ICCJ. Decizia nr. 1138/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1138/2014

Dosar nr. 6050/2/2013

Şedinţa publică din 31 martie 2014

Prin Sentinţa penală nr. 744 din 28 mai 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a hotărât, printre altele, următoarele:

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P. (fost F.) V.D. (fiul lui C. şi F., născut la 17 februarie 1967 în comuna Sâmbătă, jud. Bihor, domiciliat în com. Sâmbătă, jud. Bihor, cetăţean român, recidivist, căsătorit) la pedeapsa principală de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic internaţional de droguri de mare risc şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 7 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) cu referire la art. 34, 35 C. pen., a contopit pedeapsa de 15 ani închisoare cu pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a C.S.J., inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 25 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 7 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) cu referire la art. 34, 35 C. pen., a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare cu pedeapsa de 25 de ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a C.S.J., inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 25 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 33 lit. b) C. pen., s-a stabilit, urmare a contopirii pedepselor, ca inculpatul P. (fost F.) V.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 de ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., acestui inculpat i s-a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea din cele două aplicate, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 7 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A luat act că inculpatul nu a fost arestat în cauză.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 1.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, printre altele, următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 109/P/2006 din 2 august 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. (fost F.) V.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la trafic internaţional de droguri de mare risc, iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, fapte prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La data de 20 martie 2006, lucrători de poliţie din cadrul I.G.P.R. - D.G.C.C.O.D.A., au solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. autorizarea efectuării unei livrări supravegheate, având ca obiect cantitatea de 3,5 kg cocaină, droguri ce urmau să intre pe teritoriul României, prin Aeroportul Internaţional Otopeni.

Potrivit datelor comunicate de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul I.G.P.R. - D.G.C.C.O.D.A., o grupare formată din cetăţeni străini (chilieni) şi cetăţeni români era implicată în activităţi ilicite de trafic de cocaină destinată vânzării pe teritoriul României, cu predilecţie în zona de vest a ţării (Timişoara, Oradea).

Reţeaua de narcotraficanţi era coordonată de către inculpatul P. (fost F.) V.D., urmărit internaţional în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 25 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc (cocaină) şi trafic internaţional de droguri de mare risc, stabilit în America de Sud, respectiv Chile şi Ecuador. Inculpatul a recrutat mai mulţi cetăţeni chilieni pe care i-a folosit pentru transportul unor importante cantităţi de cocaină din America de Sud, în vederea introducerii acestora pe teritoriul României, de unde drogurile erau preluate de cetăţeni români, membri ai familiei acestui inculpat, în vederea vânzării drogurilor în România şi Ungaria.

Astfel, inculpaţii M. şi Z. urmau să intre pe teritoriul României din Chile, la data de 22 martie 2006, prin Aeroportul Internaţional Otopeni, având asupra lor cantitatea de 3,5 kg cocaină, drogurile fiind disimulate în crose de golf. Totodată, s-a constatat că aceste droguri îi aparţineau în realitate inculpatului P.V.D.; inculpaţii M. şi Z. având doar rolul de a introduce aceste droguri pe teritoriul României şi de a le preda conform indicaţiilor sale, persoanei de contact.

Prin Rechizitoriul nr. 452/D/P/2005 din 25 iunie 2006 al Biroului Teritorial Timiş din cadrul D.I.I.C.O.T. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului F.C.A. zis "G." sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1), (2) şi art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se în sarcina acestuia faptul că a introdus pe teritoriul României o importantă cantitate de cocaină (aproximativ 5 kg cocaină), droguri de mare risc, cu ajutorul numiţilor G.A.M.A. şi N.E.C.R.M. Cantitatea de cocaină a fost disimulată tot în crose de golf (20 buc.) şi într-un extinctor, acestea fiindu-i trimisei inculpatului F.C.A. de către fratele acestuia, inculpatul P.(F.) V.D., aflat în America de Sud.

Prin Rechizitoriul nr. 45/D/P/2006 din 8 iunie 2006 al Biroului Teritorial Bihor din cadrul D.I.I.C.O.T. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului F.C.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1), (2) şi art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, reţinându-se în sarcina acestuia faptul că a deţinut şi transportat pe teritoriul României o importantă cantitate de cocaină (aproximativ 1 kg), droguri de mare risc, cu ajutorul numiţilor G.A.M.A. şi N.E.C.R.M. Cantitatea de cocaină a fost disimulată într-un cadru metalic pentru persoane cu handicap locomotor şi într-o cârjă, drogurile aparţinând în realitate tot inculpatului P.(F.) V.D., care s-a folosit de numiţii G.A.M.A. şi N.E.C.R.M., pentru introducerea acestor droguri în România.

Prin Rezoluţia nr. 109/D/P/2006 din 29 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., în temeiul dispoziţiilor art. 36 C. proc. pen. rap. la art. 34 lit. d) şi art. 45 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus reunirea dosarelor nr. 56/D/P/2006 şi 61/D/P/2006 ale Biroului Teritorial Timiş din cadrul D.I.I.C.O.T., precum şi Dosarul nr. 3/D/P/2006 al Serviciului teritorial Oradea din cadrul D.I.I.C.O.T., formându-se un singur dosar.

La data de 15 februarie 2006, ora 14:21:08; la 21 februarie 2006, ora 16:47:58; la 11 martie 2006, ora 16:09:01; 19 martie 2006, ora 19:33:32; 22 martie 2006, ora 15:47:40, colaboratorul "M." - nume de cod - a fost contactat de către inculpatul P. (fost F.) V.D., a purtat mai multe dialoguri în limba română, dialoguri înregistrate în baza mai multor autorizaţii emise de Tribunalul Bihor, Oradea. Din conţinutul acestor convorbiri a rezultat modul în care a fost organizată de către inculpatul P. (fost F.) V.D. introducerea în ţară, prin intermediul clienţilor, a unei cantităţi considerabile de cocaină.

Actul de inculpare a avut la bază următoarele mijloace de probă: Proces-verbal de prindere în flagrant, declaraţii martori asistenţi C.N. şi S.M.R., rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică din 24 martie 2006, din 28 martie 2006, declaraţii inculpaţi M.B.V.H.E., Z.R.G.P., F.C.A., F.C., planşe foto inculpaţi şi alte înscrisuri.

În drept, s-a constatat că faptele inculpatului P.(F.) V.D., care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2005 - 2006 a ajutat introducerea pe teritoriul României a unor importante cantităţi de cocaină, împrejurare în care a fost introdusă cantitatea de peste 11 kg cocaină (decembrie 2005 - martie 2006 de către inculpaţii M.B.V.H.E., Z.R.G.P., F.C.A., F.C., numiţii G.A.M.A. şi N.E.C.R.M.), a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, grup la care au aderat şi pe care l-au sprijinit mai multe persoane (cetăţeni români şi chilieni), întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, fapte prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Din analiza întregului material probator administrat în cauză, prima instanţă a constatat, printre altele, că, în ceea ce priveşte complicitatea la trafic internaţional de mare risc săvârşită de inculpatul P.(F.) V.D., există probe suficiente care să justifice atragerea răspunderii penale a acestuia.

Astfel, în ceea ce priveşte contribuţia acestuia, s-a reţinut că din convorbirile înregistrate şi redate în actul de inculpare se desprinde cu claritate şi în detaliu modul în care a fost organizat acest trafic de droguri internaţional, indicându-se data intrării în ţară, faptul că cei care urmau să introducă marfa erau cetăţeni chilieni, precum şi cantitatea ce urma a fi trimisă în România.

Cât priveşte declaraţiile inculpaţilor M.B.V.H.E. şi Z.R.G.P., aceştia au declarat faptul că au cunoscut că iniţial urmau să transporte un "cadou" pentru P.D. sau pentru "M.", identificat ulterior ca fiind P.D.

Instanţa de fond a apreciat că în atare situaţie este corectă încadrarea juridică dată faptei inculpatului P.D.V. care a organizat, introducerea în România a unei cantităţi de cocaină prin intermediul cetăţenilor chilieni.

Referitor la infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, de către inculpatul P.V.D., instanţa de fond a apreciat că sunt suficiente probe care-l încriminează fiind demonstrată existenţa acestui grup infracţional pe care inculpatul l-a constituit şi al cărui lider era. Inculpaţii M. B.V.H.E. şi Z.R.G.P. l-au indicat pe acesta ca fiind liderul grupului într-o structură bine determinată şi care se ocupa cu traficul internaţional de droguri.

Astfel, din acest grup la care prin faptele lor au aderat şi inculpaţii chilieni trimişi în judecată, mai făceau parte o serie de intermediari, acei G.A.M.A., N.E.C.R.M., despre care au vorbit în declaraţiile lor cei doi inculpaţi chilieni, de la aceştia trei aflând că P. este şeful grupării.

Aşadar, acest grup avea o structură bine determinată, inculpatul P. fiind liderul, N.E.C.R.M. şi G.A.M.A. intermediari, care racolau persoane şi le propuneau sub diverse promisiuni să transporte droguri (despre care iniţial nu le spunea că sunt droguri), apoi organizau în amănunt transportul, îi "forţau" pe cărăuşi să nu revină asupra hotărârii luate iniţial privitoare la transport, şi chiar îi însoţeau pe cei noi racolaţi, cum a fost şi cazul celor doi inculpaţi chilieni, manevrându-se bagajele până la jumătatea rutei spre România; în plus pentru că structura era foarte bine organizată şi exista un control permanent cu liderii, totul era stabilit cu lux de amănunte, iar o dată cu cei noi racolaţi participau şi cei din structurile mai vechi şi aduceau în diverse locaţii, în paralel alte cantităţi de droguri.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului P.(F.) V.D. instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. şi anume: dispoziţiile părţii generale a C. pen. cu trimitere la pedeapsa aplicată, la obligativitatea pedepselor complementare, la existenţa concursului de infracţiuni, la deducerea arestului, la modalitatea de executare a pedepselor, dispoziţiile legilor speciale, respectiv Legii nr. 143/2000 şi a Legii nr. 39/2003, care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru fiecare infracţiune dedusă judecăţii, cauzele legale de reducere a pedepselor reglementate de legile speciale, precum şi circumstanţele de ordin personal ale acestuia.

Astfel, la stabilirea cuantumului pedepselor principale şi complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., s-a avut în vedere, în afară de criteriile arătate mai sus, şi existenţa stării de recidivă postcondamnatorie în care acesta a săvârşit faptele.

S-a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a Curţii Supreme de Justiţie, P.V.D. a fost condamnat la pedeapsa de 25 de ani închisoare. Conform referatului întocmit de grefierul de şedinţă la Biroul de Executări Penale al Tribunalului Bihor, s-a reţinut că inculpatul nu a fost arestat preventiv în cauză şi nu a fost prezent la judecată, pe numele acestuia emiţându-se M.E.P.I. nr. 130 din 30 septembrie 2004, care nu a fost pus în executare, inculpatul fiind dat în urmărire generală.

În baza acestei sentinţe penale, la data de 18 iunie 2007, a fost emis pe numele inculpatului P.(F.) V.D. M.E.P.I. nr. 944. De asemenea, la aceeaşi dată s-a emis pe numele aceluiaşi inculpat Ordinul de interzicere de a părăsi ţara nr. 944, prin care i s-a interzis acestuia dreptul de a părăsi ţara până la executarea pedepsei de 25 de ani închisoare.

Având în vedere faptul că mandatul de executare a pedepsei închisorii nu a putut fi executat întrucât inculpatul a părăsit teritoriul României, la data de 23 februarie 2011 a fost emis pe numele acestuia mandatul de urmărire internaţională în vederea extrădării. Totodată, s-a solicitat şi arestarea provizorie în vederea extrădării a inculpatului.

Prin Adresa din 26 august 2013, I.G.P.R. - C.C.P.I. - Biroul Naţional Interpol, a sesizat Tribunalul cu privire la faptul că numitul P.V.D. a fost extrădat din Quito/Ecuador la data de 22 august 2013, fiind încarcerat la Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv nr. 1 (Arestul Central) din cadrul D.G.P.M.B. la data de 24 august 2013, dată la care escorta Poliţiei Române din cadrul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională a aterizat pe teritoriul României.

Inculpatul P.(F.) V.D. a declarat apel peste termen împotriva Sentinţei penale nr. 744 din 28 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în Dosarul nr. 41294/3/2006, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 6 septembrie 2013, sub nr. 6050/2/2013.

Curtea a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 365 alin. (1) C. proc. pen. în ceea ce priveşte declararea apelului peste termen.

Referitor la motivele de apel invocate, acestea au vizat individualizarea pedepsei, având în vedere manifestarea de voinţă a inculpatului, astfel cum a reieşit din declaraţia acestuia dată în faţa instanţei, în sensul recunoaşterii vinovăţiei şi solicitării de a beneficia de procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului, acesta fiind întreţinătorul a doi copii minori, aflaţi în Ecuador.

În faţa instanţei de apel, inculpatul a dorit să dea declaraţie în sensul de a beneficia de procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând faptele reţinute în sarcina sa şi însuşindu-şi toate probele administrate în cursul urmăririi penale.

Prin Decizia penală nr. 263/A din 1 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul peste termen declarat de inculpatul P. (fost F.) V.D.

S-a desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 744 din 28 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 41294/3/2006 şi, în fond, rejudecând:

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. şi 10 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. aplicate în prezenta cauză, precum şi pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P. (fost F.) V.D. la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) rap. la art. 34 şi art. 35 C. pen. s-a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu pedeapsa de 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. aplicate prin Sentinţa penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) rap. la art. 34 şi art. 35 C. pen. s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu pedeapsa de 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. aplicate prin Sentinţa penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen, art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că inculpatul a început executarea pedepsei stabilite în prezenta cauză la data de 22 august 2013.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 RON se avansează din fondurile Ministerul Justiţiei.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., apreciază apelul peste termen ca fiind întemeiat, pentru considerentele următoare:

Pentru a decide astfel, s-a reţinut că soluţionarea cauzei în procedura simplificată a judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei respectă condiţiile prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. - introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 - inculpatul P.V.D., declarând în faţa instanţei de apel, la primul şi singurul termen de judecată, că recunoaşte faptele reţinute în actul de sesizare şi solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care şi le-a însuşit integral.

Astfel, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.483/2011 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011, s-a stabilit că deşi legiuitorul nu a prevăzut in terminis care este calea de urmat în cazul recunoaşterii vinovăţiei de către inculpaţii care au fost trimişi în judecată sub imperiul legii vechi, dar care, depăşind momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, se judecă potrivit noii legi, într-o atare situaţie este incident principiul legii penale mai favorabile. De asemenea, s-a statuat că dispoziţiile art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Aplicarea unei astfel de proceduri în prezenta cauză, în faţa instanţei de apel, este legală, având în vedere că trimiterea în judecată a inculpatului a avut loc în anul 2006, iar Sentinţa penală apelată a fost pronunţată la data de 28 mai 2007, deci cu mult timp înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, primul termen de judecată în faţa instanţei de apel având loc la data de 1 octombrie 2013.

Subsecvent valorificării acestei opţiuni a inculpatului şi reevaluând întregul probatoriu în virtutea efectului integral devolutiv al apelului promovat, Curtea a constatat neechivoc dovedit faptul că inculpatul P.(F.) V.D.:

1. În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2005 - 2006 a ajutat introducerea pe teritoriul României a unor importante cantităţi de cocaină, împrejurare în care a fost introdusă cantitatea de peste 11 kg cocaină (decembrie 2005 - martie 2006 de către inculpaţii M.B.V.H.E., Z.R.G.P., F.C.A., F.C., numiţii G.A.M.A. şi N.E.C.R.M.);

2. Respectiv, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, grup la care au aderat şi pe care l-au sprijinit mai multe persoane (cetăţeni români şi chilieni).

Apelantul inculpat nu a contestat această situaţie de fapt care rezultă atât din probele administrate în cursul urmăririi penale, pe care şi le-a însuşit în totalitate prin declaraţia dată în faţa instanţei de apel, cât şi din cursul cercetării judecătoreşti efectuate la instanţa de fond.

Având în vedere, însă, analiza succintă a probatoriului făcută de către instanţa de fond în ceea ce îl priveşte pe apelantul inculpat, Curtea a procedat la o analiză proprie a probelor din care rezultă vinovăţia apelantului inculpat în raport de acuzaţiile reţinute în sarcina sa.

Astfel, în ceea ce priveşte cantitatea de droguri - aproximativ 3,5 kg cocaină - introdusă în România la data de 22 martie 2006 prin Aeroportul Internaţional Otopeni, de către inculpaţii M.B.V.H.E. şi Z.R.G.P. din Chile, drogurile fiind disimulate în crose de golf, probele din care rezultă că această cantitatea de droguri aparţinea inculpatului P. (fost F.) V.D. rezultă din menţiunile procesului-verbal de prindere în flagrant a inculpaţilor M.B.V.H.E. şi Z.R.G.P., asupra cărora s-au găsit 4 genţi, câte două de fiecare, în care se aflau 15 crose de golf şi mai multe batoane de ciocolată după secţionarea cărora s-a găsit o substanţă de culoare alb-gălbuie, aceste menţiuni coroborându-se cu declaraţiile martorilor asistenţi C.N. şi S.M.R., prezenţi la momentul percheziţiilor bagajelor celor doi inculpaţi, înscrisurile care atestă venirea în ţară a celor doi inculpaţi M. şi Z. din Chile, cu un zbor al Companiei A. din direcţia Milano, intrând pe Aeroportul Otopeni, Bucureşti, dar şi cu concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 24 martie 2006, care au stabilit că acea substanţă depistată atât în crosele de golf, cât şi în batoanele de ciocolată este cocaină - cantitatea totală fiind de 3.143,4 kg - precum şi cu declaraţiile inculpaţilor M.B.C.H.E. şi Z.R.G.P., care au arătat că au transportat bagajele menţionate care aparţineau, de fapt, inculpatului P.V.D., pe care ambii l-au identificat.

Cu privire la cantitatea de 1.839,41 grame cocaină (menţionată în rezoluţia de începere a urmăririi penale din data de 5 iunie 2006 din Dosarul nr. 109/D/P/2006) introdusă la data de 23 martie 2006 pe teritoriul României, prin Aeroportul Timişoara, de către numiţii G.A.M.A. şi N.E.C.R.M., cantitatea fiind disimulată într-o geantă conţinând 15 crose de golf, bagaj ce a fost lăsat la aeroport de numiţii G.A.M.A. şi N.E.C.R.M., respectiv într-un cadru metalic pentru persoane cu handicap locomotor şi într-o cârjă, care au fost date mai departe inculpatului F.C. (tatăl apelantului inculpat), drogurile aparţinând în realitate tot inculpatului P.(F.) V.D., Curtea aminteşte ca relevante pentru activitatea ilicită a inculpatului P.(F.) V.D. următoarele mijloace de probă:

- Proces-verbal din 30 martie 2006 încheiat de investigatorul acoperit P.I. ca urmare a convorbirii telefonice din data de 23 martie 2006 cu inculpatul P.(F.) V.D. referitoare la existenţa, în incinta Aeroportului Timişoara, la Biroul Bagaje pierdute, a unui bagaj ce conţine crose de golf în care se află disimulată cocaină;

- informarea emisă de D.I.I.C.O.T. - B.T. Timiş în data de 3 aprilie 2006 în Dosarul nr. 61/D/P/2006 ca urmare a verificărilor efectuate cu privire la bagajul menţionat lăsat de cei doi cetăţeni chilieni din care rezultă că cei doi au sosit în România, pe Aeroportul din Timişoara, la data de 23 martie 2006 cu o cursă aeriană pe ruta Buenos Aires - Argentina Via Milano - Italia având fiecare asupra lor câte două bagaje, inclusiv o geantă cu crose de golf, părăsind aeroportul cu un taxi pentru a se caza un hotel din Timişoara, după care s-au întors la aeroport lăsând două bagaje la magazia cu bagaje a SC T.S. SRL - reprezentantul Companiei A. la Aeroportul din Timişoara, motivând faţă de numitul I.A.N., angajat al societăţii, că bagajele nu le aparţin şi au fost luate din greşeală;

- înscrisul "Adeverinţă de reţinere a bagajelor" din data de 24 martie 2006, Procesul-verbal din data de 24 martie 2006 întocmit la Aeroportul din Timişoara, din care rezultă că în prezenţa martorilor asistenţi D.F. şi I.A.N. s-au controlat bagajele lăsate de numiţii G.A.M.A. şi N.E.C.R.M., în care s-au descoperit 15 crose de golf, iar după secţionarea uneia s-a descoperit un praf de culoare albă, dar şi Procesul-verbal din data de 24 martie 2006 de ridicare a croselor de golf şi de cântărire a substanţei albe descoperite înăuntrul acestora, rezultând cantitatea de 1042 grame;

- concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 martie 2006 din care rezultă că substanţa albă găsită în crosele de golf şi testată este cocaină;

- declaraţiile martorului Ş.C., şoferul taxiului care i-a transportat pe cei doi cetăţeni chilieni de la hotel, respectiv ulterior către hotel din Timişoara, respectiv ale martorului P.M.C., recepţionerul hotelului, care i-a cazat pe cei doi cetăţeni la hotelul menţionat, la camera 123, pentru o noapte, după care a sunat, la rugămintea celor doi cetăţeni străini, un taxi pentru a se întoarce la aeroport, dar şi ale martorei M.A.A. (verişoara apelantului inculpat) care a arătat că la solicitarea apelantului inculpat i-a luat de la hotel la data de 23 martie 2006 pe cei doi cetăţeni străini, le-a achiziţionat bilete de tren şi i-a transportat la gară pentru ca aceştia să părăsească România, respectiv că i-a solicitat martorului P.M.C. să şteargă menţiunile cu privire la persoana sa legate de vizita făcută celor doi cetăţeni chilieni (aspect confirmat de declaraţiile martorului P.M.C.);

- declaraţiile inculpatului F.C. (tatăl apelantului inculpat) care a arătat că la solicitarea fiului său a transportat, de la o persoană care a învederat că este prietenul fiului său P.V.D., un cadru metalic şi o cârjă la Hotel E. din Oradea, bunuri care au fost găsite asupra sa, faptă pentru care doar inculpatul F.C.A. a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 45/D/P/2006 din data de 8 iunie 2006 al D.I.I.C.O.T. - B.T.Oradea (în care se arată că substanţa găsită în cele două obiecte era cocaină în greutate de aproape 1 kg - 115,5 grame + 693,1 grame).

În ceea ce priveşte cantitatea de droguri, de aproximativ 5 kg introdusă pe teritoriul României cu ajutorul numiţilor G.A.M.A. şi N.E.C.R.M., o parte din această cantitate fiind disimulată tot în crose de golf (20 buc.) şi într-un extinctor, probele din care rezultă că drogurile au fost trimise inculpatului F.C.A. de către fratele acestuia, inculpatul P.(F.) V.D., aflat în America de Sud, sunt - pe lângă declaraţiile apelantului inculpat - şi declaraţiile inculpatului F.C.A. (fratele apelantului inculpat) care a arătat că în decembrie 2005 a fost sunat de către fratele său P. (fost F.) V.D. (aflat în America de Sud) care l-a rugat să meargă în Bucureşti la Hotel C. pentru a ridica o cantitate de droguri ascunsă în crose de golf trimise de el şi a o transporta la Oradea păstrând-o până la primirea indicaţiilor cu privire la persoanele cărora să le-o predea mai departe, respectiv că acea cantitate de droguri a fost luată de la hotel de la doi cetăţeni străini pe care i-a recunoscut din planşe foto ca fiind numiţii G.A.M.A. şi N.E.C.R.M., iar cantitatea de droguri ridicată a fost de aproximativ 3 kg cocaină.

Împrejurările de fapt care rezultă din aceste declaraţii se coroborează cu menţiunile Rechizitoriului nr. 452/D/P/2005 din 25 iunie 2006 al Biroului Teritorial Timiş din cadrul D.I.I.C.O.T. în care se arată că la data de 18 ianuarie 2006 s-a realizat un flagrant asupra inculpatului F.C.A., găsindu-se asupra sa cantitatea de 1,915 kg cocaină aflată în patru pungi şi un extinctor, iar după prinderea inculpatului, acesta a predat organelor de poliţie o servietă şi o geantă cu crose de golf în care s-a mai găsit cantitatea de 2,898 kg cocaină (1,645 în servietă şi 1,253 kg în crosele de golf).

În ceea ce priveşte infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, de către inculpatul P.V.D., Curtea constată că sunt suficiente probe care îl încriminează, fiind demonstrată existenţa acestui grup infracţional pe care inculpatul l-a constituit şi al cărui lider era, respectiv: declaraţiile inculpaţilor M.B.V.H.E. şi Z.R.G.P. care l-au indicat pe acesta ca fiind liderul grupului într-o structură bine determinată şi care se ocupa cu traficul internaţional de droguri, precizând că din acest grup mai făceau parte o serie de intermediari, numiţii N.E.C.R.M., G.A.M.A., despre care au vorbit în declaraţiile lor cei doi inculpaţi chilieni, de la aceştia aflând că P. este şeful grupării.

De asemenea, declaraţiile acestora se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor F., dar şi cu menţiunile proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate şi purtate de apelantul inculpat P. (fost F.) V.D. cu colaboratorul "M." - nume de cod, din conţinutul acestor convorbiri rezultând modul în care a fost organizată de către inculpatul P. (fost F.) V.D. introducerea în ţară, prin intermediari, a unei cantităţi considerabile de cocaină.

Aşadar, acest grup avea o structură bine determinată, inculpatul P. fiind liderul, N.E.C.R.M. şi G.A.M.A. intermediari, care racolau persoane şi le propuneau sub diverse promisiuni să transporte droguri (despre care iniţial nu le spunea că sunt droguri), apoi organizau în amănunt transportul, îi "forţau" pe cărăuşi să nu revină asupra hotărârii luate iniţial privitoare la transport, şi chiar îi însoţeau pe cei noi racolaţi, cum a fost şi cazul celor doi inculpaţi chilieni, manevrându-se bagajele până la jumătatea rutei spre România.

Prin urmare, declaraţiile inculpatului P.(F.) V.D. de recunoaştere a faptelor reţinute în sarcina sa se coroborează că materialul probator administrat în cauză.

De asemenea, Curtea a constatat - în acord cu instanţa de fond - că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, fapte prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului P. (fost F.) V.D., Curtea a reţinut că, potrivit art. 72 din C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de: dispoziţiile părţii generale a C. pen.; limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; gradul de pericol social al faptei săvârşite; persoana infractorului; împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În favoarea inculpatului, Curtea a reţinut dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. privind reducerea cu o treime a limitelor pedepselor stabilite de lege pentru infracţiunile deduse judecăţii, însă în defavoarea sa va reţine împrejurările comiterii faptelor, prin acte repetate în cazul complicităţii, inexistenţa unei ocupaţii sau a unui loc de muncă, cantitatea impresionantă de droguri introdusă în România prin intermediul cetăţenilor străini, implicarea membrilor familiei în activitatea ilicită, rolul de lider al grupării, sustragerea acestuia de la urmărirea penală şi judecată (acesta cunoscând faptul că la data de 22 martie 2006 cetăţenii chilieni M. şi Z. au fost prinşi în flagrant cu drogurile asupra lor, motiv pentru care au fost alertaţi la data de 23 martie 2006 ceilalţi doi intermediari, G.A.M.A. şi N.E.C.R.M., în sensul de a abandona o parte din droguri şi a părăsi România), fiind necesară extrădarea acestuia din Ecuador, care a avut loc la mai bine de 5 ani de la data pronunţării sentinţei apelate.

Cu privire la împrejurările care ar fi de natură să atenueze răspunderea penală, Curtea a reţinut că în cazul aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoaşterea săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, nu poate fi valorificată ca circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoaşterii săvârşirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică. Aşa cum s-a arătat şi în jurisprudenţa instanţei supreme, dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., numai atunci când se constată existenţa unei alte atitudini a inculpatului după săvârşirea infracţiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Apelantul nu a invocat existenţa unei alte atitudini după săvârşirea infracţiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, iar Curtea, în examenul propriu al cauzei, nu a identificat o astfel de atitudine care să justifice aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Referitor la conduita bună anterior comiterii infracţiunilor care se circumscrie circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., Curtea a constatat că existenţa unei familii în Ecuador nu este de natură să determine incidenţa în cauză a acestei circumstanţe atenuante, având în vedere şi starea de recidivă postcondamnatorie în care se află apelantul inculpat în raport de condamnarea la pedeapsa închisorii de 25 de ani aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, tot pentru o infracţiune prevăzută de Legea nr. 143/2000.

În ceea ce priveşte art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., acesta nu este incident în cauză, infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul neproducând vreun prejudiciu care să necesite a fi reparat.

În acest context, având în vedere gradul de pericol social sporit, precum şi lipsa de disponibilitate a inculpatului în sensul de a-şi corija comportamentul în sensul prescripţiilor impuse de legea penală, dar şi intervalul de timp care a trecut de la data săvârşirii faptei, Curtea a apreciat că scopul preventiv şi educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea:

- pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic ilicit internaţional de mare risc prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, aplicând dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., ale art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi ale art. 320¹ C. proc. pen., a unei pedepse principale de 10 ani închisoare şi a unei pedepse complementare constând în interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale;

- respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, aplicând art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a unei pedepse principale de 5 ani închisoare şi a unei pedepse complementare constând în interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Orientarea către limita minimă a pedepsei prevăzute de lege în cazul complicităţii la infracţiunea de trafic ilicit internaţional de mare risc (de 10 ani, ca urmare a aplicării art. 320¹ C. proc. pen.) este motivată şi de împrejurarea că instanţa de fond, prin sentinţa apelată, a aplicat tot cuantumul minim al pedepsei prevăzute de lege (de 15 ani), iar apelul din prezenta cauză este declarat de către inculpat, neputându-se agrava situaţia acestuia în propria cale de atac.

Cu privire la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, aceasta este orientată spre mediu (limitele fiind de 3 ani şi 4 luni închisoare, respectiv 13 ani şi 4 luni închisoare ca urmare a aplicării art. 320¹ C. proc. pen.), instanţa de fond, prin sentinţa apelată, orientându-se tot către limita medie.

Instanţa de apel nu a interzis nici cu titlu de pedeapsă accesorie, nici cu titlu de pedeapsă complementară dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., astfel cum a procedat instanţa de fond.

S-a reţinut, în acest context, că instanţa trebuie să se raporteze la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Hirst c. Marii Britanii, respectiv Sabou şi Pârcălab c. României) care este obligatorie, aplicându-se cu preeminenţă faţă de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituţie, dar şi la Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în sensul că exerciţiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Prin urmare, în ceea ce priveşte interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., aceasta trebuie să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia, iar Curtea a constatat că faptele inculpatului nu au conotaţie electorală şi nici gravitate deosebită care să impună interzicerea acestui drept, în acest sens fiind şi Decizia nr. XXIV/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie (cauza Hirst c. Marii Britanii).

Având în vedere că infracţiunea de trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, respectiv de constituire a unui grup infracţional organizat pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză este independentă de autoritatea părintească şi de modul în care inculpatul şi-ar putea exercita drepturile şi îndeplini obligaţiile părinteşti, precum şi faţă de împrejurarea că inculpatul nu s-a folosit de profesia sa pentru comiterea faptei, Curtea a apreciat ca fiind corectă soluţia instanţei de fond în sensul de a nu aplica cu titlu de pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c), d), e) C. pen.

În ceea ce priveşte durata pedepsei complementare, a cărei aplicare este obligatorie prin raportare atât la dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cât şi la prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003, dar şi ale art. 65 alin. (3) C. pen., aceasta a fost redusă corespunzător, faţă de reducerea duratei pedepsei principale, întrucât pedeapsa complementară se aplică în completarea represiunii rezultate din pedeapsa principală.

S-a apreciat că instanţa de fond în mod corect a constatat că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de pedeapsa de 25 de ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a Curţii Supreme de Justiţie, a cărei executare nu începuse la data pronunţării sentinţei apelate, aşa încât s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) C. pen. în ceea ce priveşte contopirea fiecăreia dintre pedepsele aplicate în cauză cu pedeapsa de 25 de ani închisoare menţionată, fiind stabilite două pedepse rezultante de câte 25 de ani închisoare, iar ulterior pedeapsa finală de 25 de ani închisoare.

S-a constatat că instanţa de fond a omis contopirea pedepselor complementare aplicate în cauză cu pedeapsa complementară aplicată prin Sentinţa penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a Curţii Supreme de Justiţie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar aflată la dosar. O astfel de contopire trebuia făcută faţă de dispoziţiile art. 35 alin. (2) şi (3) C. pen.

Prin urmare, instanţa de apel a aplicat acelaşi mecanism al contopirii pedepselor prevăzut de art. 39 alin. (1) C. pen., respectiv fiecare dintre pedepsele principale aplicate în cauză s-a contopit cu pedeapsa de 25 de ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, rezultând două pedepse de câte 25 de ani închisoare şi fiind stabilită, în final, pedeapsa de 25 de ani închisoare, fără acordarea vreunui spor, întrucât instanţa de fond, prin sentinţa apelată, nu a acordat niciun spor de pedeapsă.

De asemenea, în temeiul art. 35 alin. (2) şi (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea, stabilită prin Sentinţa penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. Interzicerea şi a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. are loc ca efect al stabilirii acestei pedepse complementare prin sentinţa penală menţionată rămasă definitivă, care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Având în vedere că după pronunţarea sentinţei penale apelate şi până la judecarea prezentului apel, inculpatul a fost încarcerat şi a început executarea pedepsei de 25 de ani închisoare, Curtea a constatat că acesta a început executarea pedepsei la data de 22 august 2013, când, potrivit Adresei din 26 august 2013 emisă de I.G.P.R. - C.C.P.I. - Biroul Naţional Interpol, inculpatul P.V.D. a fost extrădat din Quito/Ecuador, ulterior fiind încarcerat la Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv nr. 1 (Arestul Central) din cadrul D.G.P.M.B. la data de 24 august 2013.

S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată) durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autorităţile române în temeiul acestei legi este luată în calcul în cadrul procedurii penale române şi se compută din durata pedepsei aplicate de către instanţele române. Pe de altă parte, însă, din datele existente la dosar rezultă doar data la care inculpatul a fost extrădat, moment în raport de care Curtea a reţinut că acesta a început executarea pedepsei de 25 de ani închisoare.

Împotriva Deciziei penale nr. 263/A din 1 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P. (fost F.) V.D.

Prin criticile de recurs, astfel cum au fost susţinute oral de apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul a solicitat casarea hotărârilor şi aplicarea legii penale mai favorabile, conform dispoziţiilor art. 5 C. pen.

Examinând hotărârile pronunţate în cauză, în raport cu prevederile legale, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat, raportat la intrarea în vigoare a noului C. pen. la data de 1 februarie 2014 şi, în consecinţă, a incidenţei instituţiei aplicării legii penale mai favorabile, prevăzută de art. 5 din noul C. pen., impunându-se aplicarea legii noi, cu privire la ambele infracţiuni ce fac obiectul acestei cauze.

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la trafic ilicit internaţional de mare risc, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, reţinută în sarcina inculpatului, se constată că noua reglementare este mai favorabilă inculpatului.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000, în forma anterioară, introducerea în ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi. În alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 81 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 a modificat acest text de lege sub aspect sancţionator, infracţiunea având în continuare acelaşi conţinut, în sensul că introducerea în ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. În alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Cum în vechea reglementare sancţiunile prevăzute pentru cele două infracţiuni sunt mai severe, Înalta Curte consideră că dispoziţiile Legii nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012, stabilind o reducere substanţială a limitelor de pedeapsă, sunt mai favorabile, astfel încât, legea nouă va retroactiva şi va reglementa raporturile juridice născute sub imperiul legii vechi.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, săvârşită de inculpat se constată că, în prezent aceasta îşi găseşte corespondent în infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., limitele pedepsei cu închisoare fiind, de asemenea, reduse în mod substanţial, respectiv de la 1 la 5 ani, spre deosebire de cele din legea veche, care sunt de la 5 la 20 de ani închisoare.

Având în vedere că individualizarea pedepsei nu mai poate fi reapreciată de către instanţa de recurs, care are obligaţia de a efectua o transpunere proporţională a pedepselor stabilite în baza legii anterioare în intervalul de pedeapsă prevăzut de legea nouă, mai favorabilă, se vor reduce pedepsele aplicate inculpatului, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-a orientat şi instanţa de apel, cu luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei, prevăzută de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (art. 320 alin. (7) C. proc. pen. anterior).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen. anterior, va admite recursul recursul declarat de inculpatul P.V.D. împotriva Deciziei penale nr. 263/A din 1 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Se va casa, în parte, decizia penală recurată, numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, aplicarea art. 5 C. pen. şi cuantumul pedepsei şi rejudecând cauza în aceste limite:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. şi va repune pedepsele în individualitatea lor.

Se va aplica art. 5 C. pen. şi se va reduce pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., la 8 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1), art. 34 şi art. 35 C. pen., se va contopi pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu pedeapsa de 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. aplicate prin Sentinţa penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), se va schimba încadrarea juridică din art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen, în infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi se va reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) rap. la art. 34 şi art. 35 C. pen. se va contopi pedeapsa de 3 ani şi 6 luni ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu pedeapsa de 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. aplicate prin Sentinţa penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen, art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. se vor contopi pedepsele de mai sus, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Admite recursul declarat de inculpatul P.V.D. împotriva Deciziei penale nr. 263/A din 1 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează, în parte, decizia penală recurată, numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, aplicarea art. 5 C. pen. şi cuantumul pedepsei.

Rejudecând cauza în aceste limite:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor.

Aplică art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., la 8 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1), art. 34 şi art. 35 C. pen., contopeşte pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu pedeapsa de 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. aplicate prin Sentinţa penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică din art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen, în infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) rap. la art. 34 şi art. 35 C. pen. contopeşte pedeapsa de 3 ani şi 6 luni ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu pedeapsa de 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. aplicate prin Sentinţa penală nr. 100 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 4.541/2004 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele de mai sus, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1016/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni la...		ICCJ. Decizia nr. 1145/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1016/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1145/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1215/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1316/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174 C.p.). Omorul calificat (art. 175 C.p.), lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.), ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 321 C.p.), infracţiuni privin