ICCJ. Decizia nr. 1119/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1119/2014
Dosar nr. 2004/93/2012
Şedinţa publică din 28 martie 2014
Asupra recursului penal de față.
Analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 48 din data de 27 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia penală, în baza art. 334 C. proc. pen., au fost r espinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de apărătorii inculpaţilor Ţ.A.A. şi P.C.I.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul Ţ.A.A., domiciliat fără forme legale în comuna Afumaţi, jud. Ilfov, fără antecedente penale) la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a mai fost condamnat inculpatul Ţ.A.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză, inculpatul Ţ.A.A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului Ţ.A.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1), alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul Ţ.A.A. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
e) să nu intre în legătură cu inculpatul P.C.I.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra condiţiilor prevăzute de art. 864 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 16 mai 2012 până la punerea efectivă în libertate - 16 noiembrie 2012.
Prin aceeaşi sentinţă penală, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul P.C.I. , domiciliat în mun. Bucureşti, sector 1 , la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul P.C.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză, inculpatul P.C.I. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului P.C.I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1), alin. (3) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul P.C.I. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
e) să nu intre în legătură cu inculpatul Ţ.A.A.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra condiţiilor prevăzute de art. 864 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 si art. 118 lit. a), b), f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui plic de culoare albă ce conţine o tabacheră metalică de culoare argintie inscripţionată „S.S.” pe care s-a pus in evidenta T.H.C., o tabacheră metalică de culoare argintie inscripţionată „S.” pe care s-a pus in evidenta T.H.C., un grinder metalic de culoare argintie pe care s-a pus in evidenta T.H.C.; un plic de culoare maro ce conţine 68,63 gr. frunze de cannabis în care s-a pus in evidenta T.H.C., 8,30 gr. cannabis, un dispozitiv pentru rulat ţigarete pe care s-a pus in evidenta T.H.C., 1,17 gr. cannabis, un grinder pe care s-a pus in evidenta T.H.C.; un sac de hârtie de culoare maro ce conţine 663,7 gr. cannabis, 316,9 gr. cannabis, 127,5 gr. frunze, tulpini, rădăcini în care s-a pus in evidenta T.H.C.; un plic de culoare albă ce conţine 5,50 gr. cannabis, 5, 46 gr. cannabis şi 5,27 gr. frunze, tulpini, rădăcini în care s-a pus in evidenta T.H.C., depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. - D.C.J.E.O. - Camera de Corpuri Delicte, în baza dovezii.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a bunurilor mobile asupra cărora s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, respectiv 4 (patru) lămpi suspendate sub formă de fluture din metal inoxidabil, fiecare cu câte un bec tip C. de 40 W; l (unu) aparat aer condiţionat marca H., prins în perete şi prevăzut cu telecomandă; 1 (unu) ventilator de birou de culoare albă marca D.; 37 (treizeci şi şapte) tăvi din material plastic de culoare neagră; 4 (patru) ghivece de culoare neagră din material plastic; 2 (două) termometre de cameră de culoare albă; 5 (cinci) foarfece de diferite mărimi; 1 (una) pensetă; 1 (unu) cuter; 1 (unu) dispozitiv de măsurare a P.H.-ului; 1 (unu) calorifer legat de centrala termică a imobilului; 1 (unu) castron din material plastic de culc are mov; 1 (unu) tablou electric cu 8 (opt) componente marca P., transformatoare, 4 (patru) relee cu 4 (patru) siguranţe C., 3 (trei) prize cu triplu ştecher şi 3 (trei) temporiza oare; 1 (unu) termostat de ambient; 1 (unu) raft din material plastic de culoare maro cu 4 etajere în care se aflau diverse materiale: scotch, 1 (unu) ciocan, 1 (unu) ferăstrău şi ustensile de scris; (două) corpuri de iluminat marca M., fiecare cu câte două tuburi de neon; (unu) ventilator marca V. metalic de culoare gri, prevăzut cu tuburi şi filtre de particule; (două) măsuţe cu patru picioare din material plastic şi placaj confecţionate artizanal, 1 (una) cutie din material plastic de culoare neagră cu capac transparent; 33 (treizeci şi trei) de farfurii din material plastic de culoare neagră şi formă pătrată;1 (una) sită de culoare mov; 23 ( două zeci şi trei) farfurii de culoare naro de diferite mărimi şi formă rotundă; 9 (nouă) farfurii de culoare albă din material plastic; 15 (cincisprezece) farfurii de culoare verde din material plastic; 23 (două zeci şi trei) găleţi culoare neagră de 10 l din material plastic; 15 (cincisprezece) farfurii de culoare albastră din material plastic; 11 (unsprezece) ghivece negre din material plastic; 21 (două zeci şi unu) ghivece de formă pătrată de culoare neagră; 31 (treizeci şi unu) de ghivece de culori şi mărimi diferite şi de formă rotundă; 1 (unu) ventilator de culoare albă marca T.; 3 (trei) prize triple de culoare albă cu cabluri aferente şi temporizator electric; 1 (unu) ventilator de cameră de culoare albă marca F.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului, măsură dispusă prin ordonanţa nr. 95D/P/2011 din data de 28 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Ialomiţa.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat după cum urmează: pe inculpatul Ţ.A.A. la 1200 lei iar pe inculpatul P.C.I. la 1.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut, în fapt, că:
La începutul anului 2012, inculpaţii Ţ.A.A. şi P.C.I. au hotărât înfiinţarea unei culturi de canabis la locuinţa inculpatului Ţ.A.A. din comuna Afumaţi, judeţul Ilfov, drogurile fiind destinate consumului propriu şi distribuţiei către alte persoane.
În acest scop, inculpaţii au accesat pe internet site-uri de profil, informându-se de cele necesare înfiinţării culturii de cannabis, după care au procurat becuri electrice, ghivece, sol şi nutrienţi pentru pregătirea solului şi seminţele necesare culturii. După însămânţare, inculpaţii au luat măsurile recomandate de site-urile consultate în vederea asigurării temperaturii optime necesară dezvoltării plantelor, cât şi iluminării întregii culturi.
La data de 15 mai 2012, când o parte din plantele din cultură au ajuns la maturitate, inculpatul Ţ.A.A. a tăiat primele exemplare de plante de canabis înflorite, pe care le-a pus la uscat şi din care a consumat împreună cu soţia sa, Ţ.P.
La data de 16 mai 2012, în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Ialomiţa, s-au efectuat percheziţii la locuinţele inculpaţilor Ţ.A.A. şi P.C.I.
Potrivit procesului - verbal de percheziţie domiciliară, la locuinţa inculpatului Ț.A.A. situată în comuna Afumaţi, judeţul Ilfov, s-a găsit într-una din camerele locuinţei, o cutiuţă metalică ce conţinea 0,6 gr. fragmente vegetale - inflorescenţe de culoare verde-olive uscate, un şerveţel de hârtie de culoare albă ce conţinea 0,2 gr. fragmente vegetale - inflorescenţe de culoare verde-olive uscate, un borcan din sticlă transparentă ce conţinea 6,6 gr fragmente vegetale - inflorescenţe verzi, un dispozitiv metalic pentru rulat ţigarete inscripţionat "R.S.P." precum şi un grinder metalic ce conţinea urme de materie.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică fizico-chimică din data de 07 iunie 2012 reiese că întreaga cantitate de 7,4 gr. (0,6 gr, 0.2 gr, 6,6 gr) fragmente vegetale - inflorescenţe conţine T.H.C. substanţă biosintetizată de planta canabis, plantă care face parte din Tabelul - anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.
Totodată, în urma expertizării resturilor de materie identificate pe dispozitivele metalice găsite la locuinţa inculpatului Ț.A.A., s-a pus în evidenţă T.H.C.
Într-o altă cameră a imobilului aparţinând inculpatului Ţ.A.A. s-a descoperit un laborator improvizat în care se afla o plantaţie de plante cu aspect şi miros specific de canabis. Plantele erau cultivate în 50 de ghivece, fiecare plantă în câte un ghiveci, în stări diferite de vegetaţie şi inflorescenţă. În afară de plantele aflate în cultură, în aceeaşi încăpere s-au mai descoperit şi accesorii necesare creşterii şi întreţinerii plantelor (instalaţie de căldură, de iluminat, de aer condiţionat, diferite recipiente, îngrăşăminte chimice), precum şi două cutii de celuloză în care se aflau aşezate pe fire de aţă mai multe fragmente vegetale - inflorescenţe cu miros specific de canabis, cutiile având aspect de uscător de plante.
Toate cele 50 de ghivece cuprinzând fiecare câte o plantă de canabis au fost ridicate în vederea tăierii şi uscării plantelor, scopul fiind acela de a fi supuse constatării tehnico-ştiinţifice fizico-chimice, una dintre inflorescenţe fiind expertizată conform procesului verbal de constatare din data de 07 iunie 2012 şi concluzionându-se în sensul că, inflorescenţa verde însoţită de câteva frunze, ruptă din planta crescută în ghiveciul numerotat W8 conţine T.H.C., substanţă psihotropă biosintetizată de planta canabis.
Într-o debara din locuinţa aparţinând inculpatului Ţ.A.A. s-au găsit un număr de 35 pahare de plastic de culoare albă, în fiecare pahar existând câte o plantă de canabis, în stadii diferite de vegetaţie şi inflorescenţă, precum şi un înscris cu titlul "Fratele meu canabisul" cuprinzând date ştiinţifice şi tehnice referitoare la înfiinţarea şi întreţinerea unei culturi de canabis, precum şi plante de canabis aflate la uscat cu miros specific acestei plante.
În urma tăierii şi punerii la uscat a plantelor găsite în ghivece şi pahare, precum şi a plantelor de canabis găsite la uscat în locuinţa inculpatului Ţ.A.A. a rezultat o cantitate totală de 1.127,9 gr plantă uscată din care cantitatea de fragmente vegetale de culoare verde-olive ce conţine T.H.C. substanţă psihotropă biosintetizată de planta canabis, având o concentraţie de 4,66% (669,7 gr.), respectiv 10,12% (325,3 gr.) (restul de 132,9 gr fragmente vegetale de culoare verde-olive conţin T.H.C. însă masa probei este alcătuită din frunze, tulpini şi rădăcini şi nu din inflorescenţe, astfel cum caracterizează planta canabis ca drog, Regulamentul de aplicare a Legii nr. 143/2000), concluzii rezultate din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică fizico-chimică din data de 14 iunie 2012.
Cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului P.C.I., acesta înainte de efectuarea în fapt a percheziţiei, a declarat verbal că deţine aproximativ 0,50 gr canabis pentru consumul propriu, fragmente vegetale care au fost găsite într-o tabacheră inscripţionată "S.S." şi ridicate alături de o altă tabacheră metalică de culoare argintie cu inscripţia "S.", precum şi un grinder metalic, bunuri ce prezentau resturi de fragmente vegetale de culoare verde-olive. De asemenea, printre bunurile ridicate de la locuinţa acestui învinuit se află şi un hard-disk de capacitate 640 GB.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică fizico-chimică din data de 11 iunie 2012, cantitatea de 0,60 gr plante canabis găsită în tabachera inscripţionată "S.S." la locuinţa inculpatului P.C.I. conţine T.H.C., concluzie confirmată şi cu ocazia expertizării resturilor de fragmente vegetale identificate pe cele două tabachere şi pe grinderul metalic.
Potrivit procesului - verbal privind efectuarea percheziţiei în sistem informatic, în urma examinări hard-diskului ridicat de la locuinţa inculpatului P.C.I., s-au identificat un număr de patru fişiere având extensia "avi" reprezentând diferite filme, cu referire la,,marijuana", şapte fişiere având extensia "pdf" reprezentând diferite documente cu referire la "marijuana", "opium" şi alte substanţe interzise, cât şi un număr de 27 de fişiere având extensia, Jpg" reprezentând diferite imagini cu plante ce par a fi canabis.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţă, a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procese - verbale de percheziţie domiciliară; planşă fotografică cuprinzând aspectele fixate la data de 16 mai 2012 cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa inculpatului Ţ.A.A.; rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică; procese - verbale de percheziţie în sistem informatic; declaraţiile martorului Ş.C.I. (în sensul că a cumpărat în mai multe rânduri droguri de la inculpatul Ţ.A.A.); declaraţiile învinuitei Ţ.P. date în faza de urmărire penală (în sensul că a fost consumatoare de canabis pe care i l-a pus la dispoziţie soţul său, inculpatul Ţ.A.A.); declaraţiile martorei P.A. (care a arătat că a fost consumatoare de canabis pe care îl procura de fiecare dată soţul său, inculpatul P.C.I.); procese - verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice; înscrisuri.
Cu referire la declaraţiile martorului G.P.A., în mod direct instanţa de fond a perceput că acesta se afla într-o evidentă stare de timorare, nedorind să fie implicat în procese penale având ca obiect infracţiuni de trafic de droguri. Pe fondul lipsei de cunoştinţe juridice, este posibil ca martorul G.P.A. să-şi fi imaginat că ar putea fi acuzat în vreun fel de efectuarea de operaţiuni de trafic de droguri, fapt ce l-a determinat să nu recunoască că ar fi fost prezent în momentul în care martorul Ş.C.I. a cumpărat droguri de la inculpatul Ţ.A.A.
Fiind audiaţi, inculpaţii Ţ.A.A. şi P.C.I. au recunoscut înfiinţarea culturii de canabis şi deţinerea ilegală de droguri, în vederea consumului propriu .
Au susţinut inculpaţii că scopul pentru care au înfiinţat cultura de canabis a fost acela pentru consum propriu, cât şi pentru soţiile lor şi nu au intenţionat să distribuie plante din cultura de canabis către alte persoane.
A arătat judecătorul fondului că, susţinerile inculpaţilor, în sensul că au cultivat droguri exclusiv pentru consumul propriu şi al soţiilor lor, chiar reale de ar fi, nu înlătură reţinerea infracţiunii de trafic de droguri, oferirea canabisului către soţie constituind o operaţiune referitoare la circulaţia drogurilor prevăzută expres în textul incriminator, iar pe de altă parte, legea nu face nicio distincţie în privinţa calităţii beneficiarului drogurilor (de soţ sau rudă apropiată).
Drept urmare, în baza art. 334 C. proc. pen., instanţa fondului a respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de apărătorii inculpaţilor din infracţiunile de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi deţinere ilegală de droguri de risc, în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. în infracţiunea de deţinere ilegală de droguri de risc, în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte.
Deşi art. 2 din Legea nr. 143/2000 nu prevede în mod expres, este evident că acţiunile menţionate în acest text trebuie să fie comise în scopul remiterii de droguri, indiferent de modalitate, către alte persoane, fără distincţie în raport de calitatea (soţ sau rudă apropiată) persoanei beneficiară a drogurilor, în timp ce, potrivit art. 4, activităţile menţionate au în vedere obţinerea de droguri pentru consumul propriu.
Din economia dispoziţiilor art. 2 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, rezultă că legiuitorul a stabilit modalităţi alternative, în parte comune, constituind elementul material al celor două infracţiuni care se disting, în principal prin scop. În primul caz (art. 2) activităţile incriminate au ca scop realizarea circulaţiei, transferului, adică a traficării drogurilor de la o persoană la alta. În cel de al doilea caz (art. 4), legiuitorul a înţeles să incrimineze actele materiale săvârşite în scopul asigurării consumului propriu.
Din probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii au înfiinţat cultura de canabis la locuinţa inculpatului Ţ.A.A. din comuna Afumaţi, judeţul Ilfov, între altele, în vederea oferirii spre consum către soţii (martora P.A. și Ţ.P.), iar depistarea inculpaţilor s-a realizat în urma denunţului martorului Ş.C.I. care a susţinut că a cumpărat în mai multe rânduri droguri de la inculpatul Ţ.A.A.
Coroborând aceste date cu cantitatea de droguri găsită la locuinţa inculpatului Ţ.A.A. din comuna Afumaţi, judeţul Ilfov, care excede necesităţilor unui consumator obişnuit, Tribunalul a reţinut că activităţile desfăşurate de inculpaţi realizează conţinutul infracţiunii de trafic de droguri.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, faptele inculpatului Ţ.A.A. - care, în cursul anului 2012, împreună cu inculpatul P.C.I., a cultivat şi deţinut în locuinţa sa din comuna Afumaţi, judeţul Ilfov droguri de risc (canabis), în vederea distribuirii iar în cursul aceluiaşi an, a deţinut, fără drept, cantitatea totală de 7,4 grame canabis, în vederea consumului propriu - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi deţinere ilegală de droguri de risc, în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului Ţ.A.A., instanţa de fond a ţinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. Instanţa de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în partea speciala a Legii nr. 143/2000, gradul ridicat de pericol social care rezultă din modalitatea, împrejurările de săvârşire a faptelor şi din urmările produse, natura infracţiunilor comise, de natura sa pericliteze si sănătatea altor persoane, cantitatea de droguri identificată, precum şi persoana inculpatului, care este în vârstă de 25 ani, este căsătorit, are o locuinţă stabilă în localitatea Afumaţi, are un comportament corespunzător în familie şi societate, astfel cum rezultă din declaraţiile martorei E.M.A., nu este cunoscut cu antecedente penale.
La alegerea pedepsei accesorii şi a celei complementare, Tribunalul a avut în vedere că săvârşirea infracţiunilor, în condiţiile descrise mai sus, dovedeşte incompatibilitatea inculpatului Ţ.A.A. cu exerciţiul dreptului de a ocupa o funcţie electivă publică sau o funcţie ce implică exerciţiul autorităţi de stat.
Întrucât inculpatul Ţ.A.A. are vârsta de 25 ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, instanţa fondului a apreciat că îndreptarea acestuia este posibilă şi fără executarea în regim privativ de libertate a pedepsei aplicate, astfel încât, în baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
De asemenea, s-a concluzionat că, în drept, faptele inculpatului P.C.I. - care, în cursul anului 2012, împreună cu inculpatul Ţ.A.A., a cultivat şi deţinut în locuinţa acestuia din urmă droguri de risc (canabis), în vederea distribuirii, iar în cursul aceluiaşi an, a deţinut, fără drept, cantitatea totală de 0,60 grame canabis, în vederea consumului propriu - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi deţinere ilegală de droguri de risc, în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reținut, de asemenea, că în drept, faptele inculpatului P.C.I., care în cursul anului 2012, împreună cu inculpatul Ţ.A.A., a cultivat și deținut, în locuința acestuia din urmă droguri de risc în vederea distribuirii, iar în cursul aceluiași an a deținut fără drept, cantitatea de 0,60 gr. canabis, în vederea consumului propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și deținerea ilegală de droguri de risc, în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Reținând că inculpații se fac vinovați de comiterea faptelor ce li se rețin în sarcină, instanța fondului a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere cerințele prevăzute de art. 72 C. pen.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privare de libertate și chiar fără executarea acesteia sens în care a reținut incidența dispozițiilor art. 861 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpaţii Ţ.A.A. şi P.C.I.
Inculpatul Ţ.A.A. a criticat sentinţa sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, în raport cu art. 72 C. pen., arătând că, în raport cu atitudinea de recunoaştere a faptelor şi circumstanţele personale favorabile, se impune stabilirea unui cuantum mai redus de pedeapsă.
Inculpatul P.C.I. a solicitat, la rândul său, achitarea pentru infracţiunea de trafic de droguri, arătând, în esenţă,că oferirea de droguri către soţie, spre consum propriu,nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, lipsindu-i gradul de pericol social nu poate fi considerată o infracţiune privind circulaţia drogurilor de risc, iar pentru infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu, a solicitat, de asemenea, achitarea, arătând că fapta a fost comisă în cadru restrâns, în locuinţa inculpaţilor,fără prezenţa altor persoane iar consumul de droguri împreună cu soţia nu prezintă gradul de pericol social concret specific unei infracţiuni.
Prin Decizia penală nr. 174 din 21 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția I a penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii Ţ.A.A. şi P.C.I. împotriva sentinţei penale nr. 48 din data de 27 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia penală, în Dosarul nr. 2004/93/2012.
În baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen., a fost obligat fiecare apelant inculpat la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în baza întregului probatoriu administrat în cele două faze ale procesului penal.
Cu privire la pedepsele aplicate celor doi inculpați, instanța de prim control judiciar a opinat că acestea sunt bine dozate atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., a declarat recurs inculpatul P.C.I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În baza cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 14, 17, 172 și 20 C. proc. pen. inculpatul P.C.I. solicită, în principal, achitarea pentru cele două infracțiuni ce i se rețin în sarcină.
În susținerea acestor critici inculpatul solicită efectuarea unei expertize tehnice de specialitate din care să reiasă dacă fragmentele de plante de canabis prelevate de la învinuiți sunt aceleași cu fragmentele de plante găsite asupra sa.
Solicită, de asemenea, reaudierea tuturor martorilor audiați în primă instanță pentru identificarea elementelor de neconcordanță cu privire la acte sau fapte ce i se rețin în sarcină.
Pentru aceste motive inculpatul solicită, în principal, achitarea, iar în subsidiar rejudecarea cauzei de către instanța de apel.
Solicită, de asemenea, inculpatul a se face aplicarea legii penale mai favorabile.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate, reține Înalta Curte că recursul declarat de inculpatul P.C.I. este întemeiat numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, urmând a fi admis în limitele ce urmează a fi expuse în continuare.
Având în vedere că inculpatul P.C.I. a declarat recurs înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, iar sesizarea instanței de recurs a avut loc înainte de momentul intrării în vigoare, Înalta Curte reține incidența în cauză a normelor tranzitorii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 255/2013 potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.
În raport de aceste norme tranzitorii, Înalta Curte va analiza motivele de recurs invocate de inculpatul P.C.I. în contextul cazurilor de casare reglementate de C. proc. pen. anterior.
Înalta Curte opinează că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța fondului în baza unei analize obiective și judicioase a întregului ansamblu probator administrat în faza de urmărire penală cât și în condiții de publicitate, nemijlocire și contradictorialitate în faza de cercetare judecătorească, faptele au fost just încadrate juridic și corespund situației de fapt, în mod corect apreciind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au realizat o analiză amplă și complexă a tuturor apărărilor și cererilor formulate de inculpat pe parcursul fazei de cercetare judecătorească, hotărârile penale atacate sunt motivate corespunzător exigențelor unui proces echitabil, în deplin acord cu jurisprudența C.E.D.O. fiind redate cu exactitate modalitatea și împrejurările în care au fost comise faptele.
Pentru aceste motive, Înalta Curte nu va mai relua expunerea situației de fapt fiind de acord cu motivările instanțelor inferioare, sens în care își însușește argumentele avute în vedere la pronunțarea soluțiilor, urmând să analizeze doar criticile formulate de inculpatul P.C.I.
În motivarea recursului său, inculpatul P.C.I. invocă cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 14, 17, 172 și 20 C. proc. pen. fără a arăta însă în mod clar, neechivoc care sunt criticile pe care le susține în raport cu fiecare caz de casare.
În principal, inculpatul solicită achitarea pentru infracțiunea de trafic de droguri în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau b1 C. proc. pen.
În subsidiar, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru completarea probatoriilor.
Înalta Curte notează că prin Legea nr. 2/2013 o mare parte a cazurilor de casare reglementate de dispozițiile art. 3859 C. proc. pen. au fost abrogate și conținutul celor în vigoare a fost modificat, voința legiuitorului fiind aceea de a transforma Înalta Curte într-o veritabilă Curte de Casație urmând a verifica doar aspectele de nelegalitate.
Ca atare, solicitarea recurentului inculpat în sensul de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru a fi administrate noi probe, nu poate fi supusă analizei nu există caz de casare care să permită această soluție.
Referitor la criticile formulate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., care se referă la casarea hotărârii când nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, Înalta Curte opinează că nu este incident în cauză acest caz de casare.
Astfel, din probele dosarului rezultă în mod indubitabil că în cursul anului 2012, acesta împreună cu inculpatul Ţ.A.A., a cultivat și deținut în locuința inculpatului Ţ.A.A. droguri de risc, fiind realizat astfel elementul material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de droguri de risc în una din formele alternative prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv în modalitatea cultivării, deținerii, preparării, transformării.
Ca atare, infracțiunea de trafic de droguri nu se referă doar la oferirea de droguri soției sale, așa cum în mod nejustificat susține inculpatul P.C.I., operațiunile privind circulația drogurilor de risc reținute în sarcina acestuia fiind mult mai complexe și justifică soluția de condamnare a acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc.
Reține însă Înalta Curte că recursul declarat de inculpatul P.C.I. este întemeiat ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Potrivit dispozițiilor art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecata definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În cauza de față, de la data pronunțării deciziei - 21 iunie 2013 - și până la soluționarea recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., împrejurare ce determină analizarea dispozițiilor ce reglementează aplicarea legii penale în timp cu referire strictă la modificările aduse infracțiunilor de trafic de droguri de risc și deținere de droguri în vederea consumului propriu.
Sub aspectul conținutului constitutiv atât infracțiunea de trafic de droguri de risc cât și infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, nu au suferit modificări.
În continuare aceste infracțiuni sunt prevăzute și pedepsite în Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de droguri cu modificările și completările ulterioare.
Prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal se aduc modificări Legii nr. 143/2000 sub aspectul regimului sancționator, în sensul că infracțiunile supuse analizei sunt sancționate mai blând.
Astfel, art. 81 din Legea nr. 187/2012 prevede următoarele:
Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează.
1) Art. 2 va avea următorul cuprins,
2) Art. 2 Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea in vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.
3) Art. 4 va avea următorul cuprins:
4) Art. 4 Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Înainte de modificările aduse Legii nr. 143/2000 prin Legea nr. 187/2012, traficul de droguri de risc era sancționat cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar deținerea de droguri pentru consumul propriu era sancționat cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă.
Întrucât legea nouă prevede limite de pedeapsă net inferioare celor prevăzute de legea veche, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 5 C. pen. și va reține că legea nouă este legea penală mai favorabilă.
Principiul aplicării legii penale mai favorabile, principiu de rang constituțional, impune, în cauza dedusă judecății, adaptarea pedepselor la noile limite, în sensul reducerii proporționale a sancțiunii penale fără ca în acest mod să se realizeze o reindividualizare a pedepsei.
Diferența foarte mare între limitele de pedeapsă prevăzute în vechea reglementare pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc - de la 3 la 15 ani - și cele prevăzute în noua reglementare - de la 2 la 7 ani - obligă instanța de recurs să dea eficiență principiului aplicării legii penale mai favorabile, urmând ca pedepsele să fie reduse proporțional în raport de actualul regim sancționator.
Aceleași considerente sunt aplicabile și în raport de infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu.
Aplicarea legii penale mai favorabile presupune și o examinare în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome, în cauza de față, cu referire la concursul de infracțiuni.
Sub acest aspect rezultă din compararea dispozițiilor referitoare la pluralitatea de infracțiuni, că legea veche constituie legea penală mai favorabilă, sens în care va menține incidența dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior.
Sub aspect sancționator există diferențe majore între cele două legi succesive.
În vechea reglementare, în cazul pluralității de infracțiuni legiuitorul stabilea următoarele:
Art. 34 lit. b - când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
Noul C. pen. sancționează pluralitatea de infracțiuni după cum urmează:
Art. 39 lit. b) - când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse.
Sub aspectul condițiilor de existență, noul C. pen. nu prezintă diferențe, însă instituie sancționarea concursului potrivit sistemului cumulului juridic cu spor obligatoriu și fix, împrejurare în raport de care reține Înalta Curte că legea veche reprezintă legea penală mai favorabilă.
Sub aspectul pedepselor accesorii și complementare, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012 potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite pana la rămânerea definitiva a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplica potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
De asemenea, față de împrejurarea că dispozițiile art. 861 din vechiul C. pen. sunt mai favorabile atât sub aspectul conținutului normelor de supraveghere cât și sub aspectul condițiilor de reabilitare de drept, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 și va menține suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Față de toate argumentele prezentate, în baza art. art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul P.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 174 din 21 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va casa decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 48 din 27 decembrie 2012 a Tribunalului Ilfov, Secția penală, și rejudecând în fond:
Va face aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. aplicată inculpatului în pedepsele componente de 3 ani închisoare și respectiv 6 luni închisoare pe care le va repune în individualitatea lor.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 6 luni închisoare la 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului P.C.I. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen.
În baza art. 65 C. pen. va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 va menține suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul P.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 174 din 21 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 48 din 27 decembrie 2012 a Tribunalului Ilfov, secția penală, și rejudecând în fond:
Face aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. aplicată inculpatului în pedepsele componente de 3 ani închisoare și respectiv 6 luni închisoare pe care le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 6 luni închisoare la 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului P.C.I. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen.
În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 menține suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1133/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 1074/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
