ICCJ. Decizia nr. 1316/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174 C.p.). Omorul calificat (art. 175 C.p.), lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.), ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 321 C.p.), infracţiuni privin
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1316/2014
Dosar nr. 15632/63/2012
Şedinţa publică din 14 aprilie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 45 din 26 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 15632/63/2012, s-a respins cererea formulată de inculpatul V.I.M., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza finală C. pen.
S-a respins cererea formulată de inculpatul Ş.A. privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza finală C. pen.
S-a respins cererea formulată de inculpaţii B.Ş.M. şi B.I.C., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen. teza finală.
S-a respins cererea formulată de inculpaţii B.Ş.M. şi B.I.C. privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. teza finală.
În baza art. 20 raportat art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a), c) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ş.A. - fiul lui Ş. şi N., născut la 19 ianuarie 1989 în comuna Pleniţa, jud. Dolj, cu domiciliul în com. Pleniţa, jud. Dolj, la 9 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate S.C.
În baza art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a), a fost condamnat inculpatul Ş.A. la 4 ani închisoare, pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate C.D.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a), c) C. pen. a fost condamnat inculpatul Ş.A. la 1 an închisoare pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate C.S.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a), c) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ş.A. la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 9 ani închisoare, de 4 ani închisoare, de 1 an închisoare şi 2 ani închisoare aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 86 din 6 mai 2009, pronunţată de Judecătoria Băileşti, definitivă prin Decizia penală nr. 340 din 2 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Dolj, rămasă definitivă prin nerecurare la 22 decembrie 2009.
S-a dispus ca inculpatul să execute în întregime pedeapsa de 1 an închisoare la care s-a adăugat pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată prin prezenta sentinţă, urmând să execute 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestului preventiv de la 14 septembrie 2012 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art. 20 raportat art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.Ş.M. - fiul lui I. şi I.I., născut la 20 iulie 1993 în comuna Pleniţa, jud. Dolj, cu domiciliul în Pleniţa, jud. Dolj, la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate S.C.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.Ş.M. la 1 an închisoare pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate C.S.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.Ş.M. la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 7 ani şi 6 luni închisoare, de 1 an închisoare şi 2 ani închisoare aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestului preventiv de la 23 august 2012 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art. 20 raportat art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.C. - fiul lui I. şi I.I., născut la 11 noiembrie 1994 în Pleniţa, jud. Dolj, cu domiciliul în com. Pleniţa, jud. Dolj, la 4 ani închisoare pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate S.C.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.C. la 6 luni închisoare pentru fapta săvârşita împotriva părţii vătămate C.S.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), C. pen. şi art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.C. la 1 an închisoare.
În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.C. la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 4 ani închisoare, de 6 luni închisoare şi cele două de câte 1 an închisoare aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestului preventiv de la 23 august 2012 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I.M. - fiul lui V. şi G., născut la data de 9 august 1996 în Pleniţa, jud. Dolj, cu domiciliul în com. Pleniţa, jud. Dolj, la 4 ani pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate S.C.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I.M. la 6 luni închisoare pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate C.S.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), C. pen. şi art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I.M. la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 4 ani închisoare, de 6 luni închisoare şi de 1 an închisoare aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestului preventiv de la 23 august 2012 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
S-a admis acţiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii Ş.A., B.Ş.M., B.I.C. - în solidar cu partea responsabilă civilmente B.I., V.I.M. - în solidar cu partea responsabilă civilmente V.M.V. - la plata sumei de 5.427,88 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părţilor vătămate C.D., S.C. şi C.S., sumă reactualizată cu indicele inflaţiei de la data de 16 august 2012 la data plăţii efective a debitului, către spital.
S-a admis în parte acţiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă C.D. şi a fost obligat inculpatul Ş.A. la plata sumei de 10.000 RON către aceasta, reprezentând daune morale şi s-a respins cererea de acordare a daunelor materiale.
S-a admis în parte acţiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă S.C. şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii Ş.A., B.Ş.M., B.I.C. - în solidar cu partea responsabilă civilmente B.I., V.I.M. - în solidar cu partea responsabilă civilmente V.M.V. -, la plata sumei de 20.000 RON către aceasta, reprezentând daune morale şi s-a respins cererea de acordare a daunelor materiale.
S-a admis în parte acţiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă C.S. şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii Ş.A., B.Ş.M., B.I.C. - în solidar cu partea responsabilă civilmente B.I., V.I.M. - în solidar cu partea responsabilă civilmente V.M.V. -, la plata sumei de 1.000 RON către aceasta, reprezentând daune morale şi s-a respins cererea de acordarea a daunelor materiale.
Au fost obligaţi inculpaţii Ş.A., B.Ş.M. la câte 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
A fost obligat inculpatul B.I.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.I. la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
A fost obligat inculpatul V.I.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente V.M.V. la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 560/P/2012, au fost trimişi în judecată, în stare de arest, inculpaţii B.I., Ş.A., B.Ş.M., V.I.M. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- Ş.A. - o infracţiune de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., o infracţiune de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., o infracţiune de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., o infracţiune de lovire şi alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a) şi c) C. pen.,
- B.Ş.M., o infracţiune de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., o infracţiune de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., o infracţiune de lovire şi alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 75 lit. a) şi c) C. pen.,
- B.I.C., o infracţiune de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., o infracţiune de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., infracţiune de lovire şi alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., o infracţiune de conducere pe drumul public a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 99 şi urm. C. pen. şi
- V.I.M. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: o infracţiune de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., o infracţiune de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., o infracţiune de lovire şi alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 75 lit. a) şi art. 99 şi urm. C. pen.
Din probatoriul administrat, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 15 august 2012, în jurul orelor 23,30 - 23,45, părţile vătămate C.D., S.C. şi C.S. se aflau la poarta locuinţei numitului S.A. din comuna Caraula, împreună cu mai multe persoane, între care se aflau martorii E.L., G.M. ş.a. Aceste persoane stăteau pe trei băncuţe din lemn, în apropierea unei mese, sărbătorind Sf. Marie. La un moment dat, în locul în care se aflau aceste persoane (în total 10 - 12 persoane), a venit autoturismul marca O., la volanul căruia se afla inculpatul minor B.I.C. În autoturism, în afară de inculpatul B.I., se mai aflau şi inculpaţii Ş.A., B.Ş.M. şi V.I.M.
Unul dintre inculpaţi a întrebat-o pe partea vătămată C.D. despre un tânăr, cu care martorul C.A. (un apropiat al inculpatului Ş.A.) avusese un conflict la barul A., pe care îl administrează martorul C.A. În discuţia dintre inculpat şi partea vătămată C.D., a intervenit partea vătămată C.S., care a întrebat-o pe partea vătămată C.D., pe cine caută ocupanţii autoturismului.
Totodată, partea vătămată C.S. le-a cerut ocupanţilor autoturismului, să părăsească zona, întrucât persoana pe care o caută nu este acolo. Imediat, din autoturism au coborât cei patru inculpaţi B.I.C. (aflat la volanul autoturismului, deşi nu posedă permis de conducere), Ş.A. (aflat pe scaunul din dreapta faţă), B.Ş.M. şi V.I.M. (aflaţi pe bancheta din spate a autoturismului). Cei patru inculpaţi erau înarmaţi cu obiecte contondente, inculpatul minor B.I. având asupra sa un topor, inculpatul Ş.A. o ţeavă metalică, iar ceilalţi doi inculpaţi, B.Ş.M. şi V.I.M., bâte.
Cei patru inculpaţi s-au îndreptat cu aceste obiecte spre grupul de persoane, care stăteau în apropierea mesei. Văzând intenţia agresivă a inculpaţilor, partea vătămată C.D., care tocmai intenţiona să plece cu autoturismul personal, a coborât din autoturism şi s-a îndreptat spre inculpatul B.I.C., apucând de toporul pe care acesta îl ţinea în mână, pentru a nu-i permite să lovească cu acest obiect. În timp ce partea vătămată C.D. ţinea de toporul inculpatului B.I., lângă cei doi a venit inculpatul Ş.A., care a lovit-o pe partea vătămată C.D., cu ţeava metalică în zona abdomenului. În urma loviturii puternice primite, partea vătămată C.D. a căzut pe sol şi a început să se târască, pentru a pleca din zona de conflict, spre a evita să mai fie lovit. Inculpaţii V.I.M. şi B.Ş.M. s-au îndreptat cu bâtele spre masa unde se aflau celelalte persoane, imediat după aceştia venind şi ceilalţi doi inculpaţi B.I. şi Ş.A. (care tocmai terminaseră agresiunea asupra părţii vătămate C.D.). Unul dintre inculpaţii V.I.M. şi B.Ş.M. a lovit cu bâta în masa aflată în apropierea băncuţelor pe care stăteau celelalte persoane, iar inculpatul B.I. a încercat să o lovească cu toporul pe partea vătămată C.S. Partea vătămată C.S. a reuşit să pareze lovitura, pe care B.Ş.M. a încercat să i-o aplice cu toporul, ridicând deasupra capului băncuţa pe care stătea. Imediat după ce a parat lovitura, partea vătămată C.S. s-a mutat pe partea cealaltă a drumului, fiind urmărit de către cei patru inculpaţi. A fost ajuns din urmă de către aceştia, toţi patru lovindu-l cu obiectele contondente ce le aveau asupra lor, precum şi cu pumnii şi picioarele.
În apărarea părţii vătămate C.S., a venit martorul E.L., care a fost la lovit peste picioare de inculpatul Ş.A., martorul E.L. ajutând-o pe partea vătămată să se ridice de pe sol, acolo unde căzuse, urmare a loviturilor aplicate de către inculpaţi. În urma loviturilor primite, partea vătămată C.S. a suferit leziuni, ce au necesitat pentru vindecare 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, aşa după cum rezultă din Certificatul medico-legal al I.M.L. Craiova.
În timp ce partea vătămată C.S. era agresată de către inculpaţi, fiind căzută pe sol şi lovită cu obiectele contondente ce le aveau în mâini, partea vătămată S.C. s-a îndreptat spre locul agresiunii, intenţionând să-l salveze pe C.S. A reuşit să prindă cu mâna ţeava inculpatului Ş.A.. Imediat, lângă partea vătămată S.C., au venit ceilalţi trei inculpaţi, lovindu-l cu bâtele peste picioare, moment în care partea vătămată C.S. s-a împiedicat şi a căzut pe sol. În timp ce partea vătămată S.C. era căzută pe sol, inculpatul B.I. a vrut să o lovească cu toporul, însă, partea vătămată a parat lovitura cu partea stângă, fiind tăiată cu lama toporului.
Apoi, inculpaţii Ş.A., B.I., B.Ş.M. şi V.I.M. au lovit-o pe partea vătămată S.C., de mai multe ori cu ţeava, bâtele şi cu picioarele, în special în zona abdominală. În urma loviturilor primite, părţile vătămate S.C. şi C.D. au suferit leziuni traumatice majore, leziuni ce au fost de natură a le pune în primejdie viaţa. Astfel, partea vătămată S.C. a suferit leziuni ce necesită pentru vindecare 35 - 40 zile îngrijiri medicale (cea mai gravă fiind ruptura hepatică, urmată de hemoragie abdominală) leziuni ce au fost de natură a-i pune în primejdie viaţa, iar partea vătămată C.D. a suferit leziuni traumatice ce necesită pentru vindecare 25 - 30 de zile îngrijiri medicale (cea mai importantă fiind ruptura de splină, urmată de hemoragie şi splenectomie) de asemenea, leziuni ce au fost de natură a-i pune în primejdie viaţa, aşa cum rezultă din rapoartele de constatare medico-legale ale I.M.L. Craiova.
Urmare a agresiunii exercitate de inculpaţi asupra părţilor vătămate, persoanele de faţă au început să ţipe, alertând şi persoanele din locuinţele învecinate, dar şi rudele victimelor aflate în casa martorului S.A. Când rudele părţilor vătămate au ieşit speriate din casă, inculpaţii au urcat în grabă în autoturismul cu care veniseră, părăsind locul conflictului.
Din datele de anchetă a rezultat că mobilul acestei agresiuni a fost generat de faptul că, în seara aceleiaşi zile, la barul A., martorul C.A. zis C. avusese un conflict cu doi tineri din localitate (numiţii B. şi T.) conflict care fusese perceput în mod nemijlocit de către inculpatul Ş.A., prezent în bar. Dat fiind faptul că Ş.A. era în relaţii apropiate cu martorul C.A., a dorit să se răzbune pe cei doi tineri care îl agresaseră fizic pe C.A.
Astfel, inculpatul Ş.A. s-a deplasat în localitatea de domiciliu Pleniţa (aflată la o distanţă de aproximativ 6 - 7 km de localitatea Caraula) i-a luat pe inculpaţii V.I.M., B.Ş.M. şi B.I. şi a revenit cu aceştia în localitatea Caraula, pentru a-l răzbuna pe C.A.
Acest aspect a rezultat şi din Raportul întocmit de inspectorul şef al I.P.J. Dolj - comisar şef B.N., care a arătat că, în dimineaţa zilei de 6 septembrie 2012 a primit un SMS de la numita A.C., din care rezultă că aceasta (vecină a inculpatului Ş.A.) l-a văzut pe inculpat în seara zilei de 15 august 2012 când i-a înarmat pe inculpaţii B. cu topor şi ţeavă metalică, pentru a pleca spre Caraula.
Înainte cu câteva minute de a ajunge şi a avea acel conflict cu cele trei părţi vătămate (S.C., C.D. şi C.S.), autoturismul în care se aflau inculpaţii, a oprit în apropierea bisericii din Caraula, unde se afla un grup de tineri, între care martorii B.G., B.I., B.S., C.F.
Crezând că agresorii numitului C.A. se află în acel grup, inculpaţii au coborât din autoturism şi au început să-i alerge pe tinerii din grup, lovindu-i pe B.I. şi C.F. Ceilalţi membrii ai grupului au fugit, ascunzându-se de teama agresorilor prin curtea bisericii şi locuinţele învecinate. Numiţii B.I. şi C.F. au declarat că nu înţeleg să formuleze plângerii penale împotriva inculpaţilor care i-au agresat. De asemenea şi numitul E.L.I. a declarat că nu înţelege să formuleze plângere împotriva inculpaţilor care l-au lovit.
Prin întreaga lor acţiune, inculpaţii au tulburat liniştea publică în localitate, atât grupul de tineri pe care inculpaţii i-au întâlnit în faţa bisericii, cât şi persoanele care se aflau împreună cu părţile vătămate, precum şi vecinii familiei S.A., au fost tulburaţi şi înspăimântaţi de acţiunea agresivă a inculpaţilor.
Iniţial, inculpaţii B.I. şi B.Ş.M. nu au dorit să dea declaraţii în cauză, însă, prin declaraţiile din data de 17 septembrie 2012, aceştia au susţinut că au fost împreună cu ceilalţi doi inculpaţi (Ş.A. şi V.I.M.) în localitatea Caraula, unde, după ce au participat la bâlci şi au stat la barul martorului C.A., l-a plecare, au oprit în faţa porţii numitului S.C., iar în momentul în care Ş.A. a coborât din maşină pentru a întreba de martorul C.A., a fost insultat şi apoi lovit de către persoanele aflate în faţa porţii numitului S.C. Cei doi inculpaţi B.I. şi B.Ş.M. au declarat că au coborât din autoturism pentru a-l scăpa pe Ş.A. de agresiunea acelor persoane, însă nu au lovit pe niciuna din persoanele aflate în conflict cu Ş.A. Inculpatul B.I. a recunoscut că a condus autoturismul, deşi nu posedă permis de conducere şi susţine că toporul pe care l-a avut la un moment dat în mâini, l-a găsit la locul conflictului şi l-a folosit doar pentru a se apăra. În dovedirea acestor susţineri au propus audierea martorilor C.G. şi R.C.
Inculpatul V.I.M. a declarat iniţial că nu a fost de faţă la conflict, susţinând că în acea seară, după orele 22,00 s-a aflat la locuinţa sa, locuinţă pe care nu a mai părăsit-o până în dimineaţa zilei următoare. A propus în apărarea sa audierea martorilor G.D. şi M.D., martori care nu confirmă susţinerile inculpatului. Ulterior, la data de 17 septembrie 2012, inculpatul V.I.M. a recunoscut că s-a aflat împreună cu ceilalţi inculpaţi la locul conflictului, susţinând aceeaşi versiune de derulare a conflictului, ca şi inculpaţii B.I. şi B.Ş.M.. Nu a propus probe pentru dovedirea acestei stări de fapt.
Inculpatul Ş.A. a refuzat să dea declaraţie, cu privire la acuzaţiile ce i se aduc, atât cu ocazia audierii sale din data de 12 septembrie 2012, cât şi cu ocazia audierii sale din data de 17 septembrie 2012. A invocat starea de sănătate, susţinând că se află sub tratament medicamentos psihiatric, întrucât a fost internat în Spitalul de Specialitate, în perioada 31 august 2012 - 12 septembrie 2012. Inculpatul a fost expertizat medico-legal, în vederea stabilirii aspectului dacă are discernământul faptelor sale, prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 12 septembrie 2012 al I.M.L. Craiova, stabilindu-se că inculpatul prezintă diagnosticul: tulburare de personalitate tip instabil - emoţional, însă are discernământul faptelor şi al consecinţelor acestora păstrat şi l-a avut păstrat şi la data comiterii faptei 15 august 2012.
Apărările formulate de inculpaţi, potrivit cărora nu au agresat pe niciuna din părţile vătămate, ci dimpotrivă, ei ar fi fost cei agresaţi, nu sunt susţinute de probe. Toţi martorii identificaţi şi audiaţi în cauză au declarat că părţile vătămate au fost implicate în conflict fără voia lor, fără a-i provoca în vreun fel pe inculpaţi, care, fiind şi sub influenţa băuturilor alcoolice (cel puţin inculpatul Ş.A.) au urmărit să-l răzbune pe martorul C.A., pentru faptul că acesta fusese bătut în bar de cei doi tineri.
Faptele expuse mai sus s-au probat cu: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, procesul-verbal de constatare la faţa locului, planşele foto, rapoartele de constatare medico-legală, certificatul medico-legal privind-o pe partea vătămată C.S., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, declaraţiile martorilor S.R.I., E.L., B.I.M., B.I.A., B.S.E., U.D.M., B.G., M.L., B.S., G.M., B.I.F., C.F., S.H., G.D.V., M.D., C.G.M.
În faţa instanţei, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, partea vătămata C.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.200 RON - daune morale, 25.000 RON - daune morale, S.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 13.000 RON daune materiale şi 50.000 RON daune morale, iar partea vătămata C.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON daune materiale şi 50.000 RON daune morale.
În faza cercetării judecătoreşti au fost audiaţi, cu respectarea drepturilor procesuale, inculpaţii, aceştia nerecunoscând faptele reţinute în sarcina lor, descriind o altă stare de fapt.
Inculpaţii V.I.M. şi Ş.A. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina acestora, din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. teza finală.
De asemenea, inculpaţii B.Ş.M. şi B.I. au solicitat schimbarea încadrării juridice din aceeaşi infracţiune reţinută în sarcina acestuia, în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen. sau în subsidiar în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
Analizând cauza dedusă judecaţii prin prisma materialului probator administrat atât în prima fază a procesului penal cât şi nemijlocit, instanţa a reţinut că starea de fapt a fost corect reţinută în actul de sesizare, atât sub aspectul încadrărilor juridice date faptelor (cu excepţia reţinerii greşite faţă de inc. Ş.A. a dispoziţiilor art. 75 lit. a), c) C. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., ce a fost corectată de instanţa prin încheierea de amânare a pronunţării) cât şi sub aspectul participaţiei penale.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că în data de 15 august 2102 a avut loc un conflict la barul A. din comuna Caraula între numitul C.A. şi alţi doi tineri.
Ulterior, inculpatul Ş.A., ce se află în relaţii apropiate cu C.A., a plecat din comuna Pleniţa însoţit de ceilalţi inculpaţi pentru a găsi persoanele implicate în conflictul anterior şi a-l răzbuna, ajungând iniţial în apropierea bisericii din Caraula, unde se aflau mai multe persoane printre care B.G., B.I., B.S., C.F., persoane pe care le-au confundat cu agresorii lui C.A. şi pe care, după ce au coborât din autoturismul cu care sosiseră, au început să-i alerge.
Din depoziţia martorei B.S. instanţa a reţinut că inculpatul Ş.A. avea o ţeava în mană, iar din declaraţia martorei C.F. rezultă că inculpaţii B. aveau un topor, respectiv bâtă.
Inculpaţii şi-au continuat deplasarea cu autoturismul condus de inculpatul minor B.I., ajungând în faţa locuinţei numitului S.A. din comuna Caraula, unde se aflau un nr. de 10 - 12 persoane care stăteau pe trei băncuţe din lemn, în apropierea unei mese.
În aceeaşi locaţie, se afla parcată maşina părţii vătămate C.D. cu care, de altfel, a intrat în discuţie B.I., partea vătămată C.S. întrebând pe cine căutau inculpaţii, moment în care aceştia au coborât din maşina înarmaţii B.I. cu un topor, Ş.A. cu o ţeavă, iar ceilalţi doi, V.I.M. şi B.Ş.M. cu bâte, intenţionând să se îndrepte spre grupul de persoane.
În acel moment, C.D. a încercat să aplaneze conflictul pe cale să înceapă, prinzându-l de topor pe B. însă fiind lovit în abdomen de Ş. cu o ţeava metalică, în urma loviturii căzând la sol şi începând să se târască, pentru a pleca din zona de conflict, spre a evita să mai fie lovit.
Ocupanţi ai locurilor din spate din autoturism, inculpaţii V.I.M. şi B.Ş.M. au coborât şi s-au îndreptat cu bâtele spre masa unde se aflau celelalte persoane, fiind urmaţi îndeaproape de ceilalţi doi inculpaţi, B.I. şi Ş.A., după ce îl loviseră anterior pe C.D.
Instanţa de fond a mai reţinut că inculpatul B.I. a încercat să o lovească cu toporul pe partea vătămată C.S., acesta reuşind să pareze lovitura, ridicând deasupra capului băncuţa pe care stătea, după care s-a mutat pe partea cealaltă a drumului, fiind urmărit de către cei patru inculpaţi şi lovit de aceştia, în apărarea sa venind martorul E.L., care a fost lovit peste picioare de inculpatul Ş.A.
În urma loviturilor primite, partea vătămată C.S. a suferit leziuni, ce au necesitat pentru vindecare 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, aşa după cum rezultă din Certificatul medico-legal al I.M.L. Craiova.
Instanţa a reţinut că în timpul agresiunii asupra părţii vătămate C.S., S.C. s-a îndreptat spre locul agresiunii, intenţionând să-l salveze pe C.S. şi reuşind să prindă ţeava pe care inculpatul Ş.A. o avea asupra sa, fiind însă lovit de ceilalţi trei inculpaţi cu bâtele peste picioare.
În aceeaşi împrejurare, inculpatul B.I. a vrut să-l lovească cu toporul, însă S.C. a parat lovitura cu partea stângă, fiind tăiat cu lama toporului, după care toţi inculpaţii l-au lovit de mai multe ori cu ţeava, bâtele şi cu picioarele, în special în zona abdominală.
În urma loviturilor primite, părţile vătămate S.C. şi C.D. au suferit leziuni traumatice majore, leziuni ce au fost de natură a le pune în primejdie viaţa. Astfel, partea vătămată S.C. a suferit leziuni ce necesită pentru vindecare 35 - 40 zile îngrijiri medicale (cea mai gravă fiind ruptura hepatică, urmată de hemoragie abdominală) leziuni ce au fost de natură a-i pune în primejdie viaţa, iar partea vătămată C.D. a suferit leziuni traumatice ce necesită pentru vindecare 25 - 30 de zile îngrijiri medicale (cea mai importantă fiind ruptura de splină, urmată de hemoragie şi splenectomie) de asemenea, leziuni ce au fost de natură a-i pune în primejdie viaţa, aşa cum rezultă din rapoartele de constatare medico-legale ale I.M.L. Craiova.
Urmare a agresiunii exercitate de inculpaţi asupra părţilor vătămate, persoanele de faţă au început să ţipe, alertând şi persoanele din locuinţele învecinate, dar şi rudele victimelor aflate în casa martorului S.A. Când rudele părţilor vătămate au ieşit speriate din casa familiei S., inculpaţii au urcat în grabă în autoturismul cu care veniseră, părăsind locul conflictului.
Convingerea instanţei în ceea ce priveşte starea de fapt s-a format în urma coroborării depoziţiilor martorilor audiaţi atât în faza urmăririi penale cât şi nemijlocit, în faţa instanţei.
Astfel, edificatoare este depoziţia martorului E.L., persoana care a observat nemijlocit conflictul din 15 august 2012 şi care a descris starea de fapt aşa cum a perceput-o, ceea ce a şi condus la trimiterea în judecată a inculpaţilor.
Mijloacele de probă sunt infirmate doar de declaraţiile inculpaţilor care nu recunosc săvârşirea faptelor, dar nici nu indică vreun element probatoriu apt să conducă la altă concluzie, ori poziţia eminamente subiectivă a acestora dictată de însuşi instinctul de conservare sau de o apărare comună nu este de natură sa fie reţinută o altă stare de fapt.
Instanţa de fond a apreciat ca toate depoziţiile martorilor audiaţi au condus, într-o înlănţuire logică, la formarea concluziei existenţei faptei şi vinovăţiei inculpaţilor, realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, pliindu-se perfect pe starea de fapt descrisă de acuzare.
La termenul din 18 aprilie 2013, inculpaţii V.I.M. şi Ş.A., prin apărători, au formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i), în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza a II-a C. pen., motivată de faptul că nu au avut intenţia de a ucide partea vătămată, că loviturile aplicate în zona abdominală şi a membrelor inferioare nu demonstrează această intenţie ci doar pe cea de a lovi, necunoscând-o anterior pe partea vătămată.
Instanţa de fond a apreciat ca cererea de schimbare a încadrării juridice este neîntemeiată, astfel că a dispus respingerea acesteia pentru următoarele considerente.
Problematica delimitării tentativei de omor de vătămarea corporală gravă, prin care se pune în pericol viaţa victimei, este una delicată, fiind foarte greu de stabilit, în ceea ce priveşte nivelul de reprezentare în conştientul făptuitorului a acţiunii sale şi a făcut obiectul multor contradicţii jurisprudenţiale, însă ceea ce este unanim este faptul ca deosebirea dintre cele două infracţiuni există numai sub aspectul laturii subiective.
Astfel, latura subiectivă a tentativei la omor se realizează prin intenţia directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând moartea victimei ca rezultat al acţiunii sau inacţiunii sale a urmărit sau acceptat producerea ei (art. 19, pct. 1, lit. a) şi b) C. pen), iar în ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 182 alin. (2) teza finală, făptuitorul urmăreşte vătămarea integrităţii corporale, punerea în primejdie producându-se din culpă.
Instanţa a apreciat că actele de punere în executare a omorului, comise până în momentul intervenţiei evenimentului întrerupător, trebuie să releve, prin natura şi în raport cu împrejurările în care au fost săvârşite, că inculpatul a avut intenţia specifică de omor, nu intenţia generală de a vătăma sau de a săvârşi o infracţiune nedeterminată.
În asemenea situaţii, instanţa de judecată, pe baza analizei circumstanţelor concrete ale speţei, va stabili gravitatea ipotetică a actului de violenţă săvârşit de făptuitor şi anume dacă vătămarea corporală ar fi evoluat sau nu spre producerea morţii victimei, prin luarea în considerare a obiectului folosit la săvârşirea acţiunii materiale, intensitatea şi efectele loviturilor aplicate, zona corpului vizată şi urmările produse, atitudinea făptuitorului după comiterea faptei, toate acestea ca un corolar în ceea ce priveşte reprezentarea sa cu privire la această evoluţie, ceea ce ar releva dacă intenţia a fost de a ucide sau de a vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, împrejurări ce trebuie avute în vedere împreună.
În speţă, instanţa a constatat că loviturile aplicate, de toţi inculpaţii, cu bâtele şi picioarele, părţii vătămate S.C. au vizat, în principal zona abdominală, în plus inculpatul B.I. intenţionând să-l lovească cu toporul însă parând lovitura şi fiind tăiat cu lama toporului.
Pentru reţinerea incidenţei infracţiunii de omor, intenţia de a ucide capătă relevanţă nu numai sub aspect subiectiv ci şi prin prisma modalităţii şi zonei corporale asupra căreia se acţionează, în speţă, zona vizată de loviturile aplicate fiind una vitală, leziunile punând în pericol viaţa, pentru leziunea hepatică şi hemoragia abdominală intervenindu-se chirurgical.
Pe de altă parte, instanţa a reţinut că inculpaţii s-au oprit din acţiunea începută doar atunci când mai multe persoane au ieşit din case, inculpaţii părăsind locul respectiv, acesta fiind, de altfel, motivul pentru care urmarea socialmente periculoasă, şi anume moartea victimei nu s-a produs, victima fiind dusă la spital.
Instanţa a reţinut, de asemenea, că inculpaţii B.Ş.M. şi B.I. au formulat cerere de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i), în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., într-o teză subsidiară, solicitând schimbarea încadrării în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cerere care a fost respinsă ca neîntemeiată.
Astfel, prin respectiva cerere s-a solicitat schimbarea încadrării într-o altă infracţiune intenţionată, şi anume vătămarea corporală asupra membrilor familiei, ceea ce presupune o complementaritate între infracţiunile prevăzute de art. 181 şi 174 C. pen. sub aspectul laturii subiective şi a formei de vinovăţie, autorul prevăzând rezultatul faptei infracţionale şi urmărirea sau acceptarea producerii lui ori, din întreaga apărare a celor doi inculpaţi de pe parcursul judecării cauzei rezultă că nu ar fi avut nicio participare la conflict în sensul agresării vreunei persoane.
Pe aceleaşi coordonate, instanţa a reţinut că nici teza subsidiară de schimbare a încadrării în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza finală nu-şi găseşte incidenţa pentru motivele expuse o dată cu analiza cererii de schimbare a încadrării formulată de ceilalţi coinculpaţi, participaţia penală a tuturor fiind aceeaşi.
Prin urmare, s-a reţinut că, în drept, fapta fiecăruia dintre inculpaţii trimişii în judecată, de a aplica părţii vătămate S.C. lovituri cu obiecte contondente cât şi cu picioarele în zona abdominală, cu intenţia indirectă de a o ucide, acte de executare care însă nu au produs urmarea socialmente periculoasă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i), C. pen.
Faptele inculpatului Ş.A. de a fi exercitat împotriva părţii vătămate C.D. acte de violenţă care au provocat vătămări ale integrităţii corporale, constând în leziuni vindecabile în 25 - 30 de zile îngrijiri medicale, având reprezentarea faptului ca acţiunea va produce un asemenea rezultat, pe care deşi nu l-a urmărit, l-a acceptat, precum şi de a exercita acte de violenţă asupra părţii vătămate C.S., acţiunile sale concertate conducând la tulburarea liniştii publice, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 182 alin. (2), 180 alin. (2) şi art. 321 alin. (1) C. pen., în concurs real de infracţiuni, reţinându-i-se, totodată, starea de recidivă postcondamnatorie şi circumstanţele prevăzute de art. 75 lit. a) şi c) C. pen., acesta săvârşind faptele cu trei sau mai multe persoane şi împreună cu un minor, excepţie făcând doar infracţiunea de vătămare corporală gravă pe care a săvârşit-o sub forma autoratului.
Constatând vinovăţia inculpatului, instanţa a apreciat că pentru reeducarea inculpatului este necesar a fi aplicată acestuia câte o pedeapsă, pentru fiecare din faptele săvârşite.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, persoana inculpatului.
Astfel, raportându-se la circumstanţele reale de săvârşire a faptei, fiind persoana care i-a înarmat pe ceilalţi inculpaţi şi organizatorul planului de răzbunare a numitului C.A., vătămările persoanelor implicate în conflict, instanţa a apreciat ca faptele inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social concret.
În ceea ce priveşte circumstanţele ce caracterizează persoana inculpatului, instanţa a reţinut că aceasta a avut o atitudine constantă de negare a faptelor, iar din fişa de cazier judiciar rezultă că acesta este recidivist postcondamnatoriu.
Prin urmare, instanţa a apreciat că o pedeapsă de 9 ani închisoare şi o pedeapsă complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate S.C., 4 ani închisoare pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate C.D., 1 an închisoare pentru fapta săvârşita împotriva părţii vătămate C.S. şi 2 ani închisoare pentru fapta prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a), c) C. pen., sunt de natură să conducă la atingerea scopurilor pentru care aceste pedepse au fost instituite.
De asemenea, întrucât faptele deduse judecaţii sunt săvârşite în termenul de încercare, instanţa, în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 86 din 6 mai 2009, pronunţată de Judecătoria Băileşti, definitivă prin Decizia penală nr. 340 din 2 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Dolj, rămasă definitivă prin nerecurare la 22 decembrie 2009 şi a dispus ca inculpatul să execute în întregime pedeapsa de 1 an închisoare la care s-a adăugat pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată prin prezenta sentinţă, urmând sa execute 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a de interzicere a drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În ceea ce priveşte participarea inculpatului B.Ş.M., instanţa a constatat că, în drept, faptele acestuia de a agresa cu un obiect contondent (bâtă) pe părţile vătămate S.C. şi C.S. şi de a tulbura ordinea şi liniştea publică din localitate, prin participarea la conflictul creat de inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat (în dauna părţii vătămate S.C.), prevăzute de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., lovire şi alte violenţe (împotriva părţii vătămate C.S.), prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., în concurs real, reţinându-se şi circumstanţele prevăzute de art. 75 lit. a) şi c) C. pen., săvârşind fapta împreună cu 3 sau mai multe persoane precum şi împreună cu un minor.
La individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, care este mare raportat la valoarea socială ocrotită în dispoziţia legală încălcată de către inculpat - viaţa persoanei, modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, respectiv cu intenţie indirectă, persoana inculpatului, acesta nerecunoscând săvârşirea faptelor în maniera reliefată în actul de inculpare, şi neavând antecedente penale.
Instanţa a apreciat că o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) - teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate S.C., o pedeapsă de 1 an închisoare pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate C.S. şi o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru fapta prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., sunt apte să asigure scopul pentru care legiuitorul le-a instituit.
Pe aceleaşi coordonate ca şi la inculpaţii anteriori, instanţa a apreciat ca faptele săvârşite de inculpatul V.I.M. - de a agresa cu un obiect contondent (bâtă) pe părţile vătămate S.C. şi C.S. şi de a tulbura ordinea şi liniştea publică din localitate, prin participarea la acest conflict întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat (împotriva părţii vătămate S.C.), prevăzute de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., lovire şi alte violenţe (împotriva părţii vătămate C.S.), prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.
Constatând vinovăţia acestuia în forma cerută de lege, instanţa i-a aplicat câte o pedeapsă pentru fiecare din faptele comise, în procesul de dozare şi individualizare a pedepsei ţinându-se seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., şi anume gradul de pericol social al faptelor, care este mare dată fiind valoarea socială ocrotită prin norma de incriminare, modul şi împrejurările concrete în care a săvârşit faptele aici, intenţia indirectă a acestuia, persoana sa - fiind la primul contact cu legea penală, împrejurarea că este minor dar şi atitudinea de nerecunoaştere a faptelor.
Prin urmare, instanţa a apreciat că o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de tentativă de omor, săvârşită împotriva părţii vătămate S.C., o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate C.S., o pedeapsă de 1 an închisoare pentru fapta prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., sunt de natură să satisfacă raportul faptă - urmări, creând un echilibru între scopul şi rezultatul acestora, coordonate care sunt în măsura să realizeze o prevenţie şi o reeducare eficiente, îndeplinind funcţiile de fermitate, exemplaritate şi intransigentă, specifice modului de constrângere prevăzut de lege, corespunzând, ca un corolar, posibilităţilor reale de reeducare a inculpatului.
Faptele săvârşite de inculpatul B.I.C. - de a agresa cu un obiect contondent (bâtă) pe părţile vătămate S.C. şi C.S. şi de a tulbura ordinea şi liniştea publică din localitate, prin participarea la acest conflict, precum şi de a conduce pe drumul public un autovehicul deşi acesta nu posedă permis de conducere, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat (în dauna părţii vătămate S.C.), prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., lovire şi alte violenţe (împotriva părţii vătămate C.S.), prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., şi conducere pe drumul public a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, infracţiune prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. În ceea ce priveşte ultima infracţiune prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, instanţa a reţinut incidenţa urmării imediate ca element al laturii obiective pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, aceasta fiind prezumată de lege, astfel că este suficientă stabilirea săvârşirii de către inculpat a faptelor incriminate de lege pentru a subînţelege starea de pericol pentru siguranţa traficului rutier şi pietonal, stare de pericol generată de conduita ilicită a inculpatului, iar raportul de cauzalitate între acţiunea acestuia şi urmarea imediată este unul direct şi poate fi dedus din însăşi săvârşirea faptei.
Având în vedere că inculpatul a săvârşit faptele cu vinovăţia cerută de lege, instanţa i-a aplicat câte o pedeapsă pentru fiecare din faptele comise, în procesul de individualizare ţinându-se seama de dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al fiecărei fapte, şi care este unul extrem, date fiind valorile sociale ocrotite, cât şi de aspectele ce relevă personalitatea acestuia - atitudinea sa procesuală inadecvată, inconstantă, de negare a vinovăţiei, încercarea de a plasa responsabilitatea comiterii faptelor asupra altui inculpat.
De asemenea, instanţa a ţinut seama şi de starea de minoritate a inculpatului, de lipsa antecedentelor penale, astfel că orientarea pedepselor spre minim nu ar înfrânge principiul proporţionalităţii dintre sancţiune şi comportament şi ar realiza o prevenţie şi o reeducare eficientă.
Instanţa a apreciat că o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de tentativă de omor săvârşită împotriva părţii vătămate S.C., o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru fapta de lovire săvârşită împotriva părţii vătămate C.S., o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. şi o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, sunt apte, pe de o parte, să corespundă exigenţelor prevăzute de art. 72 C. pen. iar pe de altă parte, să asigure atingerea scopului preventiv şi educativ instituit de art. 52 C. pen.
Referitor la acţiunea civilă exercitată în procesul penal de celelalte părţi civile, instanţa de fond a apreciat că este întemeiată în parte şi a fost admisă ca atare, pentru următoarele considerente:
Instanţa a reţinut bivalenta concepţiei reparatorii a atingerilor aduse integrităţii persoanei fizice, care se concretizează în două componente, atât sancţionarea vinovatului, cât şi indemnizaţia victimei, ceea ce presupune o perfectă corelaţie între importanţa unui prejudiciu de reparat şi gravitatea culpei de pedepsit ori, săvârşirea faptei ilicite, presupune o atitudine subiectivă negativă, de încălcare a normelor dreptului obiectiv.
În ceea ce priveşte prejudiciul moral suferit de o persoană, acesta reprezintă consecinţele negative, rezultatele dăunătoare ale lezării valorilor cu conţinut neeconomic ce reprezintă tot atâtea atribute ale personalităţii umane, definind-o, în speţă fiind vorba de integritatea corporală şi sănătatea, existenţa fizică a persoanei, sensibilitatea fizică şi psihică.
În antiteză cu prejudiciile patrimoniale, trăsătura esenţială a prejudiciilor morale este aceea că, având un conţinut neeconomic, nu pot fi evaluate în bani, fiind prin natura lor intrinsecă de esenţă neeconomică, ceea ce ar permite doar o echivalare corespunzătoare.
Cât priveşte daunele morale, instanţa a apreciat în echitate, dată fiind şi lipsa criteriilor legale de cuantificare precum şi imposibilitatea de apelare la probe materiale, că prejudiciul nepatrimonial suferit de partea civilă S.C. este de 20.000 RON, fiind obligaţi în solidar, inculpaţii Ş.A., B.Ş.M., B.I.C. - în solidar cu partea responsabilă civilmente B.I., V.I.M. - în solidar cu partea responsabilă civilmente V.M.V. -, la plata sumei respective către aceasta, reprezentând daune morale.
Instanţa a respins cererea de acordare a daunelor materiale, întrucât nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu material.
Partea vătămată a depus un înscris emis de SC G.C. SRL prin care respectiva societate era de acord cu angajarea părţii civile cu salariu de 3.000 RON/lunar şi un alt înscris prin care aceeaşi firmă îi aducea la cunoştinţă, ulterior săvârşirii infracţiunii prin care a fost vătămat, ca nu poate reprograma întâlnirea fixată pentru 17 august 2012, în vederea angajării.
Instanţa a apreciat ca înscrisurile respective sunt întocmite pro causa, nefiind însoţite de criteriile de angajare pe care partea civilă le-ar fi îndeplinit pentru ocuparea postului, dovezi de publicitate sau calificarea profesională.
Pe de altă parte, instanţa de fond a constatat că venitul pe care partea civilă urma să-l obţină este disproporţionat, atât faţă de venitul net pe economie, cât şi faţă de veniturile din ramura respectivă de activitate din mediul privat cu atât mai mult cu cât timpul alocat era unul scurt, part-time.
Prin urmare, instanţa a constatat că partea civilă nu a pierdut o şansă de a obţine un avantaj de natura unui venitului lunar invocat şi pe care considera că îl putea realiza.
Instanţa a admis în parte acţiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă C.D. şi a obligat inculpatul Ş.A. la plata sumei de 10.000 RON către aceasta, reprezentând daune morale având în vedere natura faptei săvârşite, generatoare de suferinţe fizice şi psihice şi actele medicale depuse la dosar, toate acestea reclamă obligarea inculpatului la acoperirea prejudiciului nepatrimonial produs, despăgubirile civile având drept scop îndulcirea acestor suferinţe. Instanţa a respins cererea de acordare a daunelor materiale, partea civilă nefăcând dovada producerii vreunui prejudiciu patrimonial.
Pe aceleaşi coordonate, instanţa a admis în parte acţiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă C.S. şi a obligat în solidar, inculpaţii Ş.A., B.Ş.M., B.I.C. - în solidar cu partea responsabilă civilmente B.I., V.I.M. - în solidar cu partea responsabilă civilmente V.M.V. -, la plata sumei de 1.000 RON către aceasta, reprezentând daune morale şi a respins cererea de acordarea a daunelor materiale ca nedovedită.
La stabilirea acestor sume, instanţa a avut în vedere suferinţa, care în mod evident s-a produs ca urmare vătămărilor corporale şi numărul zilelor de îngrijiri medicale la care au fost supuse părţile civile, neputând fi negată experienţa traumatizantă atât fizică cât şi psihică, disconfortul fizic şi psihic al părţilor civile care cu siguranţă au suferit, urmare a faptelor de violenţă, ceea ce impune cu necesitate compensaţiile, sumele fiind totodată rezonabile şi fără a constitui o îmbogăţire fără just temei a victimelor infracţiunii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpaţii B.I.C., B.Ş.M., V.I.M., Ş.A. şi părţile civile S.C., C.S. şi C.D.
În motivare, Parchetul a arătat că instanţa de fond în mod greşit a dispus obligarea în solidar a tuturor inculpaţilor la plata cheltuielilor de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, privind pe partea civilă C.D., în condiţiile în care doar inculpatul Ş.A. a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
Totodată, cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul Ş.A. nu a fost stabilit corespunzător, în condiţiile în care acesta a fost expertizat psihiatric în cursul urmăririi penale, raportul fiind taxat cu suma de 85 RON, iar contravaloarea raportului de expertiză privind partea vătămată C.D. a fost în cuantum de 38 RON.
Inculpaţii B.I.C., B.Ş.M. şi Ş.A. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite împotriva părţii vătămate S.C. în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care din starea de fapt probată cu declaraţiile inculpaţilor, părţilor vătămate, martorilor rezultă că inculpaţii nu au acţionat cu intenţia de a ucide, ci de a aplica o corecţie părţii vătămate.
Privitor la fondul cauzei, au solicitat să fie avută în vedere atitudinea sinceră, au depus eforturi prin familiile lor să acopere prejudiciile, au conştientizat gravitatea faptelor, astfel încât inculpatul B.I.C. a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., având în vedere că acesta este minor şi se va integra în societate.
Inculpatul Ş.A. a arătat că, deşi este recidivist, a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, astfel încât o pedeapsă mai mică ar fi de natură să atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen., în condiţiile în care după săvârşirea faptei a depus eforturi să acopere prejudiciul.
De asemenea, inculpatului B.Ş.M. a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., deoarece acesta nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră şi cooperantă.
Inculpatul V.I.M. a arătat că nu a avut intenţia de a ucide victima, ţinând cont de intensitatea loviturilor, zona vizată, numărul de zile de îngrijiri medicale, obiectul folosit. Pe de altă parte, nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, a depus diligente să acopere prejudiciul.
Prin Decizia penală nr. 301 din 10 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi de inculpaţii B.I.C., B.Ş.M., V.I.M., Ş.A. împotriva Sentinţei penale nr. 45 din 26 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 15632/63/2012.
A fost desfiinţată în parte sentinţa în sensul că:
Au fost descontopite pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpaţi şi repuse în individualitatea lor.
În baza art. 20 raportat art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a), c) C. pen. a fost condamnat inculpatul Ş.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate S.C.
În baza art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul Ş.A. la 1 an şi 10 luni închisoare pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate C.D.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a), c) C. pen. a fost condamnat inculpatul Ş.A. la 2 luni închisoare pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate C.S.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a), c) C. pen. a fost condamnat inculpatul Ş.A. la 10 luni închisoare.
S-au recontopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 86 din 6 mai 2009, pronunţată de Judecătoria Băileşti, definitivă prin Decizia penală nr. 340 din 2 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Dolj, rămasă definitivă prin nerecurare la 22 decembrie 2009, care se adaugă la pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute în total 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., art. 350 C. proc. pen., s-a dedus durata arestului preventiv de la 26 aprilie 2013 la zi şi s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 20 raportat art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.Ş.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) - teza a II-a şi b) C. pen., pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate S.C.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.Ş.M. la o lună închisoare pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate C.S.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen., 74 alin. (1) lit. a), b) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.Ş.M. la 8 luni închisoare.
S-au recontopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., art. 350 C. proc. pen., s-a dedus durata arestului preventiv de la 26 aprilie 2013 la zi şi s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 20 raportat art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.I.C., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate S.C.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.C. la o lună închisoare pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate C.S.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), C. pen. şi art. 99 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.I. la 4 luni închisoare.
În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.I. la 1 an închisoare.
S-au recontopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 88 C. pen., art. 350 C. proc. pen. s-a dedus durata arestului preventiv de la 26 aprilie 2013 la zi şi s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 20 raportat art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I.M., la 2 ani şi 6 luni pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate S.C.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I.M. la o lună închisoare pentru fapta săvârşită împotriva părţii vătămate C.S.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), b) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), C. pen. şi art. 99 C. pen. a fost condamnat inculpatul V.I.M. la 4 luni închisoare.
S-au recontopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 88 C. pen., art. 350 C. proc. pen. s-a dedus durata arestului preventiv de la 26 aprilie 2013 la zi şi s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a constatat ca fiind acoperite prejudiciile produse părţilor civile S.C., C.S., C.D.
Au fost obligaţi în solidar, inculpaţii Ş.A., B.Ş.M., B.I.C. - în solidar cu partea responsabilă civilmente B.I., V.I.M. - în solidar cu partea responsabilă civilmente V.M.V. - la plata sumei de 2.366,59 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părţilor vătămate S.C. şi C.S., sumă reactualizată cu indicele inflaţiei de la data de 16 august 2012 la data plăţii efective a debitului, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova.
A fost obligat inculpatul Ş.A., către aceeaşi parte civilă, la 3.061,29 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate C.D., sumă ce se va reactualiza cu indicele inflaţiei de la data de 16 august 2012 la data plăţii efective a debitului.
Au fost majorate cheltuielile judiciare către stat, la care a fost obligat inculpatul Ş.A., la 700 RON.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă C.D.
S-a luat act de retragerea apelurilor declarate de părţile civile S.C. şi C.S.
Au fost obligaţi fiecare dintre apelanţii părţi civile la câte 20 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în cuantum de câte 300 RON, rămân în sarcina statului, urmând a se vira din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Dolj.
Pentru a decide astfel, analizând apelurile prin prisma motivelor invocate şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a apreciat că apelul Parchetului este fondat sub ambele motive invocate, iar apelurile inculpaţilor sunt fondate în privinţa cuantumului pedepselor aplicate.
Faţă de materialul probator administrat atât în faza urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, Curtea a constatat că instanţa de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, nefiind contestată de părţi, inculpaţii recunoscând în faţa instanţei de apel, în totalitate faptele, aşa cum au fost descrise în rechizitoriu.
Ţinând cont de starea de fapt, Curtea a apreciat că este neîntemeiată cererea inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârşite împotriva părţii vătămate S.C., având în vedere următoarele aspecte:
Cei patru inculpaţi au avut asupra lor obiecte contondente, inculpatul B.I. - un topor, inculpatul Ş.A. - o ţeavă metalică, iar inculpaţii B.Ş.M. şi V.I.M. - bâte, ceea ce denotă intenţia inculpaţilor de a agresa.
Inculpaţii sunt cei care au generat conflictul, iar în timp ce partea vătămată S.C. a intervenit să-l apere pe C.S. care era agresat de inculpatul Ş.A., ceilalţi trei inculpaţi i-au aplicat lovituri peste picioare, S.C. căzând, în timp ce era la sol, toţi inculpaţii i-au aplicat lovituri multiple cu obiectele pe care le aveau asupra lor, dar şi cu picioarele, aspect care dovedeşte intenţia indirectă a inculpaţilor de a suprima viaţa părţii vătămate S.C.
Chiar dacă loviturile aplicate de fiecare inculpat nu au avut aceeaşi intensitate, faptul că partea vătămată S.C. era căzută, dar inculpaţii au continuat să o lovească, acţiunile acestora fiind conjugate pentru a paraliza rezistenţa victimei, justifică ideea că toţi inculpaţii au urmărit un scop comun, respectiv uciderea victimei.
În acest sens, s-a reţinut că este semnificativ este faptul că, în momentul în care S.C. se afla la pământ, B.I. a vrut să-l lovească cu toporul, dar lovitura a fost parată de victimă, după care, toţi inculpaţii i-au aplicat lovituri părţii vătămate, în mod simultan.
Nu trebuie ignorate nici aspectele legate de obiectele folosite (topor, ţevi, bâte), intensitatea mare a loviturilor, victima suferind leziuni grave, printre care ruptură hepatică, zonele vizate - în special zona abdominală, unde se află organe importante ale corpului uman.
Prin urmare, Curtea a apreciat că instanţa de fond a făcut o corectă încadrare juridică faptei săvârşite împotriva părţii vătămate S.C.
Privitor la individualizarea pedepselor aplicate, Curtea a apreciat că se impune reducerea acestora, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările în care s-au săvârşit, consecinţele produse, persoana fiecăruia dintre inculpaţi, atitudinea sinceră în faţa instanţei de apel, stăruinţa acestora de a înlătura pagubele pricinuite, achitând despăgubirile solicitate de părţile civile, motiv pentru care două dintre ele şi-au retras apelurile.
În acest context, s-a apreciat că în favoarea inculpatului Ş.A. se impune a se reţine circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., dar şi a se avea în vedere starea de recidivă postcondamnatorie, şi faptul că acesta este cel care a conceput planul infracţional, implicându-i pe ceilalţi inculpaţi în atingerea scopului urmărit, astfel încât se impune a fi condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de tentativă la omor, la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă, la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracţiunea de loviri şi alte violenţe, la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii publice.
În privinţa inculpaţilor B.I.C., B.Ş.M., V.I.M. s-a apreciat că se impunea a se reţine circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ţinând cont şi de comportamentul bun avut anterior săvârşirii infracţiunilor, de faptul că au achitat despăgubirile solicitate de părţile civile, starea de minoritate a inculpaţilor B.I.C. şi V.I.M.
Privitor la modalitatea de executare, Curtea a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin privarea de libertate a inculpaţilor, ţinând cont de natura şi gravitatea faptelor comise, numărul mare de infracţiuni săvârşite, numărul mare de victime, dar şi de faptul că pedepsele aplicate au fost reduse sub minimul special prevăzut de lege, prin reţinerea circumstanţelor atenuante.
S-a apreciat că motivele de apel invocate de Parchet sunt fondate, în condiţiile în care numai inculpatul Ş.A. i-a aplicat lovituri părţii vătămate C.D., numai acest inculpat trebuia obligat la plata despăgubirilor solicitate de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, reprezentând cheltuielile efectuate cu acordarea îngrijirilor medicale acestei victime.
Totodată, s-a apreciat că, în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul Ş.A., acesta trebuie să fie mai mare, în condiţiile în care acesta a fost supus unei expertize psihiatrice în cursul urmăririi penale, iar victima agresiunii sale - C.D., a fost la rândul său expertizată medico-legal, astfel încât cheltuielile ocazionate cu efectuarea acestor acte medico-legale trebuie să fie suportate de inculpatul Ş.A.
S-a constatat că apelul declarat de partea civilă C.D. este nefondat, pe de o parte, având în vedere motivele expuse anterior legate de individualizarea pedepselor, iar pe de altă parte, la dosar a fost depusă o declaraţie a acestei părţi civile, potrivit căreia a primit contravaloarea daunelor morale şi materiale solicitate şi nu mai are niciun fel de pretenţii, nici pe latură civilă, nici pe latură penală, cu privire la cei patru inculpaţi.
Împotriva Deciziei penale nr. 301 din 10 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii B.Ş.M., Ş.A. şi B.I.C.
La termenul din 31 martie 2014, în şedinţa publică de judecată, inculpaţii B.Ş.M., Ş.A. şi B.I.C. au arătat că înţeleg să-şi retragă recursurile, solicitând instanţei să ia act de această manifestare de voinţă.
Faţă de aceste declaraţii şi având în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul, personal sau prin mandatar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a lua act de retragerea recursurilor inculpaţilor B.Ş.M., Ş.A. şi B.I.C.
În ceea ce priveşte recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin criticile de recurs formulate în scris, a fost invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în sensul că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului B.I.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 - republicată, cu aplicarea art. 99 C. pen., în condiţiile reţinerii circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. este situată în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public, în susţinerea recursului Parchetului, având în vedere intrarea în vigoare a noului C. pen., a solicitat în baza art. 115 alin. (1) pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 124 C. pen., aplicarea faţă de inculpatul minor B.I.C. a măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru educativ, pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni, iar în temeiul art. 134 alin. (2) C. pen., să se dispună ca inculpatul să execute măsura educativă într-un penitenciar.
Examinând recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Prioritar este de menţionat că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, care prevăd expres că, recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Examinând critica de recurs formulată în scris de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte constată că, instanţa de apel, admiţând apelul declarat de inculpatul B.I.C. a reţinut în favoarea acestuia circumstanţe atenuante şi i-a aplicat pedepse situate sub minimul prevăzut de lege pentru infracţiunile aflate în concurs real cu cea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată - respectiv: 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., o lună închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 C. pen., 4 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, pedeapsa aplicată de instanţa de apel inculpatului B.I.C., de 1 an închisoare, se situează în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Întrucât inculpatul B.I.C. era minor la data săvârşirii faptei, faţă de acesta s-au reţinut dispoziţiile art. 99 şi urm. C. pen., limitele de pedeapsă pentru infracţiunea menţionată s-au redus la jumătate, fiind de la 6 luni la 2 ani şi jumătate.
În consecinţă, în condiţiile în care instanţa de apel a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen., erau incidente dispoziţiile art. 76 lit. e) teza I C. pen., astfel că pedeapsa pentru această infracţiune se impunea a fi stabilită într-un cuantum situat sub minimul de 6 luni închisoare, până la minimul general.
Înalta Curte apreciază că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.I.C., recursul Parchetului se impune a fi admis şi prin prisma incidenţei dispoziţiilor art. 5 C. pen., astfel cum a solicitat reprezentantul Ministerului Public cu ocazia dezbaterilor.
În acest sens, se reţine că, pentru infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii, noul C. pen. a eliminat posibilitatea aplicării pedepsei închisorii sau a amenzii, dispoziţiile art. 114 C. pen. consacrând exclusiv soluţia luării unei măsuri educative faţă de minorul care a săvârşit o infracţiune şi care răspunde penal.
Astfel, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., conform cărora pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza C. pen. din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 301 din 10 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 45 din 26 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj, numai în ceea ce îl priveşte pe intimatul inculpat B.I.C. şi numai în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicată acestui inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d), art. 99 şi urm. C. pen. şi, rejudecând în aceste limite:
Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată recurentului intimat inculpat B.I.C., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.
Se va reduce pedeapsa aplicată recurentului intimat inculpat B.I.C. pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. e) teza I şi art. 99 C. pen., de la 1 an închisoare, la 2 luni închisoare, care, în opinia instanţei de recurs, corespunde exigenţelor prevăzute de art. 72 C. pen.
Se va recontopi pedeapsa de 2 luni închisoare cu pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare, o lună închisoare şi 4 luni închisoare şi dispune ca recurentul intimat inculpat B.I.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Se va înlocui pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie, prev. de art. 125 C. pen., pe durata de 2 ani şi 6 luni.
Se va constata că recurentul intimat inculpat B.I.C. a executat din pedeapsă perioada de la 23 august 2012 la 14 aprilie 2014.
Se vor menţine în rest dispoziţiile sentinţei şi deciziei care nu contravin prezentei.
Se va lua act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţii B.Ş.M., Ş.A. şi B.I.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.Ş.M. durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 august 2012 la 14 aprilie 2014, iar din pedeapsa aplicată inculpatului Ş.A. durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 septembrie 2012 la 14 aprilie 2014.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi B.Ş.M., Ş.A. şi B.I.C. la plata sumelor de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 301 din 10 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 45 din 26 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj, numai în ceea ce îl priveşte pe intimatul inculpat B.I.C. şi numai în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicată acestui inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d), art. 99 şi urm. C. pen. şi, rejudecând în aceste limite:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată recurentului intimat inculpat B.I.C., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa aplicată recurentului intimat inculpat B.I.C. pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. e) teza I şi art. 99 C. pen., de la 1 an închisoare, la 2 luni închisoare.
Recontopeşte pedeapsa de 2 luni închisoare cu pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare, o lună închisoare şi 4 luni închisoare şi dispune ca recurentul intimat inculpat B.I.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Înlocuieşte pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie, prev. de art. 125 C. pen., pe durata de 2 ani şi 6 luni.
Constată că recurentul intimat inculpat B.I.C. a executat din pedeapsă perioada de la 23 august 2012 la 14 aprilie 2014.
Menţine în rest dispoziţiile sentinţei şi deciziei care nu contravin prezentei.
Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţii B.Ş.M., Ş.A. şi B.I.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.Ş.M. durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 august 2012 la 14 aprilie 2014.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Ş.A. durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 septembrie 2012 la 14 aprilie 2014.
Obligă recurenţii inculpaţi B.Ş.M., Ş.A. şi B.I.C. la plata sumelor de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1215/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat... | ICCJ. Decizia nr. 1411/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni... → |
|---|
