ICCJ. Decizia nr. 1074/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1074/2014

Dosar nr. 1935/89/2009*

Şedinţa publică din 26 martie 2014

Deliberând asu.pra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi de partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL - prin reprezentant R.S., Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 157 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Vaslui a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul A.I. a fost trimis în judecată, din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., formulată de inculpat prin apărător.

Pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I., cu domiciliul în comuna Roşieşti, judeţul Vaslui, fără antecedente penale, întreprinzător privat, la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

Pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

A fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL Bucureşti. S-a constatat că prejudiciul cauzat de inculpatul A.I. prin infracţiunea de înşelăciune este de 59.000 euro.

În baza art. 1.4 şi 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.I. să-i achite părţii civile SC B.S.T.D.I. SRL Bucureşti suma de 59.000 euro cu titlu de despăgubiri civile urmând ca restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă, inclusiv acordarea penalităţii de 1 % pentru fiecare zi de întârziere prevăzută în convenţie, să fie valorificate potrivit dispoziţiilor legii civile.

S-a constatat că suma de 59.000 euro ce reprezintă prejudiciul cauzat de inculpat prin infracţiunea ce face obiectul cauzei este inclusă în suma înscrisă în angajamentul de plată dat de inculpat şi autentificat din 30 ianuarie 2007 şi care constituie titlu executoriu. A fost obligat inculpatul A.I. la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.

A fost admisă în parte cererea privind obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL Bucureşti.

În baza art. 193 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.I. să achite părţii civile S.C B.S.T.D.I. SRL Bucureşti suma de 15.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare şi a fost respinsă • cererea părţii civile pentru diferenţa până la suma de 23.274 lei.

Pentru a hotăra astfel, prima instanţa a reţinut următoarele:

Inculpatul A.I. este cetăţean al comunei Roşieşti şi are în proprietate o moară şi o presă de ulei. Numitul R.S. este cetăţean danez şi este profesor universitar la Universitatea din Copenhaga, în specialitatea agronomie. Este reprezentantul SC B.S.T.D.I. SRL Bucureşti, care are ca principală activitate cultivarea legumelor, a specialităţilor horticole şi a produselor de seră:

Având în vedere specialitatea în care lucrează R.S., acesta s-a hotărât să cumpere terenuri agricole în România. Pentru aceasta, a luat legătura cu numitul Ş.I., agent imobiliar al SC S. SRL Focşani. Acesta i-a comunicat că are informaţii precum că un cetăţean de pe raza corn. Roşieşti, jud. Vaslui oferă teren spre vânzare în această zonă.

La data de 17 octombrie 2006, între SC B.S.T.D.I. SRL Bucureşti, reprezentată de R.S. şi SC S. SRL Focşani, reprezentată de Ş.I. s-a încheiat contractul de reprezentare pentru cumpărarea unor bunuri imobile, contract având ca obiect servicii de intermediere a unor tranzacţii imobiliare privind achiziţionarea a 350 ha teren agricol în extravilanul com. Roşieşti, jud. Vaslui.

Inculpatul A.I. are o moară în com.Roşieşti şi,.din discuţiile cu diferiţi cetăţeni din sat, a aflat că sunt persoane doritoare să-şi vândă terenurile.

Aşa du.pă cum el însuşi a declarat, nu a discutat cu toţi proprietarii terenurilor, pe care ulterior le-a prezentat lui R.S. spre vânzare, ci doar cu acei proprietari care veneau la moară. Preţul contractului a fost stabilit la 17.500 euro, dacă valoarea tranzacţiei este sub 2.000.000 euro.

A doua zi, în data de 18 octombrie 2006, R.S. şi Ş.I. au mers în com. Roşieşti, unde s-au întâlnit cu A.I. Acesta i-a prezentat lui R.S. o hartă a unei su.prafeţe de teren luată la Primărie, iar apoi au mers pentru a vedea efectiv terenul. Aici, inculpatul i-a arătat părţii vătămate o su.prafaţă mare de teren spunându-i că în acea zonă ar putea cumpăra teren pentru partea civilă.

Partea vătămată R.S. a luat probe de sol şi a fost de acord să cumpere teren în acea zonă.

În aceeaşi zi, între S.C B.S.T.D.I. SRL Bucureşti, reprezentată de R.S. şi inculpatul A.I., s-a încheiat contractul de prestări servicii, prin care inculpatul a fost mandatat să cumpere, în numele părţii vătămate, terenuri agricole în localitatea Roşieşti în su.prafaţă de 350 ha. Contractul a fost semnat de cele două părţi.

S-a încheiat şi anexa 1 la contract, care a fost semnată de data aceasta şi de Ş.I., în care s-a stabilit ca preţul unui ha să fie de 625 euro, iar cei trei să su.porte 33% din cheltuielile ce revin până la întocmirea actului final de vânzare cumpărare.

În aceeaşi zi, partea vătămată i-a dat inculpatului 32.000 euro pentru achiziţionarea a 50 ha teren urmând ca, ulterior, să-i mai dea bani pentru alte 50 ha.

Potrivit contractului, inculpatul urma să identifice terenurile agricole pe raza loc. Roşieşti, să verifice dacă acele terenuri nu sunt indisponibilizate sau grevate de sarcini, urmărite pentru datorii, scoase din circuitul civil sau dacă au mai fost înstrăinate.

În vederea achiziţionării terenurilor identificate şi convenite de comun acord să fie cumpărate, mandantul urma să acorde mandatarului avansuri băneşti ce urmau a fi justificate de către mandatar prin documente justificative. în schimbul încheierii actelor juridice menţionate, mandantul urma să achite mandatarului un comision stabilit între părţi pentru fiecare tranzacţie finalizată.

Partea vătămată s-a întors acasă în Danemarca, iar inculpatul A.I. a început să caute terenuri pentru a le cumpăra.

A pus un anunţ la primărie prin care îşi exprima intenţia de a cumpăra 500 ha teren agricol pe raza comunei Roşieşti.

Ca urmare a acestui anunţ, a fost contactat de mai mulţi proprietari care i-au făcut procuri pentru a vinde în numele lor terenurile către S.C. B.E.S.T.I.D. SRL Bucureşti.

A reuşit să achiziţioneze cu acte autentice su.prafaţa de 23,63 ha teren.

În data de 6 noiembrie 2006, inculpatul A.I. i-a trimis prin fax părţii vătămate un act sub semnătură privată, semnat de el şi de Ş.I., în care i-a adus la cunoştinţă părţii vătămate că s-au întocmit acte de vânzare-cumpărare pentru su.prafaţa . de 50 ha teren (deşi în realit. a)te erau acte doar pentru su.prafaţa de 23,63 ha).

Partea vătămată R.S. i-a cerut acte doveditoare, iar inculpatul i-a trimis -prin fax procurile date de proprietari. Partea vătămată a constatat că su.prafaţa de teren nu este de 50 ha şi i-a solicitat să-i trimită toate procurile, moment în care inculpatul A.I. i-a spus că i s-a stricat faxul, partea vătămată crezând această variantă.

Fiind convins că inculpatul a cumpărat 50 ha teren, partea vătămată i-a mai trimis, în data de 10 noiembrie 2006, încă 32.000 euro, pentru achiziţionarea a încă 50 ha teren. A plătit, totodată, şi comisionul către Ş.I., conform înţelegerilor dintre părţi.

Din banii primiţi de la partea vătămată, inculpatul A.I. şi-a modernizat presa de ulei, cheltuind aproximativ 40.000 lei în loc să cumpere terenuri, fără a-i spune părţii vătămate acest aspect.

În luna decembrie 2006, partea vătămată a venit în România să semneze actele autentice pentru cele-100 ha teren despre care ştia că sunt cumpărate.

Pentru a-i crea convingerea că a cumpărat 100 ha teren, inculpatul A.I. a luat de la primărie copii de pe mai multe titluri de proprietate, însă le-a xerocopiat doar pe faţă, unde este trecută su.prafaţa totală a terenurilor, întrucât pe verso se putea vedea locaţia exactă a parcelelor, locaţie care nu coincidea în totalitate cu cea stabilită conform înţelegerii.

Partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul şi a constatat că acesta are acte autentice doar pentru su.prafaţa de 23,63 ha teren. L-a întrebat unde sunt actele pentru restul su.prafeţei, moment în care inculpatul i-a prezentat copiile titlurilor de proprietate, afirmând că actele sunt la notar la Bârlad, iar în două săptămâni pot fi semnate actele autentice.

Partea vătămată a adunat su.prafeţele de teren de pe titlurile de proprietate prezentate de inculpat şi a constatat că sunt în total 90 ha. A spus .că e bine aşa şi au mers la notar, unde partea vătămată a semnat actele pentru su.prafaţa de 23,63 ha teren.

Tot atunci, inculpatul A.I. a întrebat partea vătămată dacă nu doreşte să cumpere teren într-o zonă alăturată celei convenite iniţial. Au mers împreună şi au văzut terenul, iar partea vătămată R.S. a fost de acord să cumpere.

Au încheiat contractul, datat 8 decembrie 2006, prin care A.I. se obliga să cumpere părţii vătămate teren agricol pe raza com. Roşieşti (200 ha), în pct. „I. 2" şi „I. 3", stabilind un preţ de 600 euro/ha.

Pentru achiziţionarea acestor terenuri, partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 7.000 euro (din care 5.800 euro în bani şi 1.200 euro reprezintă contravaloarea unui calculator pe care partea vătămată l-a cumpărat din Danemarca), du.pă care s-a reîntors în Danemarca.

Du.pă ceva timp, tot în cursul lunii decembrie 2006, inculpatul A.I. l-a sunat pe R.S. şi i-a spus că există posibilitatea de a cumpăra mai mult teren odată întrucât ştie nişte profesori care stau în Bucureşti şi care vin în luna ianuarie 2007 acasă la Roşieşti, care au titlu comun de proprietate, doresc să vândă, fiind un moment prielnic pentru a cumpăra.

Partea vătămată a crezut cele spuse de inculpat şi i-a trimis 20.000 euro printr-un nepot de-al său ce studiază în Bucureşti, numitul K.K., în data de 20 decembrie 2006.

Inculpatul a declarat că banii primiţi de la partea vătămată şi pentru executarea celui de-al doilea contract i-a cheltuit tot pentru modernizarea presei de ulei.

La sfârşitul lunii ianuarie 2007, partea vătămată l-a sunat pe inculpat pentru a-l întreba care este situaţia cu terenurile, întrucât avea câteva zile libere şi dorea să vină în România.

Inculpatul nu a răspuns la telefon, iar partea vătămată a început să se îngrijoreze. Atunci a primit un e-mail de la fiul inculpatului în care era anunţat că tatăl său cheltuise banii pe care i-a trimis partea vătămată şi că, dacă vrea să mai cumpere un teren, să mai trimită bani.

Abia atunci partea vătămată a realizat ce se întâmplă şi a venit.de urgenţă în România. R.S. a fost aşteptat de inculpatul A.I. la aeroport, ia acesta i-a spus că nu mai are banii pe care i i-a trimis întrucât a plătit o amendă către de organele de control.

Au venit amândoi la Vaslui, iar aici partea vătămată R.S. a mai cumpărat 15 ha teren direct de la proprietarii pe care-i găsise inculpatul, însă a plăti cu banii pe care-i avea la el.

În vederea recu.perării prejudiciului, partea vătămată i-a solicitat să facă un angajament de plată la notariat, autentificat din 30 ianuarie 2007, angajament de plată care a fost pus în executare, însă prejudiciul nu a fost recuperat.

Inculpatul nu a recunoscut fapta susţinând, în esenţă, că între el şi partea civilă a fost încheiat un contract de prestări servicii a cărui derulare s-a blocat ca urmare a faptului că partea civilă nu a mai primit bani.

S-a reţinut că susţinerile inculpatului sunt adevărate sub un prim aspect, în sensul că între el şi partea civilă a existat o convenţie civilă în executarea căreia partea civilă se obliga să-i achite acestuia, în avans, sumele necesare pentru achiziţionarea la fiecare tranşă a către 50 ha teren. Inculpatul se obliga să identifice su.prafeţele de teren ce puteau fi cumpărate, să verifice care era situaţia juridică a acelor terenuri şi să facă demersuri pentru întocmirea actelor autentice în vederea cumpărării acelor su.prafeţe de teren în numele părţii civile.

S-a reţinut că, în executarea acestui contract, în primă fază, ambele părţi şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contract. Partea vătămată a achitat suma de 62.000 euro, iar inculpatul a iniţiat demersuri pentru: identificarea proprietarilor, lămurirea acestora pentru a vinde, stabilirea situaţiei juridice a terenurilor, în contextul în care, însă, inculpatul a cheltuit o parte din bani şi pentru alte lucrări, respectiv modernizarea presei de ulei şi nu putea continua activitatea de achiziţionare de terenuri, a hotărât să-i creeze părţii vătămate o aparenţă juridică ce nu corespundea cu realit. a)tea pentru a o determina să menţină convenţia civilă şi să dea în continuare bani sub pretextul că urma să cumpere în continuare terenuri. Astfel, la 06 noiembrie 2006 inculpatul i-a trimis părţii vătămate un fax cu o notă în care o anunţa că a cumpărat 50 ha şi că pentru continuarea activităţii trebuie să-i mai trimită bani. La solicitarea părţii vătămate, inculpatul i-a trimis copii de pe actele încheiate şi când partea vătămată i-a cerat explicaţii, întrucât din acte rezulta că a cumpărat o su.prafaţă mai mică, acesta a motivat că i s-a stricat faxul şi nu mai poate trimite copii de pe toate actele.

S-a apreciat că acesta este momentul în care inculpatul a început activitatea lui de inducere în eroare a părţii vătămate, activitate fără de care partea vătămată nu ar mai fi executat în continuare contractul în condiţiile stipulate.

În acest context, s-a constatat că prejudiciul cauzat prin infracţiune îl reprezintă suma de 29.000 euro, respectiv 204.768,7 lei, calculat la cursul de schimb al monedei euro în lei la data fiecărei plăţi.

Instanţa de fond a reţinut că inculpatul a indus în eroare partea vătămată şi a menţinut-o în această stare pentru executarea în continuare a contractului, cauzându-i un prejudiciu, scopul fiind obţinerea pentru sine a unui interes material. S-a reţinut că este su.port probatoriu atât susţinerea inculpatului precum că ar fi folosit banii primiţi de la partea vătămată pentru modernizarea presei de ulei şi că i-ar fi folosit în acest scop cu acordul acesteia, precum şi aceea că banii folosiţi ar fi reprezentat comisionul ce i se cuvenea pentru întreaga afacere proiectată, respectiv cumpărarea su.prafeţei de 350 ha teren. Potrivit prevederilor contractului, inculpatul ca mandatar putea solicita plata unui comision convenit însă pentru fiecare tranzacţie finalizată.

S-a constatat că prejudiciul cauzat prin infracţiune este nerecu.perat, iar valoarea stabilită prin expertiza extrajudiciară şi care, de altfel, nu constituie o probă în sensul C. proc. pen., stabileşte o sumă pe care ar datora-o inculpatul părţii civile în condiţiile în care se iau în calcul inclusiv su.prafeţele de teren plătite de partea civilă din bani proprii şi care nu au legătură cu. suma de 59.000 euro reţinută ca prejudiciu cauzat prin infracţiune.

Ca atare, s-a stabilit că fapta inculpatului realizează conţinutul infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen., iar agravanta prev. de art. 215 alin. (5) C. pen. este determinată de prejudiciul care, calculat la cursul de schimb al monedei euro la data efectuării fiecărei plăţi, depăşeşte suma de 200.000 lei, pentru acest considerent fiind respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru infracţiunea săvârşită, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă la individualizarea căreia au fost avute în vedere gradul de.pericol social concret al faptei comise, datele privind persoana inculpatului şi atitudinea acestuia în timpul procesului. Pentru conduita bună avută de inculpat înainte de săvârşirea faptei, prima instanţă a apreciat că în favoarea acestuia poate fi reţinută circumstanţa judiciară atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., situaţie în care pedeapsa aplicată inculpatului s-a situat sub minimul special prev. de lege pentru fapta comisă, apreciindu-se că, dat fiind pericol social al faptei comise, precum şi atitudinea inculpatului în timpul procesului penal, nu sunt elemente care să îndreptăţească aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat apel inculpatul A.I. şi partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL, criticând-o pentru nelegalit. a)te şi netemeinicie.

Partea civilă a criticat sentinţa în latura civilă a cauzei, susţinând ca s-a reţinut cuantumul prejudiciului ca fiind, de 59.000 euro, în condiţiile în care s-a făcut dovada existenţei prejudiciului în cuantum de 74.000 euro.

Inculpatul a criticat sentinţa atât în latura penală, cât şi civilă, susţinând, în esenţă, că neexecutarea unor dispoziţii din contracte civile poate atrage sancţiuni civile, dar nu şi penale, întrucât lipsesc elemente constitutive esenţiale ale infracţiunii de înşelăciune şi, astfel, a solicitat achitarea în temeiul art. ll raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării acesteia, în temeiul art. 81 C. pen. Cu privire la prejudiciu, a susţinut că acesta nu este de 59 mii euro, ci cel mult de 32 mii euro, reprezentând cea de a doua tranşă de bani în derularea contractului cu partea civilă.

1.2. Prin Decizia penală nr. 54 din 17 martie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul A.I. şi de partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 157 din data de 14 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Vaslui, care a fost menţinută.

S-a apreciat ca hotărârea atacată îndeplineşte condiţiile de legalitate si temeinicie pentru a fi menţinută iar criticile invocate sunt nefondate.

împotriva deciziei penale anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL şi inculpatul A.I.

Recursul inculpatului a fost fundamentat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 17, 18 şi 14 C. proc. pen. Critica principală, circumscrisă primului caz de casare a vizat adoptarea unei soluţii de casare a deciziei penale atacate şi de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de apel invocându-se că hotărârea nu este motivată.

Criticile referitoare la celelalte cazuri de casare, invocate în subsidiar, au vizat pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpatului în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la ari 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind intenţia şi, respectiv, reţinerea greşitei încadrări juridice a faptei şi, prin înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen., redozarea pedepsei aplicate inculpatului, iar sub. aspectul modalităţii de executare a pedepsei, să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Cât priveşte recursul părţii civile, acesta nu a fost motivat în scris, iar cu prilejul formulării concluziilor orale, apărătorul ales al acesteia a susţinut că există un act autentic prin care inculpatul recunoaşte întreaga sumă de bani pe care o datorează şi, ca atare, a precizat că nu mai susţine recursul părţi civile, lăsând la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa cu privire la acesta.

1.3. Prin Decizia nr. 3723 din data de 21 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-au dispus următoarele:

S-au admis recursurile declarate de partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL şi de inculpatul A.I. împotriva Deciziei penale nr. 54 din 17 martie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

S-a casat decizia penală atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Iaşi.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 378 alin. (3) C. proc. pen., instanţa de apel este obligată să se pronunţe asu.pra tuturor motivelor de apel invocate, ceea ce presu.pune îndatorirea acesteia de a răspunde la fiecare dintre criticile şi apărările formulate, în vederea garantării intereselor legitime ale părţilor în proces şi respectării caracterului echitabil al procedurii judiciare în care părţile sunt implicate.

Noţiunea de „proces echitabil" presupune ca instanţele să examineze efectiv problemele esenţiale şi argumentele decisive pentru soluţionarea cauzei şi să indice cu suficientă claritate motivele pe care îşi întemeiază deciziile întrucât numai în acest mod părţile pot exercita efectiv căile de atac prevăzute de lege, iar instanţa de control judiciar poate realiza o analiză completă a legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate.

În cauză s-a reţinut că hotărârea instanţei de apel nu cu.prinde o analiză proprie, temeinică a criticilor aduse de inculpat şi de partea civilă cu privire la întinderea prejudiciului, încadrarea juridică a faptei, existenţa intenţiei de inducere în eroare, pedeapsa aplicată inculpatului de către instanţa de fond prin sentinţa apelată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Înalta Curte a apreciat ca fiind întemeiată susţinerea recurentului inculpat potrivit căreia instanţa de apel s-a limitat la a-şi însuşi sentinţa tribunalului, fără a prezenta argumentele proprii care au convins-o să adopte hotărârea pronunţată, constatându-se sub acest aspect că instanţa de apel nu a procedat la o nouă examinare a cauzei şi nu a răspuns motivat la fiecare dintre apărările formulate.

Împrejurarea că hotărârea instanţei de apel nu cu.prinde o motivare detaliată cu privire la fiecare aspect invocat reprezintă şi o nerespectare a existenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind caracterul echitabil al procesului, nefiind examinate în mod real şi efectiv problemele esenţiale care au fost su.puse analizei instanţei.

În consecinţă, s-a constatat că este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., ceea ce conduce la adoptarea unei soluţii sprijinite pe dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. x) C. proc. pen., astfel că celelalte cazuri de casare invocate de recurentul inculpat nu au mai fost su.puse analizei instanţei.

1.4. Trimis spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, la data de 18 iunie 2012.

Partea civilă şi inculpatul au reiterat motivele invocate în apel. Astfel, partea civilă a susţinut că prejudiciul cert este de 74.629,875 euro şi vizează toate sumele primite de inculpat pe întreaga perioada de derulare a contractului.

Totodată partea civilă a solicitat şi reaprecierea probelor administrate în latura penală întrucât intenţia inculpatului de a o induce în eroare a existat încă de la încheierea contractului de prestări servicii din 18 octombrie 2006. Inculpatul a invocat din nou lipsa elementelor constitutive esenţiale ale infracţiunii de înşelăciune şi a solicitat achitarea în temeiul art. 11 raportat la 10 lit. d) C. proc. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, date şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui s-au dispus următoarele: „punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului A.I., cu domiciliu, în Focșani, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi neînceperea urmăririi penale faţă de numitul Ş.I., domiciliat în mun. Bucureşti, şi reşedinţa în mun. Focşani, judeţul Vrancea, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen."

Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut situaţia de fapt expusă în considerentele hotărârii apelate.

Prin rechizitoriu s-a reţinut că „intenţia inculpatului A.I. de a induce în eroare partea vătămată reiese, în primul rând, din actul încheiat la data de 6 noiembrie 2006, prin care inculpatul i-a adus la cunoştinţă părţii vătămate că a cumpărat 50 ha teren, deşi în realitate cumpărase doar 23,63 ha, in al doilea rând, intenţia de a înşela a rezultat din faptul că inculpatul i-a prezentat părţii vătămate mai multe xerocopii (faţă) ale unor titluri de proprietate, afirmând că actele pentru cumpărarea acelor terenuri sunt la notariat, în condiţiile în care el nici nu discutase cu proprietarii."

Au fost audiaţi în calitate de martori proprietarii ce figurau pe acele titluri de proprietate, precum şi Ş.I., reprezentantul S.C S. SRL Focşani cu care partea vătămată încheiase contractul din data de 17 octombrie 2006.

Inculpatul a fost de acord să dea declaraţie în cauză. El a susţinut că în"baza convenţiei civile pe care a avut-o cu partea vătămată, a cumpărat 48 ha teren şi a primit, în tranşe, de la partea vătămată 91.000 euro, în care este inclusă şi contravaloarea unui laptop. Nu a fost stabilit un termen în care trebuia să achiziţioneze terenurile pentru partea vătămată, iar asu.pra comisionului, părţile au convenit ulterior ca acesta să reprezinte diferenţa dintre preţul plătit la hectar şi 625 euro, fără a fi precizata o sumă fixa. Inculpatul a folosit partea din bani ce i se cuvenea ca şi comision pentru modernizarea presei de ulei pe care o avea - cu acordul părţii vătămate.

Du.pă ce a achiziţionat cele 48 ha teren, inculpatul a făcut, în continuare demersuri pentru a identifica alte su.prafeţe de teren ce puteau fi cumpărate, dar partea - vătămată a renunţat să mai trimită bani.

La instanţa de fond, au fost audiaţi martorii din lucrări: P.S., C.G., C.M. - persoane cu privire la care inculpatul a prezentat părţii civile copii de pe titlurile de proprietate cu motivarea că a făcut demersuri să cumpere su.prafeţele de teren înscrise în acestea.

Inculpatul şi-a propus în apărarea proba cu martorii: L.V., T.V., A.C., C.V., A.L., şi a depus la dosar un raport de expertiză contabilă extrajudiciară.

T.V., secretarul Primăriei Roşieşti, a declarat că inculpatul a prezentat la primărie contractul încheiat cu partea civilă, a specificat că doreşte să cumpere teren într-o anumită zonă şi a făcut afişe prin care prezenta oferta sa de a cumpăra teren. Ulterior inculpatul a făcut demersuri pentru a contacta persoane ce deţineau terenuri în acele zone şi pentru a rezolva situaţia juridică a unora dintre proprietari.

L.V. a declarat că inculpatul l-a contactat şi s-a încheiat între ei o convenţie privind vânzarea a 60 ari în pct. Chiricea. A primit de la inculpat suma de 9 milioane lei însă nu a mai fost încheiat contractul de vânzare cumpărare întrucât soţia martorului este plecată în Italia, şi trebuia să semneze şi ea.

Alexiu Lucica a declarat că inculpatul a ajutat-o să vândă o su.prafaţă de teren iar banii au fost daţi de cetăţeanul străin care a cumpărat teren. Inculpatul a făcut demersuri pentru refacerea titlului de proprietate şi a achitat costul pentru documentaţia cadastrală.

Inculpatul a depus la dosar un „Raport de expertiză financiar contabilă". Rezultă din concluziile acestei expertize extrajudiciare că suma pe care o are de plătit inculpatul faţă de SC B.S.T.D.I. SRL Bucureşti este 30.367,94 euro.

Cu ocazia rejudecării apelului, a fost ascultat şi martorul Hobjilă Constantin care a relatat că atât el cât şi alte persoane au vândut terenuri inculpatului care reprezenta o societate a unui cetăţean străin.

Actele se întocmeau la notariat, notarul i-a dat banii martorului, iar de acte se ocu.pa tot inculpatul. Acesta era contactat de oamenii din sat care aveau terenuri de vânzare.

Situaţia de fapt ce rezultă din întreg probatoriul administrat în toate fazele procesuale (plângerile şi declaraţiile părţii vătămate, ale inculpatului şi ale martorilor, copiile contractelor de vânzare cumpărare dintre inculpat (mandatar al SC B.S.T.D.I. SRL), chitanţele şi celelalte înscrisuri, este practic, până la un anumit moment dat, cea expusă în considerentele sentinţei atacate - respectiv sentinţa penală nr. 157 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Vaslui.

Astfel, inculpatul A.I. este cetăţean al com. Roşieşti şi are în proprietate o moară şi o presă de ulei.

Numitul R.S. este cetăţean danez şi este profesor universitar la Universitatea din Copenhaga,, în specialitatea agronomie. Este reprezentantul SC B.S.T.D.I. SRL Bucureşti care are ca principală activitate cultivarea legumelor, a specialităţilor horticole şi a produselor de seră.

Având în vedere specialitatea în care lucrează R.S. acesta s-a hotărât să cumpere terenuri agricole în România. Pentru aceasta a luat legătura cu un agent imobiliar, respectiv Ş.I. agent imobiliar al SC S. SRL Focşani. Acesta i-a comunicat că are informaţii precum că un cetăţean de pe raza corn. Roşieişti, jud. Vaslui oferă teren spre vânzare în această zonă.

La data de 17 octombrie 2006 între SC B.S.T.D.I. SRL Bucureşti, reprezentată de R.S. şi SC S. SRL Focşani, reprezentată de Ş.I. s-a încheiat contractul de reprezentare pentru cumpărarea unor bunuri imobile, contract având ca obiect servicii de intermediere a unor tranzacţii imobiliare privind achiziţionarea a 350 ha teren agricol în extravilanul corn. Roşieşti, jud. Vaslui.

Inculpatul A.I. are o moară în corn. Roşieşti şi, din discuţiile cu diferiţi cetăţeni din sat, a aflat că sunt persoane doritoare să-şi vândă terenurile. Aşa după cum el însuşi a declarat, nu a discutat cu toţi proprietarii terenurilor, pe care ulterior i-a prezentat lui R.S., ci doar cu acei proprietari care veneau la moară.

Preţul contractului a fost stabilit la 17.500 euro, dacă valoarea tranzacţiei era sub 2.000.000 euro.

La data de 18 octombrie 2006, R.S. şi Ş.I. au mers în corn. Roşieşti, unde s-au întâlnit cu inculpatul A.I.

Acesta i-a prezentat lui R.S. o hartă a unor suprafeţe de teren luată de la Primărie iar apoi au mers pentru a vedea efectiv terenul.

R.S. a luat probe de sol şi a fost de acord să cumpere teren în acea zonă.

În aceeaşi zi, între SC B.S.T.D.I. SRL Bucureşti, reprezentată de R.S. şi inculpatul A.I., s-a încheiat contractul de prestări servicii, prin care inculpatul â fost mandatat să cumpere în numele părţii vătămate terenuri agricole în localitatea Roşieşti în su.prafaţă de 350 ha. Contractul a fost semnat de cele două părţi.

S-a încheiat şi anexa 1 la contract, care a fost semnată de data aceasta şi de Ş.I., în care s-a stabilit ca preţul unui ha să fie de 625 euro, iar cei trei să su.porte 33% din cheltuielile ce revin până la întocmirea actului final de vânzare recumpărare.

În aceeaşi zi, R.S. i-a dat inculpatului 32.000 euro pentru achiziţionarea a 50 ha teren urmând ca, ulterior, să-i mai dea bani pentru alte 50 ha.

Potrivit contractului inculpatul urma să identifice terenurile agricole pe raza loc. Roşieişti, să verifice dacă acele terenuri nu erau indisponibilizate sau grevate de sarcini, scoase din circuitul civil.

În vederea achiziţionării terenurile identificate şi convenite de comun acord să fie cumpărate mandantul urma să acorde mandatarului avansuri băneşti ce urmau a fi justificate de către mandatar prin documente justificative. în schimbul încheierii actelor juridice menţionate, mandantul urma să achite mandatarului un comision stabilit între părţi pentru fiecare tranzacţie finalizată.

R.S. s-a întors în Danemarca, iar inculpatul A.I. a început să caute terenuri pentru a le cumpăra.

A pus un anunţ la Primărie prin care îşi exprima intenţia de a cumpăra 500 teren agricol pe raza comunei Roşieşti.

Ca urmare a acestui anunţ a fost contactat de mai mulţi proprietari care i-au făcut procuri pentru a vinde în numele lor terenurile către S.C. B.E.S.T.I.D. SRL Bucureşti.

A reuşit să achiziţioneze cu acte autentice su.prafaţa de 23,63 ha teren.

Du.pă încheierea contractului la data de 18 octombrie 2006, a arătat R.S., în declaraţia dată în faţa instanţei, că la sfârşitul lunii octombrie era în Africa când a fost sunat de Ş.I. care i-a spus că a întocmit formalităţile pentru 50 ha.

R.S. a reziliat contractul cu firma condusă de Ş.I. şi a încheiat, în nume personal, cu inculpatul, un nou contract de mandat, continuând finanţarea.

Astfel, prin rechizitoriu, se prezintă ca manopere dolosive utilizate de inculpat, faptul că i-ar fi spus lui R.S. că ar fi încheiat la data de 06 noiembrie 2006 contracte de vânzare-cumpărare pentru su.prafaţa de 50 ha teren şi în realitate ar fi cumpărat doar 23.63 ha. De asemenea s-a reţinut în rechizitoriu că inculpatul ar fi prezentat părţii vătămate mai multe xerocopii (faţă) a titlurilor de proprietate, afirmând că actele sunt la notariat.

Prima instanţă a reţinut că manoperele dolosive au constat într-un fax trimis de inculpat lui R.S.; când acesta a cerut explicaţii, întrucât din acte nu rezulta întreaga su.prafaţă, inculpatul ar fi afirmat că s-a stricat faxul şi că nu mai poate trimite copii de pe toate actele. In aceste condiţii R.S., i-a mai trimis inculpatului încă 32.000 euro.

Aceste aspecte sunt nedovedite, rezultând doar din declaraţia numitului R.S., care nu se coroborează însă cu alte mijloace de probă şi ele nu au aptitudinea de a determina o persoană să încheie sau să execute un contract.

Momentul încheierii contractelor şi clauzele esenţiale ale acestora sunt relevante la stabilirea existenţei sau nu a manoperelor de inducere în eroare a partenerului de natură a atrage existenţa infracţiunii de înşelăciune în convenţii.

Există două contracte de prestări servicii, unul încheiat cu SC B.S.T.D.I. SRL şi altul încheiat cu persoana fizică R.S. şi ambele contracte sunt analizate ca un tot.

La data de 18 octombrie 2006, inculpatul a încheiat cu SC B.S.T.D.I. SRL, reprezentată de R.S., în calitate de administrator, un contract prin care a fost mandatat să cumpere pentru această societate su.prafaţa de 350 ha teren pe raza comunei Roşieşti judeţul Vaslui.

La data semnării acestui contract de mandat a primit suma de 32.000 euro.

Inculpatul a încheiat cu R.S., persoana fizică, un alt contract la data de 08 decembrie 2006, în baza căruia a primit, la data încheierii contractului suma de 7.000 euro, iar la data de 20 decembrie 2006, suma de 20.000 euro.

R.S., prin adresa din 7 decembrie 2006 comunică către SC S. SRL Focşani, reprezentată de Ş.I., rezilierea în mod unilateral a contractului fără număr şi neînregistrat, încheiat la data de 17 octombrie 2006 între SC B.S.T.D.I. SRL şi SC S. SRL, prin care s-a intermediat cumpărarea a 350 ha teren agricol, pe raza judeţului Vaslui.

După ce se dispune rezilierea contractului încheiat cu SC B.S.T.D.I. SRL, se perfectează un nou contract, cu acelaşi obiect, la data de 08 decembrie 2006, cu persoana fizică R.S., în nume propriu.

Instanţa de fond a reţinut că data începerii acţiunii de inducere în eroare a partenerului de afaceri, data de 6 noiembrie 2006, stabilindu-se că acesta este „momentul în care inculpatul a. început activitatea lui de inducere în eroare a părţii vătămate, activitate fără de care partea vătămată nu ar mai fi executat în continuare contractul în condiţiile stipulate".

În speţă nu se poate vorbi de manopere de inducere în eroare a partenerului, la data încheierii contractului de mandat - 18 octombrie 2006. La 6 noiembrie 2006 era încheiat doar un singur contract cu SC B.S.T.D.I. SRL, contract care era deja în curs de executare.

Instanţa de fond a reţinut că, „fără a fi indusă în eroare partea vătămată nu ar mai fi executat în continuare contractul în condiţiile stipulate" dar nu a precizat care sunt aceste condiţii şi la care din contracte se referă, şi mai ales, nu a luat în considerare atitudinea subiectivă a părţii vătămate care îi preda în continuare sume de bani, inculpatului, pentru a continua activitatea.

R.S. s-a deplasat cu inculpatul la notar, ocazie cu care a constatat că nu se pot încheia acte decât pentru 23,63 ha, dar, cu toate acestea a acceptat să încheie un nou contract, în nume propriu şi i-a pus la dispoziţie sumele de bani necesare.

Textul legii, care încriminează infracţiunea de înşelăciune în convenţie face trimitere clară la clauzele esenţiale ale contractului şi stabileşte că partea înşelată trebuie adusă, prin activitatea frauduloasă a partenerului, în situaţia de a continua să recunoască aceste clauze esenţiale şi să le respecte, respectiv să le execute, deşi efectele sunt altele decât cele convenite la încheierea convenţiei.

În speţă, clauzele contractuale au caracter general şi permiteau părţilor întocmirea unor acte adiţionale care să consemneze: poziţionarea terenului, valoarea contractului, sumele pe care le are de încasat mandatarul pentru fiecare tranzacţie, conturile şi data la care se vărsau aceste sume.

Sumele acordate în avans mandatarului nu au fost consemnate în totalitate prin acte emanând de la cele două părţi, la data remiterii lor, dar inculpatul a recunoscut primirea banilor, chiar în lipsa unor acte legale.

Nici împrejurarea că inculpatul a folosit parte din sumele încredinţate de mandant, înainte de cumpărarea celor 350 ha teren, nu poate fi reţinută ca o activitate care să se circumscrie infracţiunii de înşelăciune în convenţii.

Lipsa unei clauze concrete privind mărimea comisionului şi data la care mandantele trebuia să achite cheltuielile făcute în, executarea mandatului îi dădeau dreptul inculpatului de a reţine aceste sume ce i-au fost puse la dispoziţie.

Mai mult, conform clauzelor contractuale inculpatul avea dreptul să primească comision şi să-i fie acoperite cheltuielile.

Împrejurarea că o parte dintre martorii din lucrări audiaţi şi de prima instanţă, nu-şi explică în ce condiţii copii ale titlurilor lor de proprietate au ajuns în posesia inculpatului nu dovedeşte, existenţa unor manopere de inducere în eroare din partea inculpatului.

Chiar martorul H.I., audiat în apel, a relatat despre faptul că, în urma anunţurilor făcute cu privire la cumpărarea terenurilor agricole în zonă, inculpatul era contactat de diverşi săteni ce erau interesaţi de vânzarea terenurilor.

Martorul T.V., secretar al Primăriei Roşieşti, relatează, în declaraţia de la fila 346 dosar u.p. că inculpatul „a pus afişe la Primărie" privind cumpărarea de terenuri agricole. Mulţi săteni şi-au manifestat intenţia de a vinde terenurile, mai ales că zonele în care inculpatul voia să cumpere erau greu accesibile „pârloagă", nelucrate de ani de zile.

De mai multe ori a venit la primărie inculpatul, însoţit de unele persoane care solicitau titluri de proprietate pentru a începe procedurile de vânzare. Este posibil ca o parte dintre aceste persoane să-i fi dat inculpatului copii de pe titlurile de proprietate în care erau trecuţi toţi cei îndreptăţiţi de obicei titlurile de proprietate vizând mai mulţi moştenitori.

În acest sens, martora Z.C. (fila 179 dosar u.p.) explică în declaraţia sa că a vrut să vândă terenul moştenit de la soţul său, dar fiu său, moştenitor, şi el trecut în titlul de proprietate, a refuzat. în aceste condiţii, a fost „ scris un alt titlu" sau o copie pe care i-a dat-o inculpatului.

Împrejurarea că inculpatul nu a stat în pasivitate du.pă încheierea contractului incriminator ci a făcut numeroase diligente pentru executarea acestora, deşi în aceste nu erau prevăzute termene sau condiţii, discuţiile şi întâlnirile pe care inculpatul le-a avut cu R.S. şi nepotul acestuia, pe toată durata derulării contractelor - aspecte ce rezultă din declaraţiile martorilor, ale inculpatului şi ale părţii vătămate - toate acestea exclud reaua credinţă a inculpatului A.I.

Copiile contractelor de vânzare-cumpărare, chitanţele (filele 98-283 dosar u.p.) precum şi declaraţiile martorilor, fac dovada faptului că inculpatul a cumpărat terenuri pentru SC B.S.T.D.I. SRL, reprezentată de partea vătămată.

Sub aspect probator este relevantă şi declaraţia dată de Ş.I., la urmărirea penală (fila 183).

Acesta relatează că, la data de 06 noiembrie 2006, a mers la A.I. unde a verificat documentele ce nu puteau fi autentificate la notar fără R.S. şi nu a constatat nereguli. Ş.I. a susţinut că documentele vizau actele de vânzare cumpărare între A.I. şi proprietarii terenurilor şi că a fost rugat de R.S. să le verifice. „în mod sigur ele mai trebuiau autentificate la un notar public în Bârlad", în prezenţa lui R.S. şi a lui Ş.I., după care „vânzarea era definitivă".

Astfel, la articolul 215 alin. (3) C. pen., legiuitorul a înţeles să prevadă că: „Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, trebuie săvârşită în aşa fel încât, fără aceasta eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în"condiţiile stipulate".

În privinţa înşelăciunii în convenţii, astfel cum, chiar denumirea o sugerează, se manifestă cu ocazia încheierii sau executării unui contract, ocazie cu care, făptuitorul, prin intermediul unor manevre dolozive, viclene, reuşeşte să creeze o falsă reprezentare a realităţii victimei, care se decide să încheie să execute un contract.

Aceste manevre viclene trebuie să fie hotărâtoare, fapt ce se deduce şi din însăşi prevederile normei incriminatoare, care arată că .fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executai contractul în condiţiile stipulate".

Dacă ne raportăm la momentul „încheierii convenţiei" trebuie ca aceste maşinaţiuni să determine luarea hotărârii de a încheia respectivul contract, nefiind vorba de înşelăciune dacă de pildă, oricum actul ar fi fost încheiat (şi fără respectivele manevre)

A „menţine în eroare" înseamnă că. prin acţiunile sale, făptuitorul conservă (menţine) în mintea victimei eroarea (starea de falsă reprezentare a realităţii).

Înşelăciunea se referă la o acţiune intenţionată de inducere în eroare existentă la momentul încheierii contractului, ori neexecutarea intervine ulterior încheierii acestuia. In plus, neexecutarea unor dispoziţii (obligaţii) contractuale, determină o răspundere contractuală şi nu penală.

În ce priveşte scopul cu care se săvârşeşte fapta, acesta este unul bine determinat de norma, mai precis „cu scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material, injust" prin urmare fapta trebuie a fi săvârşită cu intenţie directă (să fi prevăzut şi urmărit rezultatul).

În cazul în care eroarea se induce din greşeală, culpă, arunci nu vor fi întrunite condiţiile cerule de lege pentru a fi în prezenţa infracţiunii de înşelăciune, aceasta fiind posibila (pedepsibilă) numai în varianta intenţionată.

În rechizitoriu s-a reţinut că primul contract de prestări servicii cu partea vătămată SC B.S.T.D.I. SRL a fost încheiat la 18 octombrie 2006, iar manoperele frauduloase de inducere în eroare, care se circumscriu laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune în convenţii au avut loc la data de 06 noiembrie 2006, când inculpatul i-a comunicat părţii vătămate că a cumpărat în folosul ei 50 ha teren, când în realitate achiziţionase doar 23 ha.

Acest aspect este preluat şi de instanţa de fond în situaţia factuală reţinută. Deja ne aflăm în faza de executare a contractului pentru care erau prevăzute termene, condiţii, modalităţi.

Faptul că inculpatul a achiziţionat numai 23 ha în loc de 50 şi că i-a prezentat părţii vătămate copii de pe titluri de proprietate ce vizau şi alte su.prafeţe de teren decât cele ce fuseseră deja cumpărate, nu pot fi nicidecum considerate ca manopere delosive, viclene, de natură să determine partea vătămată să execute în alte condiţii contractul, mai ales că pentru executarea contractului nu se prevăzuse un anumit termen.

Esenţial pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune în convenţii este ca manoperele frauduloase de inducere în eroare a părţii vătămate să existe la momentul încheierii convenţiei în raport de clauzele esenţiale ale contractului.

Împrejurarea că ulterior încheierii contractului una din părţi nu înţelege să-şi execute obligaţiile convenite, conform clauzelor contractuale, sau le execută cu cealaltă parte contractantă, nu se circumscrie cerinţelor art. 215 alin. (3) C. proc. pen.

Neexecutarea unor dispoziţii contractuale sau executarea necorespunzătoare a acestora, cum este în cauza de faţă, poate atrage răspunderea contractuală a părţii aflate în culpă.

Obiectul acestui contract şi modalitatea de executare sunt stabilite prin clauze cu caracter general, la fel şi valoarea comisionului (fila 202 dosar u.p).

„Mandatarul va cumpăra irevocabil şi fără sarcini în numele si pe seama mandantului terenuri agricole în localitatea Roşeşti, judeţul Vaslui în suprafaţa de aproximativ 3 50 ha la preturile convenite de părţi."

"În vederea achiziţionării terenurilor identificate si convenite de comun acord urmând a fi cumpărate, mandantul va acorda mandatarului avansuri băneşti in conturile si la datele stabilite de comun acord. Toate sumele acordate drept avansuri vor fi justificate de către mandatar prin acte Justificative."

"Valoarea contractului se va stabili de comun acord cu părţile.

În schimbul încheierii actelor juridice menţionate mai sus mandantul va achita mandatarului un comision stabilit intre părţi pentru fiecare tranzacţie finalizată."

Contractul nr. 2 pe care l-a luat în considerare acuzarea la reţinerea infracţiunii de înşelăciune în convenţii este un contract de sine stătător, nu face nici o referire la contractul datat 10 octombrie 2006.

În acest contract se stabileşte că inculpatul A.I. se angajează în calitate de mandatar sa cumpăr pentru R.S. o su.prafaţa de 200 ha teren. În contract s-a prevăzut ca cheltuielile ce revin părţilor până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare sa fie su.portate în părţi egale intre mandatar si mandante.

Nici la acest contract nu se stabileşte un termen maxim de executare. Faptul că ulterior datei de 18 octombrie 2006, respectiv la data de 08 decembrie 2006, partea vătămată - de această dată, în nume propriu - încheie un alt contract de mandat cu inculpatul, exclude reaua credinţă a inculpatului.

Singurele clauze esenţiale ale contractului încheiat cu partea vătămata se refera la obligaţia inculpatului de a identifica persoanele care voiau sa vândă teren, de a negocia cu acestea preţul, de a pregăti actele necesare pentru ca partea vătămată sa se prezinte la notariat, in vederea autentificării actului.

Celelalte clauze contractuale aveau o formulare cu caracter general, situaţie în care nu li se poate recunoaşte acestora caracterul de clauze esenţiale, fără de care existenta contractului si executarea acestuia nu ar fi fost posibila.

Împrejurarea că inculpatul a folosit parte din sumele încredinţate de mandate, înainte de cumpărarea celor 350 ha teren, nu poate fi reţinuta ca o activitate care sa se circumscrie infracţiunii de înşelăciune in convenţii. C. civ. stabileşte clar ca pentru folosirea de către mandatar in interes propriu a sumelor primite de la mandante, mandatarul datorează dobânzi, fiind deci vorba de o răspundere civila. Pe de alta parte ne aflam în prezenţa unui mandat cu titlu oneros.

Lipsa unei clauze concrete privind mărimea comisionului si data la care mandantele trebuia sa achite cheltuielile făcute in executarea mandatului dădeau dreptul celeilalte părţi de a retine aceste sume din sumele care i-au fost puse la dispoziţie. Mai mult conform clauzelor contractuale inculpatul avea dreptul la comision si la restituirea cheltuielilor făcute in executarea mandatului du.pă fiecare tranzacţie în parte.

Pentru a stabili cuantumul pagubei pretins suferite de partea vătămata, instanţa a reţinut ca inculpatul a primit de la partea vătămata 32.000 euro prin ordin de plata, 32.000 euro numerar, in baza contractului datat 18 octombrie 2006 şi suma de 2700 euro in doua transe în baza contractului nr. 2 din 8 decembrie 2006. în cauză, eventualele pretenţii se pot stabili doar într-un cadrul procesual corect, stabilindu-se corect raporturile juridice, părţile, normele legale incidente.

În soluţionarea laturii civile a cauzei trebuie să se stabilească paguba reală suferită de partea civilă, ceea ce presu.pune, în cazul unui mandat cu titlu oneros ca mandantele trebuie sa achite mandatarului comisionul și celelalte cheltuieli făcute în executarea mandatului.

1.5. Prin Decizia penală nr. 48 din 28 martie 2013 Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul A.I. împotriva sentinţei penale nr. 157 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care a desfiinţat-o integral

Rejudecând cauza, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A.I., pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza disp. art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată în procesul penal de către partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL Bucureşti.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe.

A respins cererea părţii civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea fondului şi a apelului inculpatului, au rămas în sarcina statului.

A obligat partea civilă apelantă să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea apelului.

II.l. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL - prin reprezentant R.S.

Ministerul Public a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. anterior şi a susţinut că în esenţă Curtea de Apel a reţinut, situaţia de fapt corectă, însă a arătat că în speţă ar fi vorba de un litigiu civil.

A susţinut că fapta inculpatului prin care a primit de la partea vătămată mai multe sume de bani, pe parcursul derulării unui contract; fără să îşi achite parţial obligaţiile care îi reveneau nu este o faptă de natură civilă aşa cum a reţinut instanţa, ci este o infracţiune de înşelăciune în contracte, pentru că în mod constant, pe parcursul derulării contractului, inculpatul a săvârşit fapta dedusă judecăţii cu intenţia de a o înşela pe partea vătămată. Astfel, acesta a i-a prezentată părţii vătămate o hartă a terenurilor pe care urma să le achiziţioneze, precum şi copii ale titlurilor de proprietate. Din probele administrate în cauză, o parte din titularii dreptului de proprietate asu.pra acelor terenuri nici nu cunoşteau faptul că inculpatul a prezentat terenurile pentru vânzare.

De asemenea, pe parcursul derulării aceluiaşi contract inculpatul a frirnis persoanei vătămate un fax din care rezulta că a achiziţionat 50 ha de teren, dar în realitate nu achiziţionase nici o su.prafaţă, deşi primise 32.000 de euro. Toţi aceşti bani au fost cheltuiţi în interes personal pentru modernizarea unei prese de ulei. Ulterior, într-o altă acţiune de inducere în eroare inculpatul a prezentat părţii vătămate o altă situaţie pentru a obţine din nou bani, în sensul că existau mai multe persoane care doreau să vândă terenuri, respectiv nişte profesori care locuiesc în Bucureşti, astfel a primit încă 20.000 euro, fără să achiziţioneze terenurile promise.

Această situaţie de fapt a fost reţinută în mod corect şi de către instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, însă pe baza înscrisurilor, reprezentantul parchetului a solicitat să se constate că nu este vorba despre un litigiu civil, întrucât fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunţate în apel şi parţial a sentinţei pronunţată de instanţa de fond, în sensul aplicării disp. art. 5 C. pen.

Pe latură civilă, reprezentantul Ministerului Public a solicitat menţinerea dispoziţiilor sentinţei instanţei de fond prin care inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către partea civilă.

Avocatul părţi civile, arătat printre altele caprin manopere dolosive inculpatul a reuşit să obţină importante sume de bani de la partea civilă. Mai mult, reaua credinţă, care a existat de la început, a constat în aceea că inculpatul a folosit acele sume de bani

În scopuri personale. De şapte ani, du.pă ce s-a angajat să restituie banii, inculpatul nu a făcut nicio încercare de restituire, măcar în rate, a acelor sume de bani.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, respingerea apelurilor declarare de partea civilă şi de inculpat, cu consecinţa menţinerii sentinţei pronunţată de instanţa de fond.

Apărătorul ales al intimatului inculpat A.I., a solicitat respingerea recursurilor declarate de Ministerul Public şi partea civilă, cu menţinerea hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, ca fiind legală şi temeinică.

Motivele susţinute şi situaţia de fapt prezentată de Ministerului Public reiterează aspecte precizate în rechizitoriu, aspecte ce au fost preluate integral în motivare şi de instanţa de fond - Tribunalul Vaslui.

Curtea de Apel Iaşi, analizând situaţia de fapt a ajuns la concluzia că pretinsele manopere dolosive pe care inculpatul le-ar fi exercitat asu.pra părţii vătămate nu sunt dovedite în cauză. Pe de altă parte, pretinsele manopere dolosive nu au aptitudinea de a induce în eroare o persoană şi de a o determina să încheie sau să execute un contract.

În recursul declarat de partea vătămată se susţine că inculpatul, de la primul contact cu dl. R.S. s-ar fi prezentat ca proprietar al 353 ha de teren, inducându-l în eroare încă de la început.

S-a arătat că această susţinere este uşor de combătut cu contractul de mandat din 18 octombrie 2006, încheiat între inculpat şi reprezentantul părţii vătămate, prin care inculpatul era împuternicit să cumpere pentru partea vătămată terenuri.

De asemenea, s-a susţinut că inculpatul a prezentat mai multe copii xerox a titlurilor de proprietate, fără a prezenta partea din spate a acestora, tocmai pentru a induce în eroare pe partea vătămată cu privire amplasamentul terenurilor. Cu toate acestea, în dosar nu există niciun mijloc de probă în acest sens şi reprezentantul părţii vătămate nu a făcut nicio declaraţie cum că s-ar fi înşelat cu privire la acest aspect particular, respectiv amplasamentul terenurilor pe care urma să- le cumpere de la inculpat.

O altă pretinsă manoperă dolosivă exercitată de inculpat ar fi aceea că inculpatul i-ar fi trimis reprezentantului părţii vătămate, prin fax, dovada unor su.prafeţe de tern, iar atunci când partea vătămată i-ar fi solicitat dovada unor resturi de teren, inculpatul ar fi susţinut că i s-a defectat faxul. Apărarea a mai susţinut că în acest mod nu se poate induce în eroare o persoană, iar înşelăciunea se apreciază şi în funcţie de persoana celui înşelat, ori în speţă dl R.S. este o persoană matură, este profesor universitar, o persoană cu o vastă experienţă de viaţă, iar o astfel de persoană nu poate fi înşelată într-o asemenea manieră.

De asemenea, acuzaţia că inculpatul i-ar fi propus reprezentantului părţii vătămate să îi vândă nişte terenuri ce aparţineau unor profesori din Bucureşti, nu este susţinută de nicio probă din dosar.

În concluzie apărarea a arătat că instanţa de apel a reţinut în mod corect că aceste manopere dolosive, pe de o parte nu există, nefiind dovedite, pe de altă parte, nu ar avea aptitudinea de a induce în eroare o persoană normală. In aceste condiţii, a susţinut că decizia Curţii de Apel Iaşi este legală şi temeinică.

Apărătorul ales al intimatului inculpat a mai solicitat să se aibă în vedere, cu privire la prejudiciul din cauză, că în speţă au fost încheiate două .contracte de prestări servicii. Primul contract a fost încheiat de inculpat şi de reprezentantul părţii vătămate, persoană juridică, dl R.S., iar al doilea a fost încheiat între inculpatul A.I. şi persoana fizică R.S.. Aceste două contracte diferite au dat naştere unor obligaţii particulare pentru fiecare contract. Sumele de bani, pe care inculpatul a recunoscut că le-a primit, au fost remise în cazul primului contract de către persoana juridică, iar în cazul celui de-al doilea contract de către dl. R.S. ca şi persoană fizică. Astfel, persoana juridică nu poate fi despăgubită cu toate sumele de bani primite de inculpat, întrucât sumele de bani provin din contracte diferite, fiind remise de persoane diferite. O eventuală despăgubire a părţii civile nu ar avea temei, - fiind vorba despre o îmbogăţire fără justă cauză.

În concluzie, apărătorul ales al intimatului inculpat A.I. a solicitat menţinerea soluţiei de achitare pronunţată prin decizia instanţei de apel, iar în subsidiar a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.

II.2. Analizând recursurile declarate, atât potrivit susţinerilor orale ale reprezentantului Ministerului Public, ale părţii civile, cât şi celor ale apărătorului inculpatului A.I., în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursul Ministerului Public este fondat şi urmează a fi admis, iar recursul părţii civile este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cazul de casare prev. de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. anterior, când hotărârea este contrară legii său când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Aşa cum s-a statuat constant în practica Înaltei Curţi, examinarea unei cauze în recurs, în temeiul acestui caz de casare, nu poate conduce la reformarea situaţiei de fapt reţinută de către prima instanţă de control judiciar - curtea de apel, însă instanţa de recurs poate verifica corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârea recurată cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără ca prin aceasta să procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

Din această perspectivă, recursul Ministerului Public este fondat, deoarece deşi Curtea de Apel a reţinut. o corectă stare de fapt, aceasta a considerat că faptele inculpatului A.I. nu realizează elementele constitutive ale infracţiunii continuate de înşelăciune.

Astfel, a reţinut că situaţia de fapt ce rezultă din întreg probatoriul administrat în toate fazele procesuale (plângerile şi declaraţiile părţii vătămate, ale inculpatului şi ale martorilor, copiile contractelor de vânzare cumpărare dintre inculpat (mandatar al SC B.S.T.D.I. SRL), chitanţele şi celelalte înscrisuri, este practic, până la un anumit moment dat, cea expusă în considerentele sentinţei atacate - respectiv sentinţa penală nr. 157 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Vaslui.

Astfel, inculpatul A.I. este cetăţean al com.Roşieşti şi are în proprietate o moară şi o presă de ulei. Numitul R.S. este cetăţean danez şi este profesor universitar la Universitatea din Copenhaga, în specialitatea agronomie. Este reprezentantul SC B.S.T.D.I. SRL Bucureşti care are ca principală activitate cultivarea legumelor, a specialităţilor horticole şi a produselor de seră.

Având în vedere specialit. a)tea în care lucrează R.S. acesta s-a hotărât să cumpere terenuri agricole în România. Pentru aceasta a luat legătura cu un agent imobiliar, respectiv Ş.I. agent imobiliar al SC S. SRL Focşani. Acesta i-a comunicat că are informaţii precum că un cetăţean de pe raza com.Roşieişti, jud.Vaslui oferă teren spre vânzare în această zonă.

La data de 17 octombrie 2006 între SC B.S.T.D.I. SRL Bucureşti, reprezentată de R.S. şi SC S. SRL Focşani, reprezentată de Ş.I. s-a încheiat contractul de reprezentare pentru cumpărarea unor bunuri imobile, contract ce poartă nr. 2 având ca obiect servicii de intermediere a unor tranzacţii imobiliare privind achiziţionarea a 350 ha teren agricol în extravilanul com. Roşieşti, jud. Vaslui. Preţul contractului a fost stabilit la 17.500 euro,- dacă valoarea tranzacţiei era sub 2.000.000 euro.

Inculpatul A.I. are o moară în com.Roşieşti şi, din discuţiile cu diferiţi cetăţeni din sat, a aflat că sunt persoane doritoare să-şi vândă terenurile. Aşa după cum el însuşi a declarat, nu a discutat cu toţi proprietarii terenurilor, pe care ulterior i-a prezentat lui R.S., ci doar cu acei proprietari care veneau la moară.

La data de 18 octombrie 2006, R.S. şi Ş.I. au mers în com. Roşieşti, unde s-au întâlnit cu inculpatul A.I. Acesta i-a prezentat lui R.S. o hartă a unor su.prafeţe de teren luată de la Primărie iar apoi au mers pentru a vedea efectiv terenul. R.S. a luat probe de sol şi a fost de acord să cumpere teren în acea zonă. în aceeaşi zi, între S.C. B.S.T.D.I. SRL Bucureşti, reprezentată de R.S. şi inculpatul A.I., s-a încheiat contractul de prestări servicii, prin care inculpatul a fost mandatat să cumpere în numele părţii vătămate terenuri agricole în localitatea Roşieşti în suprafaţă de 350 ha. Contractul a fost semnat de cele două părţi. S-a încheiat şi anexa 1 la contract, care a fost semnată de data aceasta şi de Ş.I., în care s-a stabilit ca preţul unui ha să fie de 625 euro, iar cei trei să su.porte 33% din cheltuielile ce revin până la întocmirea actului final de vânzare recumpărare. In aceeaşi zi, R.S. i-a dat inculpatului 32.000 euro pentru achiziţionarea a 50 ha teren urmând ca, ulterior, să-i mai dea bani pentru alte 50 ha.

Potrivit contractului inculpatul A.I. urma să identifice terenurile agricole pe raza loc. Roşieşti, să verifice dacă acele terenuri nu erau indisponibilizate sau grevate de sarcini, scoase din circuitul civil.

În vederea achiziţionării terenurile identificate şi convenite de comun acord să fie cumpărate mandantul urma să acorde mandatarului avansuri băneşti ce urmau a fi justificate de către mandatar prin documente justificative. în schimbul încheierii actelor juridice menţionate, mandantul urma să achite mandatarului un comision stabilit între părţi pentru fiecare tranzacţie finalizată.

R.S. s-a întors în Danemarca, iar inculpatul A.I. a început să caute terenuri pentru a le cumpăra. A pus un anunţ la Primărie prin care îşi exprima intenţia de a cumpăra 500 teren agricol pe raza comunei Roşieşti.

Ca urmare a acestui anunţ a fost contactat de mai mulţi proprietari care i-au făcut procuri pentru a vinde în numele lor terenurile către S.C. B.E.S.T.I.D. SRL Bucureşti. A reuşit să achiziţioneze cu acte autentice su.prafaţa de 23,63 ha teren.

La sfârşitul lunii octombrie a fost sunat de inculpatul A.I. care i-a spus că a întocmit formalităţile pentru 50 ha teren. Partea vătămată R.S. i-a cerut acte doveditoare, iar inculpatul i-a trimis prin fax procurile date de proprietari. Partea vătămată a constatat că su.prafaţa de teren nu este de 50 ha şi i-a solicitat să-i trimită toate procurile, moment în care inculpatul A.I. i-a spus că i s-a stricat faxul.

Fiind convins.că inculpatul a cumpărat 50 ha teren, partea vătămată i-a mai trimis, în data de 10 noiembrie 2006, încă 32.000 euro, pentru achiziţionarea a încă 50 ha teren şi a plătit, totodată, şi comisionul către Ş.I., conform înţelegerilor dintre părţi.

R.S. a reziliat contractul cu firma condusă de Ş.I. prin adresa din comunicată către SC „S." SRL Focşani la 7 decembrie 2006. în luna decembrie 2006, partea vătămată a venit în România să semneze actele autentice pentru cele 100 ha teren despre care ştia că sunt cumpărate.

Partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul şi a constatat că acesta are acte autentice doar pentru su.prafaţa de 23,63 ha teren. L-a întrebat unde sunt actele pentru restul suprafeţei, moment în care inculpatul i-a prezentat copii de pe mai multe titluri de proprietate, xerocopiate doar pe faţă, unde este trecută su.prafaţa totală a terenurilor, pe verso fiind locaţia exactă a parcelelor, care nu coincidea în totalitate cu cea stabilită conform înţelegerii copiile titlurilor de proprietate, afirmând că actele sunt la notar la Bârlad, iar în două săptămâni pot fi semnate actele autentice.

Partea vătămată a adunat su.prafeţele de teren de pe titlurile de proprietate prezentate de inculpat şi a constatat că sunt în total 90 ha. A spus că e bine aşa şi au mers la notar, unde partea vătămată a semnat actele pentru su.prafaţa de 23,63 ha teren.

Tot atunci, inculpatul A.I. a întrebat partea vătămată dacă nu doreşte să cumpere teren într-o zonă alăturată celei convenite iniţial. Au mers împreună şi au văzut terenul, iar partea vătămată R.S. a fost de acord să cumpere.

Au încheiat contractul din 8 decembrie 2006, prin care A.I. se obliga să cumpere părţii vătămate teren agricol pe raza com. Roşieşti (200 ha), în pct. „I. 2" şi „I. 3", stabilind un preţ de 600 euro/ha. Pentru achiziţionarea acestor terenuri, partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 7.000 euro (din care 5.800 euro în bani şi 1.200 euro reprezintă contravaloarea unui calculator pe care partea vătămată l-a cumpărat din Danemarca), după care s-a reîntors în Danemarca.

Du.pă ceva timp, tot în cursul lunii decembrie 2006, inculpatul A.I. l-a sunat pe R.S. şi i-a spus că există posibilitatea de a cumpăra mai mult teren odată întrucât ştie nişte profesori care stau în Bucureşti şi care vin în luna ianuarie 2007 acasă la Roşieşti, care au titlu comun de proprietate, doresc să vândă, fiind un moment prielnic pentru a cumpăra. Partea vătămată a crezut cele spuse de inculpat şi i-a trimis 20.000 euro printr-un nepot de-al său ce studiază în Bucureşti, numitul K.K., în data de 20 decembrie 2006.

La sfârşitul lunii ianuarie 2007, partea vătămată l-a sunat pe inculpat pentru a-l întreba care este situaţia cu terenurile, întrucât avea câteva zile libere şi dorea să vină în România. Inculpatul nu a răspuns la telefon, iar partea vătămată a început să se îngrijoreze. Atunci a primit un e-mail de la fiul inculpatului în care era anunţat că tatăl său cheltuise banii pe care i-a trimis partea vătămată şi că, dacă vrea să mai cumpere un teren, să mai trimită bani.

În vederea recu.perării prejudiciului, partea vătămată i-a solicitat să facă un angajament de plată la notariat, autentificat din 30 ianuarie 2007, angajament de plată care a fost pus în executare, însă prejudiciul nu a fost recuperat.

Înalta Curte apreciază că din cele reţinute ca situaţie de fapt de către.Curtea de Apel, rezultă fără tăgadă că inculpatul A.I. a indus în eroare partea civilă prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, inducerea în eroare fiind exercitată continuu de către inculpat începând cu data de 6 noiembrie 2006 şi până la 30 ianuarie 2007. Aceste împrejurări sunt mai mult decât evidente şi corect reţinute în decizia primei instanţe-de control judiciar, astfel: primirea de către inculpat a sumei de 32.000 euro pentru achiziţionarea a 50 ha teren; achiziţionarea unei su.prafeţe de 23,63 ha teren, dar comunicarea către partea civilă a încheierii actelor pentru su.prafaţa de 50 ha teren, „defectarea faxului" la momentul transmiterii „actelor doveditoare" pentru achiziţia celor 50 ha teren urmată de comunicarea existenţei posibilităţilor pentru achiziţionarea a încă 50 ha teren, pentru care inculpatul mai primeşte 32.000 euro; prezentarea de înscrisuri cu aparenţă de realitate (copii parţiale ale unor titlurilor de proprietate); prezentarea unor su.prafeţe de teren agricol ce puteau fi cumpărate de partea civilă şi primirea sumei de 7.000 euro, pentru ca în final să fie prezentată iminentă posibilit. a)te de achiziţionare a unei importante suprafeţe de teren pentru care mai primeşte 20.000 euro.

În faţa acestor aspecte faptice evidente, este lipsită de sens analiza Curţii de Apel cu referire la obligaţiile ce incumbă părţilor prin încheierea unui contract civil de mandat, deoarece amăgirea părţii civile s-a realizat prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase apte să realizeze inducerea în eroare ale părţii civile, toate acestea fiind efectuate pentru obţinerea unor foloase materiale injuste, cu consecinţa prejudicierii părţii civile, aşa încât faptele inculpatul A.I. constituie infracţiunea de înşelăciune.

Sub aspectul laturii civile, întrucât vinovăţia inculpatului este dovedită, se constată că prejudiciul cauzat de inculpatul A.I. prin infracţiunea de înşelăciune este de 59.000 euro, cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, ale cărei dispoziţii rămân menţinute ca urmare a desfiinţări deciziei recurate, în sensul obligării inculpatul A.I. să-i achite părţii civile S.C. B.S.T.D.I. SRL Bucureşti suma de 59.000 euro cu titlu de despăgubiri civile, cuantum ce este inclus în suma înscrisă în angajamentul de plată dat de inculpat şi autentificat sub nr. 204 din 30 ianuarie 2007 şi care constituie titlu executoriu.

Recursul părţii civile va fi respins deoarece tinde a reforma starea de fapt reţinută de către instanţa de control judiciar, chiar dacă recursul a fost formulat numai sub aspectul laturii penale.

Înalta Curte are în vedere pentru reţinerea vinovăţiei inculpatului Alexandra Ion, în contextul refuzului acestuia de a da declaraţie în faţa instanţei de recurs, ansamblul înscrisurilor aflate la dosar (angajament de plată, autentificat din 30 ianuarie 2007, copie - filla 29 dos. fond; corespondenţa e-mail, copie - filele 97-101 dos. fond; titluri de proprietate, certificate de atestare fiscală, adeverinţe, certificate de naştere, buletine de identitate, certificate de moştenitor, documentaţie cadastrală, contracte de vânzare-cumpărare, notificări, toate în copie - filele 90-153; contract prestări servicii, cu anexe şi chitanţe, toate în copie - filile 9-19 dos.u.p., titluri de proprietate, procuri de vânzare, toate în copie - filele 35-75 dos. u.p.; anunţ - filla. 87 dos.u.p.; chitanţe şi facturi, toate în copie - filele 98-120 dos. u.p.; contracte de vânzare-cumpărare, toate în copie - filele 123-142 dos. u.p.; contract vânzare-cumpărare, titluri de proprietate, chitanţe, toate în copie - filele 163-178, 180 dos. u.p., înscrisuri constituite în dosar denumit documente de la Ş.I., Focşani, toate în copie - fiele 188-284, dos. u.p.) dar şi rezultatul obţinut de inculpat du.pă data de 6 noiembrie 2006 în considerarea obligaţiilor contractuale, comparativ cu sumele de bani primite în această perioada, respectiv 59.000 euro. Înalta Curte reţine pasivitatea inculpatului în exercitarea obligaţiilor contractuale, în paralel cu crearea unui iluzii părţii civile în sensul eforturilor sale depuse pentru identificarea de terenuri în scopul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, amăgiri ce au determinat partea civilă să remită sumele de bani.

Sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, odată cu admiterea recursului Ministerului Public, în raport de starea de fapt reţinută de către Curtea de Apel se va face şi aplicarea art. 5 C. pen.

Aşadar, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Recursul Ministerului Public şi al părţii civile s-a judecat la data de 12 martie 2014. In speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 24 martie 2013 şi până la data soluţionării recursului, a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează înşelăciunea, a fost abrogat Codul penal anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.

În aceste condiţii, în examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de intimatul inculpat A.I., Înalta Curte urmează să analizeze:

Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat (în examinarea acestui criteriu, se va verifica dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică);

Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului (în examinarea acestui criteriu va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei).

Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat.

Art. 215 C. pen. anterior - înşelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

(3) Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, du.pă distincţiile acolo arătate.

(5) Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 244 C. pen. - înşelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.I., acuzaţia acestuia a constat în aceea că începând cu data de 6 noiembrie 2006 a indus în eroare partea civilă şi a menţinut-o în această stare pentru executarea în continuare a contractului până în data de 30 ianuarie 2007, cauzându-i un prejudiciu de 59.000 euro, scopul fiind obţinerea pentru sine a unui interes material.

Legea nouă, care prevede o pedeapsă ale cărei limite sunt mai mici şi care nu mai incriminează distinct forma de înşelăciune în convenţii, este mai favorabilă.

Este de subliniat faptul că abrogarea unora din textele de lege care au stat la bază acuzaţiilor formulate în cauză (alin. (3) al art. 215 alin. (3) C. pen. anterior) nu este echivalentă cu dezmcriminarea faptelor, întrucât dezincriminarea operează în rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei în legea veche un caracter calificat, de înşelăciune în convenţii, însă cu trimitere expresă la forma de bază (alin. (1) al art. 215 alin. (3) C. pen. anterior), care este şi în prezent incriminată (art. 244 alin. (1) C. pen.). Ca urmare se va reţine varianta tip a infracţiunii de înşelăciune.

Caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Legea nouă, care nu mai incriminează înşelăciunea în convenţii prevede limite de pedeapsă cu închisoarea, respectiv de la 6 luni la 3 ani închisoare.

Legea veche, mai aspră, prevedea, pe lângă caracterul calificat, şi creşterea limitelor de pedeapsă între 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, atunci când fapta avea consecinţe deosebit de grave, cum este cazul de faţă.

Sub vechea rncriminare, mai aspră, prima instanţa a aplicat o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare, la individualizarea căreia a avut în vedere, printre altele, conduita bună avută înainte de săvârşirea faptei şi a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa judiciară atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., situaţie faţă de care pedeapsa aplicată s-a situat sub minimul special prev. de lege pentru fapta comisă.

Această circumstanţă judiciară atenuantă nu mai poate fi reţinută sub actuala reglementare, întrucât nu mai este prevăzută de lege, dar chiar şi aşa legea nouă este mai favorabilă, deoarece prevede un minim special mai mic decât minimul la care se putea ajunge ca urmare a reţinerii circumstanţelor judiciare atenuante de sub vechea reglementare.

Cu privire la reţinerea formei de săvârşire a faptei în forma continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. .anterior, se observă că legea nouă este mai favorabilă, deoarece există o identitate a subiectului pasiv împotriva căreia s-au exercitat actele materiale de înşelăciune ale inculpatului, iar conform art. 35 alin. (1) C. pen. tratamentul sancţionator ce ar fi putut fi aplicat potrivit legii anterioare {art. 41 alin. (2), art. 42, art. 34 C. pen. anterior - spor facultativ de până la 5 ani) este mai aspru decât cel al legii penale în vigoare (art. 35 alin. (1), art. 36 C. pen. - majorare facultativă cu cel mult 3 ani).

Dată fiind împrejurarea că la individualizarea pedepsei, instanţa de fond s-a orientat sub minimul special prevăzut de lege, Înalta Curte, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile, va proceda la individualizarea pedepsei către minimul special prevăzut de legea stabilită ca fiind mai favorabilă, deoarece individualizarea pedepsei nu mai poate fi reapreciată de către instanţa de recurs, care are obligaţia de a efectua o transpunere proporţională a pedepsei stabilite pe legea anterioară în intervalul de pedeapsă prevăzut de legea nouă, mai favorabilă.

De asemenea, nici cu privire la modalitatea de executare nu poate interveni o reevaluare din perspectiva unei noi individualizări în recurs, astfel încât modalit. a)tea de executare cu privare de libertate este intrată în puterea lucrului judecat şi nu poate face obiectul unei reevaluări cu reţinerea incidenţei textelor referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cele două variante, respectiv nu pot fi incidente art. 81 sau art. 861 C. pen. anterior.

Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă. Cum legea nouă este mai favorabilă, se observă că potrivit art. 244 alin. (1) C. pen., fapta de înşelăciune nu prevede aplicarea de pedepse complementare şi ca urmare pedepsele accesorii sunt excluse de la aplicare.

Aşadar, legea nouă este mai favorabilă şi va retroactiva, urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen. anterior m infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., texte de lege în baza cărora va dispune condamnarea inculpatului A.I..

În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 48 din 28 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul A.I.

Va casa în totalitate decizia atacată şi în parte sentinţa penală nr. 157 din 14 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Vaslui, numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptei din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, vor rămâne în sarcina statului, iar suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.I., până la prezentarea apărătorului ales se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva Deciziei penale nr. 48 din 28 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul A.I.

Casează în totalitate decizia atacată şi în parte sentinţa penală nr. 157 din 14 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Vaslui, numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptei din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpatul A.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC B.S.T.D.I. SRL - prin reprez. R.S. împotriva Deciziei penale nr. 48 din 28 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul A.I.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, rămân în sarcina statului, iar suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.I., până la prezentarea apărătorului ales se va su.porta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1119/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 2247/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1119/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1133/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Favorizarea infractorului (art. 264 C.p.), infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1153/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Actul sexual cu un minor (art. 198 C.p.), dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs