ICCJ. Decizia nr. 1046/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1046/2014

Dosar nr. 6752/85/2011

Şedinţa publică din 24 martie 2014

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 143 din 28 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. au fost condamnat inculpatul C.H. zis "M.", la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de persoane.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. a fost anulată suspendarea condiţionată pentru pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 41 din 15 iulie 2009 a Judecătoriei Agnita.

S-a descontopit pedeapsa de 1 an şi 4 luni în pedepsele componente de 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 care au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii în cauza de faţă şi infracţiunile prevăzute de art. 86 alin. (1) şi art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 au fost săvârşite în concurs real.

În baza art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., 1 an închisoare şi 1 an şi 4 luni închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare sporită la 8 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.H. zis "V.", la 5 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, pentru infracţiunea de trafic de persoane.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata C.P., la 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, pentru infracţiunea de trafic de persoane.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

S-a constatat că partea vătămată O.C. domiciliat în jud. Sibiu nu s-a constituit parte civilă.

Au fost respinse cererile de despăgubiri formulate de părţile vătămate B.I.C. domiciliat în jud. Sibiu şi H.K. domiciliată în jud. Mureş şi citată prin afişare la Consiliul Local Agnita jud. Sibiu.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 5.500 RON cheltuieli judiciare.

Onorariile pentru avocaţii desemnaţi din oficiu s-au plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.

S-a reţinut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Mureş din 9 noiembrie 2011 s-a pus în mişcare acţiunea penală şi au fost trimişi în judecată inculpaţii C.H. zis "M.", C.H. zis "V." şi C.P. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În esenţă, s-a reţinut că în perioada anilor 2007 - 2008 inculpaţii au racolat prin înşelăciune părţile vătămate O.C., B.I.C., F.N. şi H.K. promiţându-le locuri de muncă, după care i-au transportat în Grecia fie personal, fie cu ajutorul altor persoane. Aici i-au cazat la un hotel unde locuiau şi ei şi i-au obligat prin ameninţări şi acte de violenţă să cerşească în interesul lor.

În cauză au fost audiaţi inculpaţii, părţile vătămate, martorii C.I.I., M.I., D.I., S.M.L., G.C., B.M., F.A., N.I., B.C. şi B.N.

Partea vătămată O.C., în luna august 2007, s-a întâlnit cu inculpatul C.H. zis "M.", cu care se afla într-o relaţie de amiciţie, şi care i-a propus să meargă la lucru în Grecia. Cu acea ocazie, inculpatul C.H. i-a precizat acestuia că-i poate rezolva un loc de muncă, în calitate de îngrijitor animale, pentru care va fi plătit cu 40 de euro pe ziua de muncă. Totodată, i-a spus că nu trebuie să se preocupe de cazare în Grecia întrucât tatăl său, inculpatul C.H. zis "V." locuieşte în Grecia şi "are un hotel". Pe lângă asigurarea acestei cazări, "M." s-a oferit să achite şi cheltuielile de transport ale părţii vătămate.

Partea vătămată O.C. a fost de acord cu această propunere. Din declaraţia acestei părţi vătămate a rezultat că o ofertă similară i-a fost făcută de acelaşi inculpat şi părţii vătămate B.I.C., cu deosebirea că acestuia i-a fost propus un loc de muncă într-un atelier de reparat încălţăminte din Atena. Pentru această activitate părţii vătămate B.I.C. i s-a spus că va fi plătită cu sume între 1.300 - 1.800 euro lunar. Întrucât această parte vătămată nu avea bani pentru transport în Grecia, inculpatul C.H. zis "M." i-a precizat că-i va împrumuta o anumită sumă de bani din care să-şi poată achita transportul, cazarea şi mâncarea, urmând ca partea vătămată să-i restituie banii din primul salariu.

În baza înţelegerii dintre părţile vătămate şi inculpat, la scurt timp după aceste întâlniri, într-o dimineaţă au plecat spre Grecia. Partea vătămată O.C. a declarat că în noaptea dinaintea plecării a dormit împreună cu cealaltă victimă, B.I.C., la inculpatul C.H. acasă. Ambele părţi vătămate au fost transportate din localitatea Netuş, jud. Sibiu până în municipiul Sibiu cu un microbuz condus de către numitul T.V., microbuz în care, pe lângă părţile vătămate se mai aflau şi inculpaţii C.H. zis "M.", C.P. (soţia primului) şi copii minori ai acestora.

Când au ajuns în municipiul Sibiu inculpaţii le-au precizat ambelor părţi vătămate că de acolo vor pleca singuri spre Grecia cu un autocar al firmei de transport "L.T.", iar în Grecia vor fi aşteptaţi.

Biletele de călătorie ale celor două părţi vătămate în sumă de 75 euro/persoană au fost achitate de inculpatul C.H. zis "M.". La Atena, în parcarea societăţii de transport, cele două părţi vătămate au fost aşteptate de cei trei inculpaţi C.H. zis "M.", C.P. şi C.H. zis "V.", care i-au condus la un hotel situat în cartierul atenian O., unde s-au cazat cu toţii.

O.C. a fost cazat în aceeaşi cameră cu B.I.C. şi inculpatul C.H. zis "V.", într-o cameră vecină de pe acelaşi palier fiind cazaţi ceilalţi doi inculpaţi şi copii minori ai acestora.

A doua zi după ajungerea în Grecia, părţile vătămate au trebuit să suporte un tratament inuman din partea inculpaţilor, care nu avea nimic comun cu condiţiile ce le-au fost prezentate cu ocazia racolării.

Astfel, a doua zi după cazare, victimelor le-a fost precizat faptul că locurile de muncă pentru care fuseseră transportate în Grecia au fost ocupate de alte persoane, astfel că acestea au fost duse pe străzile din Atena unde inculpaţii le-au adus la cunoştinţă că vor trebui să cerşească, iar toţi banii obţinuţi din această activitate vor trebui să-i predea la sfârşitul zilei inculpatului C.H. zis "M.".

Întrucât părţile vătămate au fost reticente la această activitate, inculpaţii i-au ameninţat cu violenţe fizice şi cu faptul că vor fi lăsate "să le putrezească oasele pe acolo" dacă nu execută cele impuse de învinuiţi. Cu aceeaşi ocazie, victimelor le-a fost sugerat un anumit mod de deplasare din care să reiasă faptul că ar avea un handicap locomotor, în aşa fel încât să inspire milă, care să ducă la obţinerea unor sume mai mari de bani din cerşit.

Victimele au fost obligate la o asemenea activitate zilnică ce începea în jurul orelor 07.30 - 08.00 şi se finaliza în jurul orelor 18.00 - 19.00 sau după lăsarea întunericului. După o zi de cerşit, victimele primeau de la trecători sume cuprinse între 30 - 150 euro, bani pe care erau obligate sub ameninţare şi violenţă să-i predea inculpatului C.H. zis "M.".

Aşa cum a rezultat din declaraţiile părţilor vătămate, cel care conducea această activitate infracţională era inculpatul C.H. zis "M." care se ocupa de toată această activitate, mai puţin paza victimelor pe timpul zilei, care intra în atribuţiile celorlalţi doi inculpaţi, C.P. şi C.H. zis "V.", care cerşeau alături de victime, şi cu această ocazie le ţineau sub strictă observaţie, astfel încât să nu cheltuiască din banii obţinuţi sau să nu fugă.

Din declaraţiile părţii vătămate O.C. a rezultat că acesta a fost martor la violenţele exercitate asupra celeilalte victime B.I.C. atunci când inculpaţii au considerat că aceasta a câştigat prea puţin în acea zi de muncă, inculpatul "M." cerându-le victimelor să câştige minim 40 - 50 euro pe zi. Părţile vătămate împreună cu cei doi inculpaţi cerşeau în zonele aglomerate ale Atenei, la semafoare şi în zona portuară.

Partea vătămată O.C., după aproximativ 2 - 3 săptămâni, constatând că nu era supravegheat, împreună cu partea vătămată B.I.C. au fugit la Ambasada României din Atena, unde au solicitat sprijin financiar pentru a se putea întoarce. Cei de la Ambasadă le-au indicat părţilor vătămate să se îndrepte spre o firmă de transport întrucât nu au cum să le ajute financiar, chiar dacă au luat cunoştinţă despre situaţia lor, întrucât în ultima perioadă foarte multe persoane aflate în situaţia lor, au solicitat ajutor.

În timp ce părţile vătămate căutau societatea de transport indicată de autorităţile române, au fost găsite de nişte persoane care cu forţa le-au dus înapoi la hotelul unde fuseseră cazate împreună cu inculpaţii. Ajunşi la hotel, cei doi au fost preluaţi de inculpaţi, iar "M." l-a bătut pe B.I.C., iar când s-a apropiat de O.C. ca să-l bată şi pe acesta, în apărarea lui au sărit alte două persoane care-l cunoşteau şi cerşeau pe străzile Atenei ca şi cei doi.

A doua zi dimineaţa, partea vătămată O.C. a constatat că victima B.I.C. nu mai era în cameră, dându-şi seama că fugise. După acest incident, circa o săptămână partea vătămată O.C. a fost supravegheată îndeaproape, în timp ce cerşea, de către inculpatul C.H. zis "V.", până într-un moment în care partea vătămată a reuşit să fugă şi să se urce într-un metrou cu care a călătorit suficient de mult încât să considere că nu mai poate fi găsit de inculpaţi.

Partea vătămată a ajuns într-o localitate necunoscută, unde a dormit prin parcuri şi a cerşit pentru a se putea hrăni. Într-o zi, auzind o femeie care vorbea româneşte, i-a povestit toate câte a suportat şi chiar dacă aceasta nu l-a putut ajuta financiar, i-a dat numărul de telefon a unei persoane ce lucra la Oficiul Poştal din satul părţii vătămate, astfel încât aceasta a putut să-şi sune părinţii şi să ceară ajutor. Mama părţii vătămate a făcut tot posibilul să achite un bilet la o societate de transport din Sibiu, astfel încât partea vătămată a putut să se întoarcă în ţară.

Aşa cum a rezultat din declaraţia părţii vătămate O.C., după întoarcerea în ţară, acesta a dat declaraţii la organele de poliţie, ceea ce i-a făcut pe inculpaţi să-i ceară prin intermediari să-şi retragă cele declarate, promiţându-i-se iniţial orice sumă de bani pe care o va dori.

Referitor la partea vătămată B.I.C., aceasta în anul 2007, într-o zi de marţi pe când se întorcea de la un târg de vite din com. I., în localitatea Netuş jud. Sibiu a fost oprită de inculpaţii C.H. zis "M." şi C.P., în timp ce trecea prin faţa locuinţei acestora. Cei doi i-au propus părţii vătămate să-l ducă la muncă în Grecia, menţionându-i că este un loc de muncă la un centru de reparat încălţăminte, unde are posibilitatea să câştige între 1.300 - 1.800 euro pe lună. Partea vătămată le-a spus învinuiţilor că nu are banii necesari deplasării în străinătate, inculpaţii oferindu-se să-l împrumute pentru transport, masă şi cazare în Grecia, urmând ca din primul salariu partea vătămată să le restituie banii. Cu acea ocazie inculpaţii au şi făcut o estimare a acestor cheltuieli iniţiale, considerând că se vor ridica la 140 euro.

Pentru a-l convinge mai uşor, inculpaţii i-au spus că şi O.C., un vecin de-al lor, a acceptat să meargă în Grecia, astfel că poate merge împreună cu acesta, totodată inculpata C.P. a precizat că ea cunoaşte limba greacă şi dacă nu o să-i placă părţii vătămate la reparat pantofi, îl va duce paznic la o cultură de pepeni.

Ca şi în cazul părţii vătămate O.C., aceste propuneri sunau deosebit de tentant, astfel că şi el şi-a dat acordul de a pleca cu inculpaţii.

Pe tot timpul cât cele două părţi vătămate se aflau în autocar spre Grecia, inculpaţii au desfăşurat o activitate de supraveghere a lor, în sensul că la punctul de trecere a frontierei Giurgiu, au aşteptat autocarul şi au verificat dacă victimele sunt în regulă, spunându-le că vor să vadă dacă totul decurge normal. După intrarea în vama bulgară, inculpaţii au purtat discuţii cu părţile vătămate cerându-le actele de identitate, însă au fost refuzaţi pe motiv că nu au cu ce să se identifice. Având în vedere acest refuz, inculpata C.P. i-a dat părţii vătămate B.I.C. o cartelă de telefon mobil grecească, pentru a putea să-i controleze pe timpul transportului. Inculpaţii au contactat telefonic părţile vătămate de trei ori, pentru ca acestea să le spună exact locul unde se aflau, de fiecare dată B.I.C. rugând şoferul autocarului să vorbească cu ei.

Când au ajuns în Atena, în jurul orelor 9 dimineaţa, părţile vătămate au fost aşteptate de către cei trei inculpaţi precum şi alţi prieteni şi cunoştinţe ale acestora din localitatea Netuş jud. Sibiu, în total circa 10 - 15 persoane. Din declaraţiile părţii vătămate B.I.C., toate aceste persoane aparţineau etniei rrome. În momentul în care părţile vătămate au fost aşteptate în Atena de aceste persoane, acestea au avut o surpriză să-i vadă pe toţi aceştia în alte ţinute decât cele tradiţionale, respectiv în ţinute sport, blugi, tricouri, geacă, fiindu-le chiar greu la început să-i recunoască.

După ce au băut câte un suc şi s-au odihnit, părţile vătămate au fost transportate la hotelul din apropiere "S." situat în Atena în cartierul Omonia, lângă bazar. Partea vătămată B.I.C. îşi aminteşte că a fost cazat în camera nr. 14 împreună cu inculpatul C.H. senior zis "V." şi cu partea vătămată O.C.

Pe acelaşi palier, la camera nr. 11, erau cazaţi inculpaţii C.H. jun. zis "M.", soţia acestuia C.P. şi cei trei copii minori au acestora. Cazarea în acel hotel era de 10 euro de persoană. A doua zi, inculpata C.P. s-a deplasat împreună cu partea vătămată B.I.C. la o mică fabrică de încălţăminte situată în apropierea hotelului, unde a discutat în limba greacă cu o persoană, după care i-a spus părţii vătămate să nu poate lucra acolo. La întoarcerea la hotel, inculpata C.P. i-a cerut părţii vătămate să aibă grijă de cei 3 copii ai ei, după care aceasta a plecat fără să spună unde.

Întrucât partea vătămată B.I.C. insista să i se spună când şi unde va lucra, dimineaţa următoare inculpata C.P. i-a cerut să o însoţească la o biserică de unde urma să primească nişte ajutoare. Astfel, cei doi însoţiţi de minorul de 3 ani al inculpatei s-au deplasat la o biserică unde inculpata a primit mai multe pachete cu îmbrăcăminte, încălţăminte, alimente şi bani. La întoarcerea la hotel, inculpata i-a cerut părţii vătămate să supravegheze minorul de 3 ani, timp în care ea s-a plasat în faţa unui super-market lăsând impresia că are un handicap locomotor, şi a început să cerşească.

Văzând că partea vătămată este revoltată de cele întâmplate, inculpata a fost de acord să se întoarcă la hotel, unde partea vătămată B.I.C. a căutat-o pe cealaltă victimă O.C. pentru a-i povesti cele întâmplate. De la o persoană din hotel, a aflat că O.C. se afla împreună cu inculpatul C.H. sen. zis "V." la un semafor şi cerşesc. Necrezând, B.I.C. s-a deplasat acolo, unde l-a văzut pe O.C. cerşind alături de inculpat. Cele două părţi vătămate au discutat şi astfel au aflat că lui O.C. i s-a cerut categoric să cerşească sub ameninţarea cu moartea în cazul în care refuză şi astfel nu va plăti datoria faţă de inculpat.

În momentul în care părţii vătămate B.I.C. i s-a cerut şi lui să cerşească pentru a-şi plăti cheltuielile de transport şi cazare în valoare de 140 euro, aceasta a refuzat categoric spunând că doreşte să lucreze nu să cerşească. Mai mult, cele două părţi vătămate văzând pentru ce au fost aduse în Grecia s-au hotărât să fugă de acolo.

Când au ajuns ala hotel, inculpatul C.H. zis "M." aflând de refuzul părţii vătămate B.I.C. de a cerşii, a purtat o discuţie cu acesta pe balconul camerei aflate la etajul II, ocazie cu care l-a ameninţat că-l aruncă de la etaj în cazul în care refuză. Inculpata C.P., care participa la discuţie, i-a spus părţii vătămate că nu o interesează absolut nicio justificare, ci doar că părţile vătămate trebuie să-i restituie banii.

Ca urmare a acestor ameninţări, a doua zi, după ce a aflat că partea vătămată O.C. a fost deja dusă de inculpatul C.H. zis "V." la cerşit, partea vătămată B.I.C. a fost nevoit să o însoţească pe inculpata C.P., în faţa unei biserici, unde au început să cerşească sub atenta supraveghere a lui C.H. zis "M." care se afla la circa 4 - 5 metri distantă de ei.

Ambele părţi vătămate au fost obligate de inculpaţi să se prefacă că au un handicap locomotor şi au fost învăţate câteva expresii în limba greacă, astfel încât să inspire mai multă milă cetăţenilor.

Toţi banii pe care-i câştigau erau predaţi la sfârşitul zilei inculpatului C.H. zis "M.", părţile vătămate primind atunci singura masă. Au existat cazuri în care inculpaţii au dezbrăcat părţile vătămate la piele pentru a verifica dacă ascundeau bani.

Părţile vătămate plecau dimineaţa în jurul orelor 5 şi se întorceau abia seara la hotel, câştigând până la 210 euro pe zi din cerşit.

După două luni în care părţile vătămate au fost zilnic obligate la acest program, nu au mai suportat şi profitând de faptul că inculpatul C.H. zis "V." intrase într-un magazin să-şi cumpere de mâncare, au fugit din locul în care cerşeau şi au reuşit să găsească Ambasada României din Atena.

După ce au fost aduse înapoi de acoliţii inculpaţilor, părţile vătămate au fost lovite de către inculpaţi pentru a se învăţa minte să nu mai fugă şi pentru a înţelege că trebuie să cerşească în continuare pentru aceştia.

În acea noapte, după ce a fost bătută, partea vătămată B.I.C. a sărit pe geamul de la baie şi a fugit din nou, ajungând la aceeaşi ambasadă unde a declarat că refuză să mai plece dacă nu este ajutat. Partea vătămată a rămas la ambasadă câteva zile, după care fiind îmbrăcată de autorităţi şi primind mâncare a fost urcată într-un autocar al firmei E. Bucureşti, care a adus-o înapoi în ţară.

Referitor la părţile vătămate F.N. şi H.K., cel dintâi s-a întâlnit în luna octombrie 2008 în Agnita cu inculpatul C.H. zis "M.", pe care-l cunoştea de circa 15 ani. Inculpatul l-a întrebat dacă nu doreşte să meargă în Grecia la muncă, mai precis la o carieră de piatră, patronată de către un cetăţean rus şi unde urma să câştige 25 euro pe ziua de lucru. Cu privire la cazarea şi masa pe perioada cât lucra, i-a spus că i se va rezolva cazarea la un hotel din Atena, unde tariful era mai mic, respectiv 6 euro pe noapte, iar referitor la masă urma să se înţeleagă cu patronul rus.

Având în vedere că F.N. trăia în concubinaj cu partea vătămată H.K., acesta i-a cerut inculpatului timp de gândire şi pentru a se consulta cu concubina sa. În acest condiţii, inculpatul C.H. zis "M" i-a spus părţii vătămate F.N. că-i poate rezolva şi concubinei sale un loc de muncă, ca menajeră la o persoană în vârstă.

Astfel, cele două părţi vătămate considerând oferta făcută de inculpat ca fiind avantajoasă, şi-au dat acordul să plece în Grecia. La 07 octombrie 2008 inculpaţii C.H. zis "M." şi C.P. împreună cu fiul lor minor în vârstă de 3 ani, s-au deplasat la locuinţa părţilor vătămate pe care le-au luat cu maşina condusă de un văr de-al lor şi au plecat până la Sighişoara de unde au luat un microbuz al firmei "P.T." cu care s-au deplasat pe ruta Sibiu - Bucureşti - Atena.

Pe drum cei doi inculpaţi au asigurat părţile vătămate că totul o să fie bine, că o să câştige foarte bine, patronul rus fiind foarte serios şi plăteşte munca realizată. La plecare inculpatul C.H. zis "M." a primit de la părţile vătămate suma de 200 euro, ca plată a biletelor de transport, ce fuseseră cumpărate de inculpatul C.H. senior zis "V." în Grecia. Părţile vătămate declară că mai trebuiau să achite încă 50 de euro pentru bilete şi chiar dacă au avut o discuţie cu inculpatul C.H. zis "M." cu referire la costul biletelor de călătorie despre care acestea aflaseră că sunt în valoare de 160 euro pentru două persoane şi nu 250 cum şi s-a pretins de către acesta.

Din declaraţiile părţilor vătămate a rezultat că în dimineaţa zilei de 09 octombrie 2008 au ajuns în Atena şi au fost duse la Hotelul "S." unde au fost cazate împreună cu familia inculpaţilor. Părţile vătămate au solicitat inculpaţilor să ia legătura cu patronii la care urmau să lucreze, însă după 2 - 3 zile inculpaţii le-au menţionat că de fapt cariera de piatră s-a închis şi având în vedere cheltuielile de transport, cazare şi masă vor trebui să cerşească pe străzi ca să-şi achite aceste datorii faţă de inculpaţi. Auzind acestea, părţile vătămate au fost şocate şi revoltate, F.N. spunând inculpaţilor că el a venit să lucreze pentru că este "citav" şi nu să cerşească.

Întrucât părţile vătămate au fost ameninţate că vor fi lăsate de izbelişte, sub ameninţare, au acceptat să meargă la cerşit împreună cu inculpaţii şi apropiaţii lor, menţionând că au fost duse în zona semaforului cu nr. 18.

Văzând că părţile vătămate nu sunt dornice să cerşească şi astfel nu vor reuşi să scoată prea mulţi bani de pe urma lor, inculpatul C.H. zis "M." i-a propus lui F.N. să o vândă pe concubina sa contra sumei de 5.000 euro pentru ca apoi, aceasta să fie exploatată prin obligare la practicarea prostituţiei. Văzând toate aceste constrângeri psihice, partea vătămată F.N. împreună cu concubina sa au acceptat că meargă cu inculpatul C.H. zis "V." la cerşit. Împreună cu aceştia s-au deplasat şi inculpata C.P., precum şi alte persoane din anturajul învinuiţilor.

Câştigând suma de 15 euro, partea vătămată F.N. a sunat-o pe sora sa care locuia în Spania împreună cu familia ei rugând-o să le trimită bani pentru a putea fugi din Grecia. În aceeaşi zi, părţile vătămate nu s-au întors la hotelul unde erau cazate şi în jurul orelor 22.00 au ajuns la Ambasada României, unde au fost primiţi şi F.N. a sunat-o din nou pe sora sa. Obţinând promisiunea că va primi prin serviciul W.U. bani de la sora sa, partea vătămată F.N. împreună cu concubina sa au înnoptat într-un parc, iar a doua zi, după ce a ridicat suma de 140 euro primiţi de la sora părţii vătămate s-au deplasat la gară unde, cu un tren, s-au întors în România.

Întrucât au plecat fără acceptul inculpaţilor, părţile vătămate au lăsat tot ce aveau la hotelul unde erau cazaţi împreună cu inculpaţii.

Inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Starea de fapt reţinută mai sus a rezultat din declaraţiile părţilor vătămate care s-au coroborat cu declaraţiile martorilor cărora fiecare din ei le-au adus la cunoştinţă cele întâmplate şi cărora le-au cerut ajutorul într-o formă sau alta, fiind vorba mai ales de martorii: S.M.L., G.C., B.M. şi F.A.

Declaraţiile martorilor s-au coroborat cu cele ale părţilor vătămate precum şi cu actele de la Ambasada României din Grecia şi cu celelalte înscrisuri din dosar.

Faptele celor trei inculpaţi de a fi recrutat, transportat şi cazat cele patru părţi vătămate în scopul exploatării acestora prin obligarea de a cerşi în interesul lor, constituie infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, săvârşită în formă continuată conform art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care urmează să fie condamnaţi.

La individualizarea pedepsei în cazul inculpatul C.H. zis "M." s-a avut în vedere că acesta este iniţiatorul activităţilor infracţionale, a fost nesincer, a avut atitudinea cea mai agresivă faţă de victimele O. şi B. şi a mai fost confruntat cu legea penală.

În cazul inculpatul C.H. zis "V." s-a ţinut cont că are o vârstă înaintată, a avut contribuţia cea mai mică la săvârşirea infracţiunilor şi nu are antecedente penale.

În ceea ce o priveşte pe inculpata C.P. s-a avut în vedere că nu are antecedente penale dar că l-a secondat îndeaproape pe soţul ei "M." în toată activitatea ilicită, a fost nesinceră, ceea ce este valabil şi în cazul celorlalţi doi şi este mamă a trei copii minori.

Faţă de toate acestea inculpatul C.H. zis "M." a fost condamnat la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 41/2009 a Judecătoriei Agnita inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare suspendată condiţionat. Din analiza considerentelor acestei sentinţe a reieşit că infracţiunile la regimul circulaţiei rutiere la care a fost condamnat sunt concurente conform art. 33 lit. a) C. pen., cu infracţiunea dedusă judecăţii în dosarul de faţă. Aşa fiind, în baza art. 85 alin. (1) C. pen. a fost anulată suspendarea condiţionată pentru pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 41 din 15 iulie 2009 a Judecătoriei Agnita.

În baza art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., 1 an închisoare şi 1 an şi 4 luni închisoare şi se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare sporită la 8 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii.

Inculpatul C.H. zis "V." a fost condamnat la 5 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

Inculpata C.P. a fost condamnată la 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, pentru infracţiunea de trafic de persoane.

În cazul tuturor inculpaţilor atât în ceea ce priveşte pedeapsa complementară cât şi cea accesorie s-a interzis exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) C. pen. în totalitatea sa având în vedere că pericolul social ridicat al infracţiunii de trafic de persoane îi face nedemni să-i exercite dreptul de a alege.

Cu privire la aspectul civil al cauzei.

Partea vătămată O.C. nu s-a constituit parte civilă, împrejurare de care instanţa a luat act.

Partea vătămată B.I.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500 euro constând în câştigul pe care l-ar fi avut, dacă lucra, în perioada în care a fost obligat de către inculpaţi să cerşească.

Partea vătămată F.N. s-a constituit parte civilă în cauză cu 40 euro reprezentând diferenţa de la transport, 140 euro reprezentând costul transportului de întoarcere în ţară precum şi contravaloarea salariului pe 6 luni, cât i-a fost menţionat că se va încheia contractul cu patronul rus.

Partea vătămată H.K. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 90 euro reprezentând diferenţa de la transportul spre Grecia, 140 euro reprezentând contravaloarea transportului din Grecia în România precum şi salariul promis de inculpaţi pentru o perioadă de 6 luni, respectiv câte 25 euro/zi de muncă.

Cele trei părţi vătămate constituite părţi civile nu au făcut nicio dovadă în sprijinul cererilor lor, astfel încât acestea au fost respinse ca nedovedite.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii C.H. zis "M.", C.H. zis "V." şi C.P. şi au solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea hotărârii penale atacate şi rejudecând, achitarea lor în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate şi a modului de executare a acestora.

Prin Decizia penală nr. 75/A din 23 aprilie 2013 Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelurile declarate de inculpaţii: C.H. zis M., C.H. zis V. şi C.P. împotriva Sentinţei penale nr. 143 din 28 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 6752/85/2011.

S-a constatat că inculpaţii au comis, dintre acţiunile prevăzute ca modalităţi alternative ale infracţiunii de trafic de persoane, acţiuni specifice recrutării, transportării şi găzduirii părţilor vătămate.

Părţile vătămate O.C. şi B.I.C., precum şi părţile vătămate F.N. şi H.K. au fost racolate de către inculpatul C.H. zis "M." care le-a promis locuri de muncă bine plătite în Grecia, cazare sigură şi posibilitatea de a le achita cheltuielile privind transportul, cazarea şi masa dintr-un împrumut pe care urmau să îl restituie din salariile pe care urmau să le primească în urma angajării.

De asemenea, s-a reţinut că inculpaţii nu le-au spus părţilor vătămate că urmau să cerşească, ci le-au prezentat oferte concrete de muncă, care însă nu existau, părţile vătămate fiind astfel induse în eroare cu privire la scopul deplasării în Grecia.

S-a stabilit că inculpatul C.H. zis "M." a achitat costul biletelor de călătorie ale părţilor vătămate O.C. şi B.I.C., acestea au fost aşteptate de toţi inculpaţii în Atena care i-au dus la hotelul în care stăteau.

La fel, părţile vătămate F.N. şi H.K. au fost racolate tot de către inculpatul C.H. zis "M.", biletele de călătorie au fost cumpărate de inculpatul C.H. zis "V.", cerându-li-se celor două părţi vătămate mai mulţi bani decât costul acestora şi aceste părţi vătămate fiind cazate de inculpaţi la hotelul unde stăteau, cu toţii fiind permanent supravegheaţi.

S-a constatat că în aceste condiţii, elementul material al infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută în art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, s-a realizat prin mai multe acţiuni prevăzute ca modalităţi alternative în norma incriminatoare, respectiv recrutarea, transportarea şi găzduirea părţilor vătămate prin inducere în eroare.

Părţile vătămate au aflat doar după ce au fost cazate că locurile de muncă nu existau sau că ar fi fost ocupate şi pentru a-şi achita datoriile urmau să cerşească. Acţiunile inculpaţilor, astfel cum au fost descrise de instanţa de fond, au fost realizate în scopul exploatării părţilor vătămate prin obligarea la săvârşirea de fapte ilicite (cerşit) în folosul inculpaţilor.

S-a constatat că inculpaţii au realizat fiecare în parte acţiuni de coautorat care întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane în modalitatea recrutării, transportării şi găzduirii prin înşelăciune, violenţă şi ameninţare, în scopul exploatării, faptă prevăzută în art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, inculpatul C.H. zis "M." s-a ocupat de racolarea părţilor vătămate, cu toţii s-au ocupat de transport şi cazare, iar ajunşi în Grecia au fost duşi de către inculpaţii C.P. şi C.H. zis "V." la cerşit, fiind supravegheaţi de aceştia pentru a nu fugi înainte de a-şi plăti "datoriile" fiind ameninţaţi cu violenţe fizice şi cu abandonarea lor într-o ţară străină unde nu cunoşteau limba şi nu aveau niciun mijloc de subzistenţă sau de a se descurca.

S-a stabilit că atât partea vătămată O.C., cât şi partea vătămată B. au fost bătuţi de inculpaţi şi au fugit din aceste motive, ambii fiind prinşi şi aduşi înapoi pentru a continua să cerşească în folosul inculpaţilor.

Partea vătămată B. a reuşi din nou să fugă la Ambasada României, refuzând să o mai părăsească, până când a fost ajutat să ajungă în România. Inculpaţii au procedat în acelaşi mod şi cu părţile vătămate F.N. şi H.K., aceştia fiind duşi în Grecia în acelaşi fel, fiind puşi să cerşească pentru a-şi plăti "datoriile", fiind ameninţaţi că vor fi lăsate fără niciun sprijin într-o ţară străină unde nu cunoşteau limba şi nu aveau mijloace materiale pentru a se descurca.

S-a dovedit astfel pentru fiecare inculpat în parte coautoratul în săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, cu toţii implicându-se în obligarea părţilor vătămate să cerşească, fiind supravegheate, bătute şi obligate să predea banii obţinuţi inculpaţilor, în contul unor aşa zise datorii.

Conform actelor emise de Ambasada României la Atena şi declaraţiilor martorilor, părţile vătămate au reuşi să se întoarcă în ţară pe cont propriu, solicitând sprijinul autorităţilor sau ale rudelor.

Apărările inculpaţilor cum că nu au avut abilitatea de a domina părţile vătămate, de a-i obliga pe aceştia să plece în străinătate şi prin munca depusă de aceştia să-şi însuşească bani respectivi, precum şi faptul că se cunoşteau fiind consăteni, sunt contrazise de probele de la dosar.

S-a reţinut că inculpaţii au profitat de faptul că se cunoşteau cu părţile vătămate atunci când le-au prezentat posibilitatea de a obţine locuri de muncă bine plătite în Grecia, le-au plătit drumul ca apoi să îi ameninţe pentru a cerşi pentru a-şi achita datoriile, le-au indicat unde şi cum anume să cerşească pentru a stârni mila şi a obţine sume de bani.

Rezultă că inculpaţii au dominat părţile vătămate, profitând de faptul că aceştia nu cunoşteau limba greacă, nu aveau unde locui şi nu îşi puteau asigura supravieţuirea.

Inculpaţii C.H. zis "V." şi C.P. au contestat participaţia lor dar, din probe a rezultat că aceştia erau cei care se ocupau efectiv cu cerşitul şi cu supravegherea părţilor vătămate, astfel că şi în ce-i priveşte faptele sunt dovedite.

S-au apreciat că nefondate sunt motivele de apel şi cu referire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, constatându-se că niciunul dintre inculpaţi nu au recunoscut faptele, încercând să minimalizeze cele petrecute.

La aplicarea pedepselor instanţa de fond a ţinut cont de toate criteriile generale de individualizare a pedepselor respectiv, limitele de pedeapsă pentru faptele săvârşite (5 la 15 ani închisoare), modalitatea de săvârşire a acestora, numărul persoanelor traficate şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.

Inculpatul C.H. zis "M." a avut contribuţia cea mai mare la săvârşirea faptelor şi a dat dovadă de agresivitate, inculpata C.P. s-a ocupat de exploatarea efectivă şi supravegherea părţilor vătămate, iar inculpatul C.H. zis "V." s-a ocupat de supravegherea acestora.

S-a constatat, faţă de participaţia fiecărui inculpat pedepsele au fost just individualizate, că nu se impune, reducerea pedepselor având în vedere disp. art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii, inculpaţii C.H. (zis M.), C.H. (zis V.) şi C.P. au declarat recurs, în termen legal şi în principal au solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., arătând că lipseşte latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii, iar în subsidiar au solicitat în temeiul art. 5 din noul C. pen., aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 210 din noul C. pen. Inculpatul C.H. (zis V.) a mai solicitat suspendarea executării pedepsei în temeiul art. 81 şi 86¹ C. pen. anterior.

Totodată, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la data de 7 martie 2014, apărătorul ales al inculpaţilor, în esenţă, a solicitat în principal admiterea recursurilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sibiu, întrucât instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra unor fapte reţinute în sarcina inculpaţilor cu privire la unele probe administrate de natură să garanteze şi să influenţeze soluţia procesului, iar în subsidiar în temeiul cazului de casare prev de disp. art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. a solicitat achitarea inculpaţilor întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane.

Decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la 23 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti; recursurile declarate de inculpaţi au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 3 iunie 2013, situaţie în care acestea sunt supuse casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. anterior, modificat prin Legea nr. 2/2013, care este legea procesual penală aplicabilă.

Totodată, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a principiului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17² alin. (1) art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului - reglementat ca a doua cale ordinară de atac - doar la chestiuni de drept.

Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute limitativ de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

Referitor la critica formulată de apărătorul ales inculpaţilor prin care s-a solicitat admiterea recursurilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra unor fapte reţinute în sarcina inculpaţilor cu privire la unele probe administrate de natură să garanteze şi să influenţeze soluţia procesului, caz de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte constată prin Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti a fost abrogat, astfel că nu mai poate fi analizat.

Prin invocarea de către apărare a cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., ca urmare a adoptării Legii nr. 2/2013, dar şi a expunerii de motive a adoptării acesteia, nu se poate ajunge la repunerea în discuţie a existenţei faptelor în materialitatea lor (pretinsa lipsă a elementului material al infracţiunilor), adică - în sinteză - la constatarea inexistenţei faptelor în materialitatea lor sau a reţinerii altor fapte în locul celor deja reţinute de instanţele anterioare, deoarece conform voinţei legiuitorului (exprimată prin abrogarea expresă a cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.), instanţa de recurs (ulterior judecării apelului de către instanţa de prim control judiciar) nu mai este îndrituită să reexamineze probatoriul administrat şi să modifice situaţia de fapt în cauza penală, controlul judiciar în recurs - după adoptarea Legii nr. 2/2013 - vizând exclusiv corecta aplicare a legii la faptele reţinute de instanţele anterioare.

Or, din această perspectivă, Înalta Curte constată, aşa cum legal şi temeinic a stabilit instanţa de apel, că faptele inculpaţilor C.H. (zis M.), C.H. (zis V.) şi C.P. realizează elementele constitutive ale infracţiunilor (acţiunea/fapta incriminată de textul de lege, urmarea imediată, legătura de cauzalitate şi, în sfârşit, elementul subiectiv-intenţia) şi în mod corect s-a dispus condamnarea acestora pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev de art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001. Vinovăţia inculpaţilor este relevată de declaraţiile părţilor vătămate O.C., B.I.C., F.N., H.K., de declaraţiile martorilor S.M.L., F.A. şi G.C., precum şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei reprezentând documente emise de Ambasada României la Atena din care a rezultat aspectele relatate de părţile vătămate.

În ceea ce priveşte critica inculpatului C.H. (zis V.) referitoare la reindividualizarea modalităţii de executare a pedepsei în sensul aplicării art. 81 sau 86¹ C. pen. anterior, Înalta Curte are în vedere că prin modificările aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, legiuitorul a înlăturat dintre cazurile de casare, situaţiile în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate, astfel încât, după modificările intervenite, temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., poate fi invocat numai când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate sub aspectul individualizării pedepsei nu mai poate fi analizată în recurs.

Înalta Curte constată că nu este posibilă reindividualizarea pedepsei, cuantum şi modalitate de executare, ci numai verificarea legalităţii pedepsei aplicate, respectiv dacă pedeapsa aplicată se situează între limitele minime şi maxime prevăzute de textul incriminator.

Recursurile inculpaţilor vor fi însă admise numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014, în cursul judecăţii, a noului C. pen., iar art. 5 impune stabilirea şi aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de pedeapsă pentru infracţiunile săvârşite.

În urma examinării comparative a celor două legi (C. pen. anterior şi actualul C. pen.), cu referire la instituţiile autonome incidente, Înalta Curte constată că pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, pentru care limitele de pedeapsă erau de 5 - 15 ani închisoare, în urma recalificării faptei în art. 210 C. pen., limitele de pedeapsă sunt de 3 - 10 ani închisoare.

Inculpatul C.H. (zis M.), a fost trimis în judecată şi condamnat pentru infracţiunea de trafic de persoane la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare. În baza art. 85 alin. (1) C. pen. a fost anulată suspendarea condiţionată pentru pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 41 din 15 iulie 2009 a Judecătoriei Agnita. S-a descontopit pedeapsa de 1 an şi 4 luni în pedepsele componente, s-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii în cauza de faţă şi infracţiunile prevăzute de art. 86 alin. (1) şi art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 au fost săvârşite în concurs real şi în baza art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare sporită la 8 ani şi 6 luni închisoare.

Inculpatul C.H. zis "V." a fost condamnat în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 5 ani închisoare, iar inculpata C.P. în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată la pedeapsa de 7 ani închisoare.

Forma continuată a infracţiunii, astfel cum era configurată prin dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, este mai favorabilă în raport cu noua configurare prevăzută de art. 35 C. pen., deoarece aplicarea noii legi ar presupune reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni, în concurs, cu aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă, în loc de reţinerea unei singure infracţiuni cu o pluralitate de acţiuni, acte materiale şi aplicarea facultativă a unui spor de pedeapsă.

Comparând limitele de pedeapsă dintre cele două legi, se constată că legea nouă este legea mai favorabilă, întrucât are limitele mai scăzute faţă de vechea reglementare.

Totodată, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.H. zis M., în condiţiile în care "concursul de infracţiuni" este apreciat ca fiind instituţie autonomă, se vor aplica dispoziţiile art. 33 - 34 C. pen. anterior, care nu impuneau aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă.

Referitor la pedepsele complementare şi accesorii, se va aplica noua lege, ca fiind mai favorabilă, având în vedere dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

În consecinţă, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii C.H. (zis M.), C.H. (zis V.) şi C.P., va casa, în parte, decizia penală şi sentinţa penală numai sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi rejudecând în aceste limite:

Cu privire la inculpatul C.H. (zis M.) va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior în pedepsele componente şi în sporul de 1 an închisoare;

Va reduce pedeapsa principală la 5 ani şi 6 luni închisoare şi va menţine pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Va contopi pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare redusă conform prezentei hotărâri cu pedepsele stabilite de câte 1 an, respectiv, 1 an şi 4 luni închisoare, aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare, la care adaugă sporul de 1 an închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 143 din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Sibiu, pe care îl va menţine, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Cu privire la inculpatul C.H. (zis V.) va reduce pedeapsa la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, iar în baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Cu privire la inculpata C.P. va reduce pedeapsa principală la 5 ani închisoare şi va menţine pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate şi în temeiul art. 275 pct. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursurile declarate de inculpaţii C.H. (zis M.), C.H. (zis V.) şi C.P. împotriva Deciziei penale nr. 75/A din 23 aprilie 2013 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 143 din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Sibiu, secţia penală, numai sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi rejudecând în aceste limite:

1. Cu privire la inculpatul C.H. (ZIS M.)

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior în pedepsele componente şi în sporul de 1 an închisoare;

Reduce pedeapsa principală la 5 ani şi 6 luni închisoare şi menţine pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Contopeşte pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare redusă conform prezentei hotărâri cu pedepsele stabilite de câte 1 an, respectiv, 1 an şi 4 luni închisoare, aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare, la care adaugă sporul de 1 an închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 143 din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Sibiu, pe care îl menţine, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

2. Cu privire la inculpatul C.H. (zis V.)

Reduce pedeapsa la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

3. Cu privire la inculpata C.P.

Reduce pedeapsa principală la 5 ani închisoare şi menţine pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24 martie 2014.

Procesat de GGC - AM

← ICCJ. Decizia nr. 103/2014. Penal. Abuz în serviciu contra...		ICCJ. Decizia nr. 1048/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1046/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1046/2014. Penal