ICCJ. Decizia nr. 1048/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1048/2014
Dosar nr. 786/90/2009
Şedinţa publică din 24 martie 2014
Deliberând asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 355 din 17 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 329 C. pen. sau art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, formulate de apărătorii inculpaţilor.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.E., la 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a) şi lit. b) C. pen.
S-au aplicat inculpatului G.E. dispoziţiile art. 57 C. pen.
S-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 15 octombrie 2008 până la 07 mai 2010.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.E. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata G.F., la 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a aplicat inculpatei G.F. dispoziţiile art. 57 C. pen.
S-au interzis inculpatei pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 15 octombrie 2008 până la 07 mai 2010.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata G.C. (fostă D. zisă L.), la 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnată aceeaşi inculpată la 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au aplicat inculpatei G.F. dispoziţiile art. 57 C. pen.
S-au interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 15 octombrie 2008 până la 07 mai 2010.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.B., aflat în stare de deţinere în Penitenciarul Colibaşi (în altă cauză) la 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a aplicat inculpatului G.M.B. dispoziţiile art. 57 C. pen.
S-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive, respectiv 18 octombrie 2008 - 20 octombrie 2008 şi 21 noiembrie 2008 - 07 mai 2010.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., a fost condamnată inculpata G.D.F. (fostă C.), la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au aplicat inculpatei G.D.F. dispoziţiile art. 57 C. pen.
S-au interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 15 octombrie 2008 până la 07 mai 2010.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata G.D.F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., a fost condamnată inculpata M.D.L. (fostă G.), la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au aplicat inculpatei M.D.L. dispoziţiile art. 57 C. pen.
S-au interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 03 septembrie 2009 până la 07 mai 2010.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata M.D.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara instituită în sarcina inculpaţilor în cursul judecăţii.
Au fost obligaţi inculpaţii G.E., G.C. şi G.M.B. la 100.000 euro daune morale şi 30.000 euro daune materiale către partea civilă I.(D.)N.M.
Au fost obligaţi inculpaţii G.E., G.C. şi G.M.B. la 30.000 euro daune materiale şi 30.000 euro daune morale către partea civilă C.L.E.
Au fost obligaţi inculpaţii G.E., G.D.F. şi G.M.B. la 30.000 euro daune materiale şi 30.000 euro daune morale către partea civilă C.M.M.
Au fost obligaţi inculpaţii G.F. şi G.C. la 15.000 euro daune morale şi 3000 euro daune materiale către partea civilă C.F.
S-a luat act că partea vătămată V.(B.)A.M. renunţă la constituirea de partea civilă.
S-au menţinut măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale. A fost obligat fiecare inculpat la câte 10.000 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu urmând a fi suportate în avans din fondurile Ministerului de Justiţie. Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul din 05 martie 2009, emis de D.I.I.C.O.T. BT Vâlcea, în Dosarul nr. 88D/P/2006, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor: G.E. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; G.F., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; G.C. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.D.F. (fostă C.), pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi G.M.B., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 786/90/2009.
Prin rechizitoriul din 21 decembrie 2009, emis de D.I.I.C.O.T. BT Vâlcea în Dosarul nr. 15D/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, şi a inculpatei M.D.L. (fostă G.), pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cauza fiind înregistrată sub numărul 4216/90/2012.
Având în vedere că sunt incidente dispoziţiile art. 35 C. proc. pen., respectiv că între cauza privind pe inculpata M.D.L. şi cauza privind pe ceilalţi inculpaţi există indivizibilitate, instanţa de fond a procedat la reunirea cauzelor.
În fapt, a reţinut prima instanţă că inculpaţii, în perioada 2003 - 2008, au recrutat, găzduit şi transportat în Spania un număr de 9 persoane de sex feminin în vederea exploatării sexuale în Spania, în regiunile Benidorm sau Alteea, în special prin promisiunea unor locuri de muncă legale în agricultură sau ca barmaniţe. De asemenea, s-a mai reţinut şi că grupul a fost organizat şi condus de G.E., că G.C., G.F., G.E. şi G.M.B. s-au ocupat de recrutarea victimelor ce erau în unele cazuri cazate o perioadă în localitatea Călimăneşti, de către G.F., apoi transportate în Spania şi cazate în locuinţa aparţinând lui G.E. ori G.C. şi obligate să practice prostituţia în folosul inculpaţilor sub supravegherea inculpatelor G.C., G.D.F. ori M.D.L.
S-a reţinut de către prima instanţă faptul că inculpaţii au recunoscut doar în parte săvârşirea faptelor, arătând fie că unele dintre victime au cunoscut de la început şi au consimţit să practice prostituţia, plătind inculpaţilor doar chiria pentru locuinţă ori contravaloarea transportului, iar în cazul altora din victime, arătând că alte persoane au fost cele care le-au traficat.
Faţă de probele administrate în cauză, constând în declaraţiile părţilor şi ale martorilor, înscrisurile aflate la dosar şi transcrierea unor convorbiri telefonice ale inculpaţilor, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În anul 2003, partea vătămată I.N.M. lucra ca barman la un local de pe Valea Oltului în a cărui parcare numeroase persoane de sex feminin din zonă practicau prostituţia. În aceste condiţii, a cunoscut-o pe inculpata G.C. care, după ce a reuşit să se împrietenească cu partea vătămată, i-a propus să o însoţească în Spania unde ar putea-o sprijini să-şi găsească un loc de muncă la un bar, inducând-o în eroare că fratele său deja lucrează la un astfel de local şi are nevoie de o fată pentru spălat vase.
Faţă de promisiunile inculpatei şi oferta atractivă, respectiv salariul de 600 euro pe lună, partea vătămată a acceptat oferta. În perioada următoare, G.C. a ajutat-o inclusiv financiar să-şi obţină paşaportul turistic.
În luna iulie a aceluiaşi an, partea vătămată a fost căutată la locuinţa sa de inculpata G.C., însoţită de inculpatul G.M.B., plecând împreună spre localitatea Piteşti de unde urmau să se deplaseze în Spania cu un autocar.
Ajunşi în Piteşti, inculpata i-a adus la cunoştinţă că nu va pleca în acel moment, ci se va deplasa în Spania ulterior, astfel că partea vătămată va pleca în Spania împreună cu inculpatul G.M.B.
Plecarea a avut loc cu un autocar al firmei SC L.T. SRL, iar la trecerea frontierei, la solicitarea lui G.M.B., şoferul a prezentat suma de 500 euro pe care partea vătămată ar fi trebuit să o aibă asupra sa. În localitatea Benidorm, inculpatul G.M. a condus-o la apartamentul inculpatului G.E., unde se mai aflau G.D. şi alte trei fete, A., T. şi M. A fost servită cu o cafea şi G.E. i-a pus în vedere să facă un duş şi să se odihnească întrucât, chiar din acea seară, va începe să practice prostituţia pe stradă. La refuzul părţii vătămate, G.E. i-a arătat pe un ton ridicat că nu are altă variantă, cu atât mai mult cu cât victima nu avea bani, iar paşaportul său se afla la G.M. Ca urmare, a ieşit împreună cu G.D., A., T. şi M. pe şoseaua ce lega localităţile Alteea şi Benidorm unde celelalte patru femei au practicat prostituţia, iar partea vătămată - pentru a evita să aibă clienţi - s-a aşezat pe trotuar şi nu se apropia de aceştia.
Fiind informat de acest aspect de către G.D., G.E. a fost nemulţumit, iar G.M., aflat în stare de ebrietate, i-a reproşat că nu a făcut bani şi a agresat-o cu cruzime, fiind oprit de G.E.
Ulterior, în Spania a venit şi G.C. şi au început să iasă împreună pe stradă, victima având proprii săi clienţi dar banii îi lua G.C. care îi împărţea cu G.M.B.
A mai arătat partea vătămată că, iniţial, G.E. îi impunea inculpatei G.D. să aducă în fiecare noapte suma de 1000 de euro, obligând-o în acest fel ca, o bună perioadă să practice prostituţia fără selecţie, în aceleaşi condiţii cu celelalte femei supuse acestui regim şi că, doar după ce au fost aduse şi alte femei, câştigând astfel mai mult, i s-a permis să îşi aleagă clienţii. În medie, partea vătămată, aşa cum arată, avea 6 - 7 clienţi pe noapte, cu tarife de la 20 la 50 euro ori 100 euro pe oră dacă se deplasa la locuinţa clientului.
După o perioadă de trei luni, partea vătămată a fugit cu un cetăţean francez şi, după circa două săptămâni, s-a întors în localitatea Benidorm pentru a se întâlni cu o anume A. ce urma să îi procure o foaie consulară, cu ajutorul căreia să revină în ţară. După ce s-a întâlnit cu respectiva A. şi un anume "M." a continuat să practice prostituţia pentru a strânge banii necesari în vederea întoarcerii în ţară, şi de teamă că "A. şi M. o vor vinde" a preferat să se întoarcă la E. şi că, de asemenea, după ce a lucrat o perioadă la struguri în zona Alicante "întrucât se plătea foarte puţin s-a întors la E.".
S-a apreciat că, după ce partea vătămată s-a întors din Franţa, nu se mai poate vorbi de infracţiunea de trafic ci, aşa cum a arătat cu claritate chiar aceasta, nemulţumită de câştigul din agricultură, a preferat să practice din nou prostituţia cu ajutorul inculpatului G.E.
De asemenea, a reţinut prima instanţă, în luna februarie 2005, inculpaţii G.E. şi G.M., s-au deplasat în localitatea Reghin unde, prin intermediul numitului G.S., le-au cunoscut pe părţile vătămate C.L.E. şi C.M.M., cărora le-au propus un loc de muncă în agricultură, respectiv cules de căpşuni, urmând ca inculpaţii să le faciliteze deplasarea în Spania, precum şi angajarea. Pe fondul situaţiilor familiale deosebite, cele două au acceptat şi au fost transportate în localitatea Călimăneşti, la locuinţa aparţinând lui G.E. unde, au stat circa o săptămână, G.F. ocupându-se de ele în această perioadă. Sub pretextul programării deplasării, G.E. le-a luat paşapoartele. S-a reţinut faptul că poarta casei era încuiată, însă cele două părţi vătămate au ieşit la discotecă împreună cu alte persoane şi că, pe fondul consumului de alcool, G.E. a agresat-o pe C.M., iar G.B. pe C.L. Deplasarea către Spania au făcut-o împreună cu G.E., G.M. şi alte persoane, iar în Spania, C.L. a fost preluată de G.C. şi dusă la locuinţa acesteia unde a fost cazată împreună cu alte fete ce practicau prostituţia, iar C.M. a fost cazată la locuinţa lui G.E. împreună cu G.D. şi, de asemenea, alte fete. Încă din prima zi li s-a pus în vedere că urmează să practice prostituţia în folosul inculpaţilor. C.L. a practicat prostituţia sub supravegherea şi în beneficiul inculpatei G.C., iar C.M. în beneficiul lui G.E., fiind însoţită şi supravegheată pe stradă de G.D. care colecta banii de la persoanele care practicau prostituţia împreună cu ea şi sub supravegherea ei. S-a mai arătat şi că realizau circa 400 până la 1000 euro într-o seară, toţi banii fiind însuşiţi fie de G.C., fie de G.D.
În esenţă, prin actul de sesizare s-a arătat că cele două victime au fost exploatate efectiv şi supravegheate şi de inculpata M.D.L. În declaraţiile date în cursul urmăririi penale, C.M. a susţinut doar că aceasta practica prostituţia, fără a face nicio referire la activităţi de exploatare sau supraveghere, iar C.L. a susţinut că "G.S. le supraveghea pe fete şi le transporta la locul respectiv" şi că "operaţiuni de acelaşi gen efectuau şi G.D.L., precum şi G.M.".
Instanţa de fond a apreciat că o astfel de exprimare nu poate aparţine părţii vătămate faţă de nivelul ei de pregătire şi de dificultăţile de exprimare în limba română şi, de altfel, nici nu arată în concret la care activităţi s-a referit, respectiv de supraveghere sau de transport al victimelor.
De asemenea, s-a reţinut şi faptul că C.M.M. a arătat cu claritate că M.D. doar practica prostituţia şi a locuit împreună cu alte fete la G.C., dar că nu a avut nicio problemă cu aceasta, nu i-a cerut bani, nu s-a interesat de activitatea ei şi că, deşi s-a mai certat cu C.L., nu a supravegheat-o şi nu i-a luat acesteia banii.
Totodată, a reţinut prima instanţă, în vara anului 2005, inculpata G.F., împreună cu numita O.M., au vizitat-o la domiciliul ei pe partea vătămată C.F. Aşa cum a arătat partea vătămată în cele două declaraţii olografe, G.F. i-a propus să o sprijine în deplasarea în Spania, unde urma să obţină venituri din cerşit, cu sprijinul lui G.C. şi cu care urma să împartă banii astfel obţinuţi.
Aceeaşi afirmaţie, respectiv că urma în principal să meargă la cerşit şi, doar eventual să lucreze în agricultură, şi-a menţinut-o partea vătămată şi în faţa instanţei. Pentru a se convinge de rentabilitatea acestei oferte, a fost invitată la domiciliul familiei G. pentru a vedea situaţia familială a acestora. La locuinţa acestora, găzduită fiind de G.F. şi G.E., partea vătămată a stat circa o săptămână cu soţul şi copilul său. În această perioadă, o cunoştinţă a soţului său i-a pus în vedere că în Spania va fi dusă pentru a practica prostituţia astfel că a telefonat la poliţie, apoi s-a şi deplasat la sediul poliţiei unde a dat pe scurt o declaraţie, apoi a fost dusă la locuinţa sa din localitatea Băbeni. Ulterior, a fost din nou căutată de G.F. şi convinsă să plece, ceea ce a acceptat, timp în care G.F. s-a ocupat şi de obţinerea paşaportului.
Acceptând în cele din urmă să se deplaseze în Spania, a plecat împreună cu un anume T.L. care a transportat-o în localitatea Benidorm la locuinţa inculpatei G.C. unde locuiau mai multe persoane care practicau prostituţia, inclusiv G.D.L. şi G.M.
G.C. i-a pus în vedere că nu va practica cerşetoria, şi nu va lucra în agricultură, ci va practica prostituţia, exprimându-şi nemulţumirea în sensul că partea vătămată este cam slabă şi, de asemenea, i-a adus o fustă scrută şi o pereche de cizme pe care urma să le poartă pe stradă.
Faţă de refuzul părţii vătămate, inculpata i-a pus în vedere că nu poate refuza întrucât nu are paşaport, nici bani şi nu cunoaşte limba spaniolă. Chiar din acea seară a început să practice prostituţia în folosul inculpatei G.C.
S-a reţinut de către prima instanţă că, pe stradă, supravegherea efectivă şi colectarea sumelor de bani erau asigurate de soţia lui G.B. care, apoi, îi dădea inculpatei G.C. sumele astfel obţinute. A măi arătat partea vătămată că, deşi ea nu a fost agresată, inculpata G.C. a bătut o altă fată, precum şi pe sora sa, G.D.L., care avea obiceiul să dispară mai multe zile.
Deşi în declaraţia tehnoredactată, dată în faza de urmărite penală, partea vătămată arată că a fost ameninţată în mod direct de G.E., şi că C.D.(G.D.) manifesta exces de zel agresând femeile ce refuzau să practice prostituţia, în faţa instanţei de fond partea vătămată a arătat cu claritate că pe E. l-a văzut foarte puţin în Spania, că acesta nu a ameninţat-o şi nu a avut nicio problemă cu el şi că nici cu G.D. nu a avut vreo problemă ci doar a văzut-o venind cu fetele pe stradă.
Prima instanţă a apreciat că această poziţie se coroborează cu cea exprimată în declaraţia olografă din anul 2005 în care, de asemenea, a arătat că doar G.C. şi soţia lui G.B., pe nume R., au exploatat-o, supravegherea efectivă fiind asigurată de R.
Partea vătămată a practicat prostituţia, practic, 2 săptămâni, realizând un câştig de circa 3000 de euro, sumă ce a fost în totalitate însuşită de inculpata G.C.
Instanţa de fond a constatat că, în anul 2006, persoana vătămată M.E. a cunoscut-o în Târgu Jiu pe numita C.E.N. care, i-a promis că o va sprijini să-şi găsească un loc de muncă în Spania, la cules de portocale sau căpşuni, urmând să o ajute şi să îşi obţină paşaportul.
În aceeaşi perioadă şi în mod similar, C.E.N. a recrutat-o şi pe R.S.M., făcându-i aceleaşi promisiuni. Practic, în acest timp, până la obţinerea documentelor şi plecarea efectivă, R.S. a şi locuit cu M.E. într-o garsonieră aparţinând numitei C.E.
La 29 iunie 2006, cele două au plecat din ţară cu un microbuz de lângă localitatea Petroşani, fiind transportate până în acel loc de un anume G.D.
Au fost însoţite până în Spania de acelaşi G.D. care a şi avut asupra sa paşapoartele celor două pe timpul deplasării. În localitatea Valencia cele două au fost aşteptate de numitul C.A. concubinul inculpatei G.C. şi transportate în localitatea Benidorm, unde acesta avea un apartament închiriat, locuind împreună cu numitul C.I.D. şi soţia acestuia C.C. căreia G.D. i-a şi predat paşapoartele celor două victime.
Tot C.C. a cumpărat fuste scurte şi bluze decoltate pentru cele două, le-a pus în vedere că vor practica prostituţia iar la protestele lor, a agresta-o pe R.S.
În aceste condiţii au fost exploatate sexual, fiind transportate de C.C. şi supravegheate de aceasta şi soţul ei, zis M., care şi colectau banii obţinuţi.
După circa trei luni, cele două s-au întors în România împreună cu C.C. şi soţul ei, fiind ulterior exploatate de aceleaşi două persoane în localul numit F.T.E. deschis în Târgu Jiu de C.C. şi soţul său.
În încercarea de a le transporta din nou în Spania, în acelaşi scop, C.C. a încercat să obţină bani de la G.B. şi G.E., pe fondul unui conflict între cele două familii. Pe fondul refuzului acestora, cele două părţi vătămate au fost determinate să dea declaraţii în sensul că nu numai cei doi, ci întreaga familie G. le-au traficat.
Instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt reţinută pe baza declaraţiilor date de cele două persoane vătămate, atât în cauza de faţă, în cursul urmăririi penale şi judecăţii, dar şi în dosarul în care inculpata G.C., alături de alţi inculpaţi a fost judecată de către Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 15365/95/2008, precum şi alte probe administrate în prezenta cauză.
Prin actul de sesizare, s-a reţinut că, în cursul anului 2006, cele două părţi vătămate, prin intermediul unor persoane din Târgu Jiu au fost recrutate, li s-a promis un loc de muncă, au fost determinate să se prostitueze, fără a se indica în concret ce persoană sau persoane le-au recrutat, induse în eroare, transportat şi determinat să se prostitueze.
S-a reţinut şi faptul că în perioada în care au practicat prostituţia au fost supravegheate îndeaproape şi exploatate sexual de G.E., G.M.B., G.C., G.D.L., dar şi de G.F., care le-a primit în ţară şi le-a îndrumat să ajungă în Spania şi şi-a adus o contribuţie concretă şi nemijlocită la supravegherea victimelor în Spania, unde s-a deplasat pentru a vizita pe G.C. ce se afla în loc de detenţie.
Prima instanţă a arătat că se observă o contradicţie din această expunere din actul de sesizare în sensul că, dacă G.F. s-a deplasat în Spania pentru că G.C. era încarcerată, ar fi fost imposibil ca în acelaşi timp G.C. să le supravegheze şi exploateze. Declaraţiile date în cursul urmăririi penale în prezenta cauză şi care incriminează pe inculpaţi sunt, în opinia instanţei de fond, nesincere.
Totodată, s-a apreciat de către prima instanţă că declaraţiile din 05 octombrie 2006 ale celor două părţi vătămate sunt identice până la semnele de punctuaţie, şi inclusiv ca paragrafe, precum şi că exprimarea este mult superioară pregătirii şi modului de a se exprima al celor două persoane. De asemenea, s-a reţinut din aceste declaraţii că cele două s-au deplasat de la Târgu Jiu la Râmnicu Vâlcea, de unde, G.F. le-a îndrumat spre un autocar către Spania, în timp ce, în declaraţiile date în cauza instrumentată şi judecată la Gorj au arătat cu claritate că microbuzul către Spania l-au luat de lângă aeroportul din Petroşani de unde au fost însoţite în permanenţă de un anume G.D. până în Valencia.
În declaraţia consemnată de lucrătorul de poliţie, în aceeaşi dată, s-a reţinut că M.E. a mers la locuinţa numiţilor G.E. şi D. L., deşi, în realitate, cei doi locuiau separat, neexistând o locuinţă comună.
În aceeaşi declaraţie, M.E. nu a arătat niciun aspect privind pe G.F., respectiv că s-ar fi deplasat în Spania şi le-ar fi supravegheat.
De asemenea, a rezultat şi faptul că, în declaraţia sa olografă, nici R.S. nu a făcut nicio referire la deplasarea în Spania a inculpatei G.F. şi la "activităţile de nemijlocită supraveghere şi exploatare".
În faţa instanţei de fond, partea vătămată M. (devenită B.) E. a reafirmat susţinerile că, împreună cu R.S., au fost recrutate de C.N., au fost transportate în Spania de o persoană din Târgu Jiu, iar în Spania au fost primite, cazate şi exploatate de C.A. şi C.C. Aceasta a susţinut, din nou, cu claritate că nu a fost exploatată sau supravegheată de G.F., G.C., G.D. ori M.D. A recunoscut, însă, starea conflictuală dintre familiile G. şi C., faptul că a fost determinată de C.C. să dea declaraţie împotriva familiei G. şi condiţiile în care le-a dat, precum şi o ceartă între G.F. şi C.C. în perioada în care G.F. a fost în Spania.
Practic, aceste declaraţii ale celor două victime interesau pe C.C. şi ceilalţi, nu doar pentru a obţine sume de bani de la G.E. ci şi pentru că, reţinându-se că cele două au fost traficate de familia G., membrii familiei C. ar fi fost astfel exoneraţi de răspundere pentru traficarea acestora.
O altă probă în sensul că C.N. şi N.C. le-au traficat este, în opinia primei instanţe, convorbirea telefonică din 09 mai 2008 pe care cele două o poartă cu G.C. privind traficarea în trecut a lui M.E. şi a unei aşa numite S., şi interesul de a o convinge din nou să se deplaseze în Spania pentru a practica prostituţia, G.C. cerându-le celor două să se intereseze şi, dacă este de acord, să-i spună că o va aştepta în Spania.
De asemenea, în acea perioadă, adică înainte şi după plecarea celor două victime în Spania, C.E.N. a primit din Spania mai multe sume de bani de la C.A.S., G.C. şi C.I.D.
Instanţa de fond a apreciat că împrejurarea conform căreia numitul G.D. se cunoştea din penitenciar cu C.A.S. confirmă faptul că, în realitate, reală este situaţia de fapt ce a format obiectul Dosarului nr. 15365/95/2008 al Tribunalului Gorj, respectiv că R.S. şi M.E. au fost recrutate şi induse în eroare de C.E.N., transportate de G.D. şi primite, cazate şi exploatate efectiv de C.A., C.I.D., C.C. şi G.C., fără ca vreunul din ceilalţi inculpaţi din prezenta cauză să-şi fi adus contribuţia la traficarea celor două.
De asemenea, împrejurarea că G.C. colabora în acea perioadă cu C.A., C.I. şi C.C., a apreciat prima instanţă că este confirmată şi de martora M.I., care arată că în anul 2007 a plecat în Spania cu C.N. şi minora T.M., în alt autoturism deplasându-se C.A. şi G.C., apoi G.C. a plecat cu avionul în Spania, iar la Benidorm le-a preluat pe victime.
De altfel, s-a constatat că inculpata G.C. a şi fost condamnată în cauza respectivă la pedeapsa închisorii de 6 ani şi 6 luni, inclusiv pentru traficarea acestor două victime, alături de ceilalţi membrii ai familiei C.
În aceste condiţii, instanţa de fond nu a reţinut că ceilalţi inculpaţi din prezenta cauză au săvârşit vreo infracţiune asupra celor două victime.
S-a reţinut însă că partea vătămată D.C. se cunoştea de mai multă vreme, inclusiv din mediul penitenciar, cu C.C., C.I.D. şi C.A. În aceste condiţii, la sfârşitul anului 2005, aceştia au convins-o să se deplaseze în Spania unde i-au promis că-i vor găsi la cules de portocale. În aceleaşi împrejurări, aceleaşi persoane au recrutat şi pe V.A.M. şi o anume fată B.V. V.A.M. şi D.C. nu deţineau paşapoarte şi nici măcar acte de identitate, astfel că G.F. le-a găzduit la locuinţa din oraşul Călimăneşti, timp în care s-a ocupat de obţinerea actelor de identitate, luându-le în spaţiu în imobilul din str. G., precum şi a documentelor de călătorie, respectiv paşapoarte. În această locuinţă, i-au cunoscut pe G.E. şi G.B., însă la scurt timp aceştia au plecat în Spania cu mai multe persoane de sex feminin, cele două rămânând cu G.F. şi soţul acesteia.
Văzând că respectivele fete erau machiate violent, iar lor li s-a impus să-şi vopsească părul, V.A.M. a intuit scopul pentru care urmează a fi trimise în Spania şi a discutat acest lucru cu G.F. care i-a confirmat, spunându-i că 6 luni vor plăti fiicei sale G.C. datoria, 6 luni vor împărţi banii cu aceasta pe jumătate, după care le vor reveni lor toate sumele obţinute. A discutat şi telefonic cu G.C. însă aceasta le-a spus că doar vor lucra într-un club fără a practica prostituţia. Având în vedere că porţile erau închise, iar la domiciliu se afla şi un alt fiu al lui G.F., S., nici după ce a reuşit să-şi recupereze actele nu au putut pleca, astfel că, împreună cu D.C. şi numita B.V., au fost puse, practic, într-un microbuz care a plecat de la poarta familiei G.
Pe drum, cele două au discutat despre aceste lucruri, D.C. arătând că este dispusă să meargă în Spania şi să-şi asume acest risc, însă V.A.M. pentru a evita să iasă din ţară dar pentru a-şi recupera şi paşaportul, la punctul de trecere a frontierei a început să protesteze spunând că nu vrea să iasă din ţară, provocând chiar un mic scandal, astfel că şoferul a sunat-o pe inculpata G.C. şi care, telefonic, a încercat să o convingă să-şi continue deplasarea, însă, a determinat totuşi pe funcţionarul vamal să-i restituie paşaportul şi să-i anuleze viza de plecare, fapt ce a determinat-o inclusiv pe D.C. să provoace scandal. V.A.M. a reuşit să se întoarcă acasă şi a fost ulterior apelată telefonic de G.F. şi G.C. în încercarea de a o determina totuşi să se deplaseze în Spania, iar G.C. i-a şi trimis prin serviciul W.U. suma de 100 de euro.
În faţa primei instanţei, V.A.M. a arătat, cu claritate, că a fost recrutată prin intermediul lui D.C. şi transportată de la Târgu Jiu la Călimăneşti, că nu a avut nicio tangenţă cu G.E. ori G.M.B. ci, doar i-a văzut în Călimăneşti şi că nu este sigură că pe G.D.L. a văzut-o în casă. S-a mai susţinut că a fost trimisă la G.F. şi i-a fost recomandată G.C. de două persoane din Târgu Jiu, cunoscuţi ai lui D.C.
D.C. a continuat deplasarea în condiţiile arătate mai sus, fiind aşteptată în localitatea Benidorm de G.C. şi C.A., în timp ce B.V. şi-a continuat deplasarea spre o altă localitate. În localitatea Benidorm a fost cazată într-un apartament al inculpatei G.C. şi al lui C.A. unde se aflau şi alte persoane de sex feminin, respectiv M.V., o anume M. precum şi o verişoară şi o soră a inculpatei G.C. Paşaportul s-a aflat în posesia celor doi, iar părţii vătămate i s-a pus în vedere că va practica prostituţia pe stradă în folosul lor ca şi celelalte persoane din apartament, urmând să trimită acasă de două ori câte o sută de euro lunar. În timpul în care a practicat prostituţia, i-a cunoscut şi pe R.S. şi M.E. care, de asemenea, practicau prostituţia pentru C.C. şi C.I.D., cu atât mai mult cu cât, după arestarea lui G.C. şi C.A., D.C. şi M.V. au şi fost cooptate în grupul lor de C.I. şi C.C., continuând să practice prostituţia în favoarea acestora, dar la scurt timp, tot în urma arestării celor doi, au plecat către România şi C.C. şi C.I.D. împreună cu M.E. şi R.S.
Prima instanţă a reţinut că, atât în faţa procurorului şi Tribunalului Gorj, cât şi în prezenta cauză, partea vătămată D.C. a confirmat această stare de fapt, precum şi împrejurarea că atât ea, cât şi R.S. şi M.E., au fost aduse la Vâlcea de C.C. pentru a da declaraţii împotriva familiei G.
S-a apreciat de către instanţa de fond că interesul ei de a da declaraţii împotriva familiei G. se explică, pe de o parte, prin aceea că se cunoştea dinainte cu membrii familiei C. având atât concubinul ei cât şi ea probleme de natură penală şi, pe de altă parte, prin aceea că, în acest fel, îşi putea minimaliza propria contribuţie la recrutarea şi încercarea de a o transporta în Spania pe V.A.M. şi de a o convinge să continue deplasarea.
Faptul că declaraţiile date în dosarul instrumentat pe raza Judecătoriei Gorj sunt conforme cu realitatea, a rezultat, în opinia primei instanţe, şi din aceea că se coroborează şi cu continuarea respectivei declaraţii privind exploatarea ulterioară a lui M.E. în Târgu Jiu de către soţii C., precum şi de recrutarea de către aceiaşi doi soţi. C. a fiicei sale minore, E. şi a altor două minore, C.A. şi B., ce au fost ulterior transportate în Spania, ca şi împrejurările privind recrutarea şi transportarea în Spania a martorei M.I.
Instanţa de fond a apreciat că declaraţiile date în cursul urmăririi penale în prezenta cauză de către părţile vătămate M.E., R.S., V.A.M. şi D.C. sunt nesincere şi pentru că acestea conţin contradicţii imposibil de explicat.
Astfel, în declaraţia părţii vătămate D.C., s-a precizat că a întâlnit-o pe G.F. în oraşul Vulcani, deşi toate celelalte probe, inclusiv celelalte declaraţii ale sale au arătat că pe G.F. a cunoscut-o în Călimăneşti, unde s-a deplasat cu un taxi. De asemenea, s-a arătat că ar fi fost luată din Târgu Jiu de G.F., G.E., G.M.B. şi transportată în Călimăneşti şi că, aceştia au racolat o altă fată din oraşul Vulcani, respectiv V.A.M., în condiţiile în care, în celelalte declaraţii ale sale şi în chiar declaraţia lui V.A.M. se arătat că s-a deplasat la Călimăneşti cu taxiul împreună cu V.A.M. şi acolo i-a cunoscut pe o parte din membrii familiei G., iar V.A.M. a susţinut că, D.C. a vizitat-o şi a propus să meargă în Spania, deplasându-se amândouă cu taxiul la Călimăneşti.
S-a constatat că în declaraţia dată în faţa procurorului D.I.I.C.O.T. BT Gorj, aceeaşi D.C. a arătat că a fost sunată la telefon de C.I., că acesta i-a făcut legătura telefonică cu G.C., că împreună cu V.A.M. s-a deplasat la Târgu Jiu de unde un taximetrist ce avea legătură cu G.C. le-a deplasat la Călimăneşti.
Prima instanţă a apreciat că o altă contradicţie în declaraţia lui V.A.M. în faţa procurorului, apare tot privind şederea în Călimăneşti. S-a specificat în această declaraţie că, după ce au servit masa, le-au fost confiscate actele de identitate, iar G.E. le-a împărţit pe grupuri ce urmau să fie supravegheate în Spania, stabilind ca mama sa să se ocupe de obţinerea actelor de identitate şi apoi a paşapoartelor.
Instanţa de fond a considerat că, pe lângă faptul că această declaraţie o contrazice pe cea dată în faţa instanţei şi pe cea dată în faţa organelor judiciare din judeţul Gorj, mai cuprinde şi o altă contradicţie, respectiv, dacă abia urmau să le fie întocmite acte de identitate, se pune problema ce acte de identitate le-a confiscat G.E.
În legătură cu declaraţiile persoanelor vătămate M.E. şi R.S., pe lângă faptul că, aşa cum s-a arătat mai sus, acestea au fost identice inclusiv ca punctuaţie şi aranjamente paragrafe, tribunalul a apreciat că acestea contrazic toate celelalte declaraţii date de ele, atât în prezenta cauză cât şi în dosarul de pe raza Tribunalului Gorj.
Mai mult, din aceste declaraţii a rezultat faptul că, după arestarea inculpatei G.C. şi G.F. s-a ocupat de supravegherea lor, în declaraţiile date în faţa organelor judiciare din Gorj, dar şi în declaraţiile date în prezenta cauză chiar de D.C., s-a arătat că, de fapt, după arestarea lui G.C., C.A., C.C. şi C.I.D. au părăsit Spania, luându-le cu ei, deci, G.F. nu avea cum să le mai supravegheze în Spania după acest moment.
De asemenea, s-a reţinut că, după arestarea inculpatei G.C. şi a lui C.A., D.C. a fost cooptată de C.C. şi soţul ei, practicând prostituţia în folosul acestora alături de M.E. şi R.S., până când soţii C., însoţiţi de cele două, au părăsit Spania.
În cursul lunii aprilie 2008, inculpatele G.F. şi G.C., au contactat-o pe persoana vătămată B.A.I., încercând să o convingă să se deplaseze în Spania în vederea practicării prostituţiei, ştiind că aceasta practică prostituţia în România. În acest scop, G.C. i-a şi cumpărat o pereche de adidaşi şi un trening, şi i-a înmânat suma de 20 de euro. Datorită opoziţiei tatălui său, B.A. nu a mai plecat în Spania.
Deşi aceasta era minoră, s-a reţinut prin actul de sesizare că cele două inculpate nu cunoşteau cu certitudine vârsta persoanei vătămate.
În faţa instanţei de fond, şi-a retras declaraţiile şi a negat aceste împrejurări însă, din interceptarea unor convorbiri purtate în data de 14 aprilie 2008, a rezultat că G.C. i-a imputat lui B.A. că, după ce a cheltuit cu ea diverse sume de bani, cu drumuri la Sibiu unde a cumpărat îmbrăcăminte, aceasta nu mai face deplasarea în Spania, astfel că i-a cerut să o despăgubească cu suma de 500 de euro, reieşind, totodată, că tatăl său a sfătuit-o pe B.A. să nu meargă în Spania şi aceasta i-a oferit inculpatei suma de 100 de euro pentru cheltuielile făcute.
Din numeroasele interceptări ale unor convorbiri telefonice purtate între inculpaţi ori între inculpaţi şi alte persoane, în ciuda încercărilor lor de a se apăra, instanţa de fond a reţinut că au constituit un grup condus de G.E., în care ceilalţi inculpaţi aveau diverse roluri privind recrutarea, cazarea, întocmirea actelor, transportarea, primirea şi supravegherea de persoane de sex feminin care să practice prostituţia în Spania în zona Benidorm pentru sume de bani ce şi le însuşeau inculpaţii. S-a mai reţinut şi faptul că, în afară de inculpaţii din prezenta cauză, grupul mai era sprijinit şi de alte persoane, ca de exemplu P.C., G.A., " M." şi alţii.
Tot din aceste convorbiri a rezultat preocuparea continuă a inculpaţilor de a găsi tot mai multe persoane de sex feminin în acest scop şi de a-şi proteja zonele în care acestea practicau prostituţia de "concurenţă", G.D., M.D.L. ori P.C. zisă M., informând în permanenţă pe G.E. ori pe G.M.B. dacă şi alţi proxeneţi încercau să-şi introducă persoanele exploatate în zonele respective pentru ca aceştia să ia măsuri în vederea îndepărtării lor.
S-a mai reţinut că apărătorii inculpaţilor au cerut instanţei de fond schimbarea încadrării juridice a faptelor din dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în dispoziţiile art. 329 C. pen. ori, în subsidiar, în dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Prima instanţă a respins cererile de schimbare a încadrării juridice pentru următoarele considerente:
Infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen., presupune atragerea, îndemnul, înlesnirea unei persoane pentru a practica prostituţia, fără a se folosi vreunul din mijloacele prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi fără să aibă ca scop exploatarea persoanei, astfel cum este definită la art. 2 din aceeaşi lege, respectiv obligarea la practicarea prostituţiei.
Cu alte cuvinte, s-a apreciat că atunci când făptuitorul recrutează o persoană majoră pe care o determină altfel decât prin inducere în eroare, constrângere, lipsire de libertate, etc. să practice prostituţia ori trage foloase de pe urma acestei activităţi, fapta este susceptibilă de a constitui infracţiunea de proxenetism.
De asemenea, prima instanţă a considerat faptul că esenţial este acordul persoanei ce urmează a practica prostituţia, iar acest acord să fie dat de persoana aflată în deplină cunoştinţă de cauză.
Practic, are loc un acord de voinţă între proxenet şi persoana care practică prostituţia. În această situaţie, în mod evident s-a adus atingere doar relaţiilor sociale privind bunele moravuri şi asigurarea licită a mijloacelor de existenţă.
Instanţa de fond a apreciat că atunci când recrutarea, transportul, cazarea sau primirea persoanei se realizează prin violenţă, ameninţare, fraudă, înşelăciune ori alte forme de constrângere, iar scopul urmărit este de a obliga persoana respectivă să practice prostituţia, fapta aduce atingere în primul rând relaţiilor sociale privind libertatea persoanei, şi constituie infracţiunea de trafic de persoane.
În cauză, recrutarea persoanelor vătămate a avut loc prin înşelăciune în sensul că li se promiteau locuri de muncă, în special în agricultură, iar scopul urmărit l-a constituit exploatarea în sensul că au fost constrânse inclusiv prin agresiuni să practice prostituţia în folosul exclusiv al inculpaţilor, lor rămânându-le sume de bani modice pentru a le trimite în ţară familiilor.
S-a apreciat că nici cererea de schimbare a încadrării juridice în dispoziţiile art 12 alin. (1), nu este întemeiată. Apărătorii inculpaţilor au arătat că, din moment ce s-a reţinut în sarcina inculpaţilor şi infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, ce presupune participarea a trei persoane, nu se poate reţine şi agravanta prevăzută la lit. a) alin. (2), respectiv săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună.
Dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 incriminează o formă a pluralităţii constituite, şi anume atunci când o anumită înţelegere şi asociere de trei sau mai multe persoane, pentru a săvârşi anumite infracţiuni şi în anumite condiţii, constituie infracţiune distinctă.
Pentru a săvârşi această infracţiune, a apreciat prima instanţă, nu este neapărat necesar ca toţi membrii grupului infracţional să săvârşească în mod nemijlocit şi infracţiunea scop a grupului, ei putând doar să săvârşească acte de sprijinire a activităţii grupului infracţional ori de aderare. Aceia dintre membrii grupului care săvârşesc şi nemijlocit infracţiunea ori infracţiunile pentru care s-a constituit grupul, săvârşesc un concurs de infracţiuni. Infracţiunea scop poate fi săvârşită nemijlocit doar de un singur membru al grupului infracţional organizat.
Prin urmare, a rezultat faptul că nu este neapărat necesar ca la infracţiunea de constituire, scopul - grupării infracţionale - să participe toţi membrii acesteia însă, atunci când înţeleg să o săvârşească doi sau mai mulţi, aceasta va fi săvârşită de către o pluralitate ocazională de infractori, ce coexistă cu pluralitatea constituită.
Mai mult, s-a apreciat că la săvârşirea uneia sau unora din infracţiunile ce constituie scopul grupului, pot participa chiar şi persoane care nu sunt membrii ai acestuia, acţionând în pluralitatea ocazională de infractori.
În prezenta cauză, s-a apreciat de către prima instanţă că toate infracţiunile de trafic de fiinţe umane au fost săvârşite în pluralitate ocazională în sensul că, în ce priveşte pe partea vătămată I.M., a fost recrutată de G.C., transportată de G.M.B. şi primită şi cazată de G.E.; C.L. şi C.M.M. au fost recrutate de G.E. şi G.M., transportate de aceştia, iar C.L. a fost primită şi cazată de G.C.; C.F. a fost recrutată de G.F. şi primită şi cazată de G.C.
Ca urmare, s-a apreciat că, pe lângă infracţiunea de iniţiere, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional, infracţiunile concrete de trafic de fiinţe umane săvârşite au fost săvârşite în modalitate prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Cât priveşte latura civilă, în cauză părţi civile s-au constituit I.N.M., C.L.E., C.M.M. şi C.F.
Partea vătămată I.N. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 euro daune morale şi 30.000 euro daune materiale. Având în vedere perioada de timp de aproape trei ani în care a fost supusă exploatării în Spania, instanţa de fond a considerat întemeiată cererea în totalitate, astfel că, a obligat în solidar, pe inculpaţii în sarcina cărora s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de trafic de fiinţe umane la plata sumelor solicitate.
C.L.E. s-a constituit parte civilă cu 100.000 euro daune materiale şi 30.000 euro daune morale. S-a apreciat că, dacă în ce priveşte suma cerută cu titlu de daune morale, tribunalul o găseşte rezonabilă, având în vedere că a fost supusă exploatării circa 7 luni, apare exagerat cuantumul daunelor materiale. În raport de chiar declaraţiile sale, în sensul că în medie avea 7 clienţi pe noapte cu un tarif de 30 euro pe oră şi că doar în mod excepţional tariful era de 150 de euro pe oră dacă se deplasa la un hotel sau 1000 de euro dacă petrecea toată noaptea cu clientul, s-a reţinut de către prima instanţă că ar rezulta o sumă de circa 30.000 de euro, sume de care a fost deposedată de inculpaţi. Ca urmare, inculpaţii G.E., G.C. şi G.M.B., autorii infracţiunii de trafic de fiinţe umane asupra acestei părţi vătămate au fost obligaţi în solidar la plata acestor sume.
C.M.M. s-a constituit parte civilă pentru suma de 100.000 euro, incluzând ambele categorii de daune. Instanţa de fond a apreciat, în ce priveşte această persoană vătămată, că suma de 30.000 euro este rezonabilă pentru acoperirea prejudiciului moral, iar ca daune materiale, respectiv sumele de bani de care a fost deposedată, de asemenea, suma de 30.000 euro estimată pe baza declaraţiilor părţilor vătămate, respectiv câştigurile medii. La plata acestor sume au fost obligaţi în solidar inculpaţii G.E. şi G.M.B., autorii infracţiunii de trafic de fiinţe umane, dar şi G.D.F., inculpată care, deşi nu a săvârşit infracţiunea de trafic de fiinţe umane care, din punct de vedere al legii civile contribuţie la crearea prejudiciului, întrucât ea încasa efectiv sumele de bani de la partea civilă şi le transmitea lui G.E.
Şi partea vătămată C.F. s-a constituit parte civilă cu sumele de 15000 euro daune morale şi 3000 euro daune materiale. Tribunalul a constatat că aceste sume sunt chiar rezonabile, astfel că a obligat pe inculpatele G.F. şi G.C., care au traficat-o, la plata sumelor.
Deşi în cursul urmăririi penale partea vătămată V.A.M. s-a constituit parte civilă, în cursul judecăţii a renunţat la constituire, ca şi la calitatea de parte vătămată.
Pentru garantarea executării sumelor acordate cu titlu de despăgubiri, instanţa de fond a menţinut măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale asupra bunurilor şi valorilor aparţinând inculpărilor.
Cât priveşte eventuala confiscare a acestor bunuri, s-a constatat că la momentul instituirii măsurilor asigurătorii, bunurile au fost evaluate la 680.232 RON.
Având în vedere că valoarea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri părţilor civile, depăşeşte această valoare, instanţa de fond a constatat că nu se mai impune sancţiunea confiscării speciale.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea şi inculpaţii G.E., G.D.F., M.D.L., G.C., G.M.B. şi G.F. care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea consideră greşită achitarea inculpatului G.E. cu privire la infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002. Se arată că beneficiile rezultate din activităţile de traficare a părţilor vătămate au fost însuşite şi învestite de inculpatul G.E. în imobile, autoturisme de lux şi bijuterii. Se invocă dispoziţiile art. 241 din Legea nr. 656/2002 conform cărora în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune de spălare a banilor, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. Astfel, se solicită a se confisca bunurile dobândite de inculpat cu banii rezultaţi din săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. A doua critică priveşte greşita achitare a inculpatei G.D.F. cu privire la infracţiunea de trafic de persoane în temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen. Se arată că în analiza acestei infracţiuni trebuie analizate cele trei elemente esenţiale: actele, mijloacele şi scopurile. În categoria mijloacelor precizează că sunt incluse ameninţările, violenţa, alte forme de constrângere, răpirea, frauda, înşelăciunea, abuzul de autoritate, profitarea de imposibilitatea persoanei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase.
În categoria scopurilor este avută în vedere exploatarea fiinţei umane, în acest caz în mod concret prin obligarea la practicarea prostituţiei. Precizează procurorul că din probatoriul administrat în cauză rezultă implicarea inculpatei G.D.F. în săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în raport de părţile vătămate I.N.M., C.L.E. şi C.M.M. A treia critică priveşte greşita achitare a inculpatei M.D.L. cu privire la infracţiunea de trafic de persoane - părţi vătămate fiind: C.F.D., C.L.E., R.S.M., M.E. şi D.C. în final, se arată că instanţa nu a acordat semnificaţia corespunzătoare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. şi a aplicat pedepse greşit individualizate. Se arată că, în ceea ce le priveşte pe inculpatele G.D.F. şi M.D.L., instanţa de fond nu a precizat în concret temeiul juridic al circumstanţelor judiciare reţinute în favoarea lor.
Inculpaţii G.E. şi G.D.F. au criticat sentinţa penală exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând aplicarea unei pedepse mai mici, având în vedere poziţia procesuală, iar cea din urmă arată că nu are antecedente penale.
Inculpaţii G.M.B. şi G.F. au criticat sentinţa penală sub două aspecte. În principal, arată că se impune achitarea lor potrivit art. 10 lit. d) C. proc. pen., atâta timp cât din probatoriu nu se poate stabili contribuţia lor în cadrul grupului organizat. În subsidiar, se solicită diminuarea pedepsei cu reţinerea circumstanţelor atenuante. Se critică şi soluţionarea laturii civile, arătând că pretenţiile nu au fost dovedite.
Inculpata G.C. a criticat sentinţa penală sub aspectul greşitei condamnări având în vedere că pentru aceleaşi fapte a fost cercetată şi de Tribunalul Gorj. La rândul său, critică sentinţa sub aspectul individualizării pedepsei.
Critici privind individualizarea pedepsei a formulat şi inculpata M.D., arătând, totodată, că în mod greşit a fost soluţionată şi latura civilă, atâta timp cât pretenţiile părţilor civile nu au fost dovedite.
Prin Decizia penală nr. 78 A/MF din 21 iunie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, a dispus următoarele:
A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea împotriva Sentinţei penale nr. 355 din 17 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia penală, în Dosarul nr. 786/90/2009.
A desfiinţat, în parte, sentinţa atacată şi rejudecând, a înlăturat dispoziţiile de achitare a inculpatelor G.D.F. şi M.D.L., după cum urmează:
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatele G.D.F. şi M.D.L. din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 74 lit. a) C. pen. şi a art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata G.D.F. la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi la art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei G.D.F., astfel încât va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi doi ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 74 lit. a) C. pen. şi a art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata M.D.L. la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi la art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei M.D.L., astfel încât va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi doi ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii G.E., G.D.F., M.D.L., G.C., G.M.B. şi G.F. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Critica procurorului privind greşita achitare a inculpatului G.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 este neîntemeiată. Cu privire la infracţiunea de spălare de bani, curtea de apel a făcut următoarele menţiuni privind succesiunea în timp a dispoziţiilor legale pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor.
Astfel, la data întocmirii actului de sesizare a instanţei - 05 martie 2009 - erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 626/2002 astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 53 din 21 aprilie 2008, în vigoare din 30 aprilie 2008. La data sesizării Tribunalului Vâlcea cu prezenta cauză, infracţiunea de spălare a banilor era prevăzută de art. 23 din Legea nr. 626/2002, fiind sancţionată cu închisoarea de la 3 la 2 ani, "dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni". În prezent este în vigoare, din data de 15 octombrie 2012, Legea nr. 656/2002 republicată în M. Of. nr. 702/12.10.2012. Aşa se explică de ce judecătorul fondului a făcut trimitere atât, la art. 23 cât şi la art. 29 din Legea nr. 656/2002, având în vedere că odată cu republicarea legii s-a realizat şi o renumerotare a articolelor, infracţiunea de spălare a banilor fiind, în prezent, incriminată prin aceste din urmă dispoziţii legale care păstrează la nivel sancţionator prevederile de la lit. c) - "dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni".
În opinia curţii de apel, la fel ca şi tăinuirea, spălarea banilor este o infracţiune corelativă, adică o infracţiune care depinde de preexistenţa alteia (considerată infracţiune principală care are o autonomie limitată fiind o infracţiune corelativă). Descrierea elementului material al infracţiunii de spălare a banilor făcută de legiuitor în art. 23 din Legea nr. 626/2002 şi menţinută în art. 29 din Legea nr. 626/2002 republicată conţine repere identice cu acelea care descriu elementul material al tăinuirii respectiv "valorificarea" bunului, subrogaţia reală, respectiv înlocuirea lui cu o valoare echivalentă sau mai mare.
Raportat la acest examen comparativ, motivarea instanţei de fond apare ca fiind pertinentă, iar participantul la infracţiunea principală, în speţă, autorul traficului de persoane, nu poate fi subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor, deoarece el a devenit deţinător al bunurilor prin însăşi săvârşirea acelei fapte. Dacă s-ar face abstracţie de cerinţa ca bunul să provină dintr-o infracţiune anterioară, deja consumată săvârşită de o altă persoană nu s-ar putea stabili nicio diferenţă între infracţiunea de spălare a banilor şi infracţiunea principală (din care provine bunul).
În consonanţă cu argumentele aduse de instanţa de fond, s-a arătat că din interpretarea dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 (actual art 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 republicată) rezultă că dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni poate fi imputată oricărei persoane, cu excepţia autorului infracţiunii principale ori a altui participant la aceasta.
Or, în cauză, inculpatul a dobândit bunurile imobile şi mobile pe numele său, la vedere, existând o subrogaţie reală a bunurilor obţinute din infracţiunea principală (traficul de persoane). Astfel, dacă s-ar considera în cauză că există identitate între autorul infracţiunii principale şi autorul infracţiunii corelative, inevitabil s-ar ajunge la nesocotirea principiului că nimeni nu poate fi pedepsit de două ori pentru aceeaşi faptă.
Pe de altă parte, menţionează curtea de apel, în cauză nu s-a făcut dovada că banii şi bunurile ce intrau în patrimoniul inculpatului, ca autor al infracţiunii de trafic de persoane, erau folosiţi în desfăşurarea activităţi comerciale a SC F.N. SRL. De altfel, în volumele VIII, IX şi X ale dosarului de urmărire penală sunt depuse înscrisuri care fac dovada constituirii SC F.N. SRL, a derulării unor activităţi comerciale (facturi fiscale, bilanţ contabil).
Aşa fiind, conchide instanţa de apel, cum nu se poate reţine infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 în sarcina inculpatului G.E., pe considerentele arătate, nu poate fi dispusă confiscarea bunurilor potrivit art. 25 din Legea nr. 656/2002 (art. 33 din Legea nr. 656/2002 republicată).
Cu privire la criticile privind achitarea inculpatelor G.D.F. şi M.D.L. - pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., critici modificate după punerea în discuţie a schimbării încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a constatat că, în criticile formulate, procurorul invocă, practic, faptul că instanţa de fond, în pofida conţinutului real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente a pronunţat o greşită soluţie de achitare a celor două inculpate. Astfel, în vederea realizării unui control efectiv al victimelor, în timp ce acestea practicau prostituţia, inculpatei îşi racolau din rândul tinerelor ce se prostituau în folosul lor pe cele ce puteau fi controlate mai uşor cărora le delegau responsabilitatea de a le supraveghea pe celelalte.
În opinia curţii de apel că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor şi a apreciat, la rândul său, în baza propriei evaluări asupra mijloacelor de probă, că inculpatele G.D.F. şi M.D.L., în perioada 2003 - 2008, au desfăşurat ample activităţi infracţionale în domeniul traficului de persoane, în scopul determinării părţilor vătămate să practice prostituţia în Spania.
În ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice din autorat la trafic de persoane în formă continuată, în complicitate la trafic de persoane în forma continuată, curtea de apel a apreciat că, potrivit dispoziţiilor art. 26 C. pen., este complice persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală. De asemenea, se arată că participă în această calitate şi persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
Cum faptele inculpatelor G.D.F. şi M.D.L. constau doar în supravegherea persoanelor obligate la practicarea prostituţiei, înlesnirea colectării banilor ce erau ulterior predaţi lui G.E., informându-l pe acesta din urmă despre activităţile de practicare a prostituţiei, acţiuni ce se circumscriu ajutorului acordat inculpaţilor G.E., G.F., G.C. şi G.M.B. pentru comiterea infracţiunilor de trafic de persoane, reţinerea în sarcina acestora a infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nu se justifică. O corectă încadrare a acestor fapte conduce la reţinerea dispoziţiilor prevăzute de art. 26 C. pen., ceea ce presupune că inculpatele au ajutat, cu intenţie şi au înlesnit recrutarea mai multor părţi vătămate în vederea practicării prostituţiei. Autorii traficului de persoane au facilitat obţinerea paşapoartelor şi au asigurat transportul părţilor vătămate în Spania, acţiuni urmate de cazarea acestora existând constrângerea lor de a se prostitua. Sub acest aspect, curtea are în vedere că elementul material al infracţiunii de trafic de persoane a fost realizat de autori în mai multe modalităţi: recrutare, transportare, cazare şi primirea părţilor vătămate.
În acest sens, în baza art. 334 C. proc. pen. curtea de apel a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatele G.D.F. şi M.D.L. din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatelor G.D.F. şi M.D.L., curtea de apel a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen. privind criteriile de stabilire şi aplicare a acestora, raportându-se la limitele de pedeapsă fixate de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de gradul de pericol social ridicat al faptelor de complicitate la traficul de persoane precum şi în raport de persoana inculpatelor şi de împrejurările care atenuează răspunderea penală. Sub acest aspect, având în vedere şi considerentele instanţei de fond, care s-a raportat la lipsa antecedentelor penale ale celor două inculpate, la atitudinea în faţa instanţei, curtea va reţine, în favoarea acestora, circumstanţele atenuante prevăzute de dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen.
Criticile de netemeinicie ale sentinţei, formulate de inculpaţii G.E., G.D.F., G.M.B., G.F. şi M.D.L. şi G.C., au fost apreciate ca neîntemeiate de către curtea de apel.
Cu excepţia infracţiunilor de complicitate la trafic de persoane în formă continuată săvârşite de inculpatele M.D.L. şi G.D.F. care au fost analizate în prezenta decizie, curtea de apel a apreciat că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpaţilor, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de aceştia o judicioasă încadrare juridică. De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acestora, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de trafic de persoane şi de constituire a unui grup infracţional organizat, modul de acţiune şi împrejurările comiterii acestora precum şi conduita inculpaţilor, cu excepţia inculpatelor M.D.L. şi G.D.F., nu se constată temeiuri pentru a se da eficienţă circumstanţelor atenuante judiciare în favoarea celorlalţi inculpaţi, G.E., G.F., G.M.B. şi G.C., astfel încât pedepse aplicate într-un cuantum mai redus aplicate acestora nu sunt apte a îndeplini funcţiile şi a realiza scopul pedepsei, în contextul în care infracţiunile au fost săvârşite existând caracterul de fenomen dobândit de acest tip de infracţiuni în ultima perioadă de timp. De altfel, aceste fapte de o amploare deosebită aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei şi chiar sănătatea acesteia, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalităţii organizate.
În astfel de împrejurări, arată instanţa de apel că reducerea pedepselor pentru autorii unor asemenea infracţiuni cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei.
Nici criticile privind greşita condamnare a inculpaţilor G.M.B. şi G.F. nu au fost apreciate ca întemeiate de curtea de apel.
Astfel, activitatea infracţională a inculpatului G.M.B. a constatat în aceea de a transporta părţile vătămate în Spania, astfel cum rezultă din evidenţa computerizată a intrărilor şi ieşirilor din ţară din data de 31 iulie 2003 şi din data de 17 februarie 2005, lovind-o pe partea vătămată I.N.M. cu palmele şi picioarele, confiscându-i paşaportul, pentru a o obliga să practice prostituţia, exploatând şi pe părţile vătămate C.L.E. şi C.M.M. Inculpatul G.M.B. împreună cu inculpaţii G.E., G.C. şi G.D.L. au exploatat sexual pe părţile vătămate R.S.M. şi M.E. Activităţile de recrutare prin înşelăciune cu pretextul obţinerii unui loc de muncă în condiţii legale şi avantajoase au săvârşit în timp inculpaţii G.F., G.C., G.M.B. şi G.E. Curtea de apel a reţinut că inculpata G.F. le găzduia pe părţile vătămate în locuinţa sa din Călimăneşti, judeţul Vâlcea, sens în care se ocupa îndeaproape de obţinerea documentelor de identitate şi de călătorie pentru unele din acestea. Acest aspect rezultă din declaraţia părţii vătămate C.F.D. care a arătat că G.F. s-a ocupat de obţinerea paşaportului său, beneficiind de ajutorul dat de un funcţionar de la Serviciul Paşapoarte. Şi părţile vătămate C.M.M. şi C.L.E. au arătat că în Călimăneşti au fost cazate de inculpata G.F. De altfel, exploatarea sexuală a victimelor, îngrădirea libertăţii de mişcare şi constrângerea prin exercitarea unor violenţe fizice şi psihice au fost realizate şi de inculpaţii G.M.B. şi G.F., sens în care nu se pot reţine în privinţa acestora dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Nu au fost apreciate ca întemeiate nici criticile formulate de inculpatele M.D.L. şi G.C.
Nu se poate reţine, în cauză, că inculpata G.C. a fost condamnată pentru aceleaşi fapte de Tribunalul Gorj, atâta timp cât prin Sentinţa nr. 118 din 29 iunie 2011, pronunţată de această instanţă în Dosarul nr. 15365/95/2008, a fost avută în vedere activitatea grupului infracţional organizat ce a fost format din membrii familiei C. - fraţi, surori, soţi, cumnaţi sau concubini ai acestora.
În mod corect, a mai arătat instanţa de apel, instanţa de fond a respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor de trafic de persoane în infracţiunea de prostituţie. În cauză s-a exercitat violenţă asupra persoanelor vătămate pentru a practica prostituţia, astfel încât s-a realizat elementul material al infracţiunii de trafic de persoane şi nu de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen.
Or, recrutarea, transportarea, transferarea unei persoane, între altele prin înşelăciune cu promisiunea de a le duce în străinătate pentru a munci în condiţii avantajoase, dar în realitate pentru a le constrânge la practicarea prostituţiei, în scopul exploatării lor de către inculpaţi, constituie tot atâtea modalităţi alternative prin care se săvârşeşte infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, iar nu aceea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen.
În cauză, a arătat instanţa de apel, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) C. pen. atâta timp cât recrutarea sau traficul de persoane în vederea practicării prostituţiei nu s-a făcut de bunăvoie, existând în acest sens acordul părţilor vătămate. Acestea din urmă au fost induse în eroare prin constrângere exercitată prin acte de violenţă, confiscare de acte şi restrângerea libertăţii de mişcare.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi inculpaţii G.E., G. (fosta C.) D.F., G. (fosta C.) F., G.M.B., G. (fosta D.) C., M. (fosta G.) D.L.
În motivele scrise de recurs, susţinute şi cu ocazia dezbaterilor, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. a criticat decizia, precum şi sentinţa, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., cu privire la greşita achitare a inculpatului G.E. pentru infracţiunea de spălarea banilor, inclusiv cu privire la greşita neconfiscare a bunurilor, arătându-se următoarele:
Instanţa de apel a apreciat greşit că motivarea instanţei de fond este pertinentă cu referire la faptul că în speţă "autorul traficului de persoane nu poate fi subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor, deoarece el a devenit deţinător al bunurilor prin însăşi săvârşirea acelei fapte".
Teoria şi practica judiciară au statuat contrar celor motivate de instanţa de apel, în sensul că infracţiunea de spălare de bani presupune ca situaţie premisă existenţa unui bun provenind din săvârşirea unei infracţiuni, neavând relevantă cine a comis infracţiunea - a se vedea Decizia nr. 1562 din 28 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosar nr. 2724/114/2008. Subiectul activ al infracţiunii de spălare de bani nu este circumstanţiat de textul de lege, el putând fi orice persoană fizică sau juridică, cel mai adesea chiar participantul la săvârşirea infracţiunii principale din care provine bunul supus operaţiunii de spălare - a se vedea Decizia nr. 2422 din 24 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosar nr. 1968/109/2007.
De altfel, în speţa dedusă judecăţii sumele de bani sunt provenite din traficarea părţilor vătămate de către toţi inculpaţii, nu numai de către inculpatul G.E. care a fost coordonatorul grupării. Procurorul arată că s-a făcut pe deplin dovada că sub coordonarea incontestabilă a acestuia, inculpaţii au acţionat o perioadă îndelungată, în mod structurat, prin împărţirea rolurilor între membrii grupului în scopul obţinerii de beneficii materiale, prin recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unor tinere în scopul exploatării lor sexuale, modalităţi săvârşite prin înşelăciune, ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere şi prin lipsire de libertate în mod ilegal, activitatea infracţională desfăşurându-se în perioada 2003 - 2008.
Beneficiile rezultate din aceste activităţi au fost însuşite şi investite de inculpatul G.E. în imobile, autoturisme de lux, bijuterii şi într-un stil de viaţă care depăşea cu mult capacitatea şi mijloacele lui de a dobândi venituri ilicite. În faza urmăririi penale, s-a făcut dovada faptului că, în absenţa unui loc de muncă aducător de venituri, inculpatul a dobândit cel puţin 5 imobile, autoturisme de lux şi cantităţi importante de bijuterii din aur (Dosar nr. 88D/P/2006) - toate achiziţionate cu banii obţinuţi din traficul de persoane desfăşurat în Spania în perioada 2003 - 2008 pe care l-a coordonat. Cazuistica a demonstrat că investiţiile în domeniul imobiliar constituie o metodă uzitată frecvent de traficanţii de persoane în scopul spălării produselor infracţiunilor.
Conform adresei din 15 ianuarie 2009 a Primăriei Oraşului Călimăneşti inculpatul G.E. deţine pe numele său următoarele imobile:
- casă situată în oraşul Călimăneşti - strada T. în suprafaţă de 60 mp, construită pe un teren în suprafaţă de 329,85 mp, având o valoare de impunere de 42.876 RON, imobile dobândite prin contract de vânzare-cumpărare în anul 2003;
- casă situată în oraşul Călimăneşti - strada N. în suprafaţă de 133,18 mp, construită pe un teren în suprafaţă de 551,91 mp, având o valoare de impunere de 105.745 RON, imobile dobândite prin contract de vânzare-cumpărare în anul 2004;
- casă situată în oraşul Călimăneşti - strada G. în suprafaţă de 208,04 mp, construită pe un teren în suprafaţă de 369,54 mp, având o valoare de impunere de 190.787 RON, imobile dobândite prin contract de vânzare-cumpărare în anul 2005;
- casă situată în oraşul Călimăneşti - strada C. în suprafaţă de 68 mp, construită pe un teren în suprafaţă de 55 mp, având o valoare de impunere de 49.673 RON, imobile dobândite prin contract de vânzare-cumpărare în anul 2007.
Toate aceste imobile sunt achiziţionate de inculpat în intervalul 2003 - 2007, care se suprapune pe perioada 2003 - 2008 de desfăşurare a activităţii infracţionale a grupului pe care îl coordona, totul în condiţiile în care s-a făcut dovada faptului că inculpatul G.E. nu obţinea venituri din activităţi licite.
De asemenea, la percheziţia domiciliară efectuată în data de 15 octombrie 2009, la locuinţa lui G.E. s-au ridicat bijuterii din aur având greutatea de 2.878.81 grame, în valoare de 291.151 RON, luând ca bază de calcul paritatea de 101,136 RON pentru un gram de aur.
Un simplu calcul matematic demonstrează că la o analiză sumară valoarea totală a bunurilor enumerate mai sus este de 680.232 RON. Este de observat că la acest calcul s-a avut în vedere valoarea de impozitare a imobilelor situate în oraşul Călimăneşti, aparţinând inculpatului şi nu valoarea de piaţă a acestora, valoare care evident este mult mai mare.
Potrivit art. 241 din Legea nr. 656/2002, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune de spălate a banilor luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, dar şi pentru garantarea acoperirii prejudiciului, astfel că prin ordonanţele procurorului din 07 ianuarie 2009 s-au dispus disponibilizări ale unor bunuri mobile (bani şi bijuterii din aur) şi a unor bunuri imobile (case şi terenuri) aparţinând inculpaţilor G.E. şi G.F.
Faţă de solicitarea Ministerului Public în sensul condamnării inculpatului G.E. şi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, s-a susţinut că se impune ca instanţa să dispună şi confiscarea bunurilor dobândite de acesta cu banii rezultaţi din săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, măsura fiind impusă atât de prevederile art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. (ca bunuri dobândite prin săvârşirea faptei prevăzută de legea penală), cât şi de dispoziţiile legilor speciale (art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 25 din Legea nr. 656/2002).
În plus, s-a făcut referire şi la dispoziţiile art. 118 alin. 1) lit. c) şi e) C. pen. privind confiscarea extinsă, conform cărora sunt supuse confiscării şi alte bunuri decât cele menţionate la art. 118 C. pen. în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea infracţiunii privind traficul de persoane sau infracţiunii de spălare a banilor, dacă fapta este susceptibilă să îi procure un folos material şi pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 5 ani sau mai mare.
În motivele scrise de recurs ale inculpaţilor s-au solicitat următoarele:
Inculpatul G.E. - reducerea pedepselor prin reţinerea unor circumstanţe personale favorabile (recunoaşterea faptelor, existenţa unui loc de muncă, venituri obţinute în mod licit, situaţia familială: căsătorit, având un copil în întreţinere); de asemenea, s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor legii penale mai favorabile (recalificarea faptelor şi reducerea pedepselor);
Inculpata G.D.F. - achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C proc. pen. (art. 16 lit. c) din Noul C. proc. pen.) pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 (cu motivarea că faptele concrete, astfel cum au fost săvârşite, nu realizează cerinţele "ajutorului"/"complicităţii"), reducerea pedepsei pentru cealaltă infracţiune şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., prin reţinerea unor circumstanţe personale favorabile (recunoaşterea faptelor, lipsa antecedentelor penale, contribuţia minimă la săvârşirea faptelor, situaţia familială: căsătorită, având un copil în întreţinere); de asemenea, s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor legii penale mai favorabile (recalificarea faptelor şi reducerea pedepselor).
Pentru ceilalţi inculpaţi, dar şi pentru cei doi inculpaţi anterior menţionaţi, motivele de recurs - astfel cum au fost susţinute oral cu ocazia dezbaterilor, sunt menţionate în încheierea de dezbateri şi amânarea pronunţării prezentei decizii.
Examinând recursurile declarate, Înalta Curte reţine următoarele:
Cadrul procesual al examinării recursurilor este cel prevăzut de art. 3851 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 care abrogat expres şi, respectiv, a modificat substanţial cazurile de casare prevăzute în textul art. 3859 C. proc. pen. anterior.
De asemenea, Înalta Curte va avea în vedere intrarea în vigoare a noului C. pen., urmând a se stabili, pe instituţii autonome, legea penală mai favorabilă, inclusiv prin observarea principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac.
Cu privire la recursul declarat de inculpata M.D.L., Înalta Curte - în raport cu situaţia decurgând din încheierea din data de 04 iulie 2013, pronunţată de curtea de apel, dar şi de înscrisul depus la dosar - apreciază îndeplinite cerinţele art. 3853 rap. la art. 364 C. proc. pen.
I. În raport cu abrogarea expresă a cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi pct. 18 C. proc. pen. anterior, dar şi cu limitarea incidenţei cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că nu mai poate da curs acelor solicitări ale recurenţilor-inculpaţi care vizează reindividualizarea judiciară a pedepselor prin reevaluarea situaţiei personale ale acestora potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. anterior ori ale dispoziţiilor art. 74 C. pen. anterior, inclusiv cu referire la modalităţi de individualizare judiciară a executării pedepselor neprivative de libertate (art. 81 sau art. 861 C. pen. anterior). De asemenea, Înalta Curte - urmare aceleiaşi Legi nr. 2/2014 - nu mai poate examina şi modifica, prin reevaluarea probelor, situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel pe baza probelor administrate, nefiind deci posibilă o soluţie de achitare pe fond, astfel cum au solicitat unii dintre inculpaţi, ca urmare a reevaluării mijloacelor de probă.
Prin invocarea de către apărare a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., ca urmare a adoptării Legii nr. 2/2013, dar şi a expunerii de motive a adoptării acesteia, nu se poate ajunge la repunerea în discuţie a existenţei faptelor în materialitatea lor (pretinsa lipsă a elementului material al infracţiunilor), adică - în sinteză - la constatarea inexistenţei faptelor în materialitatea lor sau a reţinerii altor fapte în locul celor deja reţinute de instanţele anterioare, deoarece, conform voinţei legiuitorului (exprimată prin abrogarea expresă a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.), instanţa de recurs (ulterior judecării apelului de către instanţa de prim control judiciar) nu mai este îndrituită să reexamineze probatoriul administrat şi să modifice situaţia de fapt în cauza penală, controlul judiciar în recurs - după adoptarea Legii nr. 2/2013 - vizând exclusiv corecta aplicare a legii la faptele reţinute de instanţele anterioare.
Or, din această perspectivă, Înalta Curte constată, aşa cum legal şi temeinic a stabilit instanţa de apel, că faptele inculpaţilor realizează elementele constitutive ale infracţiunilor (acţiunea/fapta incriminată de textul de lege, urmarea imediată, legătura de cauzalitate şi, în sfârşit, elementul subiectiv-intenţia); de altfel, chiar din declaraţiile inculpaţilor - confirmate de întregul probatoriu administrat - rezultă că aceştia nu se neagă, în esenţă, existenţa faptelor în materialitatea lor.
Recursurile inculpaţilor vor fi însă admise având în vedere intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014, în cursul judecăţii, a noului C. pen., dar şi a modificării limitelor de pedeapsă, ceea ce - conform art. 5 - impune stabilirea şi aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de pedeapsă pentru infracţiunile săvârşite.
În urma examinării comparative a celor două legi (Codul penal anterior şi actualul Cod penal), cu referire la instituţiile autonome incidente, Înalta Curte constată - reţinând şi principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac - următoarele:
- faptele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, au fost recalificate de legiuitor ca fapta prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., limitele de pedeapsă fiind reduse de la 5 - 20 de ani închisoare la 3 - 10 ani închisoare;
- pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, pentru care limitele de pedeapsă erau de 5 - 15 ani închisoare, în urma recalificării faptei în art. 210 C. pen., limitele de pedeapsă sunt de 3 - 10 ani închisoare;
- forma continuată a infracţiunii, astfel cum era configurată prin dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, este mai favorabilă în raport cu noua configurare prevăzută de art. 35 C. pen. actual deoarece aplicarea noii legi ar presupune reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni, în concurs, cu aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă, în loc de reţinerea unei singure infracţiuni cu o pluralitate de acţiuni/acte materiale şi aplicarea facultativă a unui spor de pedeapsă;
- în condiţiile în care "concursul de infracţiuni" este apreciat ca instituţie autonomă, se vor aplica dispoziţiile art. 33 - 34 C. pen. anterior, care nu impuneau aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă;
- cu referire la pedepsele complementare şi accesorii, se va aplica noua lege, ca fiind mai favorabilă, pentru toate infracţiunile fiind prevăzute pedepse complementare, şi - pe cale de consecinţă - având în vedere dispoziţiile art. 65 alin. (1) C. pen. actual se va aplica şi pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi; noua lege este mai favorabilă având în vedere durata mai redusă pentru care se pot dispune pedepsele complementare.
În consecinţă, în raport cu noile recalificări juridice a faptelor de către legiuitor, şi de limitele de pedeapsă, se vor stabili pedepse adaptate corespunzător pentru fiecare inculpat.
Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Public pentru următoarele motive:
Prima critică din motivele de recurs ale procurorului - referitoare la compatibilitatea dintre subiectul activ al infracţiunii predicat şi subiectul activ al infracţiunii de spălarea banilor - este întemeiată.
În primul rând, se reţine că Înalta Curte a adoptat o jurisprudenţă constantă cu privire la problema de drept constând în aceea că subiectul infracţiunii predicat poate fi, în anumite condiţii, şi subiectul activ al infracţiunii de spălarea banilor, mai multe decizii fiind în sensul acceptării acestei identităţi de subiect activ (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Deciziile nr. 1386/2004, 4072/2008, 1562/2009, 2422/2009, 1230/2011, 168/2013 şi 836/2003, argumentele juridice ale acestei ultime decizii fiind ample, inclusiv cu referire la dreptul comparat); împrejurarea că în alte decizii ale Înaltei Curţi nu a fost abordată această problemă de drept, decizii la care s-a referit şi apărarea, este legată numai de faptul potrivit căruia, în recurs, se soluţiona exclusiv calea de atac a inculpatului - neexistând recursul procurorului, situaţie care impunea respectarea principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac.
În al doilea rând, examinarea cadrului legislativ şi jurisprudenţei din alte state confirmă - în acelaşi sens - modul de soluţionare a aspectului de drept constând în aceea că subiectul infracţiunii predicat poate fi, în anumite condiţii, şi subiectul activ al infracţiunii de spălarea banilor ("infracţiunea de autospălare de bani"), nefiind lezat principiul non bis in idem (legislaţia şi jurisprudenţă din Statele Unite ale Americii, Elveţia, Spania, Franţa).
În doctrina juridică, dar şi în activitatea judiciară, pentru reţinerea existenţei concursului între infracţiunea predicat şi infracţiunea de spălare a banilor ("infracţiunea de autospălare a banilor") este aplicabilă teoria "actelor neutre de consum".
În conformitate cu această teorie, de principiu, "(...) se exclud din sfera încadrării juridice la infracţiunea de spălarea banilor acele fapte care constau în simpla folosire a veniturilor ilicite sau transformarea lor în bunuri de consum de care profită direct autorul sau persoanele care au participat la infracţiunea predicat, pentru că - în aceste cazuri - nu este pus în pericol bunul juridic, concurenţa loială de pe piaţă. În schimb, se aplică concursul real de infracţiuni, infracţiunea predicat şi infracţiunea de spălare de bani, atunci când veniturile ilicite se folosesc pentru o activitate comercială sau o activitate de investiţii".
În consecinţă, se susţine că organele judiciare trebuie să stabilească răspunsul la întrebarea "Cu ce scop se cumpără bunul, bunurile: acela de a spăla banii printr-o activitate comercială sau activitate de investiţii?", de cele mai multe ori fiind evidente folosirea unor procedee, metode, mijloace laborioase specifice comportamentului infracţional al spălării banilor. Astfel, cumpărarea de către subiectul activ al infracţiunii de trafic de persoane a unui bun în folosul său nu reprezintă, în sine, spălare de bani, dar, dacă acest bun este cumpărat pentru a fi vândut în anumite condiţii de timp şi spaţiu, şi astfel să contribuie la creşterea veniturilor sale care, de fapt, provin din activităţi ilicite, există un exemplu de spălare de bani.
Or, din această perspectivă, actele şi lucrările dosarului nu oferă un răspuns neechivoc cu privire la scopul pentru care inculpatul G.E. a achiziţionat, pe numele său, bunurile menţionate în recursul procurorului (spre exemplu, cu privire la imobilele-casă din oraşul Călimăneşti se reţine că două au o suprafaţă de circa 60 mp fiecare, iar alte două au suprafeţele 133 mp, respectiv, 208 mp, neexistând probe care să confirme o valoare ridicată de circulaţie/de piaţă a acestora). Este corectă menţiunea acuzării potrivit căreia "investiţiile în domeniul imobiliar constituie o metodă uitată frecvent de traficanţii de persoane în scopul spălării produselor infracţiunilor", însă - aşa cum s-a arătat - nu este probat, dincolo de orice dubiu rezonabil, scopul cu care inculpatul a achiziţionat bunurile respective, actele şi lucrările dosarului nerelevând folosirea unor metode, mijloace, procedee etc. specifice activităţilor infracţionale de spălare de bani.
Cu privire la critica procurorului referitoare la neaplicarea instituţiei confiscării extinse asupra bunurilor (imobile - terenuri şi casele edificate pe acestea, bijuterii) se constată că nu este întemeiată; chiar în motivele de recurs se menţionează că aceste bunuri ar fi fost obţinute ca urmare a activităţii infracţionale desfăşurată în perioada 2003 - 2008 (pag. 3 din motivele scrise de recurs), introducerea în sistemul juridic naţional a măsurii confiscării extinse fiind realizată ulterior acestei perioade, prin Legea nr. 63 din 17 aprilie 2012.
Prin Decizia nr. 78 din 11 februarie 2014, Curtea Constituţională, admiţând o excepţie de neconstituţionalitate a stabilit că "dispoziţiile referitoare la confiscarea extinsă sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai faptelor săvârşite sub imperiul noii soluţii legislative care a intervenit de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 63/2012, respectiv, 22 aprilie 2012".
De asemenea, sunt neîntemeiate şi criticile procurorului referitoare la neaplicarea măsurii confiscării speciale a aceloraşi bunuri aparţinând inculpatului, după caz, în temeiul a art. 118 lit. e) C. pen. ant., art. 19 din Legea nr. 678/2001, respectiv, art. 25 din Legea nr. 656/2002, întrucât, pe de o parte, nu există probe potrivit cărora acestea: 1) ar fi bunuri dobândite prin săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală pentru care a fost trimis în judecată (art. 118 lit. e) C. pen. ant.); 2) ar fi bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane pentru care a fost trimis în judecată (art. 19 din Legea nr. 678/2001); în sfârşit, art. 25 din Legea nr. 656/2002 se referă la consecinţele legate de confiscarea banilor, valorilor, bunurilor în cazul săvârşirii faptelor incriminate ca infracţiune de spălare de bani, fapte însă nedovedite în prezenta cauză penală.
Faţă de cele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., reţinând şi dispoziţiile noului C. proc. pen. cu privire cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGE
D E C I D E
I. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Vâlcea împotriva Deciziei penale nr. 78/A/MF din 21 iunie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
II. Admite recursurile declarate de inculpaţii G. (fostă C.) D.F., G. (fostă C.) F., G.M.B., G. (fostă D.) C., M. (fostă G.) D.L. şi G.E., casează în parte decizia atacată şi Sentinţa penală nr. 355 din 17 octombrie 2012 a Tribunalului Vâlcea, secţia penală, numai cu privire la aplicarea disp. art. 5 C. pen., şi rejudecând în aceste limite:
1. cu privire la inculpatul G.E.:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.
- reduce pedeapsa la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen, anterior;
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
- reduce pedeapsa la 1 an închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului drepturile prev.de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 33 - 35 C. pen. anterior contopeşte pedepsele şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Deduce din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive de la 15 octombrie 2008 la 7 mai 2010.
2. Cu privire la inculpata G. (fostă C.) F.:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.
- reduce pedeapsa la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
- reduce pedeapsa la 1 an şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. anterior.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 33 - 35 C. pen. anterior contopeşte pedepsele şi aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Deduce din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive de la 15 octombrie 2008 la 7 mai 2010.
3. Cu privire la inculpata G. (fostă D.) C.:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.
- reduce pedeapsa la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
- reduce pedeapsa la 1 an închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.;
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 33 - 35 C. pen. anterior contopeşte pedepsele şi aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Deduce din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive de la 15 octombrie 2008 la 7 mai 2010.
4. Cu privire la inculpatul G.M.B.:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.
- reduce pedeapsa la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului drepturile prev.de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
- reduce pedeapsa la 1 an închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 33 - 35 C. pen. anterior contopeşte pedepsele şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă, complementară.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Deduce din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive de la 15 octombrie 2008 la 7 mai 2010.
5. Cu privire la inculpata G.D.F.:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.
- reduce pedeapsa la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru complicitate la trafic de persoane prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.anterior;
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
- reduce pedeapsa la 1 an închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 33 - 35 C. pen. anterior contopeşte pedepsele şi aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Deduce din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive de la 15 octombrie 2008 la 7 mai 2010.
6. Cu privire la inculpata M. (fostă G.) D.L.:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.
- reduce pedeapsa la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru complicitate la trafic de persoane prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
- reduce pedeapsa la 1 an închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen..
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 33 - 35 C. pen. anterior contopeşte pedepsele şi aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Deduce din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive de la 3 septembrie 2009 la 7 mai 2010.
III. Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Vâlcea şi inculpaţi rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, pentru fiecare inculpat, în sumă de câte 100 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1046/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1057/2014. Penal → |
|---|
