ICCJ. Decizia nr. 1372/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1372/2014

Dosar nr. 7777/40/2012

Şedinţa publică din 17 aprilie 2014

Deliberând asupra recursurilor de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele

1. Tribunalul Botoşani, prin Sentinţa penală nr. 83 din 19 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 7777/40/2012 a respins cererea inculpatului cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) şi i) C. pen. în cea prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul S.C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale şi a celei accesorii pe o durată de 8 ani, atrăgându-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

Pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 26 septembrie 2012 şi până la 21 decembrie 2012, când a fost pus efectiv în libertate.

S-a menţinut măsura preventivă luată faţă de inculpat prin Încheierea nr. 107 din 20 decembrie 2012, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile C.G. suma de 15.000 RON cu titlu de daune materiale şi 15.000 RON cu titlu de daune morale, respingând restul pretenţiilor solicitate ca neîntemeiate.

A fost de asemenea obligat să plătească părţilor civile Spitalul Judeţean Mavromati Botoşani suma de 7.085,61 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părţii vătămate şi Serviciului Judeţean de Ambulanţă Botoşani suma de 379,60 RON, reprezentând contravaloarea transportului şi asistenţei medicală acordate părţii vătămate.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat corpul delict înregistrat în registrul de Corpuri delicte al Tribunalului Botoşani la poziţia nr. 8/2012, respectiv un cuţit cu lungime de 25 cm, lungimea lamei de 12 cm, lăţimea lamei de 1,5 cm, cu mâner de tablă ruginit cu 3 nituri.

Instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani din 19 decembrie 2012 consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen. anterior s-a şi învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului S.C.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. c), i C. pen.

În esenţă, actul de inculpare a reţinut că în seara de 25 septembrie 2012, pe fondul unui conflict spontan, a înjunghiat cu un cuţit partea vătămată C.G., vărul său, cauzându-i o plagă înjunghiată abdomeno-toracică cu secţie hepatică şi de diafragm, hemoperitoneu şi şoc hemoragic, leziuni care au necesitat pentru vindecare 24 - 25 zile îngrijiri medicale.

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu art. 345 alin. (2) C. proc. pen. anterior după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288 - art. 291 din acelaşi Cod, în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală şi alte probe noi - instanţa fondului a examinat şi apreciat materialul probator, confirmând existenţa faptului ilicit dedus judecăţii şi vinovăţia penală a autorului acesteia, sens în care a reţinut următoarele:

Inculpatul era văr primar cu partea vătămată C.G. şi cu martorul C.T.V., locuinţa sa fiind situată vis-à-vis de locuinţa martorului, despărţindu-le un drum comunal, locuinţa părţii vătămate fiind amplasată după cea a fratelui său, în planul 2.

În seara zilei de 25 septembrie 2012, în jurul orelor 21:45, inculpatul s-a deplasat la locuinţa martorului C.T.V., întrucât cu două zile înainte îi împrumutase acestuia un motoscuter, restituindu-l defect. Întrucât inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, vărul său i-a spus că vor discuta cu privire la reparaţia motoscuterului a doua zi, însă acesta s-a enervat şi a început să scoată scânduri din gardul care împrejmuieşte locuinţa martorului şi să-i adreseze injurii şi ameninţări.

Scandalul a fost auzit de partea vătămată C.G., care a ieşit din locuinţa lui, traversând curtea fratelui său şi ajungând în faţa inculpatului.

Partea vătămată l-a văzut pe inculpat scoţând scânduri din gardul fratelui său, lângă cel de-al doilea aflându-se şi fiul său, S.D.D. L-a rugat pe inculpat să se liniştească, însă aceasta a scos din buzunar un cuţit, cu care l-a înjunghiat în zona abdominală o singură dată, după care a intrat în locuinţa sa.

Partea vătămată s-a retras până în veranda locuinţei fratelui său, ulterior fiind solicitat Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani, în aceeaşi noapte aceasta suportând o intervenţie chirurgicală.

Fiind examinată medico-legal de către Serviciul de Medicină Legală Botoşani, s-a constatat că partea vătămată a suferit: o plagă înjunghiată toraco-abdominală penetrantă toracică şi abdominală; hemoperitoneu; plagă de diafragm; plagă hepatică VI - VII; hematom latero-toracic prin secţiune de pachet intercostal 8,9; şoc hemoragic.

Leziunile au fost produse prin lovire cu corp tăietor înţepător, necesitând pentru vindecare lor 24 - 25 zile îngrijiri medicale şi punând în primejdie viaţa părţii vătămate.

Inculpatul, atât la urmărirea penală, cât şi în faţa instanţei a recunoscut că a înjunghiat-o pe partea vătămată, însă a arătat că a acţionat în acest mod pentru că ea a venit înarmată cu o scândură pe care a ridicat-o cu intenţia de a lovi, precizând că, la lumina becului din strada principală aflată la o distanţă de aproximativ 50 m de locul agresiunii, a văzut în scândura respectivă un cui.

La termenul de judecată din data de 14 februarie 2013 a solicitat a se reţine în încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Apărarea inculpatului a fost susţinută doar de declaraţiile soţiei acestuia, S.M. şi a fiului său, S.D.D., pe care instanţa fondului le-a apreciat ca fiind subiective.

A fost adevărat că scândura despre care se face vorbire a fost găsită la faţa locului de către organele de cercetare penală şi a fost luată din curtea martorului C.T.V. dintr-o stivă de lemne, însă aşa cum a rezultat din declaraţia soţiei acestuia, putea oricine să o ia, întrucât locuinţa era împrejmuită doar cu gard, fără poartă.

Nu s-a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării, motivat de faptul că acesta a fost cel care a declanşat agresiunea, conduita sa agresivă, provocatoare manifestându-se prin distrugerea gardului martorului C.T.V. şi folosirea de injurii şi ameninţări pe care le adresa acestuia.

Chiar dacă partea vătămată, în aceste împrejurări, ar fi venit cu o scândură în mână, ar fi luat-o tocmai în ideea de a se apăra în faţa unui atac în desfăşurare şi nicidecum pentru a-l ataca pe inculpat.

Prin urmare, a fost respinsă cererea formulată de inculpat de a se reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă a provocării, ca neîntemeiată.

La acelaşi termen, din oficiu, s-a pus în discuţie înlăturarea din încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului a dispoziţiilor art. 175 lit. c) C. pen.

Având în vedere înţelesul expresiei de rude apropiate, explicat în Tratatul de Drept penal - Partea generală, dispoziţiile alin. (1) al art. 149 C. pen. prevăd o enumerare limitativă a persoanelor care în înţelesul legii penale sunt considerate rude apropiate.

Aceste persoane sunt:

„- ascendenţii şi descendenţii - adică acele persoane care coboară unele din altele unite fiind printr-o legătură de sânge (art. 46 lit. a) Cod familie);

- fraţii şi surorile - adică acele persoane care, fără a coborî unele din altele, au cu toate acestea un ascendent comun, rude în linie colaterală de gradul II (art. 46 lit. b) Cod familie);

- unchii sau mătuşile şi nepoţii sau nepoatele - rude în linie colaterală de gradul III;

- copiii aparţinând fraţilor şi surorilor, adică verii primari, rude colaterale de gradul IV.”

Având în vedere situaţia de fapt descrisă mai sus şi dovedită cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, însoţit de planşe fotografice, plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor V.Ş., C.T.V., C.M., S.M., S.D.D., Raportul de constatare medico-legală nr. 1519/D din 5 decembrie 2012 emis de Serviciul de Medicină Legală Botoşani, coroborate şi cu declaraţiile inculpatului şi jurisprudenţa în materie, instanţa a constatat că încadrarea corectă a faptei reţinută în sarcina inculpatului este cea prevăzută în actul de sesizare, respectiv fapta prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), 175 lit. c) şi i) C. pen.

Reţinând vinovăţia sa pentru această faptă, instanţa i-a aplicat acestuia o pedeapsă în baza textului de lege mai sus-arătat.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările săvârşirii ei, persoana inculpatului, care este fără antecedente penale, a avut comportări bune în familie şi societate, are un loc de muncă, a recunoscut şi regretat fapta comisă, apreciind că în favoarea acestuia se pot reţine circumstanţe atenuante, care să permită coborârea pedepsei sub minimul special.

Date fiind aceleaşi aspecte şi faptul că acesta a fost arestat preventiv aproximativ 3 luni de zile, timp care i-a fost suficient să reflecteze la consecinţele faptei sale, a apreciat că pentru reeducarea sa este suficientă aplicarea unei pedepse cu închisoare care să beneficieze de dispoziţiile art. 86¹ C. pen., cu impunerea unor obligaţii pe care să le respecte.

Totodată, instanţa a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

A aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., care a fost suspendată pe durata termenului stabilit pentru pedeapsa principală.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 26 septembrie 2012 şi până la 21 decembrie 2012, când a fost pus efectiv în libertate.

Instanţa a apreciat că se impune menţinerea măsurii preventive luată faţă de inculpat prin Încheierea nr. 107 din 21 decembrie 2012 până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În ceea ce priveşte latura civilă, a constatat că în cauză s-au constituit părţi civile partea vătămată C.G. cu suma de 25.000 RON cu titlu de daune materiale şi 25.000 RON daune morale, Spitalul Judeţean Mavromati Botoşani cu suma de 7.085,61 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani cu suma de 379,60 RON, reprezentând contravaloarea transportului şi asistenţa medicală acordată părţii vătămate.

Apreciind ca întemeiate pretenţiile civile solicitate de către cele două unităţi spitaliceşti, l-a obligat pe inculpat să le despăgubească cu sumele solicitate.

În ceea ce priveşte solicitarea părţii vătămate, instanţa a reţinut că aceasta a solicitat cu titlu de daune materiale suma de 1.000 RON lunar venit, pe care îl obţinea prin diferite munci pe care le practica atunci când era sănătos, suma de 5.000 RON cheltuieli ocazionate cu spitalizarea şi medicamentele, 10.000 RON reprezentând cheltuieli suplimentare pe care le-a efectuat cu transportul la spital, cât şi plata persoanelor angajate pentru ajutarea sa în gospodărie pentru o perioadă de 60 zile, cât nu a putut să se dea jos din pat.

În dovedirea pretenţiilor solicitate, a solicitat proba cu martorii B.V., C.D. şi O.V., depunând totodată la dosar înscrisuri.

Analizând probele administrate în ce priveşte latura civilă, instanţa a reţinut că partea vătămată a suferit, urmare a agresiunii, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 24 - 25 zile îngrijiri medicale fiind internată în spital în perioada 25 septembrie - 9 octombrie 2012, pentru intervenţie chirurgicală.

Conform biletului de ieşire din spital, partea vătămată a avut ca recomandare evitarea eforturilor fizice timp de 6 luni, pansarea plăgii la două zile şi suprimarea firelor la 3 săptămâni.

Din scrisoarea medicală trimisă la 8 martie 2013 rezultă că părţii vătămate i-a fost recomandată evitarea eforturilor fizice încă o perioadă de 6 luni.

Martorii audiaţi în cauză au arătat că partea vătămată avea mai multe animale în gospodărie, iar după incident a avut persoane care au muncit în locul său, atât pe maşinile agricole pe care le are în proprietate, cât şi la îngrijirea animalelor, fiind plătiţi cu câte 50 RON/zi plus o masă şi un pachet de ţigări.

Prin prisma celor de mai sus, instanţa a apreciat că partea vătămată era îndreptăţită să primească de la inculpat suma de 15.000 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând: 1.000 RON lunar x 12 luni - plata persoanei care a muncit în locul său în gospodărie şi 3.000 RON - cheltuieli suportate de aceasta şi familie pe perioada spitalizării, a deplasării pentru pansat, a hranei suplimentare şi contravaloarea medicamentelor.

Totodată, a apreciat că partea vătămată a fost îndreptăţită să fie despăgubită şi cu daune morale în sumă de 15.000 RON, sumă care să echivaleze suferinţa fizică şi psihică a acesteia datorită agresiunii inculpatului.

Celelalte pretenţii au fost respinse ca nefiind întemeiate.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat corpul delict înregistrat în Registrul de corpuri delicte a Tribunalului Botoşani la poziţia nr. 8/2012.

2. Împotriva acestei sentinţe au formulat în termen legal apeluri inculpatul S.C.C. şi partea vătămată C.G., aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 371, 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că acesta au fost întemeiate, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.

Inculpatul apelant a comis fapta, pe care de altfel a recunoscut-o, dar care a rezultat şi din coroborarea mijloacelor de dovadă efectuate în cauză, prezentate şi argumentate, în împrejurările reţinute şi pe larg expuse în considerentele hotărârii atacate.

Astfel, în seara zilei de 25 septembrie 2012, în jurul orelor 21:45, inculpatul s-a deplasat la locuinţa martorului C.T.V., provocând scandal.

Partea vătămată, care l-a văzut pe inculpat, aflat în drum, scoţând scânduri din gardul martorului, l-a rugat să se liniştească, însă aceasta a scos din buzunar un cuţit, cu care l-a înjunghiat în zona abdominală o singură dată, după care a intrat în locuinţa sa.

Partea vătămată s-a retras până în veranda locuinţei fratelui său, ulterior fiind solicitat Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani, în aceeaşi noapte suportând o intervenţie chirurgicală.

Leziunile au fost produse prin lovire cu corp tăietor înţepător, necesitând pentru vindecare 24 - 25 zile îngrijiri medicale şi punând în primejdie viaţa părţii vătămate.

A susţinut inculpatul că nu a fost dată forma calificată a infracţiunii de omor reglementată de prevederile lit. c) a art. 175 C. pen., astfel că se justifică o schimbare a încadrării juridice a faptei, în sensul arătat. Or, o asemenea cerere nu poate fi primită.

Astfel, sunt considerate rude apropiate, în accepţiunea dispoziţiilor alin. (1) al art. 149 C. pen., inclusiv copiii aparţinând fraţilor şi surorilor, adică verii primari, rude colaterale de gradul IV, după cum a statuat atât doctrina, cât şi jurisprudenţa în materie.

Nici reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante a provocării nu a fost justificată. Chiar dacă între inculpat şi fratele părţii vătămate s-a ivit o neînţelegere cauzată de avarierea, de către cel dintâi, a unui scuter aparţinând acestuia, un astfel de diferend nu se soluţionează prin distrugerea, pe timp de noapte, a gardului celui care i-a cauzat pretinsul prejudiciu. În plus, aspectul că partea vătămată, pe fondul manifestării violente prealabile a inculpatului asupra bunurilor fratelui său, a venit în întâmpinarea acestuia purtând în mână o scândură, dar fără să încerce să îl lovească (gest firesc de apărare, în condiţiile în care nu putea cunoaşte intenţia acestuia şi modul în care s-ar putea manifesta), nu poate fi reţinut ca fiind de natură a produce agresorului o puternică tulburare, pe fondul căreia să fi reacţionat.

S-a reţinut că între inculpat şi partea vătămată nu a existat vreun conflict anterior care să-i fi creat acestuia din urmă o stare de animozitate, de tulburare şi pe fondul căreia să se fi manifestat.

Date fiind aceste argumente, care s-au adăugat celor menţionate de către prima instanţă, în mod temeinic s-a statuat că circumstanţa atenuantă legală a provocării, reglementată de prevederile art. 73 lit. b) C. pen., nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauză.

Reţinând vinovăţia inculpatului, în mod temeinic prima instanţă a procedat la condamnarea sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Relativ la cuantumul pedepsei, dar şi la modalitatea individualizării judiciare a executării ei, a apreciat curtea că se justifică, prin raportare la circumstanţele cauzei şi la persoana inculpatului, pe de o parte, reducerea acestuia la 3 (trei) ani închisoare, prin acordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa, iar pe de altă parte, executarea ei în regim privativ de libertate.

Totodată, instanţa a reţinut ca fiind aplicabile prevederile art. 76 alin. (2) C. pen., în loc de cele ale art. 76 lit. b) C. pen., având în vedere natura infracţiunii comise de către inculpat.

S-a impus a se observa, în sprijinul celor aici arătate, că inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, de recunoaştere a faptei, dar ulterior, date fiind consecinţele manifestării sale agresive la adresa părţii vătămate, nu a depus niciun fel de diligenţe pentru repararea prejudiciului încercat de aceasta. Mai mult, a continuat să întreţină animozităţile existente între familiile părţilor, ceea ce constituie o ameninţare la adresa relaţiilor de normalitate care trebuie păstrate între vecini, respectiv rude.

Numai procedându-se astfel din punct de vedere sancţionator, a apreciat curtea că pedeapsa aplicată a fost de natură a determina atingerea scopului ei educativ-preventiv şi a produs o schimbare a comportamentului inculpatului, începând cu atitudinea sa faţă de valorile sociale şi morale pe care le-a negat prin săvârşirea infracţiunii şi continuând cu dirijarea în sens pozitiv a actelor de conduită ulterioare.

Avându-se totodată în vedere şi importanţa valorii sociale ocrotite de lege, respectiv dreptul la viaţă al fiecărei fiinţe umane, şi căreia, prin manifestările sale agresive, inculpatul i-a adus atingere, reeducarea acestuia şi crearea unei conduite sociale corespunzătoare nu pot fi asigurate prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

Stabilind în sarcina inculpatului o pedeapsă executabilă în regim privativ de libertate, curtea a înlăturat, din sentinţa penală apelată, dispoziţiile art. 71 alin. (5), precum şi cele ale art. 86¹ şi urm. C. pen.

În latură civilă, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, având în vedere consecinţele produse asupra integrităţii corporale şi sănătăţii părţii vătămate, astfel cum mai sus au fost expuse, în mod temeinic prima instanţă l-a obligat pe inculpat la plata către aceasta de daune materiale, în măsura dovedirii acestora şi de daune morale, într-un cuantum adecvat reparării traumelor fizice şi psihice încercate.

Prin raportare la mijloacele de dovadă administrate în cauză, dar şi la elementele de notorietate în materia costurilor pe care le presupune o zi de muncă în agricultură ori administrarea de medicamente, având în vedere şi numărul de zile de îngrijiri medicale, cu incapacitate funcţională corespunzătoare, care i-au fost necesare părţii vătămate pentru vindecarea leziunilor, a constatat curtea că întinderea prejudiciului material cauzat acesteia a fost corect stabilită.

În ceea ce priveşte daunele morale, este real că nicio sumă de bani nu poate compensa durerea şi suferinţele inerente unei astfel de agresiuni, însă pronunţarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului, alături de obligarea sa la plata a 15.000 RON cu titlu de daune morale, este de natură a compensa, în limite rezonabile, durerea fizică şi suferinţa psihică pe care partea vătămată le-a încercat.

Prin urmare, majorarea ori diminuarea cuantumului despăgubirilor civile (daune materiale şi morale) nu s-a justificat în cauză, sumele stabilite de către prima instanţă fiind temeinic apreciate.

A solicitat Postul de Poliţie Răchiţi, judeţul Botoşani luarea faţă de inculpat a măsurii arestării preventive, întrucât şi-a încălcat obligaţiile impuse prin Încheierea nr. 107 din data de 20 decembrie 2012 a Tribunalului Botoşani (şi prin care s-a dispus măsura obligării sale de a nu părăsi ţara), în sensul că, la data de 19 iunie 2013, a adresat ameninţări cu acte de violenţă, din curtea locuinţei proprii, numiţilor C.M. şi C.T.V., deşi prin încheierea aici arătată i se interzisese să comunice, direct sau indirect, cu aceştia.

Din probatoriul administrat în prezentul cadru procesual, incluzând aici declaraţiile martorilor C.M., S.M., C.T.V., P.I. şi C.C. a reieşit că, la data critică, între inculpat şi cei doi a existat un incident, împrejurare în care acesta le-a adresat, din curtea locuinţei sale, cuvinte şi expresii nepotrivite. Având însă în vedere condiţiile concrete de derulare a evenimentului, prin raportare la natura şi cerinţele impuse de prevederile art. 145 alin. (1¹) lit. c) C. proc. pen., a apreciat curtea că nu s-a produs o încălcare a acestei obligaţii de natură a atrage revocarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara şi luarea, faţă de inculpat, a măsurii arestării preventive.

Aşa fiind, curtea a respins cererea formulată în acest sens ca nefondată.

Pentru considerentele arătate, curtea, constatând întemeiate apelurile declarate în cauză, în conformitate cu disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., le-a admis.

A desfiinţat în parte sentinţa penală mai sus-arătată şi, în rejudecare, a procedat în sensul celor mai sus-arătate.

În consecinţă, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauzei cu minori a pronunţat Decizia nr. 128 din 14 octombrie 2013, în sensul celor înfăţişate în precedent.

3. Împotriva deciziei evocate au formulat în termen legal recursuri inculpatul şi partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, prin cererea de recurs, inculpatul S.C.C. a criticat greşita încadrare juridică a faptei, din perspectiva reţinerii eronate în cauză a agravantei prev. de art. 175 lit. c) C. pen. anterior, în condiţiile în care partea vătămată nu este frate ori tată al inculpatului şi nici nepot.

De asemenea, invocând acelaşi caz de casare, anume disp. art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. anterior, recurentul inculpat consideră nelegală şi nereţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 76 lit. b) C. pen. anterior, relevând că a comis fapta sub influenţa unei puternice tulburări provocate de conduita părţii vătămate.

În fine, o altă critică vizează greşita individualizare a pedepsei aplicate în raport cu art. 72 C. pen. anterior, de către instanţa de control judiciar, solicitându-se menţinerea modalităţii prin care prima instanţă a procedat la stabilirea pedepsei.

Recurentul parte civilă C.G. a criticat hotărârea instanţelor atât în latura lor penală, cât şi în cea civilă. Astfel, a evocat greşita reţinere în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante judiciare, apreciind că se impune, în raport de circumstanţele reale ale cauzei cu cele personale ale inculpatului, aplicarea unei pedepse mai aspre.

Referitor la aspectele de natură civilă, recurentul parte civilă invocă lipsa unei analize concrete, pe baza probelor dosarului a instanţelor şi greşita rezolvare a acţiunii civile exercitate în cauză în concret se arată că deşi dovedise prejudiciile suferite - 25.000 RON cu titlu de daune materiale şi 25.000 RON daune morale - instanţele au admis parţial cererile, fără a acorda compensaţia bănească ce i se cuvenea.

În cauză sunt incidente disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.

Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei penale atacate, prin prisma cazurilor de casare invocate, a criticilor aduse de inculpat şi partea civilă, precum şi cu respectarea art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior şi, desigur, procedând la respectarea principiului aplicării legii penale mai favorabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Instanţa de fond, pe baza unui material probator corect şi complet administrat, a stabilit o situaţie de fapt judicioasă şi o justă încadrare juridică a faptei comise de inculpat, procedând fundamentat la tragerea la răspundere penală a acestuia.

De asemenea, instanţa de prim control judiciar a procedat la o justă reindividualizare judiciară a pedepsei, răspunzând exigenţelor art. 72 C. pen. anterior, prin pedeapsa stabilită - cuantum, modalitate de executare - asigurând îndeplinirea funcţiilor pedepsei, atingerea scopului preventiv educativ.

Analizând criticile formulate de recurentul inculpat S.C.C., din perspectiva greşitei încadrări juridice a faptei, în temeiul cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii - (deşi inculpatul invocase disp. art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., se constată că deşi abrogate aceste dispoziţii prin Legea nr. 2/2013, criticile pot fi circumscrise reglementării din art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.) - invocat cu respectarea disp. art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în cazul hotărârilor supuse atât căii de atac a apelului, cât şi căii de atac a recursului, precum în cauza de faţă - corecta încadrare juridică a faptei prin prisma corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârile recurate cu norma de incriminare, fără a putea proceda la verificarea situaţiei de fapt, o asemenea evaluare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.

Or, recurentul inculpat prin criticile avansate, solicită, în concret Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reevalua aspecte de fapt, prin pretinsa tulburare în care s-ar fi aflat când a comis infracţiunea, ceea ce, conform celor înfăţişate, instanţa de recurs nu poate reaprecia.

Legat de greşita reţinere a disp. art. 175 lit. c) C. pen. anterior, formă calificată a infracţiunii în cazul în care victima este rudă apropiată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, contrar susţinerilor apărării şi în deplin acord cu concluziile instanţei inferioare că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 175 lit. c) C. pen. anterior, doctrina, dar şi jurisprudenţa în materie statuând, într-o corectă interpretare a art. 149 C. pen. anterior, că în accepţiunea acestor dispoziţii, inclusiv copiii aparţinând fraţilor şi surorilor, adică verii primari, rude colaterale de grad IV, sunt considerate rude apropiate.

Nici critica ce vizează greşita individualizare judiciară a pedepsei de către instanţa de apel nu poate fi cenzurată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie atâta vreme cât potrivit disp. Legii nr. 3/2012 acest caz de casare şi-a restrâns sfera de aplicare numai pentru ipoteza în care s-ar fi aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Constatându-se că inculpatul a beneficiat de o atenuare a răspunderii penale prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c) - cu consecinţa art. 76 alin. (2) C. pen. anterior, beneficiul ce rămâne câştigat acestuia, în condiţiile în care aceste circumstanţe nu se mai regăsesc în Noul C. pen. şi observând, de asemenea, că deşi de la data săvârşirii faptei până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, legea mai favorabilă rămâne legea veche (urmare a circumstanţelor atenuante judiciare reţinute în favoarea inculpatului şi a consecinţelor produse în planul răspunderii penale), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu va proceda la o proporţionalizare a sancţiunii stabilite.

În ceea ce priveşte recursul declarat de partea civilă C.G., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că greşita individualizare judiciară a pedepsei stabilite inculpatul nu poate fi examinat în virtutea raţiunilor expuse anterior.

Pe de altă parte, criticile privind greşita rezolvare a acţiunii civile exercitate în cauză, prin neacordarea completă a sumelor de bani solicitate cu titlu de daune materiale şi morale - nu pot fi circumscrise niciunui caz de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum a fost reconfigurată această reglementare prin Legea nr. 2/2013.

În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursurile declarate de inculpatul S.C.C. şi de partea civilă C.G. împotriva deciziei penale nr. 128 din data de 14 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul S.C.C. şi de partea civilă C.G. împotriva Deciziei penale nr. 128 din data de 14 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1384/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 1311/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... →

ICCJ. Decizia nr. 1372/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1372/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs