ICCJ. Decizia nr. 1222/2014. SECŢIA PENALĂ. Alte cereri privind judecata în fond. Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1222/2014
Dosar nr. 94/35/2014
Şedinţa publică din 4 aprilie 2014
Prin Sentinţa penală nr. 50/PI/2014 din 26 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 94/35/P/2014 s-au dispus următoarele:
În temeiul dispoziţiilor art. 107 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis cererea de executare a Mandatului european de arestare emis de Judecătoria de Instrucţie nr. 18 din Barcelona - Spania, la data de 27 februarie 2014, în Dosarul nr. 730/2013 - C, privind persoana solicitată U.G.F., fiul lui G. şi M.A., născut la data de 23 aprilie 1973 în Beiuş, judeţul Bihor, domiciliat în Oradea, judeţul Bihor, şi s-a dispus predarea acesteia către autorităţile judiciare spaniole.
S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.
În baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a condiţionat predarea persoanei solicitate U.G.F. de împrejurarea ca, în cazul în care autorităţile judiciare din Barcelona - Spania vor pronunţa o pedeapsă privativă de libertate faţă de aceasta, cetăţeanul român să fie transferat în România, în vederea executării pedepsei.
În baza art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, în vederea predării către autorităţile judiciare din Barcelona - Spania, s-a dispus arestarea persoanei solicitate U.G.F. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 26 martie 2014 până la data de 24 aprilie 2014, inclusiv.
Totodată, conform prevederilor art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare.
Conform art. 230 C. proc. pen., s-a dispus ca administraţia locului de deţinere să primească şi să reţină persoana solicitată în Arestul I.P.J. Bihor, pe o durată de 30 zile, până la predarea efectivă către autorităţile judiciare din Barcelona - Spania.
Conform art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a fixat termen pentru predarea persoanei solicitate în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Totodată, s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore prin Ordonanţa de reţinere din data de 12 martie 2014, ora 11.13, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 762/II.5/2014 şi arestată provizoriu pe o durată de 15 zile, prin Încheierea penală nr. 9/IP din data 13 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, începând cu data de 13 martie 2014 până în 27 martie 2014, inclusiv.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
În considerentele acestei hotărâri s-au reţinut următoarele:
Prin Sesizarea nr. 762/II.5/2014 înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, la data de 12 martie 2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat instanţei ordonanţa de reţinere şi Procesul-verbal de identificare şi ascultare a persoanei solicitate U.G.F., persoană faţă de care a fost emisă Semnalarea în Sistem Informatic Schengen în baza unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare spaniole, solicitând fixarea de urgenţă a unui termen de judecată în vederea soluţionării cauzei conform dispoziţiilor art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Sesizării i-au fost anexate Procesul-verbal de identificare şi ascultare a persoanei solicitate din 12 martie 2014, Ordonanţa din 12 martie 2014 prin care s-a dispus reţinerea acesteia timp de 24 de ore, începând cu data de 12 martie 2014, ora 11:13, precum şi o copie a mandatului european de arestare în limba spaniolă.
În urma examinării cererii formulate, instanţa de fond a reţinut că pe numele persoanei solicitate U.G.F. a fost emis mandat european de arestare de către Judecătoria de Instrucţie nr. 18 din Barcelona - Spania, la data de 27 februarie 2014, în Dosarul nr. 730/2013 - C, pentru comiterea infracţiunii de trafic ilicit de droguri şi substanţe psihotrope pe raza localităţii Barcelona - Spania.
A mai reţinut că mandatul european de arestare a cărui executare se solicită îndeplineşte condiţiile de formă şi fond cerute de lege şi că fapta pentru care se solicită predarea se regăseşte în categoria celor 32 de infracţiuni prevăzute de art. 96 alin. (1) pct. 1, 3 din Legea nr. 302/2004, republicată, care dau loc la predare fără verificarea condiţiei dublei incriminări.
Totodată, a reţinut că din conţinutul mandatului european de arestare rezultă faptul că răspunderea penală pentru fapta de care este acuzată persoana solicitată nu este prescrisă, neexistând niciun motiv de refuz a executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinite şi condiţiile prev. de art. 101 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, reţinând în acest sens faptul că persoanei reţinute i s-au adus la cunoştinţă, de îndată, motivele reţinerii, dar şi cele prevăzute de art. 103 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Deopotrivă, instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 112 alin. (1) cu referire la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind predarea amânată, reţinând în acest sens că, deşi prin Adresa din 24 martie 2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş s-a făcut dovada faptului că numitul N.G.D. a formulat o plângere penală împotriva persoanei solicitate, sub aspectul comiterii infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi ameninţare, plângere ce formează obiectul Dosarului nr. 273/P/2014 al unităţii de parchet sus-menţionate, în cauză nu s-a început urmărirea penală, astfel încât nu este îndeplinită condiţia prevăzută de lege care să justifice amânarea predării.
În consecinţă, Curtea de Apel Oradea a respins, ca neîntemeiată, cererea persoanei solicitate de amânare a predării până la soluţionarea dosarului anterior menţionat, reţinând ca argument suplimentar în acest sens faptul că plângerea penală a fost formulată împotriva persoanei solicitate ulterior sesizării sale cu cererea de executare a mandatului european de arestare.
În raport cu argumentele prezentate, instanţa de fond a constatat îndeplinite condiţiile privind admiterea cererii de executare a mandatului european de arestare, motiv pentru a dispus conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată U.G.F., care a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei atacate, iar pe fond, dispunerea amânării predării sale până la soluţionarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş în care este cercetată penal.
Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte o constată ca fiind nefondată pentru următoarele argumente:
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaţionale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacţiona prompt la stimulii infracţionali în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.
Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
În speţă, respectând rigorile legii, instanţa de fond a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Judecătoria de Instrucţie nr. 18 din Barcelona -Spania, la data de 27 februarie 2014, în Dosarul nr. 730/2013 - C, constatând în mod just că acesta îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, republicată, că infracţiunea pentru care este cercetată persoana solicitată - respectiv trafic ilicit de droguri şi substanţe psihotrope - intră în categoria faptelor prev. de art. 96 din Legea nr. 302/2004 care dau loc la predare fără îndeplinirea condiţiei dublei incriminări, că nu sunt incidente cu privire la identitatea persoanei solicitate şi nici motive de refuz a executării mandatului european de arestare, conform art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa de fond a admis cererea de executare a mandatului european de arestare şi a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Barcelona - Spania sub condiţia ca, în cazul în care autorităţile judiciare ale statului solicitant vor pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România în vederea executării pedepsei.
Totodată, în vederea predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare ale statului solicitant, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 103 din acelaşi act normativ, dispunând arestarea persoanei solicitate U.G.F. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 26 martie 2014 până la data de 24 aprilie 2014, inclusiv.
De altfel, în cadrul prezentului demers judiciar persoana solicitată nu contestă nici unul dintre aceste aspecte, ci doar soluţia instanţei de fond de respingere a cererii de predare amânată, susţinând că situaţia invocată şi dovedită -existenţa Dosarului nr. 273/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş - atrage incidenţa dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, astfel încât se impune amânarea predării sale până la soluţionarea definitivă a cauzei penale anterior menţionate.
Critica este neîntemeiată.
Dispoziţiile art. 112 alin. (1) cu referire la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, instituie în sarcina instanţei învestite cu executarea mandatului european de arestare, cu titlu imperativ, obligaţia amânării predării persoanei solicitate atunci când aceasta este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, amânarea predării durând până la soluţionarea definitivă a cauzei penale.
Această ipoteză este incidenţă în situaţia în care faţă de persoana solicitată s-a dispus începerea urmăririi penale într-o cauză instrumentată de autorităţile judiciare române.
Or, ipoteza înregistrării unei plângeri penale prin care persoanei solicitate i se aduc acuzaţii şi, eventual, efectuarea unor verificări prealabile în raport cu acestea, neurmată însă, până la momentul pronunţării hotărârii de punere în executare a mandatului european de arestare, de o soluţie de începere a urmăririi penale faţă de persoana solicitată, nu se circumscrie situaţiei reglementate de dispoziţiile legale precitate, care justifică amânarea predării.
Acesta este motivul pentru care cererea persoanei solicitate U.G.F. de amânare a predării a fost just respinsă de instanţa de fond, un argument suplimentar în acest sens fiind caracterul evident pro causa al plângerii penale formulate împotriva persoanei solicitate, care a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş la data de 24 martie 2014, ulterior momentului învestirii Curţii de Apel Oradea cu cererea de punere în executare a mandatului european de arestare, tocmai pentru a susţine apărarea acesteia.
În consecinţă, criticile formulate de contestatorul persoană solicitată sunt neîntemeiate, hotărârea instanţei de fond dovedindu-se a fi temeinică şi legală.
Pentru aceste motive, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată U.G.F. împotriva Sentinţei penale nr. 50/PI/2014 din 26 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 94/35/P/2014.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată U.G.F. împotriva Sentinţei penale nr. 50/PI/2014 din 26 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 94/35/P/2014.
Obligă contestatorul la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1217/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea... | ICCJ. Decizia nr. 1375/2014. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
