ICCJ. Decizia nr. 1154/2014. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1154/2014

Dosar nr. 1531/97/2013

Şedinţa publică din 01 aprilie 2014

Deliberând asupra recursului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 109/16 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul penal nr. 1531/97/2013 au fost condamnaţi inculpaţii:

1. T.M.F. la:

- 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în cond. art. 65 C. pen., pentru infracţiunea de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc, prev. şi ped. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen.,

- 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în cond. art. 65 C. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, prev. şi ped. de art. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. s-a contopit pedepsele de mai sus şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv de la data de 09 ianuarie 2013 până la data de 16 mai 2013.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv.

S-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 300 euro, echivalentul în lei la data confiscării, şi s-a obligat inculpatul T.M.F. la plata acestei sume.

2. D.G.V. la:

- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în cond. art. 65 C. pen., pentru complicitate la infracţiunea de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen.,

- 3 ani închisoare şi 2 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în cond. art. 65 C. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, prev. şi ped. de art. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 14 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lita C. pen. rap. la art. 76 lit. c) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen.,

- 2.000 lei amendă penală pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. e) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-a contopit pedepsele de mai sus şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv de la data de 09 ianuarie 2013 până la data de 16 mai 2013.

În baza art. 350 alin. (1) C.proc.pen, s-a menţinut starea de arest preventiv.

S-a constatat că nu a mai fost susţinută cererea de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpaţi de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

S-a obligat inculpaţi la câte 1.450 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

În considerente instanţa de fond a reţinut că la data de 30 august 2012, în Dosarul cu nr. 57 D/P/2012 al D.I.I.C.O.T.-B.T. Hunedoara s-a dispus, prin ordonanţă a procurorului, autorizarea unui investigator sub acoperire cu nume de cod “D.” (fila 6 vol. I dup) care, în cursul zilei de 30 august 2012 s-a întâlnit în municipiul Vulcan cu învinuitul S.C.A., de la care a procurat o cantitate de haşiş contra sumei de 50 lei.(fila 52 vol. I d.u.p.). Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 06 septembrie 2012 al L.A.P.D. din cadrul Brigăzii Cluj-Napoca rezultă faptul că proba înaintată este constituită din 0,9 grame de rezină cannabis.(fila 57 vol. I dup).

La data de 09 octombrie 2012, prin ordonanţa procurorului, s-a dispus autorizarea un investigator sub acoperire cu nume de cod “P.” (fila 12 vol. I dup) iar la data de 07 decembrie 2012, prin Ordonanţa nr. 29/A/2012, s-a dispus autorizarea unui colaborator al investigatorului sub acoperire cu nume de cod "P.", numele de cod al colaboratorului fiind “V.”.(fila 17 vol. I dup), care, la aceeaşi dată, s-a întâlnit în municipiul Vulcan cu învinuitul S.C.A. în vederea procurării de la acesta din urmă a cantităţii de 1 gram marijuana, contra sumei de 70 lei, aşa cum rezultă din procesul verbal aflat la fila 20 vol. I dup. învinuitul S.C.A. i-a spus investigatorului sub acoperire că el nu are „iarbă" de vânzare, însă poate să-i procure de la persoanele care îl aprovizionează şi pe el. în acest sens, învinuitul S.C.A. l-a contactat telefonic pe un anume “J.”, cu care s-a şi întâlnit, iar acesta i-a spus că are „iarbă" de vânzare, dar este de o calitate slabă, iar dacă vrea calitate mai bună să mai aştepte câteva zile. în cursul aceleiaşi zile, - învinuitul S.C.A., care se afla împreună cu investigatorul sub acoperire cu nume de cod “P.” a fost contactat telefonic de “J.” şi au stabilit o întâlnire pentru a discuta despre comercializarea de droguri de mare risc.

Organele de poliţie au efectuat cercetări în vederea identificării persoanei cu numele „J.", iar în urma verificărilor a rezultat faptul că acesta se numeşte L.L.Ş., iar drogurile pe care le comercializează diverşilor consumatori din municipiul Vulcan îi sunt puse la dispoziţie de un anume „G.", identificat în persoana inculpatului D.G.V. De asemenea, din investigaţiile efectuate de organele de poliţie a rezultat faptul că inculpatul D.G.V. distribuie droguri de risc, atât personal, cât şi prin intermediul inculpaţilor L.L.Ş. şi L.M.C.

Din probele administrate în cauză coroborate cu declaraţia învinuitului S.C.A. a rezultat faptul că acesta este consumator de droguri de risc şi, din luna ianuarie 2012 până în luna noiembrie 2012 a cumpărat câte un gram de rezină de cannabis sau cannabis, săptămânal, contra sumei de 60-70 lei/gram de la inculpatul D.G.V. sau de la inculpatul L.L.Ş. zis „J." în perioada ianuarie - noiembrie 2012, învinuitul S.C.A. a cumpărat de la aceştia aproximativ 30 grame de droguri de risc pentru consum propriu. Această stare de fapt este confirmată de S.C.A. în declaraţia dată în faza de urmărire penală la fila 263 vol. I dup. iar revenirea asupra acestei declaraţii, în faza de judecată, cu motivarea că a fost dată „sub dictare, doamna procuror mi-a spus să declar în acest sens" nu are o justificare rezonabilă cu atât mai mult cu cât declaraţia a fost dată în prezenţa unui apărător ales. De altfel, acelaşi martor declară că „doamna procuror a dictat mai gramatical" aspect care confirmă că fondul declaraţiei nu ar fi fost modificat în nicio împrejurare.

În legătură cu preocupările inculpatului D. în sfera traficului de droguri de risc, sub forma vânzării sau oferirii, a declarat şi învinuitul V.A.l. care, în cursul urmăririi penale a arătat că a achiziţionat de la inculpatul D.G.V., o dată, marijuana contra sumei de 40 lei/gram, pentru consum propriu şi că acesta i-a oferit în două rânduri pentru consum „un cui de marijuana" (fila 287 vol. I dup). Având calitatea de martor în faţa instanţei de judecată şi acesta a revenit asupra declaraţiei date în faza de urmărire penală, cu aceeaşi motivare constând în scrierea după dictare a declaraţiei (fila 148 instanţă), motiv apreciat de către instanţă ca nerezonabil cu atât mai mult cu cât declaraţia a fost dată în prezenţa unui apărător ales. De altfel, declaraţia iniţială este confirmată de cea a martorului B.R.A. care, în cursul urmăririi penale (fila 358 vol. I dup), a relatat faptul că, la sfârşitul lunii octombrie 2012, învinuitul V.A.l. i-a arătat o substanţă vegetală de culoare verde, despre care a afirmat că o are de la inculpatul D.G.V.

La începutul lunii noiembrie 2012, inculpaţii D.G.V., T.M.F., învinuitul N.l. şi numita T.A.G. au plecat în Olanda, în localitatea Amsterdam. Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul T.M.F. a achiziţionat o cantitate de droguri din Olanda, contra sumei de 3-4 euro/gram şi a stabilit cu inculpatul D.G.V. să le trimită în România pentru a fi vândute de acesta din urmă, iar după comercializarea drogurilor să trimită o parte din bani inculpatului T.M.F.

Inculpatul D.G.V. zis “G.” a revenit în România la sfârşitul lunii noiembrie 2012 şi, după câteva zile, a primit de la inculpatul T.M.F. un colet care conţinea cannabis. Acel colet conţinea cantitatea de aproximativ 250 grame cannabis şi a fost trimis de inculpatul T.M.F. pentru a fi introdus în ţară, de o persoană care efectuează transporturi de bunuri şi persoane din Olanda. Coletul a fost transportat până în municipiul Deva, unde a fost preluat de inculpaţii D.G.V. şi L.M.C.. Conform înţelegerii pe care inculpatul D.G.V. a avut-o cu inculpatul T.M.F., după vânzarea drogurilor cu preţul de 50 lei/gram, inculpatul D.G.V. trebuia să trimită bani în Olanda inculpatului T.M.F., respectiv suma de 700 euro.

Din exploatarea autorizaţiilor de interceptare autorizată a convorbirilor telefonice a rezultat faptul că inculpatul D.G.V. zis “G.” din municipiul Vulcan desfăşura activităţi de trafic de droguri de risc de mai multe luni, el distribuind şi comercializând droguri de risc, atât personal, cât şi prin intermediul inculpaţilor L.L.Ş. şi L.M.C. Aceştia doi, după ce vindeau drogurile, îi înmânau banii inculpatului D.G.V., care cunoştea faptul că inculpatul L.L.Ş. era minor.

Din cantitatea de 250 grame droguri primite de la inculpatul T.M.F., aproximativ 100 grame cannabis au fost transportate de inculpatul D.G.V. cu autoturismul învinuitului A.A.N. la domiciliul învinuitului C.G.A. Acesta din urmă a vândut drogurile primite şi i-a trimis banii rezultaţi din vânzare inculpatului T.M.F.

La data de 27 noiembrie 2012, D.G.V. a purtat mai multe discuţii telefonice cu T.M.F., aflat în Olanda cu privire la activitatea infracţională desfăşurată de el în România, ocazie cu care, inculpatul T.M.F. i-a cerut, în mod insistent, lui D.G.V. să-şi schimbe cartela telefonică, iar acesta din urmă i-a spus că în cel mai scurt timp îşi va schimba, atât cartela, cât şi telefonul.

Inculpatul D.G.V. a distribuit drogurile de risc primite de la inculpatul T.M.F., prin intermediul inculpaţilor L.M.C., L.L.Ş.

Învinuitul N.l. a declarat în faza de urmărire penală că este consumator de droguri, droguri care îi erau oferite cu titlu gratuit de inculpatul D.G.V., iar la începutul lunii noiembrie 2012 a plecat în Olanda, împreună cu inculpaţii T.M.F. şi D.G.V. dar şi cu martora T.A.G. (fostă O.). învinuitul a declarat că inculpatul D.G.V. i-a spus că inculpatul T.M.F. a trimis un colet cu droguri (aproximativ 250 grame de „iarbă") prin intermediul unui cetăţean bulgar, iar în România coletul a fost ridicat de inculpatul D.G.V. învinuitul N.l. a declarat că o parte din drogurile trimise din Olanda au fost date de inculpatul D.G.V. lui C.G.A. pentru a fi vândute de acesta din urmă şi, ulterior, să trimită banii rezultaţi din contravaloarea drogurilor lui T.M.F. învinuitul N.l. a mai relatat că inculpatul D.G.V. a rugat-o pe prietena sa, învinuita B.A.A. să trimită în Olanda suma de 300 euro pe numele soţiei lui T.M.F., lucru pe care prietena sa l-a şi făcut, pentru ca numele lui să nu apară în documentele de transfer.(filele 271-275 vol. I dup.)

În faţa instanţei de judecată, acest învinuit, citat în calitate de martor, a revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală cu motivarea că declaraţia a fost dată sub presiune (fila 146 instanţă) deşi, în faza de urmărire penală, a arătat că doreşte să dea declaraţie, fără să se prevaleze de dreptul la tăcere sau dreptul la apărare, dimpotrivă arătând că nu doreşte să-şi angajeze apărător, astfel că presiunea invocată nu se conturează ci apare ca o manifestare subiectivă a martorului.

Cu privire la aceleaşi aspecte, martora B.A.A., audiată în calitate de învinuită în faza de urmărire penală (fila 265 şi urm. vol. I dup.), a declarat că a aflat de la inculpatul D.G.V. că acesta a primit un colet cu droguri din Olanda, droguri care au fost comercializate de inculpaţii L.L.Ş. şi L.M.C., aceştia din urmă fiind folosiţi ca intermediari de inculpatul D.G.V. De asemenea, învinuita a mai declarat că la începutul lunii decembrie 2012, inculpatul D.G.V. i-a dus suma de 750 lei numitului T.I. - tatăl inculpatului T.M.F., iar în timp ce se deplasau spre locuinţa acestuia, D.G.V. a afirmat că banii provin din vânzarea de marijuana. învinuita a recunoscut că inculpatul D.G.V. i-a cerut să trimită de pe numele ei suma de 300 de euro soţiei inculpatului T.M.F. şi de pe telefonului mobil al inculpatului D.G.V. a trimis un mesaj text prin care a indicat codul prin care s-au trimis banii. Martora a mai declarat că inculpatul D.G.V. a vândut mai multor persoane droguri de risc cu preţul de 50 lei/gram, enumerând aceste persoane, cărora le cunoaşte doar poreclele, respectiv G., G., L., C., K., dar şi învinuitului V.A.l.

În faţa instanţei de judecată martora a revenit asupra declaraţiilor cu motivarea că au fost date sub presiune (fila 107 instanţă), instanţa constatând că declaraţia a fost dată în prezenţa unui apărător desemnat din oficiu şi faţă de elementele de detaliu ale declaraţiei date, nu decelează elemente de „presiune" invocate de martoră astfel că motivul invocat nu este apreciat ca fiind pertinent cu consecinţa înlăturării declaraţiei date în faza de urmărire penală.

Martorul A.A.N. zis „N." este consumator de droguri de risc şi a declarat că l-a ajutat pe inculpatul D.G.V. să transporte un colet cu autoturismul proprietate personală la domiciliul învinuitului C.G.A., iar ulterior a aflat că în acel colet se aflau droguri de risc. A mai arătat că a consumat, ocazional, droguri de risc care îi erau oferite de inculpatul D. (fila 254 vol. I dup. şi 106 instanţă). în faza de urmărire penală martorul arată că, de la inculpat, a aflat că acesta ar fi dus o cantitate de droguri unei alte persoane, la sfârşitul lunii noiembrie. Declaraţia a fost dată în prezenţa apărătorului ales care este şi apărătorul inculpatului D. în faţa instanţei, martorul arată că nu a vorbit serios cu inculpatul despre droguri, că aveau bănuiala că le sunt ascultate telefoanele şi făceau glume la telefon iar din zvon public au aflat şi despre descinderea de a doua zi a organelor judiciare.

Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţii D.G.V. şi T.M.F. precum şi învinuitul C.G.A., a rezultat, în mod evident, faptul că între cei doi inculpaţi a existat o înţelegere anterioară, conform căreia după ce inculpatul T.M.F. a trimis drogurile de risc în ţară, în timp ce se afla în Olanda, D.G.V. trebuia să-i trimită o parte din banii rezultaţi în urma vânzării drogurilor. Sunt relevante în acest sens discuţiile purtate în perioada 01-08 decembrie 2012 de învinuitul C.G.A. cu inculpatul T.M.F., discuţii în care inculpatul T.M.F. se plânge că nu a primit banii şi că inculpatul D.G.V. „o are împrăştiată". Inculpatul T.M.F. îi spune învinuitului C.G.A. că inculpatul D.G.V. trebuia să facă „treabă cu o sută jumătate, a luat el vreo 40 şi ceva, cadou"(fila 83 şi urm. vol. II dup.). Aceste convorbiri coroborate cu declaraţiile învinuiţilor B.A. şi N.I. conturează pe deplin activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpaţilor, respectiv că inculpatul D.G.V. a oprit pentru consum propriu 40 grame cannabis, iar cantitatea de 150 grame droguri a fost vândută de inculpaţii L.L.Ş. şi L.M.C. sau personal de inculpatul D.G.V. (vezi fila 226 şi urm. vol. II dup.)

Inculpaţii L.M.C. şi L.L.Ş., care în prezenta cauză s-au prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., au recunoscut că au vândut droguri de risc până la jumătatea lunii decembrie 2012, contra sumei de 50-70 lei/gram, cantităţile vândute de aceştia fiind de aproximativ 30 grame droguri de risc, fiecare, cea mai mare parte din droguri fiindu-le pusă la dispoziţie de inculpatul D.G.V. în scopul comercializării, iar din sumele obţinute din vânzarea drogurilor, îi înmânau inculpatului D.G.V. o parte din bani(filele 314, 322 dup.), iar revenirea asupra declaraţiei date în faza de urmărire penală de către L.M.C. nu are nicio justificare raţională care să formeze convingerea instanţei că starea de fapt ar fi fost alta decât cea reţinută.

Inculpaţii, prin martorii propuşi dar şi prin declaraţiile date în cauză, au încercat să acrediteze ideea că sumele de bani date de inculpatul D. inculpatului T. (în mod indirect), au reprezentat un împrumut însă, acest argument a fost contrazis de celelalte probe administrate, aşa cum au fost reţinute de instanţă.

Fapta inculpatului T.M.F. care a introdus, fără drept, în ţară, în scopul de a fi comercializată de inculpatul D.G.V., cantitatea de 250 grame cannabis întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în luna noiembrie 2012, a procurat şi deţinut cantitatea de 250 grame cannabis întruneşte elementele întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Totodată, i-au fost interzise inculpatului, pe o durata de 2 ani şi, respectiv 1 an, în condiţiile art. 65 C. pen., drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1), (2) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

I-au fost interzise inculpatului, în condiţiile art. 71 C. pen., drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

La stabilirea pedepselor aplicate inculpatului T.M.F., instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare, persoana inculpatului care are antecedente penale, gradul de pericol social al faptelor săvârşite determinat nu doar de natura faptelor dar şi cantitatea mare de droguri introdusă în ţară şi traficată (250 grame) dar şi circumstanţele atenuante date de vârsta inculpatului, situaţia familială, circumscrise disp. art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate potrivit disp. art. 76 lit. a) C. pen.

La stabilirea pedepselor complementare si a pedepselor accesorii, instanţa a avut in vedere principiul proporţionalităţii garantat de Constituţie in cuprinsul art. 53 apreciind ca o persoana condamnata se face nedemna de exerciţiul drepturilor interzise.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive la zi, de la 09 ianuarie 2013 până la 16 mai 2013.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului apreciind că temeiurile avute in vedere la luarea acestei masuri subzista. Astfel, este evident ca inculpatul prezintă in continuare acelaşi grad de pericol concret pentru ordinea publica in condiţiile in care a traficat o cantitate mare de droguri şi a pus în pericol sănătatea şi chiar viaţa mai multor consumatori doar pentru a-şi asigura în mod facil venituri substanţiale. A fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive în condiţiile în care nu au fost decelate împrejurări de fapt sau de drept care să justifice o asemenea măsură.

Fapta inculpatului D.G.V. care, în baza unei înţelegeri avute cu inculpatul T.M.F. în luna noiembrie 2012, conform căreia după introducerea în ţară a coletului cu droguri în cantitate de 250 grame, urma să comercializeze aceste droguri şi să îi trimită o parte din sumele de bani rezultate în urma vânzării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, fără drept, în forma complicităţii, prev.şi ped.de art. 26 C. pen. rap.la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Fapta aceluiaşi inculpat, care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada martie - decembrie 2012, a deţinut, vândut şi distribuit, atât personal, cât şi prin intermediul inculpaţilor L.M.C. şi L.L.Ş., despre acesta din urmă cunoscând că este minor, cantitatea de aproximativ 150 grame cannabis, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev.şi ped.de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 14 alin. (1) lit. c) din. Legea nr. 143/2000, şi pentru care inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare.

Fapta aceluiaşi inculpat care, a deţinut droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, prev.şi ped.de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2000 lei amendă penală.

Totodată, i-au fost interzise inculpatului, pe o durata de 2 ani în condiţiile art. 65 C. pen., drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. e) C. pen. şi art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

I-au fost interzise inculpatului, in condiţiile art. 71 C. pen., drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

La stabilirea pedepselor aplicate inculpatului D.G.V., instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare, persoana inculpatului care are antecedente penale, gradul de pericol social al faptelor săvârşite determinat nu doar de natura faptelor dar şi cantitatea mare de droguri introdusă în ţară şi traficată (250 grame), faptul că în procesul de traficare a. substanţelor interzise au fost atrase şi persoane minore, dar şi circumstanţele atenuante date de conduita bună avută anterior săvârşirii faptelor circumscrisă disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate potrivit disp. art. 76 lit. a), c) şi e) C. pen., avându-se în vedere, totodată şi disp. art. 80 alin. (2) C. pen.

La stabilirea pedepselor complementare si a pedepselor accesorii, instanţa a avut în vedere principiul proporţionalităţii garantat de Constituţie în cuprinsul art. 53, apreciind că o persoană condamnată se face nedemnă de exerciţiul drepturilor interzise.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive la zi, de la 09 ianuarie 2013 până la 16 mai 2013.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului apreciind că temeiurile avute in vedere la luarea acestei măsuri subzistă. Astfel, ca şi în cazul inculpatului T., este evident ca inculpatul prezintă acelaşi grad de pericol concret pentru ordinea publica in condiţiile in care a traficat o cantitate mare de droguri şi a pus în pericol sănătatea şi chiar viaţa mai multor consumatori de droguri doar pentru a-şi asigura în mod facil venituri substanţiale.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpaţi de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii T.M.F. şi D.G.V., inculpatul T.M.F. solicitând achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât nu există care să ateste săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară fără drept de droguri de risc şi de trafic de droguri de risc, iar inculpatul D.G.V., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) pentru infracţiunile prev. de 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi, respectiv art. 10 lit. b)¹ şi aplicarea unei amenzi administrative pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000.

Prin deCizia penală nr. 181 din 23 octombrie 2013 Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii T.M.F. şi D.G.V. împotriva sentinţei penale nr. 109 din 16 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosar penal nr. 1531/97/2013. S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 09 ianuarie 2013 şi până la data de 23 octombrie 2013 şi s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor.

Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar, analizând apărările inculpaţilor din perspectiva evoluţiei cauzei, în care o parte din cei cercetaţi au solicitat judecarea în procedura prev. de art. 320¹ C. proc. pen. în baza aceloraşi probe care au stat la baza inculpării apelanţilor, a reţinut, cu referire la apelul inculpatului T.M.F., că aspectele relevate de persoanele audiate la urmărire penală care se coroborează cu rezultatul interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate în perioada 1-8 decembrie 2012, reţinute şi analizate de judecătorul fondului dovedesc, fără putinţă de tăgadă împrejurarea că:

- inculpatul T.M.F. a procurat şi deţinut şi ulterior a introdus, fără drept în ţară, în scopul comercializării de către inculpatul D.G.V., cantitatea de 250gr. cannabis;

- inculpatul D.G.V., în baza unei înţelegeri cu inculpatul T.M.F. în sensul de a comercializa cantitatea de 250 gr. canabis ulterior introducerii acesteia în ţară şi de a-i transmite partenerului său cota aferentă vânzării, a deţinut, vândut şi distribuit prin intermediul inculpaţilor L.M.C. şi L.L.Ş. (cunoscând că acesta din urmă este minor) cantitatea de 150 gr. cannabis dar a şi deţinut pentru consum propriu droguri de risc.

În acest context, criticile formulate în sensul lipsei probelor ori al prelevării lor în condiţiile de nelegalitate în raport de dispoziţia art. 68 C. proc. pen. au fost apreciate, ca nefondate, iar, împrejurarea că la percheziţia domiciliară nu au fost găsite substanţe de natura celor pentru care sunt inculpaţi a fost considerată nesugestivă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.M.F., apreciind că s-a făcut o greşită aplicare a legii, critică circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. anterior şi, rejudecând, aplicând legea penală mai favorabilă, în principal, achitarea în temeiul art. 17 C. proc. pen. rap la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar, în subsidiar, redozarea sancţiunii.

Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că este fondat numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile pentru următoarele considerente:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecinţă, instanţa urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât şi cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior.

Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se apreciază că recurentul a motivat în termen recursul, cu respectarea obligaţiilor impuse de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Referitor la cazul de casare invocat, cel prevăzut de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. anterior, instanţa reţine că recurentul a criticat decizia instanţei de apel, apreciind că s-a făcut o greşită aplicare a legii, întrucât nu există probe care să îl incrimieze, pe de o parte, D.G.V., inculpat în aceeaşi cauză, a recunoscut comiterea faptelor, iar, pe de altă parte, la percheziţia domiciliară nu au fost găsite droguri.

De la început instanţa de ultim control judiciar constată că aceste apărări au fost invocate şi în faţa instanţei de apel.

Invocarea de către recurent a nevinovăţiei sale cu privire la comiterea infracţiunilor de introducere în ţară fără drept de droguri de risc şi de trafic de droguri de risc nu constituie o critică ce poate fi încadrată cazului de casare inocat, după cum nu poate fi încadrată nici în celelalte cazuri expres prevăzute de lege.

În realitate, inculpatul nu invocă nelegalităţi comise cu ocazia soluţionării cauzei şi nu contestă încadrarea juridică sau întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat, ci contestă situaţia de fapt (raportat la recunoaşterea coinculpatului D.G.V.), astfel cum a fost stabilită de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel, susţinând că nu el este autorul infracţiunilor de introducere în ţară fără drept de droguri de risc şi de trafic de droguri de risc.

Având în vedere dispoziţiile ce reglementează soluţionarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte constată că dispoziţiile C. proc. pen. astfel cum a fost modificate prin Legea nr. 2/2013 sunt restrictive în ceea ce priveşte cazurile de casare, implicit- referitor la criticile ce pot fi formulate împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond şi a deciziei pronunţată de instanţa de apel, reducând astfel şi limitele investirii instanţei de recurs.

Pe cale de consecinţă, examinarea cauzei de către Înalta Curte nu se mai poate face decât cu privire la chestiuni de drept şi nu la chestiuni de fapt. Modificarea situaţiei de fapt în recurs nu mai este posibilă decât urmare a constatării unor nelegalităţi care ar putea influenţa valabilitatea mijloacele de probă şi care ar determina înlăturarea acestora, precum şi reevaluarea elementelor faptice.

În speţă, asemenea aspecte nu au fost invocate şi nici nu pot fi constatate. Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, desfăşurarea judecăţii a avut loc cu respectarea dispoziţiilor procedurale, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au evaluat întregul material probator, au analizat apărările inculpatului şi motivat corespunzător soluţia de condamnare.

În concluzie, se constată că stabilirea situaţiei de fapt s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 63 C. proc. pen. anterior, iar instanţa de recurs nu este îndrituită să procedeze la o nouă apreciere a materialului probator, aşa încât trebuie să aibă în vedere această situaţie de fapt, pe care nu o mai poate schimba.

Referitor la solicitarea de redozare a sancţiunii, Înalta Curte constată că nu poate fi primită atât timp cât modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. în acelaşi sens Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este, în consecinţă, strict legată de aplicarea legii. În consecinţă, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385 pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrai cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. anterior. Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special).

În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, instanţa de recurs constată că este în prezenţa situaţiei descrise de art. 5 C. pen. şi anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Cum faptele reţinute în sarcina inculpatului au fost comise sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., înalta Curte va supune analizei în mod comparativ influenţa modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracţiunii şi regimul sancţionator.

Astfel potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000, în forma anterioarătraficul de droguri constând în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. în alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 81 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 a modificat acest articol sub aspect sancţionator, infracţiunea având acelaşi conţinut, în sensul că traficul de droguri constând în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi, iar, dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000, în forma anterioară, introducerea în ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.în alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. Art. 81 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 a modificat şi acest text de lege sub aspect sancţionator, infracţiunea având în continuare acelaşi conţinut, în sensul că introducerea în ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.în alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Cum în vechea reglementare sancţiunile prevăzute pentru cele două infracţiuni sunt mai severe, înalta Curte consideră că dispoziţiile Legii nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012, stabilind o reducere substanţială a limitelor de pedeapsă, astfel încât, legea nouă va retroactiva şi va reglementa raporturile juridice născute sub imperiul legii vechi.

În ce priveşte concursul de infracţiuni, se constată că potrivit C. pen. anterior pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni este reglementată de dispoziţiile art. 34, potrivit căruiaîn situaţia în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită pînă la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În noul C. pen. regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b), instituie obligaţia pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în speţa de faţă ar duce la aplicarea unei pedepse mai severe.

Ca atare, se constată că în privinţa concursului de infracţiuni, ca instituţie autonomă, lege penală mai favorabilă este Codul penal anterior.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficienţă şi dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă şi în consecinţă va reduce proporţional şi pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.

Potrivit hotărârii de condamnare inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, respectiv:

a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

b )dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Aşadar, Înalta Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.anterior, pe o perioadă de 2 ani are corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen.,urmând a se executa în acest conţinut pentru o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.

De asemenea pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut, în condiţiile art. 65 C. pen.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul T.M.F. împotriva Deciziei penale nr. 181 din 23 octombrie 2013 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va casa, în parte, decizia recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 109 din 16 mai 2013 a Tribunalului Hunedoara şi, în rejudecare, va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni şi 2 ani şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor:

- 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. conform art. 65 C. pen., pentru infracţiunea de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc, prevăzută de art. art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen.

- 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. conform art. 65 C. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna inculpatul T.M.F. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc şi va face aplicarea art. 66 lit. a) şi b) C. pen. conform art. 65 C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. va condamna acelaşi inculpat la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc şi, va face aplicarea art. 66 lit. a) şi b) C. pen. conform art. 65 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., va contopi pedepsele şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Va face aplicarea art. 66 lit. a) şi b) C. pen. conform art. 65 C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei atacate.

Va deduce din pedeapsa aplicată prevenţia din 09 ianuarie 2013 la 01 aprilie 2014.

Cheltuielile judiciare rămân sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul T.M.F. împotriva Deciziei penale nr. 181 din 23 octombrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cuminori.

Casează, în parte, decizia recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 109 din 16 mai 2013 a Tribunalului Hunedoara şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni şi 2 ani şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:

Condamnă inculpatul T.M.F. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de-introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Face aplicarea art. 66 lit. a) şi b) C. pen. conform art. 65 C. pen.

Condamnă acelaşi inculpat la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Face aplicarea art. 66 lit. a) şi b) C. pen. conform art. 65 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art 66 lit. a) şi b) C. pen.

Face aplicarea art. 66 lit. a) şi b) C. pen. conform art. 65 C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată prevenţia din 09 ianuarie 2013 la 01 aprilie 2014.

Cheltuielile judiciare rămân sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justițieie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 01 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1156/2014. Penal. Lovirile sau vătămările...		ICCJ. Decizia nr. 1153/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1154/2014. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs