa la 24.324 RON către A.N.A.F. şi cu privire la greşita respingere a cererii privind ridicarea sechestrului asigurător.

În susţinerea motivelor de recurs a arătat că potrivit art. 256 alin. (1) lit. d) C. vam., prin confiscare, datoria fiscală se stinge motiv pentru care eventualul prejudiciu reprezentat de accizele aferente pentru cantitatea de ţigări confiscată este integral recuperat (stins).

De asemenea, a solicitat să se ţină seama de faptul că potrivit prevederilor C. vam., ţigaretele confiscate sunt distruse sau valorificate, prin urmare, în situaţia în care ar fi obligat la plata accizelor, ar însemna ca ţigaretele să fie timbrate şi să îi fie restituite.

Numitul M.M. a depus motivele de recurs cu depăşirea termenului prev. de lege, la 28 februarie 2014 (data poştei), în condiţiile în care primul termen a fost la 24 ianuarie 2014 şi, prin invocarea cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. anterior, a criticat hotărârea, apreciind că ambele instanţe au făcut o greşită aplicare a legii.

În susţinerea motivelor de recurs a arătat că, în calitate de cumnat al inculpatului M.I.I., i-a împrumutat acestuia la sfârşitul lunii iulie - începutul lunii august 2012 autoturismul marca S.O. pentru a se putea deplasa cu acesta şi nu a avut cunoştinţă că inculpatul a făcut anumite modificări la autoturism fără a-l încunoştinţa, modificări care oricum nu erau vizibile şi care au fost descoperite doar după câteva ore de căutări chiar de către lucrătorii de poliţie.

De asemenea, a arătat că nu a avut nici o calitate în acest dosar nefiind audiat nici la urmărire penală, nici cu ocazia judecării în primă instanţă. În apel, deşi a solicitat, în mod expres, audierea, a fost respinsă această cerere.

Totodată, a învederat că instanţa de apel i-a respins cererea de audiere a martorului care cunoştea în ce condiţii a fost împrumutat autoturismul inculpatului, precum şi împrejurarea că modificările nu erau vizibile şi nu a avut cunoştinţă de acestea.

De altfel, în ipoteza în care s-ar aprecia că a avut cunoştinţă de modificările efectuate la maşină pentru transportul de ţigări netimbrate, atunci trebuia să aibă calitatea de complice, deoarece l-a ajutat pe inculpat, prin încredinţarea autoturismului, la săvârşirea infracţiunii.

A solicitat a se avea în vedere că atât cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, cât şi cu ocazia audierii în primă instanţă, inculpatul a declarat că nu i-a comunicat că a efectuat modificări la maşină şi despre transportul acelor ţigarete.

Prin urmare, a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător şi restituirea autoturismului proprietate personală marca S.O., de culoare gri.

Recursurile formulate de inculpaţi au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 iulie 2013, stabilindu-se termen de judecată, la data de 24 ianuarie 2014.

Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la 7 martie 2014, era în vigoare noul C. proc. pen. ale cărui dispoziţii sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac, iar Înalta Curte nu mai are competenţa funcţională de a judeca recursul.

Situaţia tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competenţa de soluţionare, cât şi dispoziţiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, în conformitate cu dispoziţia tranzitorie anterior menţionată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs."

Prin urmare, constatând că recursul, în prezenta cauză, se află în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte a apreciat că este competentă să soluţioneze calea de atac, fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior în materia recursului.

Cu privire la prevederile C. proc. pen. anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunţării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispoziţiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.

Examinând recursurile formulate de M.M. şi inculpatul M.I.I. conform dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru următoarele motive:

Cu titlu preliminar, se impun următoarele consideraţii de ordin teoretic referitoare la limitele examinării cauzei în calea de atac a recursului.

Din analiza conţinutului cazurilor de casare expres prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. anterior, rezultă că, prin limitarea obiectului judecăţii în recurs, legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, legislaţia procesuală a instituit regula casării exclusiv în ceea ce priveşte chestiunile de nelegalitate, menţionate în art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. anterior, recursul devenind aşadar, o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, astfel că judecata nu mai poate purta asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii.

Sub acest aspect, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 26 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013, fiind supusă casării exclusiv în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

În afara restrângerii efectului devolutiv al recursului prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, există şi o altă limitare, prevăzută de art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen. anterior, potrivit căreia instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ pct. 12, 15 (când a influenţat asupra hotărârii în favoarea inculpatului), 16 şi 17² din C. proc. pen. anterior, dacă motivul de recurs, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu excepţia cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Cu privire la această ultimă chestiune, din verificarea actelor dosarului rezultă că M.M. nu a depus motivele de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată din 24 ianuarie 2014, deşi citarea acestuia s-a realizat cu menţiunea depunerii motivelor de recurs în termenul prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior.

În concret, se constată că motivele scrise de recurs au fost transmise prin poştă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 28 februarie 2014 (ştampila oficiului poştal), nefiind respectat termenul prevăzut de textul de lege menţionat.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că M.M. şi-a subsumat criticile formulate cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. anterior.

Cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. anterior, a fost exclus din categoria acelora care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de recurs, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹), precum şi de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumeră printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, nu poate examina critica recurentului M.M. deşi se circumscrie acestui caz de casare.

De altfel, critica recurentului nu poate fi examinată prin prisma nici unuia dintre cazurile de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. anterior.

Inculpatul M.I.I. a depus motivele de recurs la data de 17 ianuarie 2014, cu respectarea termenului prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior şi prin invocarea cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. anterior, a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul soluţionării laturii civile, constând în greşita sa obligare la despăgubiri civile, în cuantum de 24.324 RON, către A.N.A.F. şi cu privire la greşita respingere a cererii privind ridicarea sechestrului asigurător.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în sarcina recurentului inculpat M.I.I. s-a reţinut că la data de 10 septembrie 2012, în jurul orelor 23.45, un echipaj al poliţiei de frontieră din cadrul S.T.P.F. Satu Mare a oprit pentru control pe comunicaţia Satu Mare - Zalău, în localitatea Ardud, judeţul Satu Mare, autoturismul marca S.O., culoare gri, având aplicate plăcuţele cu numărul de înmatriculare X condus de inculpatul M.I.I. În urma controlului amănunţit efectuat asupra autovehiculului, a fost descoperită, ascunsă în locaşuri special amenajate în caroseria autoturismului, create pentru disimularea ţigărilor şi a face de neobservată marfa transportată, la un eventual control al organelor legal abilitate, sub bancheta din spate (locaş realizat prin decuparea tablei contrar elementelor constructive), în spoilerul din spate şi pavilionul autoturismului, cantitatea de 2500 pachete ţigări marca J.L., cu marcaje fiscale ucrainene.

Inculpatul M.I.I. a arătat, atât în declaraţiile din faza de urmărire penală, cât şi în declaraţia dată în faţa instanţei de fond că ştia că ţigările marca J.L. provin din Ucraina, deci din contrabandă.

Prin urmare, s-a apreciat că fapta inculpatului M.I.I. de a prelua, deţine şi transporta un număr de 2500 pachete de ţigări marca J.L. de provenienţă ucraineană, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii asimilate contrabandei, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

În soluţionarea laturii penale a cauzei, instanţa de fond a dispus, în baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. anterior, confiscarea cantităţii de 2500 pachete de ţigări marca J.L., de provenienţă "duty free" - Ucraina, găsite asupra inculpatului M.I.I. la data de 10 septembrie 2012, ţigări ridicate în cursul urmăririi penale conform "dovezii" de reţinere a obiectelor din data de 11 septembrie 2012.

Reţinând că sunt întrunite în cauză cerinţele legale pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) raportat la art. 346 C. proc. pen. anterior, coroborat cu art. 998 şi urm. C. civ., a fost obligat inculpatul M.I.I., la plata sumei de 24.324 RON precum şi a penalităţilor aferente, de la data săvârşirii faptei şi până la data plăţii efective, în favoarea părţii civile Statul Român, prin A.N.A.F. Bucureşti, reprezentată prin D.R.A.O.V. Cluj, cu titlu de despăgubiri civile materiale.

Cu privire la critica recurentului inculpat vizând greşita sa obligare la despăgubiri civile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că deşi infracţiunea de contrabandă este o infracţiune de pericol, nu se poate ignora faptul că este şi o infracţiune susceptibilă să producă un prejudiciu material, prin neplata taxelor pe care bugetul public le-ar fi încasat în cazul unei operaţiuni legale. Chiar dacă prin aplicarea cumulativă a confiscării şi a obligării la despăgubiri civile se ajunge la o dublă sancţionare din punct de vedere material pentru aceeaşi activitate infracţională, aceasta este justificată de diferenţele existente între cele două măsuri, fapta inculpatului constituind atât temei al răspunderii penale, cât şi temei al răspunderii civile delictuale.

Confiscarea bunurilor nu înlătură şi nici nu înlocuieşte plata sumelor datorate cu titlu de taxe şi impozite către stat. Confiscarea bunurilor ce au făcut obiectul infracţiunii de contrabandă nu echivalează cu stingerea datoriei vamale. Faptul că, prin confiscare, bunurile nu mai intră în circuitul economic, nu influenţează acordarea despăgubirilor, cumularea celor două măsuri având un fundament legal, întemeiat pe raţiuni de politică penală, atât la nivel statal, cât şi la nivel comunitar, de combatere a practicilor evazioniste, în general, şi a contrabandei, în mod special, motiv pentru care nu se poate considera că statul ar realiza o îmbogăţire fără just temei.

Potrivit art. 4 pct. 13 din Legea nr. 86/2006, cu modificările şi completările ulterioare, datoria vamală reprezintă obligaţia unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export.

În conformitate cu art. 224 din Legea nr. 86/2006, cu modificările şi completările ulterioare, datoria vamală la import ia naştere şi prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import, mai precis, chiar în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal, iar debitori în aceste cazuri sunt: persoana care introduce ilegal mărfurile în cauză, orice persoană care a participat la introducerea ilegală a mărfurilor şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie că o astfel de introducere este ilegală, orice persoană care a cumpărat sau a deţinut mărfurile în cauză şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie, în momentul achiziţionării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal.

Regula prevăzută de art. 237 din aceeaşi lege este aceea că determinarea cuantumului drepturilor de import sau export se face pe baza elementelor de taxare din momentul naşterii datoriei vamale.

Rezultă că, în cazul infracţiunii de contrabandă (ca formă frauduloasă de introducere pe teritoriul vamal a bunurilor şi mărfurilor), prejudiciul se produce în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal în României, pentru naşterea datoriei vamale şi pentru calculul acesteia, implicit, pentru existenţa prejudiciului cauzat statului român, nefiind relevantă punerea în circulaţie a bunurilor sau a mărfurilor.

Singurul caz de stingere a datoriei vamale prin confiscare, invocat de către recurentul inculpat, este reglementat de art. 256 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Legea nr. 86/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi vizează numai "situaţiile care s-au produs înainte de acordarea liberului de vamă, în cazul mărfurilor declarate pentru un regim vamal ce implică obligaţia de plată a drepturilor", însă nu este aplicabil în cauză, întrucât ţigările ce au făcut obiectul infracţiunii de contrabandă, supuse unui regim vamal, au pătruns efectiv pe teritoriul statului, fiind identificate după trecerea frontierei.

Trebuie avută în vedere şi împrejurarea că, potrivit dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu modificările şi completările ulterioare: "Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia."

Drept urmare, în cazul infracţiunii de contrabandă, sunt asimilate autoratului unele forme ale participaţiei penale, iar pe de altă parte, infracţiunea de tăinuire este absorbită în infracţiunea de contrabandă, ceea ce produce efecte nu numai sub aspectul laturii penale, ci şi referitor la soluţionarea laturii civile.

În ce priveşte întinderea prejudiciului, în concordanţă cu dispoziţiile art. 4 pct. 13, 14 şi 15 din Legea nr. 86/2006, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. 1, art. 2 alin. (1) lit. f) şi g), titlul VI (Taxa pe valoarea adăugată) şi titlul VII (Accize şi alte taxe speciale) din C. fisc., se constată că datoria vamală include, pe lângă taxele vamale, şi accizele, şi TVA-ul, acestea din urmă reprezentând "taxe cu efect echivalent".

Această concluzie a fost exprimată, de altfel, şi prin cele două decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (C-459/07, Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz; Cauza C-230/08, Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteministeriet), dar şi prin Hotărârea din 1 iulie 1969, Cauza 24/68, Comisia Comunităţilor Economice Europene împotriva Republicii Italiene, prin care au fost clarificate şi chestiunile referitoare la "taxa cu efect echivalent", precum şi cele vizând momentul naşterii şi stingerii obligaţiei de plată a accizei şi a taxei pe valoarea adăugată, după cum punerea sub sechestru a mărfurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al Comunităţii a intervenit înainte sau după ce aceste mărfuri au trecut de primul birou vamal.

În acelaşi sens, trebuie menţionată Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013 (publicată în M. Of. nr. 35 din 16 ianuarie 2014), prin care s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că: "Fapta de a deţine în afara antrepozitului fiscal - produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracţiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României." Decizia prezintă relevanţă pentru problema de drept ce face obiectul cauzei de faţă din perspectiva considerentelor, căci unul dintre argumentele aduse de Parchet pentru soluţia contrară deciziei, respectiv faptul că, în cadrul procesului penal ce are ca obiect infracţiunea de contrabandă, nu ar putea fi recuperate toate sumele datorate statului (taxe vamale, accize, TVA), a fost combătut, făcându-se referire atât la jurisprudenţa internă, cât şi la cea a Curţii Europene de Justiţie ("Hotărârile din 3 martie 2005, Papismedov şi alţii, C-195/03; din 2 aprilie 2009, Veli Elshani, C-459/07; din 4 martie 2004, Viluckas şi Jonusas, C-238/02 şi C-246/02; din 29 aprilie 2010, Dansk Transport og Logistik, C-230/08").

per a contrario, în cazul infracţiunii de contrabandă, acţiunea civilă exercitată pentru recuperarea prejudiciului produs prin neplata taxelor vamale este admisibilă şi, pe calea acesteia, pot fi recuperate în totalitate taxele datorate pentru importul de mărfuri, respectiv taxele vamale, după caz, inclusiv accizele şi taxa pe valoarea adăugată.

În ceea ce priveşte critica vizând greşita respingere a cererii privind ridicarea sechestrului asigurător având în vedere considerentele anterior expuse rezultă că măsura a fost legală. De altfel, inculpatul nu a invocat un alt motiv de nelegalitate în afara aceluia care decurgea din greşita sa obligare la despăgubiri civile.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul M.M. şi de inculpatul M.I.I. împotriva Deciziei penale nr. 88/A din 26 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul M.M. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul inculpat M.I.I. la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul M.M. şi de inculpatul M.I.I. împotriva Deciziei penale nr. 88/A din 26 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul M.M. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat M.I.I. la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 842/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de...		ICCJ. Decizia nr. 1138/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... →

ICCJ. Decizia nr. 1016/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1016/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs