ICCJ. Decizia nr. 1311/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1311/2014

Dosar nr. 8006/86/2011

Şedinţa publică din 14 aprilie 2014

Deliberând asupra recursurilor de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

1. Tribunalul Suceava prin Sentinţa penală nr. 148 din 24 septembrie 2012 a dispus condamnarea inculpatului B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de „constituire a unui grup infracţional organizat" prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate”, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane", prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 „privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane”, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, dispunând ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului B.C. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedepse accesorii pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.C., durata arestării preventive de la 3 martie 2011 până la data de 28 mai 2011.

S-a menţinut măsura obligării inculpatului B.C. de a nu părăsi ţara, dispusă de Tribunalul Suceava prin încheierea din data de 11 iulie 2011.

2. A fost condamnat inculpatul M.V. pentru săvârşirea infracţiunii de „sprijinire a unui grup infracţional organizat" prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate”, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane", prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 „privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane”, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, dispunând ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului M.V. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedepse accesorii pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.V., durata arestării preventive de la 11 mai 2010 până la data de 14 mai 2010, respectiv de la 20 mai 2010 până la data de 6 ianuarie 2011, când a fost pus în libertate provizorie pe cauţiune în baza Încheierii nr. 5 din 6 ianuarie 2011, pronunţată de către Tribunalul Suceava, rămasă definitivă la 7 ianuarie 2011.

3. A fost condamnat inculpatul T.R., pentru săvârşirea infracţiunii de „sprijinire a unui grup infracţional organizat" prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate”, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane", prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 „privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane”, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, dispunând ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului T.R. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedepse accesorii pe durata executării pedepsei principale.

4. A fost condamnat inculpatul H.C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de „constituire a unui grup infracţional organizat" prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate”, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului H.C.C. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedepse accesorii pe durata executării pedepsei principale.

S-a menţinut măsura obligării inculpatului H.C.C. de a nu părăsi ţara, dispusă de Tribunalul Suceava prin Încheierea din data de 11 iulie 2011.

5. A fost condamnat inculpatul H.T.V. pentru săvârşirea infracţiunii de „constituire a unui grup infracţional organizat" prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate”, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului H.T.V. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedepse accesorii pe durata executării pedepsei principale.

S-a menţinut măsura obligării inculpatului H.T.V. de a nu părăsi ţara, dispusă de Tribunalul Suceava prin Încheierea din data de 11 iulie 2011.

S-a respins, ca tardivă, acţiunea civilă formulată de partea vătămată P.R.

S-a luat act că părţile vătămate B.D.S., P.D.A., C.C.D., V.V., M.C.D., S.V., P.C., I.N. şi S.D. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Instanţa a fost sesizată prin Rechizitoriul nr. 28/D/P/2009 din 27 iunie 2011 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava consecutiv căruia s-a şi învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaţilor:

- B.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi trafic de persoane, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborate cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu modificările şi completările ulterioare), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.,

- M.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de: sprijinire a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi trafic de persoane faptă prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborate cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu modificările şi completările ulterioare), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.,

- T.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de: sprijinire a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi trafic de persoane, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborate cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu modificările şi completările ulterioare), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen.,

În temeiul dispoziţiilor art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. s-a mai dispus punerea în mişcare acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- H.C.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi trafic de persoane, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborate cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu modificările şi completările ulterioare), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.

- H.T.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi trafic de persoane, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborate cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu modificările şi completările ulterioare), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.,

III. În temeiul dispoziţiilor art. 262 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a:

- inculpatului T.R., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborate cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu modificările şi completările ulterioare), în ceea ce priveşte partea vătămată P.C., întrucât fapta nu a fost săvârşită de către inculpat.

- învinuitului P.Gh., pentru săvârşirea infracţiunilor de: sprijinire a unui grup infracţional organizat faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi trafic de persoane, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu modificările şi completările ulterioare), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât din probele administrate în cauză rezultă că faptele nu au fost săvârşite de către învinuit, acesta neavând nici o contribuţie la săvârşirea lor.

IV. În temeiul dispoziţiilor art. 38 raportat la art. 45 alin. (1) C. proc. pen. disjungerea materialului de urmărire penală şi continuarea cercetărilor într-un nou dosar, faţă de:

- inculpatul B.Ş.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi trafic de persoane faptă prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborate cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu modificările şi completările ulterioare), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.,

- învinuita B.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi trafic de persoane, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborate cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu modificările şi completările ulterioare), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.,

- învinuitul P.Ş.O., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi trafic de persoane, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborate cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu modificările şi completările ulterioare), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.,

- învinuita P.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de: sprijinire a unui grup infracţional organizat faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi trafic de persoane, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborate cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu modificările şi completările ulterioare), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

- făptuitorul C.A.B., pentru săvârşirea infracţiunii de încercarea de a determina mărturia mincinoasă faptă prevăzută şi pedepsită de art. 261 C. pen.,

- făptuitorul M.C., pentru săvârşirea infracţiunii de încercarea de a determina mărturia mincinoasă faptă prevăzută şi pedepsită de art. 261 C. pen.

În esenţă, actul de inculpare a reţinut că inculpaţii au constituit un grup infracţional organizat ce a desfăşurat o activitate infracţională calificată în scopul obţinerii de beneficii financiare considerabile, prin exploatarea părţii vătămate în cadrul prestărilor de servicii auto, pe teritoriul Angliei.

Structura şi mecanismul prin care activa gruparea se concentra în jurul liderului acesteia, inculpatul B.Ş.D., ajutat îndeaproape de soţia sa, B.E. şi presupunea coordonarea activităţii într-un număr de patru spălătorii auto situate în parcările unor supermarket-uri din oraşele Stroud, Tetbury, Gloucester şi Bishop’s Cleeve.

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătoreşti în cursul căreia au fost administrare probele strânse la urmărirea penală şi alte probe noi - instanţa fondului a examinat şi apreciat materialul probator, confirmând existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorilor acestora, sens în care a constatat următoarele:

În cursul cercetării judecătoreşti, în respectarea principiilor nemijlocirii şi contradictorialităţii specifice fazei de judecată, instanţa a procedat la readministrarea probatoriului din faza de urmărire penală, fiind astfel audiaţi:

- inculpatul M.V., care nu a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, arătând că nu cunoaşte părţile vătămate şi nu le-a transportat niciodată pe vreuna dintre acestea pe teritoriul ţării noastre şi nici în străinătate. De asemenea, a arătat că nu cunoaşte nici pe inculpaţii alături de care a fost trimis în judecată.

- inculpatul T.R., care şi-a menţinut parţial declaraţia dată în cursul urmăririi penale. Iniţial a declarat că prima dată când a transportat pe o parte din părţile vătămate, acestea au contractat transportul. În realitate, în luna septembrie sau octombrie 2008 a avut o firmă care efectua transport de persoane în Anglia în cadrul căreia desfăşura această activitate de aproximativ 3 ani de zile. Era cunoscut de persoanele care de persoanele care doreau să circule pe ruta România - Anglia din zona Botoşani - Suceava, datorită reclamei pe care şi-a făcut-o printre clienţii săi, constând în împărţirea de cărţi de vizită. În luna septembrie 2008 l-a sunat un prieten pe nume C.M. şi i-a spus că l-a sunat o persoană din Anglia pe nume „T.”, care a solicitat să-i transporte din România până în Anglia opt tineri, care trebuiau să meargă la muncă în săptămâna respectivă. Prietenul său era ocupat şi l-a rugat pe el să efectueze transportul celor 8 tineri după 2 zile. Acesta i-a zis că plata transportului se va face la destinaţie, întrucât tinerii respectivi nu au bani pentru drum, a acceptat şi astfel i-a luat pe aceştia din municipiul Rădăuţi, după 2 zile. A făcut un popas pe Mestecăniş, la un restaurant, unde a întocmit o factură globală cu privire la transport, pe numele unuia dintre tineri şi a tăiat chitanţe pentru fiecare separat, respectiv 120 lire/persoană. Documentele celor 8 persoane au rămas apoi pe bordul microbuzului, pentru siguranţă. A motivat acest aspect prin faptul că documentele persoanelor pe care le transporta stăteau pe bordul maşinii, pentru a evita situaţii neplăcute, de genul ca unele persoane care coboară pe traseu să nu-şi piardă actele de identitate. Tinerii pe care i-a transportat i-au povestit că merg în Anglia să lucreze la spălătorii auto, respectiv la numitul „T.”. Când a plecat din Rădăuţi, în cadrul discuţiilor purtate cu ei, a aflat că vor fi plătiţi cu sumele de 400 - 450 euro/lună. Când a aflat acest aspect s-a mirat, întrucât i s-a părut cam puţin pentru plăţile care se fac în Anglia, dar tinerii i-au spus că li se vor asigura cazarea şi masa. Astfel, i-a dus pe cei 8 tineri la adresa pe care i-a indicat-o „T.”, în localitatea Stroud, unde s-a întâlnit cu acesta. I-a transportat pe aceştia până la reşedinţa numitului „T.”, care locuia într-un imobil cu etaj, unde au intrat cu toţii într-un living foarte mare, care avea deschidere spre o grădină şi o bucătărie mare. Pe numitul T. îl cunoştea dinainte. A mai arătat că fiecare tânăr şi-a luat actul de identitate de pe bordul maşinii. Aici a stat aproximativ 5 minute, timp în care a luat banii pentru transportul celor 8 persoane, conform chitanţelor tăiate anterior, după care a plecat şi s-a întors în România. O parte din tineri s-au întors cu el în România în luna ianuarie, respectiv C.C. şi B.S., iar pe acesta din urmă l-a mai transportat de câteva ori în Anglia, împreună cu un unchi şi un văr al acestuia din Alba. În general aceştia stăteau în Anglia aproximativ 3 luni, iar în România stăteau câte o lună de zile, după care reveneau în Anglia.

Inculpatul T.R. a arătat că în declaraţia dată în cursul urmăririi penale a minţit cu privire la aspectul că pe numitul „T.” nu l-a cunoscut personal şi că a vorbit cu acesta la telefon de mai multe ori, întrucât i-a fost frică pentru infracţiunile grave de care era acuzat. Ulterior, prin luna februarie sau martie, au venit pe rând în ţară şi ceilalţi tineri şi niciunul dintre aceştia nu i s-a plâns de activitatea desfăşurată în Anglia la spălătoriile numitului „T.”. Mai mult, numiţii M.D. şi B.S. i-au spus că vor să se întoarcă să muncească la spălătoriile lui „T.”, iar în perioada cât au stat acolo au trimis colete şi bani familiilor acestora.

- inculpatul B.C., care a arătat că îşi menţine declaraţia dată la 6 aprilie 2011 în cursul urmăririi penale şi nu a recunoscut săvârşirea faptelor ce fac obiectul de sesizare a instanţei.

- partea vătămată P.C., care şi-a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale, arătând că nu se constituie parte civilă în cauză, în sensul că nu are pretenţii civile de la inculpaţi.

- partea vătămată M.C.D., care nu şi-a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale, în sensul că numitul „T.” şi soţia acestuia le adresau injurii, ameninţări şi îi punea să muncească cât mai mult. De asemenea, a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză.

- partea vătămată C.C.D., care nu şi-a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale şi nu s-a constituit parte civilă în cauză, arătând în esenţă că nu a fost nemulţumit nici un moment de condiţiile de muncă, cazare şi masă şi nu a auzit ca alte persoane să se plângă cu privire la aceste aspecte. A mai arătat că nu i s-a luat actul de identitate cu ocazia deplasării în Anglia, ci a mers personal cu buletinul la controlorul vamal iar după verificarea acestuia, l-a pus singur pe bordul microbuzului.

- partea vătămată V.V., care nu şi-a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale şi nu s-a constituit parte civilă în cauză. A mai arătat că ceea ce a declarat la urmărirea penală în legătură cu supraveghetorii nu corespunde realităţii. În acest sens, a declarat că nu este real faptul că „T.” şi soţia acestuia E., veneau la spălătorie, îl înjurau şi îl puneau să lucreze cât mai mult, că se îmbrăca şi încălţa cu articole pe care le găsea la buncărele de împrejurimi, că „T.” l-ar fi lovit pe colegul său P.A. şi că i s-au restituit actele de identitate de către organele de poliţie din Anglia. Cu privire la ultimul aspect, a arătat că din proprie iniţiativă a dat actele de identitate şoferului T.R. pentru a nu le pierde, iar persoana care îi transporta la locul de muncă nu era B.C.

- partea vătămată B.D.S., care nu şi-a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale şi nu s-a constituit parte civilă în cauză. În esenţă a arătat că a declarat la urmărirea penală faptul că numitul „Trancan” îi impunea un regim autoritar, o frică întreţinută prin ameninţări şi violenţă, întrucât la data audierii era ameţit de băutură. Nu a existat o persoană care să îl supravegheze în timp ce muncea, pe parcursul şederii sale în Anglia a avut tot timpul actul de identitate asupra sa, nu a încheiat nici un contract de muncă cu „T.”, a fost plătit de către acesta din urmă cu un salariu de 450 euro pe lună pentru munca prestată. Nu a fost adevărat că „T.” l-ar fi ameninţat vreo dată că îi va aranja familia dacă va reclama situaţia sa autorităţilor judiciare şi nu l-a ameninţat niciodată că îi va scoate ochii cu pixul. În momentul când s-a întors în ţară T. nu avea nicio datorie la el. A mai arătat că a fost mulţumit de condiţiile de muncă, de cazare şi de tot ce i s-a oferit iar pe perioada cât a colaborat cu T.R., nu a primit ameninţări din partea acestuia şi nici nu a fost înşelat în vreun fel.

- partea vătămată I.N., care nu şi-a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale şi nu s-a constituit parte civilă în cauză, arătând în esenţă că pe parcursul şederii sale în Anglia a fost mulţumit de condiţiile de muncă, cazare şi masă. A arătat că declaraţia dată în cursul urmăririi penale nu a fost conformă cu realitatea, întrucât nu i s-a spus să o citească înainte de a o semna. De asemenea, a arătat că nu este adevărat că B.Ş. (T.) îi ameninţa şi înjura atunci când era nemulţumit de prestaţia muncii lor şi nici că ar fi bătut pe numiţii A. şi P. din Suceava. Privitor la actele sale de identitate a arătat că tot timpul le-a avut asupra sa.

- partea vătămată S.D., care nu şi-a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale şi nu s-a constituit parte civilă în cauză, arătând în esenţă că a fost mulţumit de condiţiile de muncă, cazare şi masă, oferite de către numitul „T.”. De la locul de muncă şi înapoi erau transportaţi de către numitul B.C. A mai arătat că nu este adevărat, aşa cum s-a consemnat la urmărirea penală, cum că „T.” şi soţia acestuia E. îi urmăreau de la distanţă, îi înjura, ameninţau şi îi puneau să muncească cât mai mult. Nu a fost ameninţat înainte de a da declaraţie în faţa instanţei de judecată. De asemenea, nu a fost real ce s-a consemnat la parchet, în sensul că dimineaţa mânca foarte rar, iar la prânz primea conserve. T. nu l-a ameninţat niciodată şi nu a văzut să fie lovit vreo persoană în prezenţa sa. A fost plătit pentru munca prestată în fiecare lună, respectiv la sfârşitul fiecărei luni. A fost solicitat şi a dat declaraţie la autorităţile judiciare din Anglia, în legătură cu condiţiile de muncă, cazare şi masă şi a fost întrebat dacă sunt ţinuţi forţaţi. A dat declaraţii favorabile lui „T.”. Nu a fost adevărat că a fost ameninţat de numitul „T.” sau alte persoane, că în cazul în care nu vor spune adevărul, „acesta va avea grijă de familiile acestora”. La organele de poliţie a declarat ceea ce i-au spus alte părţi vătămate din dosar că au declarat şi ele, deşi cunoştea că acele aspecte nu corespund realităţii.

- procura specială înaintată la dosar de către partea vătămată P.R., care a împuternicit pe doamna avocat J.A. să se constituie parte civilă în numele său şi să se împace cu inculpatul cu privire la latura civilă;

- martorul din lucrări C.A.B., care a arătat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale. Sumele de bani cu privire la care a declarat că au fost date diferitelor persoane, au fost date acestora cu titlu de cheltuieli pentru transport, către organul judiciar, respectiv la parchet şi tribunal, acestea fiind chemate de mai multe ori la organele judiciare.

- martorul din lucrări M.C., care a arătat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

- martorul din lucrări L.I.I., care a arătat că îşi menţine declaraţiile date în faţa notarului public şi în cursul urmăririi penale. La poliţie a declarat că îşi retrage plângerea şi nu a avut pretenţii civile de solicitat de la inculpaţi.

- martorul din lucrări P.V., care a arătat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale, în legătură cu persoanele pe care le-a transportat la Rădăuţi. Pe inculpaţii M.V. şi B.Ş. îi cunoaşte, întrucât locuiesc în aceeaşi comună. Nu a fost solicitat niciodată să efectueze vreun transport de persoane sau bagaje dintr-un loc în altul.

- martorul din lucrări B.V., care a arătat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale. În perioada 2008 - 2009 deţinea un microbuz cu care efectua diverse deplasări din ţară în diferite ţări. A fost solicitat de inculpatul B.Ş.D. zis „T.” şi de mai mulţi clienţi să-i transporte până în Anglia şi că aceştia urmau să lucreze la o spălătorie. Avea cunoştinţă despre faptul că B.Ş.D. deţinea o spălătorie în Anglia şi că persoanele respective urmau să lucreze acolo. A arătat că uneori clienţii plăteau drumul, respectiv 120 lire/persoană, iar alteori a plătit persoana trimisă de B.Ş. care prelua clienţii. La solicitarea lui B.Ş.D., a transportat în Anglia aproximativ 10 persoane. Pe timpul transportului, persoanele aflate în maşină aveau actele de identitate asupra lor până la ieşirea din România, când le strângea pe bord pentru a le prezenta în vamă autorităţilor, după care le înapoia fiecărei persoane. La intrare în Anglia, fiecare persoană şi-a prezentat actul de identitate. Înainte de a fi contactat de B.Ş.D. pentru a efectua transportul persoanelor respective, l-a cunoscut pe acesta atunci când a cumpărat de la el o maşină. Persoanele pe care le-a transportat şi aveau legătură cu B.Ş. aveau acelaşi regim, respectiv plăteau la fel ca orice persoană.

- martorul propus de inculpatul T.R., respectiv C.M., care a arătat că a administrat o societate de transport persoane fizice din municipiul Fălticeni, iar pe inculpatul T.R. îl cunoştea de aproximativ 20 de ani, întrucât a fost coleg de facultate cu fratele său. Pe numitul „T.” nu îl cunoştea personal, dar a fost sunat în toamna anului 2008 de către acesta, pentru a-i solicita să efectueze un transport în Anglia, a unor persoane. Acesta nu a putut efectua transportul solicitat şi i-a dat acestuia numărul de telefon al lui T.R. Ulterior, a vorbit cu T.R., ocazie cu care i-a spus că a dat numărul lui unei persoane pe nume „T.”, care l-a sunat din Anglia, în legătură cu un transport. În discuţia telefonică purtată cu „T.”, acesta i-a spus că va plăti el c/val transportului pentru persoanele respective. Nu a ştiut dacă ulterior T.R. a colaborat pe o perioadă îndelungată cu numitul T. în legătură cu numitul „T.” în legătură cu efectuarea unor transporturi de persoane. A mai arătat că este o practică obişnuită ca persoanele transportate să achite contravaloarea transportului la destinaţie. De obicei, acestea se împrumută de bani şi plătesc persoanele sau rudele care îi aşteaptă în străinătate. La sfârşitul anului 2008, c/val transportului unei curse până în Anglia era de aproximativ 120 lire de persoană. În momentul în care l-a sunat „T.”, acesta i-a spus că are numărul său de la o persoană din Rădăuţi, fără să-i specifice numele acesteia.

În condiţiile în care, pentru motivele obiectivate în procesele-verbale întocmite în considerarea disp. art. 184 C. proc. pen. şi depuse la dosar, organele de poliţie competente s-au aflat în imposibilitate obiectivă de a asigura prezenţa martorului din lucrări L.F.Gh. la termenul de judecată din data de 6 iunie 2012, instanţa, dând eficienţă practică disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen. a revenit de la audierea acestuia şi a ţinut seama la soluţionarea cauzei de depoziţia sa dată în cursul urmăririi penale.

Instanţa a constatat că declaraţiile date de părţile vătămate M.C.D., C.C.D., V.V., B.D.S., L.N. şi S.D. în cursul cercetării judecătoreşti când au renunţat şi la pretenţiile civile solicitate anterior s-au contrazis cu cele date în faza de urmărire penală şi nu s-au coroborat nici cu celelalte probe administrate în cauză, motiv pentru care le-a înlăturat. Părţile vătămate nu au dat nicio explicaţie credibilă pentru modificarea declaraţiilor date în cursul urmăririi penale şi care au susţinut actul de acuzare, precizând în mod pueril că în faza de urmărire penală declaraţiile au fost scrise de către organele de poliţie şi nu le-au citit înainte de a le semna.

Părţile civile M.C.D., C.C.D., V.V., B.D.S., L.N. şi S.D. nu au precizat că ar fi fost forţate în vreun fel să dea acele declaraţii în cursul urmăririi penale şi în plus, au toate motivele să le fie teamă de inculpaţii cercetaţi în prezentul dosar, precum şi de numitul B.Ş., cu privire la care s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală şi continuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi trafic de persoane faptă prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborate cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu modificările şi completările ulterioare), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen., şi care era liderul grupării, trasând sarcini directe pentru B.C. zis Gi. sau Gc., P.Ş.O., ambii rude cu inculpatul şi fraţii H.T.V. zis V., respectiv H.C.C. zis B., care primeau autoritatea din partea inculpatului şi controlau munca lucrătorilor, contabilizând activitatea prestată, sumele încasate şi executau celelalte sarcini transmise de inculpat şi soţia sa.

Cu prilejul desfăşurării activităţii infracţionale, părţile civile au fost supuse unui tratament batjocoritor, fiind insultate şi ameninţate permanent, unele chiar lovite, aspecte care au reieşit din declaraţiile date de acestea, respectiv:

Partea vătămată P.C. a arătat că “… ne era frică de T., acesta l-a bătut de două ori pe Alexandru din municipiul Suceava …”; “… a mai fost un băiat din judeţul Iaşi, pe care tot aşa l-a bătut, după care i-a dat drumul singur în Londra”

Partea vătămată M.C. a arătat că “T. impunea o atitudine autoritară, dominantă, prin care ne controla practic pe toţi, inspirând teamă …”; “nu ezita să ne înjure şi să ne ameninţe …”; “… pentru a ne intimida, în una din zile T. l-a luat pe P.R., l-a dus pe o stradă, l-a ameninţat că îl lasă boschetar acolo şi l-a adus acasă doar în momentul în care acesta a început să plângă şi să-l implore să-l ducă acasă …”;“… într-una din zile, A. a dispărut şi în acea zi am aflat că a plecat la poliţie să-l reclame pe T. Atunci T. ne-a ales pe câţiva dintre noi şi ne-a trimis la poliţie pentru a declara că lucrăm la spălătorii împreună cu el şi familia lui, iar banii îi împărţim jumătate cu el în fiecare zi. Noi am făcut acest lucru fiind constrânşi de către T. care ne-a ameninţat că în caz contrar vom avea de-a face cu el, în sensul că ştie unde stăm şi va avea grijă de familiile noastre din ţară …”.

Partea vătămată C.C. a arătat că “… într-una din zile, sub pretextul că A. făcea scandal, T. l-a apucat de umeri, i-a dat cu genunchiul în stomac şi l-a dat de perete …”; “ de mai multe ori, am asistat la scene în care T. îl ameninţa pe B.S. că va trimite şmecherii peste familia lui şi pe P.A. în acelaşi mod …”; “… după audierea la poliţie, m-a ameninţat în mod repetat şi m-a înjurat, spunându-mi că va veni la Bucecea şi va avea grijă de mine şi de familia mea în cazul în care îi voi face probleme, în sensul denunţării lui la organele de poliţie …”

Partea vătămată V.V. a arătat că “… am fost de nenumărate ori ameninţat şi bătut de către T .…”; “… am văzut cum l-a bătut pe colegul meu A. … bătaia i-a fost aplicată de faţă cu noi toţi, în camera unde stăteam …”; “… T. l-a luat cu forţa pe P.R., l-a dus pe o stradă din Londra, l-a ameninţat că îl lasă boschetar acolo şi l-a adus acasă doar în momentul în care acesta a început să plângă şi să-l implore, promiţându-i că i se va supune necondiţionat …” ; “… T. ne-a spus că ar fi trebuit să-l sunăm înainte pe el şi să nu mergem la poliţie şi să ajungem la declaraţii, că intenţionează să ne trimită o sumă de bani ”să-l scoatem la suprafaţă”, câte 1.000 lire pentru fiecare, ca să ne retragem plângerile şi declaraţiile …”;

Partea vătămată B.D.S. a arătat că “… T. impunea un regim autoritar, o frică întreţinută permanent prin ameninţări şi violenţă …”; “… are un fizic impunător, se antrena zilnic practicând sport …”; “… T. mi-a zis că mă va duce şi mă va lăsa în Londra pe o străduţă fiind nevoit să mă descurc singur …”; “… din cauză că am cerut mâncare am fost ameninţat că ”îmi va scoate ochii cu pixul”…”; “… B.Ş. mi-a spus că ştie că C.C. şi P.R. sunt cei care au depus reclamaţie împotriva sa şi că va avea grijă de aceştia, că va pune suma de 10.000 euro pe capul lor”…”; “… B.Ş. era foarte nervos deoarece era căutat de poliţia din România, mi-a fost frică şi la sfârşitul lunii iunie am revenit în ţară”…”; “ … T. a vorbit cu V.V. şi C.C., spunându-le că trimite bani să ne retragem plângerile, sau ceva în acest sens, ca să-i fie lui bine la proces” …”;“… dacă îi spuneam că voi reclama situaţia mea autorităţilor, T. mă ameninţa că îmi va aranja familia; de altfel, se lăuda permanent cu relaţiile sale din lumea interlopă …”;

Partea vătămată I.N. a arătat că “… T. obişnuia ca seara, după o zi de lucru, să ne cheme în biroul său, unde ne înjura şi ne ameninţa că va trimite şmecherii din Suceava la familiile noastre acasă şi vor intra peste ele …”; “… cu două ocazii a bătut nişte persoane, respectiv pe A. din Suceava l-a trântit de perete şi acesta a căzut pe podea, apoi l-a lovit cu piciorul, iar pe G. din Iaşi şi P.R. i-a lovit cap în cap …”;

Partea vătămată S.D. a arătat că “… T. ne spunea în permanenţă că el are relaţii în toată Anglia şi nu avem nici o şansă dacă fugim de la el sau dacă îl reclamăm la autorităţi …”; “… T. ne-a transmis prin supraveghetorii noştri că în cazul în care vom spune adevărul la poliţie, va avea grijă de familiile noastre din ţară …”;

Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele din cursul cercetării judecătoreşti, Tribunalul a constatat că:

1. În drept, fapta inculpatului B.C., constând în aceea că în perioada septembrie 2008 - iunie 2009, împreună cu B.Ş.D., soţia acestuia - B.E., H.T.V., H.C.C. şi P.Ş.O., a pus bazele şi a constituit un grup infracţional organizat, acţionând împreună şi în mod coordonat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, pentru obţinerea în mod direct de beneficii financiare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „constituire a unui grup infracţional organizat", prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate”,

Din probele administrate în cauză a rezultat că structura şi activitatea grupului infracţional era următoarea: B.Ş.D. - liderul grupului - împreună cu soţia sa - B.E. au închiriat în Anglia un număr de patru spălătorii situate în parcările unor supermarket-uri din oraşele Stroud, Tetbury, Gloucester şi Bishop’s Cleeve, în care au exploatat prin muncă, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, mai multe persoane racolate prin promisiunea unor locuri de muncă bine plătite din judeţul Suceava şi Botoşani, respectiv: P.R., B.D.S., P.D.A., P.C., C.C.D., I.N., V.V., S.V., S.D. şi M.C.D.

Rolul inculpatului B.C. în structura grupului era cel de executant al sarcinilor trasate de numiţii B.Ş.D. şi B.E., respectiv de coordonator al activităţii de exploatare în una din spălătorii, de ţinere a evidenţei maşinilor spălate, de strângere a încasărilor pe care le înmâna acestora.

În consecinţă, instanţa l-a condamnat pe inculpatul B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de „constituire a unui grup infracţional organizat" prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate”, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen. instanţa i-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C.P. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În drept, fapta inculpatului B.C., constând în aceea că în perioada septembrie 2008 - iunie 2009, împreună cu B.Ş.D., soţia acestuia - B.E., H.T.V., H.C.C. şi P.Ş.O., a exploatat prin muncă, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, mai multe persoane racolate prin promisiunea unor locuri de muncă bine plătite din judeţul Suceava şi Botoşani, respectiv: P.R., B.D.S., P.D.A., P.C., C.C.D., I.N., V.V., S.V., S.D. şi M.C.D., folosind ca modalităţi de constrângere a acestora: ţinerea acestora într-o continuă stare de presiune psihică prin proferarea de injurii şi ameninţări, folosindu-se în unele cazuri violenţa fizică, limitând libertatea de mişcare a victimelor prin reţinerea documentelor de identitate, întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii de „trafic de persoane", prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 „privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane”, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret ridicat al infracţiunii săvârşite, consecinţele produse (exploatarea prin muncă, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate a părţilor vătămate prin promisiunea unor locuri de muncă bine plătite), a modului organizat de operare şi de persoana inculpatului, care are antecedente penale şi a avut o poziţie procesuală oscilantă. Astfel, în cursul urmăririi penale inculpatul B.C., deşi iniţial nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, admiţând doar legăturile pe care le are cu ceilalţi învinuiţi fără conotaţie infracţională, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală şi-a schimbat poziţia recunoscând săvârşirea infracţiunilor pentru care este inculpat. Ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că îşi menţine declaraţia dată la 6 aprilie 2011 în cursul urmăririi penale şi nu recunoaşte săvârşirea faptelor ce fac obiectul de sesizare a instanţei.

Individualizarea sancţiunii a trebuit să respecte principiul proporţionalităţii pedepsei cu natura şi gradul de pericol al faptei săvârşite, avându-se în vedere drepturile şi libertăţile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracţiunii.

Instanţa nu a aplicat circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, considerând că, raportat la gravitatea faptelor săvârşite, natura acestora, modalitatea în care au fost comise, urmarea produsă, şi persoana acestuia, nu se impune reţinerea lor.

În considerarea acestor criterii, instanţa l-a condamnat pe inculpatul B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane", prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 „privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane”, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen. instanţa i-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., instanţa a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, dispunând ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., instanţa i-a interzis inculpatului B.C. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedepse accesorii pe durata executării pedepsei principale.

Prin Ordonanţa nr. 28D/P/2009 din 15 martie 2010 s-a dispus faţă de inculpatul B.C. zis G., măsura obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea procurorului, pe o perioadă de 30 de zile, în perioada 15 martie 2010 - 13 aprilie 2010, măsură ce a fost prelungită ulterior, succesiv, până la data de 9 octombrie 2010. Întrucât cel în cauză a încălcat prevederile acestei măsuri, Tribunalul Suceava a emis - în lipsă - Mandatul de arestare nr. 52A din 30 septembrie 2010 iar executarea acestui mandat a început la 3 martie 2011. Măsura arestării preventive a fost prelungită până la 28 mai 2011, dată la care, prin Încheierea nr. 56 din 27 mai 2011 (rămasă definitivă cu data de 28 mai 2011), Tribunalul Suceava a înlocuit-o cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Prin ordonanţele nr. 28D/P/2009 din 27 mai 2011, respectiv 21 iunie 2011, s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea faţă de inculpatul B.C. pentru perioadele 28 mai 2011 - 26 iunie 2011, respectiv 27 iunie 2011 - 26 iulie 2011.

În raport de cele anterior reţinute, în conformitate cu disp. art. 88 alin. (1) C. pen., instanţa a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.C. durata arestării preventive de la 3 martie 2011 până la data de 28 mai 2011.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 11 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 8006/86/2011, în baza art. 136 alin. (1) lit. c) şi art. 145¹ alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, cu privire la inculpatul B.C.

În temeiul art. 145¹ alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (1¹) şi (1²) C. proc. pen. inculpatul B.C. a fost obligat ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, să respecte obligaţii:

a) să se prezinte la instanţa de judecată, la termenele de judecată stabilite şi ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la Poliţia comunei Frătăuţii Noi, judeţul Suceava, unitate de poliţie desemnată de către instanţă cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu-şi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;

e) să nu se apropie şi să nu comunice direct sau indirect cu ceilalţi inculpaţi H.C.C., H.T.V., M.V., T.R., cu părţile vătămate B.D.S., P.D.A., C.C.D., V.V., P.R., M.C.D., S.V., P.C., I.N., S.D. şi martori din prezenta cauză, respectiv: L.I.I., L.F.Gh., C.A.B., M.C., P.Gh., B.V.

În conformitate cu art. 145¹ alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (2²) şi alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenţia că în caz de încălcare cu rea-credinţă, atât a obligaţiilor menţionate expres, cât şi a măsurii aplicate sau a obligaţiilor impuse a fi respectate de către inculpaţi, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive în condiţiile prevăzute de lege, după ce în prealabil, instanţa a fost informată de către organele de poliţie mai sus-menţionate, desemnate cu supravegherea lor, ce au avut sarcina de a verifica periodic respectarea obligaţiilor ce le revin.

Măsura dispusă a fost comunicată, conform art. 145 alin. (2¹) C. proc. pen., poliţiei în a cărei rază locuiesc inculpaţii, jandarmeriei, poliţiei comunitare, organelor competente să elibereze paşaportul şi organelor de frontieră, pentru a proceda în consecinţă potrivit competenţelor ce le revin.

Având în vedere că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii obligării inculpatului B.C. de a nu părăsi ţara, dispusă de Tribunalul Suceava prin încheierea din data de 11 iulie 2011, instanţa a menţinut-o, în conformitate cu disp. art. 350 C. proc. pen.

2. În drept, fapta inculpatului M.V., constând în aceea că, în luna septembrie 2008, a sprijinit grupul infracţional organizat constituit de către B.Ş.D. fost P. zis T., soţia acestuia - B.E., B.C. zis Gi., H.T.V. zis V., H.C.C. zis B. şi P.Ş.O., acţionând împreună şi în mod coordonat în scopul săvârşirii infracţiunii de „trafic de persoane”, pentru obţinerea în mod direct de beneficii financiare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „sprijinire a unui grup infracţional organizat", prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate”.

Din probele administrate în cauză s-a desprins structura şi activitatea grupului infracţional, respectiv: B.Ş.D. - liderul grupului - împreună cu soţia sa - B.E. au închiriat în Anglia un număr de patru spălătorii situate în parcările unor supermarket-uri din oraşele Stroud, Tetbury, Gloucester şi Bishop’s Cleeve, în care au exploatat prin muncă, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, mai multe persoane racolate prin promisiunea unor locuri de muncă bine plătite din judeţul Suceava şi Botoşani, respectiv: P.R., B.D.S., P.D.A., P.C., C.C.D., I.N., V.V., S.V., S.D. şi M.C.D.

Rolul inculpatului M.V. în structura grupului a fost de sprijinitor al grupului infracţional, realizând racolarea părţilor vătămate, creându-le o stare de eroare faţă de realitatea ce-i aştepta.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârşite şi de persoana inculpatului, care are antecedente penale şi nu a recunoscut comiterea faptei.

În consecinţă, instanţa l-a condamnat pe inculpatul M.V. pentru săvârşirea infracţiunii de „sprijinire a unui grup infracţional organizat" prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate”, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen. instanţa i-a interzis inculpatului, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În drept, fapta inculpatului M.V., constând în aceea că, sub coordonarea lui B.Ş.D., la sfârşitul lunii septembrie 2008, prin inducerea în eroare referitor la obţinerea unor locuri de muncă bine plătite în Anglia, a racolat părţile vătămate: B.D.S., C.C.D., V.V., P.R., S.V., M.C.D., S.D. şi P.D.A., după care le-a transportat din oraş Bucecea, judeţul Botoşani respectiv din municipiul Suceava, până în localitatea Frătăuţii Noi, unde au fost cazate pentru o noapte şi ulterior transportate în Anglia, loc în care au fost exploatate prin muncă de către membrii grupului infracţional în cauză, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de persoane", prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 „privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane”, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârşite, de persoana inculpatului care are antecedente penale şi nu a recunoscut comiterea faptei.

În consecinţă, instanţa l-a condamnat pe inculpatul M.V. pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane", prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 „privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane”, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., instanţa a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, dispunând ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., instanţa i-a interzis inculpatului M.V. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedepse accesorii pe durata executării pedepsei principale.

La data de 30 noiembrie 2009, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava s-a adresat Tribunalului Suceava cu o propunere de arestare preventivă, în lipsă, a inculpatului M.V., pe o durată de 30 de zile, începând cu data prinderii şi încarcerării. Tribunalul Suceava, secţia penală, admiţând propunerea, a emis Mandatul de arestare nr. 73A din 2 decembrie 2009, dispunând arestarea preventivă, în lipsă, a inculpatului M.V., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de încarcerării. Executarea mandatului a început la data de 11 mai 2010 ora 18:45, inculpatul fiind pus în libertate la data de 14 mai 2010, în baza Încheierii din aceeaşi dată a Tribunalului Suceava. Prin Încheierea nr. 42R din 20 mai 2010, Curtea de Apel Suceava a dispus reîncarcerarea inculpatului pentru diferenţa neexecutată de 26 de zile, fapt ce s-a petrecut începând cu data de 27 noiembrie 2010 ora 00:30. Măsura arestării preventive a fost prelungită iniţial până la data de 21 ianuarie 2011, iar prin Încheierea nr. 5 din 6 ianuarie 2011 (rămasă definitivă la data de 7 ianuarie 2011), Tribunalul Suceava a dispus punerea în libertate provizorie pe cauţiune a inculpatului, printre obligaţiile impuse fiind şi aceea de a nu părăsi limita teritorială a Statului Român decât în condiţiile stabilite de instanţă.

Aşa fiind, în temeiul disp. art. 88 alin. (1) C. pen., instanţa a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.V., durata arestării preventive de la 11 mai 2010 până la data de 14 mai 2010, respectiv de la 20 mai 2010 până la data de 6 ianuarie 2011, când a fost pus în libertate provizorie pe cauţiune în baza Încheierii nr. 5 din 6 ianuarie 2011, pronunţată de către Tribunalul Suceava, rămasă definitivă la 7 ianuarie 2011.

3. În drept, fapta inculpatului T.R., constând în aceea că, în perioada septembrie 2008 - iunie 2009, a sprijinit grupul infracţional organizat constituit de către B.Ş.D., soţia acestuia - B.E., B.C. zis Gi., H.T.V. zis V., H.C.C. zis B. şi P.Ş.O., care au acţionat împreună şi în mod coordonat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, pentru obţinerea în mod direct de beneficii financiare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „sprijinire a unui grup infracţional organizat" prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate”, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Rolul inculpatului T.R. în structura grupului a fost de sprijinitor al grupului infracţional, realizând transportul victimelor din România către Anglia, conform celor stabilite de B.Ş.D.. De asemenea, acesta ridica documentele de identitate de la victime, refuzând restituirea lor pe perioada transportului, pe care le preda la destinaţie lui B.Ş.D.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârşite, de persoana inculpatului care este recidivist şi a avut o poziţie procesuală oscilantă cu privire la săvârşirea faptelor de care este acuzat. Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul T.R. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, admiţând legăturile pe care le-a avut cu inculpatul B.Ş.D., fără a-i da o conotaţie infracţională, poziţionându-se ca fiind un simplu transportator ce s-a limitat doar la a duce persoane în Anglia, poziţie contrazisă de probatoriul administrat care atestă fără dubiu relaţia dintre cei doi inculpaţi, modul de efectuare al transportului, cu reţinerea documentelor de identitate a părţilor vătămate, refuzul de a le restitui şi predarea acestora către B.Ş.D. în momentul primirii plăţii serviciului prestat. Ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti, acesta şi-a menţinut parţial declaraţia dată în cursul urmăririi penale.

În consecinţă, instanţa l-a condamnat pe inculpatul T.R. pentru săvârşirea infracţiunii de „sprijinire a unui grup infracţional organizat" prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate”, la pedeapsa principală de 5 ani şi 6 luni închisoare.

În drept, fapta inculpatului T.R., constând în aceea că, a efectuat transportului victimelor din România către Anglia, conform celor stabilite de B.Ş.D. şi, de asemenea, a ridicat documentele de identitate de la victime, refuzând restituirea lor pe perioada transportului, pe care le preda la destinaţie lui B.Ş.D., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de persoane", prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 „privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane”, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.

În considerarea acestor criterii, instanţa a procedat la condamnarea inculpatului T.R. la pedeapsa principală de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., instanţa a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, dispunând ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., instanţa i-a interzis inculpatului T.R. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedepse accesorii pe durata executării pedepsei principale.

4. În drept, fapta inculpatului H.C.C., constând în aceea că, în perioada septembrie 2008 - iunie 2009, împreună cu B.Ş.D. fost P. zis T., soţia acestuia - B.E., H.T.V. zis V., B.C. zis Gi. şi P.Ş.O., a pus bazele şi a constituit un grup infracţional organizat, acţionând împreună şi în mod coordonat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, pentru obţinerea în mod direct de beneficii financiare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „constituire a unui grup infracţional organizat", prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate”.

Probele administrate în cauză au relevat că structura şi activitatea grupului infracţional este următoarea: B.Ş.D. - liderul grupului - împreună cu soţia sa - B.E. au închiriat în Anglia un număr de patru spălătorii situate în parcările unor supermarket-uri din oraşele Stroud, Tetbury, Gloucester şi Bishop’s Cleeve, în care au exploatat prin muncă, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, mai multe persoane racolate prin promisiunea unor locuri de muncă bine plătite din judeţul Suceava şi Botoşani, respectiv: P.R., B.D.S., P.D.A., P.C., C.C.D., I.N., V.V., S.V., S.D. şi M.C.D.. Ca modalităţi de constrângere a victimelor erau folosite: ţinerea acestora într-o continuă stare de presiune psihică prin proferarea de injurii şi ameninţări, folosindu-se în unele cazuri violenţa fizică, limitând libertatea de mişcare a victimelor prin reţinerea documentelor de identitate.

Rolul inculpatului H.C.C. în structura grupului era de executant al sarcinilor trasate de B.Ş.D. şi B.E., respectiv de coordonator al activităţii de exploatare în una din spălătorii, de ţinere a evidenţei maşinilor spălate, de strângere a încasărilor pe care le înmâna acestora.

În raport de aceste considerente, instanţa l-a condamnat pe inculpatul H.C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de „constituire a unui grup infracţional organizat" prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate”, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

În drept, fapta inculpatului H.C.C., constând în aceea că, în perioada septembrie 2008 - iunie 2009, împreună cu B.Ş.D., soţia acestuia - B.E., H.T.V., B.C. şi P.Ş.O. au exploatat prin muncă, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, mai multe persoane racolate prin promisiunea unor locuri de muncă bine plătite din judeţul Suceava şi Botoşani, respectiv: P.R., B.D.S., P.D.A., P.C., C.C.D., I.N., V.V., S.V., S.D. şi M.C.D., folosind ca modalităţi de constrângere a victimelor erau folosite: ţinerea acestora într-o continuă stare de presiune psihică prin proferarea de injurii şi ameninţări, folosindu-se în unele cazuri violenţa fizică, limitând libertatea de mişcare a victimelor prin reţinerea documentelor de identitate, întruneşte elementele infracţiunii de „trafic de persoane", prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 „privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane”, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În raport de aceste considerente, instanţa l-a condamnat pe inculpatul H.C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane", prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 „privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane”, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen., instanţa i-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., instanţa i-a interzis inculpatului H.C.C. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedepse accesorii pe durata executării pedepsei principale.

Având în vedere că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii obligării inculpatului H.C.C. de a nu părăsi ţara, dispusă de Tribunalul Suceava prin încheierea din data de 11 iulie 2011, a menţinut-o în conformitate cu disp. art. 350 C. proc. pen.

5. În drept, fapta inculpatului H.T.V., constând în aceea că, în perioada septembrie 2008 - iunie 2009, acesta împreună cu B.Ş.D. fost P. zis T., soţia acestuia - B.E., B.C. zis Gi., H.C.C. zis B. şi P.Ş.O., a pus bazele şi a constituit un grup infracţional organizat, acţionând împreună şi în mod coordonat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, pentru obţinerea în mod direct de beneficii financiare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „constituire a unui grup infracţional organizat" prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate”.

Probele administrate în cauză au relevat că structura şi activitatea grupului infracţional era următoarea: B.Ş.D. - liderul grupului - împreună cu soţia sa - B.E. au închiriat în Anglia un număr de patru spălătorii situate în parcările unor supermarket-uri din oraşele Stroud, Tetbury, Gloucester şi Bishop’s Cleeve, în care au exploatat prin muncă, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, mai multe persoane racolate prin promisiunea unor locuri de muncă bine plătite din judeţul Suceava şi Botoşani, respectiv: P.R., B.D.S., P.D.A., P.C., C.C.D., I.N., V.V., S.V., S.D. şi M.C.D. Ca modalităţi de constrângere a victimelor erau folosite: ţinerea acestora într-o continuă stare de presiune psihică prin proferarea de injurii şi ameninţări, folosindu-se în unele cazuri violenţa fizică, limitând libertatea de mişcare a victimelor prin reţinerea documentelor de identitate.

Rolul inculpatului H.T.V. zis V. în structura grupului era de executant al sarcinilor trasate de B.Ş.D. şi B.E., respectiv de coordonator al activităţii de exploatare în una din spălătorii, de ţinere a evidenţei maşinilor spălate, de strângere a încasărilor pe care le înmâna acestora.

În raport de aceste considerente, instanţa l-a condamnat pe inculpatul H.T.V., pentru săvârşirea infracţiunii de „constituire a unui grup infracţional organizat" prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate”, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

În drept, fapta inculpatului H.T.V., constând în aceea că, în perioada septembrie 2008 - iunie 2009, acesta împreună cu B.Ş.D. soţia acestuia din urmă, respectiv B.E., B.C., H.C.C. şi P.Ş.O., au exploatat prin muncă, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, mai multe persoane racolate prin promisiunea unor locuri de muncă bine plătite din judeţul Suceava şi Botoşani, respectiv: P.R., B.D.S., P.D.A., P.C., C.C.D., I.N., V.V., S.V., S.D. şi M.C.D., folosind ca modalităţi de constrângere a victimelor: ţinerea acestora într-o continuă stare de presiune psihică prin proferarea de injurii şi ameninţări, folosindu-se în unele cazuri violenţa fizică, limitând libertatea de mişcare a victimelor prin reţinerea documentelor de identitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de persoane", prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 „privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane”, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În raport de aceste elemente, instanţa l-a condamnat pe inculpatul H.T.V. pentru săvârşirea infracţiunii de„trafic de persoane", prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 „privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane”, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., instanţa i-a interzis inculpatului H.T.V. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedepse accesorii pe durata executării pedepsei principale.

Având în vedere că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii obligării inculpatului H.T.V. de a nu părăsi ţara, dispusă de Tribunalul Suceava prin încheierea din data de 11 iulie 2011, a menţinut-o în conformitate cu disp. art. 350 C. proc. pen.

La termenul de judecată din data de 7 mai 2012, partea vătămată P.R., prin avocat, a depus la dosar o cerere, prin care aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 euro, reprezentând despăgubiri materiale şi morale.

Prin încheierea de şedinţă din data de 7 mai 2012, instanţa a constatat că cererea de constituire parte civilă formulată de partea vătămată P.R. a fost tardiv formulată.

Cu ocazia dezbaterilor pe fond, apărătorul ales al părţii vătămate P.R. a solicitat admiterea acţiunii civile, apreciind-o ca fiind introdusă în termenul prevăzut de lege. În motivare, a arătat că pe parcursul judecării cauzei s-a dovedit în mod clar că partea vătămată nu a avut cunoştinţă de existenţa procesului, întrucât aceasta era plecată în străinătate iar în momentul când a aflat, şi-a angajat un apărător care să-i reprezinte interesele juridice.

Instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen., constituirea de parte civilă în procesul penal se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată, până la citirea actului de sesizare. După trecerea termenului stabilit de legiuitor, constituirea de parte civilă se realiza doar cu acordul inculpatului şi părţii responsabile civilmente.

Soluţionarea acţiunii civile în procesul penal a fost guvernată de aceleaşi reguli ce caracterizează o astfel de acţiune în faţa instanţei civile. Astfel, potrivit principiului disponibilităţii, persoana păgubită prin infracţiune poate alege să exercite acţiunea civilă în cadrul procesului penal, însă cu respectarea termenului limită prevăzut de legiuitor, sau poate a optat să sesizeze instanţa civilă în vederea realizării pretenţiilor sale.

Partea vătămată P.R. a precizat în cursul urmăririi penale, în cuprinsul unei declaraţii notariale că nu are nici o pretenţie materială, morală sau de orice natură de la numitul B.Ş.D., unul dintre inculpaţii cercetaţi în Dosarul penal nr. 28D/P/2009 al DIICOT Suceava, alături de inculpaţii din prezenta cauză, despre care s-a presupus că a avut contribuţia cea mai importantă în cadrul desfăşurării activităţii infracţionale.

În speţă, partea vătămată P.R. a cunoscut că faţă de inculpaţii din prezenta cauză au fost derulate proceduri judiciare privind săvârşirea unor fapte penale, raportat la care are calitatea de parte vătămată, însă nu şi-a manifestat voinţa în sensul constituirii de parte civilă decât după citirea actului de sesizare a instanţei, cu nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen., manifestând prin urmare, o lipsă de interes în acest sens.

În raport de aceste considerente, instanţa a respins, ca tardivă, acţiunea civilă formulată de partea vătămată P.R.

Instanţa a luat act că părţile vătămate B.D.S., P.D.A., C.C.D., V.V., M.C.D., S.V., P.C., I.N. şi S.D. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

2. Împotriva acestei sentinţe au formulat în termen legal apeluri inculpaţii B.C., M.V., T.R., H.C.C. şi H.T.V., aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie.

Examinând apelurile s-a constatat că sunt doar în parte întemeiate, respectiv pentru inculpaţii B.C., M.V., H.C.C., H.T.V., sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, iar pentru inculpatul T.R., sub aspectul greşitei condamnări

Analizând lucrările dosarului, pentru primii 4 inculpaţi anterior menţionaţi, Curtea a reţinut aceeaşi situaţie de fapt şi de drept (cu excepţia individualizării făcută pedepsei), precum prima instanţă, motiv pentru care nu o va mai reitera.

În cursul soluţionării prezentelor apeluri au fost audiaţi martorii G.F.G., U.C., I.M., A.A., T.C.C., au fost ataşate la prezentul dosar copii după declaraţiile părţilor, martorilor din dosarul penal nr. 2463/86/2013 al Tribunalului Suceava, au fost depuse diverse înscrisuri.

De asemenea şi instanţa de apel a pus un accent deosebit pe conţinutul declaraţiilor date de către părţile vătămate în cursul urmăririi penale, când din proprie iniţiativă s-au prezentat în faţa autorităţilor şi au relatat cum s-au derulat faptele, şi nu pe cele din cadrul cercetării judecătoreşti, când multe părţi vătămate au revenit de la cele susţinute anterior, dar fără a prezenta motive plauzibile. Dimpotrivă, cele mai multe dintre victime au susţinut că şi-au schimbat declaraţiile pentru a putea recupera din banii ce trebuiau să-i primească de la B.Ş.D. şi nicidecum că iniţial nu ar fi spus adevărul.

Din probele administrate în cauză a rezultat că structura şi activitatea grupului infracţional a fost următoarea: B.Ş.D. - liderul grupului - împreună cu soţia sa - B.E. au închiriat în Anglia un număr de patru spălătorii situate în parcările unor supermarket-uri din oraşele Stroud, Tetbury, Gloucester şi Bishop’s Cleeve, în care au exploatat prin muncă, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, mai multe persoane racolate prin promisiunea unor locuri de muncă bine plătite din judeţul Suceava şi Botoşani, respectiv: P.R., B.D.S., P.D.A., P.C., C.C.D., I.N., V.V., S.V., S.D. şi M.C.D.

Soţii B.Ş.D. şi B.E. trasau sarcini directe supraveghetorilor printre care se numărau şi inculpaţii B.C. zis „Gi.”, fraţii H.T.V. zis „V.”, H.C.C., zis „B.”, care supravegheau şi controlau munca lucrătorilor, contabilizând numărul de maşini spălate de către fiecare, sumele încasate, executau alte sarcini trasate de liderul grupării şi de soţia acestuia.

Partea vătămată M.C. a arătat că „T. impunea o atitudine autoritară, dominantă, prin care ne controla practic pe toţi, inspirând teamă …”; “nu ezita să ne înjure şi să ne ameninţe …”; “… pentru a ne intimida, în una din zile T. l-a luat pe P.R., l-a dus pe o stradă, l-a ameninţat că îl lasă boschetar acolo şi l-a adus acasă doar în momentul în care acesta a început să plângă şi să-l implore să-l ducă acasă …”;“… într-una din zile, A. a dispărut şi în acea zi am aflat că a plecat la poliţie să-l reclame pe T. Atunci T. ne-a ales pe câţiva dintre noi şi ne-a trimis la poliţie pentru a declara că lucrăm la spălătorii împreună cu el şi familia lui, iar banii îi împărţim jumătate cu el în fiecare zi. Noi am făcut acest lucru fiind constrânşi de către T. care ne-a ameninţat că în caz contrar vom avea de-a face cu el, în sensul că ştie unde stăm şi va avea grijă de familiile noastre din ţară …”.

Partea vătămată V.V. a arătat că “… am fost de nenumărate ori ameninţat şi bătut de către T. …”; “… am văzut cum l-a bătut pe colegul meu A. … bătaia i-a fost aplicată de faţă cu noi toţi, în camera unde stăteam …”; “… T. l-a luat cu forţa pe P.R., l-a dus pe o stradă din Londra, l-a ameninţat că îl lasă boschetar acolo şi l-a adus acasă doar în momentul în care acesta a început să plângă şi să-l implore, promiţându-i că i se va supune necondiţionat …” ; “… T. ne-a spus că ar fi trebuit să-l sunăm înainte pe el şi să nu mergem la poliţie şi să ajungem la declaraţii, că intenţionează să ne trimită o sumă de bani ”să-l scoatem la suprafaţă”, câte 1.000 lire pentru fiecare, ca să ne retragem plângerile şi declaraţiile …”;

Partea vătămată B.D.S. a arătat că “… T. impunea un regim autoritar, o frică întreţinută permanent prin ameninţări şi violenţă …”; “… are un fizic impunător, se antrena zilnic practicând sport …”; “… T. mi-a zis că mă va duce şi mă va lăsa în Londra pe o străduţă fiind nevoit să mă descurc singur …”; “… din cauză că am cerut mâncare am fost ameninţat că ”îmi va scoate ochii cu pixul”…”; “… B.Ş. mi-a spus că ştie că C.C. şi P.R. sunt cei care au depus reclamaţie împotriva sa şi că va avea grijă de aceştia, că va pune suma de 10.000 euro pe capul lor”…”; “… B.Ş. era foarte nervos deoarece era căutat de poliţia din România, mi-a fost frică şi la sfârşitul lunii iunie am revenit în ţară”…”; “… T. a vorbit cu V.V. şi C.C., spunându-le că trimite bani să ne retragem plângerile, sau ceva în acest sens, ca să-i fie lui bine la proces” …”; “… dacă îi spuneam că voi reclama situaţia mea autorităţilor, T. mă ameninţa că îmi va aranja familia; de altfel, se lăuda permanent cu relaţiile sale din lumea interlopă …”;

De altfel, în cursul urmăririi penale toate părţile vătămate au făcut referire la climatul de exploatare în care-şi desfăşurau activitatea, climat ce era întreţinut inclusiv prin activitatea desfăşurată de către supraveghetori, deci inclusiv a celor 3 inculpaţi din cauză, respectiv B.C., H.C.C., H.T.V., care aveau acest rol şi care au fost nominalizaţi de către victime.

În acest sens a fost şi declaraţia părţii vătămate P.D.A. care, printre altele, cu privire la supraveghetori a arătat că „V.”, adică H.V. încasa banii de la spălat maşinile, H.C., zis „B.” supraveghea şi încasa banii din spălătoria „G.”, iar H.V., care era şi supraveghetorul său, nemulţumit fiind de munca prestată de către partea vătămată, l-a ameninţat că-l va spune lui „T.” ca să-l bată, lucru care s-a şi întâmplat deoarece victima a fost bătută de 2 ori de către acesta din urmă.

A mai declarat partea vătămată că supraveghetorii erau cei ce se ocupau şi dădeau mâncare celor ce spălau maşini, că atunci când se aflau la poliţia din Anglia, atât victime cât şi supraveghetori împreună în aceeaşi cameră, „T.” i-a ameninţat, tot prin intermediul supraveghetorilor, să dea declaraţii care să-i fie favorabile; că este adevărat că după începerea cercetărilor a primit de la „T.” 300 de euro şi 80 lire pentru a-şi retrage acuzaţiile faţă de acesta, s-a prezentat la un notar unde a dat o astfel de declaraţie, dar a primit banii pentru munca prestată în Anglia.

Partea vătămată P.R. a declarat că supraveghetorul său era B.C. zis „Gi.”, care îi ducea şi cu maşina la locul de muncă; că a fost bătut de 2 ori de către „T.”, dat cap în cap cu alţi colegi; că a primit 2 lire de la soţia lui „T.” pentru a-şi cumpăra şosete, iar atunci când a văzut că are şosete noi, „Gi.” l-a pârât lui „T.”, acesta l-a dus în Londra şi l-a abandonat pe străzi ca boschetar şi doar la rugăminţile părţii vătămate „T.” l-a luat înapoi acasă.

Partea vătămată a mai arătat că la Poliţia din Anglia nu a dat declaraţie deoarece, i-a fost frică de ameninţările lui „T.”, exercitate tot prin supraveghetorii prezenţi acolo; că ulterior, în România a dat o declaraţie la notar cu privire la „T.” şi numitul „G.” care l-a racolat şi transportat la Frătăuţi, iar cei 250 euro i-a primit pentru munca prestată în Anglia. Partea vătămată recunoaşte, după planşe foto, ca supraveghetori pe cei 2 inculpaţi H., pe inculpatul B.C., precum şi pe numitul „G.”, adică inculpatul M.V. care l-a racolat la plecarea spre Anglia.

Aceleaşi împrejurări au reieşit şi din declaraţia părţii vătămate S.V. care a recunoscut şi ea, după planşe foto, alte părţi vătămate ce au fost la spălat maşini în Anglia, pe inculpaţii H.T.V., H.C.C., B.C. ca fiind supraveghetori în spălătorii, pe „T.” şi pe inculpatul M.V. zis „G.” care a racolat-o în România, promiţându-i condiţii false de muncă şi salarizare.

Din declaraţia părţii vătămate C.C., cu privire la regimul de lucru al victimelor în spălătoriile din Anglia, la rolul supraveghetorilor s-a mai arătat că după ce partea vătămată i-a acuzat pe supraveghetorii B.C. şi pe cei doi inculpaţi H., a declarat că într-o zi a găsit pe jos 15 lire, i-a arătat şi supraveghetorului său H.C., dar când s-a întâlnit cu „T.”, acesta i-a reproşat că trebuia să-i dea lui cele 15 lire, deoarece provin din spălătoria lui; că într-o altă zi, M. din Vatra Dornei a primit cadou de la o doamnă o felicitare şi 10 lire, iar H.C. l-a pârât lui „T.”, iar seara, acesta a cerut 5 lire (din cele 10 lire cadou) şi le-a primit.

Ori, fără a mai trece în revistă şi declaraţiile altor părţi vătămate, procesele-verbale de recunoaştere după planşe foto, restul probatoriului a fost evident că toţi supraveghetorii executau prin atribuţiile lor de supraveghere a activităţii lucrătorilor, contabilizarea muncii acestora şi sumele încasate, raportarea către liderii grupării a eventualelor incidente sau nesupuneri, etc., sarcinile primite de la soţii B.Ş.D. şi E.

Ca urmare, fapta fiecăruia dintre inculpaţii B.C., H.T.V., H.C.C., constând în aceea că în perioada septembrie 2008 - iunie 2009, împreună cu ceilalţi 2 inculpaţi cu rol de supraveghetori, împreună cu B.Ş.D., soţia acestuia, B.E. şi P.Ş.O., a pus bazele şi a constituit un grup infracţional organizat, acţionând împreună şi în mod coordonat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, pentru obţinerea în mod direct de beneficii financiare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „constituire a unui grup infracţional organizat", prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate”,

Rolul acestor 3 inculpaţi în structura grupului era cel de executanţi a sarcinilor trasate de numiţii B.Ş.D. şi B.E., respectiv de coordonator al activităţii de exploatare în una din spălătorii, de ţinere a evidenţei maşinilor spălate, de strângere a încasărilor pe care le înmâna acestora.

Fapta aceloraşi 3 inculpaţi anterior precizaţi, constând în aceea că în perioada septembrie 2008 - iunie 2009, împreună şi cu B.Ş.D., soţia acestuia, B.E. şi P.Ş.O. au exploatat prin muncă, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, mai multe persoane racolate prin promisiunea falsă a unor locuri de muncă bine plătite din judeţul Suceava şi Botoşani, respectiv: P.R., B.D.S., P.D.A., P.C., C.C.D., I.N., V.V., S.V., S.D. şi M.C.D., folosind ca modalităţi de constrângere a acestora: ţinerea acestora într-o continuă stare de presiune psihică prin proferarea de injurii şi ameninţări, folosindu-se în unele cazuri violenţa fizică, limitând libertatea de mişcare a victimelor prin reţinerea documentelor de identitate, întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii de „trafic de persoane", prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 „privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane”, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Raportat la infracţiunile de care sunt acuzaţi, nu a avut nicio relevanţă împrejurarea că unii dintre supraveghetori spălau şi ei maşini.

Drept consecinţă, cum au existat şi probe care dovedesc săvârşirea faptelor şi vinovăţia inculpaţilor, solicitările de achitare au fost nejustificate.

În apărarea inculpaţilor apelanţi s-a solicitat şi restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii materialului de urmărire penală, susţinându-se că din modul de descriere a faptelor s-a făcut trimitere doar la B.Ş.D., nu şi la ceilalţi inculpaţi din prezenta cauză, că deşi infracţiunea de trafic de persoane priveşte mai multe modalităţi alternative de comitere, nici din rechizitoriu şi nici din motivarea primei instanţe nu a rezultat în ce constă activitatea efectuată de inculpaţii B.C. şi M.V.

Nici aceste critici nu au fost justificate.

Într-adevăr, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, infracţiunea de trafic de persoane constă în recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane … în scopul exploatării acelei persoane.

Conform art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001, prin exploatarea unei persoane se înţelege executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.

Revenind la modalităţile alternative de comitere a infracţiunii de trafic de persoane, potrivit doctrinei şi practicii judiciare prin primirea unei persoane se înţelege preluarea victimei de către traficant, de la altul, ca urmare a unei înţelegeri intervenită între cei doi.

În speţa de faţă, inculpaţii care au avut rol de supraveghetor au preluat victimele de la liderii grupării, exercitând efectiv exploatarea prin muncă a acestora, lucru exprimat clar atât în rechizitoriu, cât şi în hotărârea primei instanţe, astfel că nu există niciun motiv care să justifice restituirea cauzei la procuror sau la prima instanţă.

În ce-l priveşte pe inculpatul M.V. zis „G.”, fapta acestuia constând în aceea că în luna septembrie 2008 a sprijinit grupul infracţional organizat constituit de către B.Ş.D. fost P. zis T., soţia acestuia - B.E., B.C. zis Gi., H.T.V. zis V., H.C.C. zis B. şi P.Ş.O., acţionând împreună şi în mod coordonat în scopul săvârşirii infracţiunii de „trafic de persoane”, pentru obţinerea în mod direct de beneficii financiare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „sprijinire a unui grup infracţional organizat", prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate”.

Fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că sub coordonarea lui B.Ş.D., la sfârşitul lunii septembrie 2008, prin inducerea în eroare referitor la obţinerea unor locuri de muncă bine plătite în Anglia, a racolat părţile vătămate: B.D.S., C.C.D., V.V., P.R., S.V., M.C.D., S.D. şi P.D.A., după care le-a transportat din oraş Bucecea, judeţul Botoşani respectiv din municipiul Suceava, până în localitatea Frătăuţii Noi, unde au fost cazate pentru o noapte şi ulterior transportate în Anglia, loc în care au fost exploatate prin muncă de către membrii grupului infracţional în cauză, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de persoane", prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 „privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane”, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

După cum s-a observat modalitatea de săvârşire a infracţiunii de trafic de persoane de către inculpatul M.V. a costat în racolarea prin înşelăciune a părţilor vătămate, după care le-a transportat din oraşul Bucecea, judeţul Botoşani, respectiv din municipiul Suceava până în localitatea Frătăuţii Noi, unde au fost cazate pentru o noapte şi ulterior, transportate în Anglia, unde au fost exploatate de ceilalţi membri ai grupării.

Declaraţiile părţilor vătămate B.D.S., C.C.D., V.V., P.R., S.V., M.C.D., S.D., P.D.A., procesele-verbale de recunoaştere după planşe foto, etc. au fost categorice în acest sens. Toate părţile vătămate au relatat cum inculpatul M.V. zis „G.”, pentru a-i duce la muncă în Anglia, le-a promis condiţii deosebit de avantajoase, respectiv transport gratuit, masă şi cazare gratuită, salariu de 1.000 euro lunar, program de 8 ore cu sâmbăta şi duminica libere. Pentru a fi mai convingător şi pentru a câştiga încrederea victimelor, inculpatul M.V., în timp ce discuta cu acestea, l-a apelat şi pe B.Ş.D. care a confirmat condiţiile avantajoase promise.

Tot inculpatul M.V. a fost cel ce a transportat victimele până în localitatea Frătăuţii Noi, a preluat actele de identitate de la acestea şi a doua zi le-a înmânat şoferului T.R., a cumpărat pentru drumul până în Anglia mâncare părţilor vătămate şi le-a dat câte 10 euro de cheltuială, aspecte ce dovedesc implicarea acestuia în activitatea grupului infracţional organizat.

Declaraţia martorului T.C.C. care îl consideră pe inculpatul M.V. nevinovat, nu a avut nicio relevanţă în cauză, cu atât mai mult cu cât martorul nu poate explica cum de acest inculpat avea numărul de telefon al patronului de la spălătoriile din Anglia.

În aceste împrejurări, solicitările de achitare, de restituire a cauzei la procuror, la prima instanţă nu au nici un temei legal.

În ce-l priveşte pe inculpatul T.R., cu referire la infracţiunile de sprijinire grup infracţional organizat şi trafic de persoane, atât în rechizitoriu cât şi în hotărârea primei instanţe, s-a imputat acestuia că realiza transportul victimelor din România către Anglia, conform celor stabilite de B.Ş.D. De asemenea, acesta a ridicat documentele de identitate de la victime, refuzând restituirea lor pe perioada transportului, pe care le preda la destinaţie lui B.Ş.D.

Deşi s-a procedat la acuzarea şi condamnarea inculpatului pentru săvârşirea celor două infracţiuni anterior menţionate, nu s-a făcut nicio referire la vreo probă concretă din care să rezulte că, deşi a transportat unele părţi vătămate până în Anglia, inculpatul T.R. a avut cunoştinţă de condiţiile precare de muncă şi salarizare, că ar fi transportat victimele în scopul exploatării lor şi astfel ar fi dată în cauză latura subiectivă a infracţiunilor, respectiv intenţia.

Dimpotrivă, martorul C.M. a declarat în faţa primei instanţe că îl cunoaşte de mai mulţi ani pe inculpatul T.R., că în toamna anului 2008 a fost sunat de „T.” care i-a solicitat să efectueze un transport de persoane până în Anglia. Martorul nu a putut efectua transportul, dar i-a dat lui „T.” numărul de telefon al inculpatului T.R., şi astfel s-a ajuns ca inculpatul să transporte părţile vătămate în Anglia. A mai arătat martorul că nu ştie dacă T.R. a mai colaborat ulterior cu „T.”, dar este o practică obişnuită ca persoanele transportate să achite contravaloarea transportului la destinaţie, prin intermediul rudelor care îi aşteaptă în străinătate.

Martorul G.F. zis „G.” a declarat că şi el a făcut transport de persoane în Anglia şi Spania, că de cele mai multe ori a fost plătit la destinaţie, unde tăia chitanţe şi i s-a întâmplat ca la destinaţie unii dintre călători să fugă, abandonând buletinele de identitate la şofer, iar la sosirea în România martorul a predat buletinele organelor de poliţie. Cu privire la paşapoarte sau actele de identitate, martorul a arătat că până la ieşirea din România acestea stăteau la pasager, apoi se prezenta pentru control grănicerului, după care împreună cu celelalte acte se puneau în torpedoul maşinii şi se restituiau călătorului odată cu plata preţului.

Martorul U.C. a declarat că a făcut şi el transport de persoane în străinătate, iar la ieşirea din România aduna paşapoartele călătorilor şi celelalte acte, le prezenta grănicerului pentru control, după care toate documentele se ţineau în torpedoul maşinii pentru eventualele noi controale. A arătat şi el că a făcut transport de persoane cu plata la destinaţie, fiind plătit de rudele sau cunoştinţele călătorilor. Uneori nu era plătit deoarece rudele motivau că patronul încă nu le-a dat salariul, dar i se lăsau în gaj, până la achitarea costului călătoriei, diverse acte sau bunuri de valoare.

Martorul I.M. a arătat că a transportat şi el persoane la muncă în Anglia şi la ieşirea din ţară a adunat toate buletinele de identitate sau paşapoartele, le-a prezentat pentru control poliţistului de frontieră, după care actele stăteau în torpedoul maşinii pentru a putea fi prezentate mai uşor la următoarele controale de pe traseu. A declarat martorul că a transportat şi el persoane în Anglia cu plata la destinaţie, iar aici a venit angajatorul care i-a plătit transportul şi a predat actele de identitate sau paşapoartele angajatorului. A explicat martorul că a predat actele angajatorului deoarece i s-a întâmplat ca să i se ceară să transporte la Londra 8 persoane, dar coborau la destinaţie doar 2 persoane, iar angajatorul plătea transportul doar pentru cele 2 persoane, astfel încât martorul rămânea în pierdere. Din acest motiv a considerat că este mai sigur să predea documentele angajatorului atunci când i se achita contravaloarea transportului efectuat.

Martorul A.A. a precizat că în perioada septembrie 2008 - iulie 2009 era şoferul de schimb al inculpatului T.R., circulând pe ruta România - Anglia. Printre altele, martorul a afirmat că la ieşirea din România şoferul aduna buletinele de identitate sau paşapoartele călătorilor, le prezenta la graniţă pentru control, după care actele rămâneau pe bordul maşinii într-un loc special. Au fost transportaţi şi călători care au plătit la destinaţie costul biletului prin rudele sau cunoştinţele care i-au chemat acolo şi nu s-a întâmplat niciodată ca actele de identitate sau paşaportul vreunui călător să fie reţinute de către şofer. Oricum, a susţinut martorul, călătorul avea posibilitatea ca la întoarcerea în România să declare actele pierdute şi să-şi scoată alt buletin sau paşaport.

În continuarea declaraţiei, martorul a precizat că traversau Canalul Mânecii din Belgia în Anglia, că pe durata aceasta nu exista semnal pentru telefoanele mobile în nicio reţea telefonică, nici măcar în cele aferente Angliei, că niciodată nu l-a auzit pe T.R. să discute cu călătorii despre condiţiile de la locurile de muncă unde mergeau aceştia să lucreze, că niciodată inculpatul apelant nu a reţinut buletinele sau paşapoartele călătorilor şi, deşi, după o vreme cei ce mergeau la lucru în Anglia se întorceau în România tot cu ei, niciodată nu i-a auzit pe aceştia să se plângă de condiţiile de lucru şi salarizare din Anglia. Ba dimpotrivă, tot cu maşina inculpatului T.R. aceştia se întorceau la lucru în Anglia.

Ori, coroborând probele anterior menţionate, având în vedere că multe dintre părţile vătămate care făceau oarecum referire şi la inculpatul T.R. în faţa instanţei de fond şi-au schimbat radical declaraţiile (M.C., C.C., V.V., B.D., I.N., S.D.), Curtea a constatat că deşi acest inculpat a transportat părţile vătămate la lucru la spălătoriile din Anglia, infracţiunilor de care este acuzat le lipseşte latura subiectivă, respectiv vinovăţia.

Nu a existat nicio probă concludentă din care să rezulte că inculpatul T.R. ştia de condiţiile precare de muncă, salarizare etc. de la spălătoriile din Anglia, că a avut vreo înţelegere prealabilă în acest sens cu B.Ş.D., că a efectuat transportul victimelor în scopul de a fi exploatate.

Din conţinutul înregistrării telefonice ce a avut loc la data de 19 mai 2009, orele 21:20, între B.Ş.D. şi inculpatul T.R. a rezultat doar că aceştia se cunoşteau, dar nu a reieşit că inculpatul apelant ar sprijini grupul infracţional organizat, că ar fi avut cunoştinţă de condiţiile şi de evenimentele ce se petreceau la spălătoriile din Anglia. Dimpotrivă, s-a dovedit că inculpatul T.R. a refuzat cererea lui B.Ş.D. de a transporta 5 persoane în Anglia, ceea ce a pus sub semnul întrebării acuzaţia de sprijinire a grupului infracţional şi de trafic de persoane.

Apoi, lucrările dosarului nu a reliefat existenţa unei relaţii infracţionale directe, de subordonare între liderul grupării B.Ş.D. şi inculpatul T.R. Din declaraţia martorului C.M. a rezultat că „T.” a apelat iniţial la el pentru a transporta părţile vătămate la lucru în Anglia (şi nu la inculpatul T.), dar cum martorul nu a putut, i-a dat lui „T.” numărul de telefon al inculpatului T.R. Acesta a efectuat transportul părţilor vătămate, la destinaţie după achitarea preţului călătoriei a predat cărţile de identitate angajatorului, dar acest fapt singur nu poate dovedi rezoluţia infracţională cu care se pretinde în rechizitoriu că s-a acţionat, din moment ce mai mulţi martori (tot şoferi şi ei) a declarat că aşa se obişnuia, ca actele de identitate, paşapoartele să stea în torpedoul maşinii, iar la destinaţie, pentru a putea încasa costul transportului şi a evita să fie înşelaţi, şoferii predau aceste acte angajatorului care se angajase să plătească biletele. În plus, inculpatul a înregistrat sumele încasate în evidenţele firmei.

Unele părţi vătămate, cu privire la inculpatul T.R. au făcut afirmaţii evazive, în sensul că el a fost cel ce i-a transportat până în Anglia, lucru care sub aspectul dovedirii rezoluţiei infracţionale cu care s-a acţionat, nu a fost relevant. Nu s-a dovedit cu certitudine nici împrejurarea că pe durata traversării Canalului Mânecii cu bacul, inculpatul T.R. l-ar fi sunat şi a vorbit cu B.Ş.D. Unii dintre martorii audiaţi susţin că pe durata traversării din Belgia în Anglia nu a existat semnal de telefonie mobilă, şi deci nu pot fi efectuate apeluri.

Chiar şi eventuala împrejurare că inculpatul T.R., cu acordul prealabil al lui B.Ş.D. ar fi împrumutat cu câte 10 euro pe fiecare parte vătămată pentru a avea de cheltuieli, urmând ca ulterior banii să-i fie restituiţi de către B.Ş.D., nu a dovedit că inculpatul apelant a transportat victimele în scopul exploatării lor prin muncă la spălătoriile din Anglia.

În acest context, instanţa de apel a constatat că în cauză există cel puţin dubiu în ce priveşte latura subiectivă (vinovăţia) cu care a acţionat inculpatul T.R., aspect ce potrivit principiului „in dubio pro reo” trebuie să-i profite acestuia şi care impune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea celor două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată şi iniţial condamnat de către prima instanţă.

Apelurile declarate de către inculpaţii B.C., H.C.C., H.T.D. şi M.V. au fost însă întemeiate sub aspectul posibilităţii reţinerii de circumstanţe atenuante facultative şi a greşitei individualizări a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.

Potrivit art. 72 C. pen., la individualizarea pedepsei trebuie să se ţină seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, gradul de pericol social concret, limitele speciale ale pedepsei, cauzele de agravare sau atenuare a răspunderii penale, modalitatea şi împrejurările săvârşirii faptei, urmările cauzate, precum şi persoana făptuitorului.

Reţinerea de circumstanţe atenuante facultative a fost o opţiune pentru instanţă şi nicidecum o obligaţie.

Conform art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., au fost considerate circumstanţe atenuante: conduita bună a infractorului înainte e săvârşirea infracţiunii; atitudinea acestuia după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii etc. Alineatul 2 al aceluiaşi articol stipulează că pot fi reţinute ca circumstanţe atenuante facultative şi alte împrejurări decât cele expres enunţate în alin. (1).

În cauza de faţă, inculpatul B.C. s-a prezentat în faţa autorităţilor, este tânăr (născut în 1989); inculpaţii H.C.C. şi H.T.D. nu au antecedente penale, beneficiind de caracterizări pozitive, s-au prezentat şi ei în faţa autorităţii judiciare, sunt tineri (născuţi în 1987, respectiv 1986), cu posibilităţi reale de îndreptare. Inculpatul apelant M.V. s-a prezentat şi el în faţa instanţei de fond, cât şi a celei de apel, cu excepţia ultimelor trei termene de judecată, când se pare că a fost plecat la muncă în Portugalia.

Aceste aspecte au justificat reţinerea de circumstanţe atenuante facultative prev. de art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. în favoarea inculpatului B.C.; art. 74 alin. (1), lit. a), c), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. în favoarea celor doi inculpaţi Huzdub şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. pentru inculpatul M.V.

Având în vedere toate acestea, precum şi modalitatea de comitere a faptelor (unele dintre părţile vătămate s-au reîntors la lucru în Anglia), timpul scurs de la data săvârşirii lor şi care a dus la atenuarea rezonanţei sociale negative, contribuţia fiecăruia dintre apelanţii anterior precizaţi la activitatea infracţională, instanţa de apel apreciază că scopul pedepsei de prevenţie generală şi specială, de reeducare se poate realiza şi prin aplicarea unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pe o durată de 6 ani, cu obligarea respectării măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) C. pen. şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale, pentru fiecare dintre inculpaţii B.C., H.C.C. şi H.T.D.

Aceeaşi pedeapsă principală rezultantă (3 ani închisoare) şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. s-a aplicat şi inculpatului apelant M.V., dar cu menţiunea că motivat de rolul mai diminuat în cadrul activităţii infracţionale, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale a fost pe un termen de 5 ani.

Aşa fiind, cum celelalte critici invocate de către inculpaţii apelanţi nu mai au relevanţă, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile celor 5 inculpaţi, desfiinţată în parte sentinţa atacată, iar în rejudecare s-a procedat la achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a inculpatului T.R. cu privire la cele două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de către prima instanţă, procedându-se, de asemenea, la reţinerea de circumstanţe atenuante facultative în favoarea celorlalţi patru inculpaţi şi la reindividualizarea pedepselor, în sensul anterior arătat.

Referitor la măsurile preventive existente în cauză, s-a constatat că potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara a fost limitată în timp doar atunci când a fost luată în cursul urmăririi penale (art. 145¹ alin. (2) raportat la art. 145 alin. (2) C. proc. pen.), pentru faza de judecată neexistând nicio reglementare expresă, ceea ce înseamnă că această măsură a durat chiar şi până la sfârşitul procesului.

În conformitate cu disp. art. 2 alin. (3) din Protocolul nr. 4, exercitarea dreptului la liberă circulaţie şi de a părăsi ţara poate face obiectul unor restrângeri prevăzute de lege şi care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altor persoane.

În speţă, limitarea dreptului la liberă circulaţie apare ca fiind necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal, existând proporţionalitate între această măsură şi scopul urmărit, inclusiv sub aspectul împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori de la executarea pedepsei.

Restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, printre care se află şi dreptul la libera circulaţie nu s-a făcut decât în condiţiile prevăzute de lege şi dacă o astfel de măsură este absolut necesară.

Constituţia României garantează libera circulaţie a cetăţenilor în art. 25, însă exerciţiul acestui drept, ca şi al altora, poate fi restrâns prin lege, conform art. 53 din Constituţie, iar dispoziţiile art. 136 C. proc. pen. şi art. 145¹ C. proc. pen., prevăd tocmai o astfel de restrângere legală, care este permisă şi de dispoziţiile CEDO.

În concluzie, Curtea a apreciat că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive şi drept consecinţă a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara luată prin încheierea de şedinţă din data de 11 iulie 2011 de Tribunalul Suceava faţă de inculpaţii B.C., H.C.C. şi H.T.V.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate şi care nu sunt contravin prezentei decizii.

În consecinţă, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a pronunţat Decizia nr. 101 din 9 iulie 2013.

3. Împotriva acestei decizii au formulat în termen legal recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava şi inculpaţii B.C. şi M.V. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Procurorul a invocat greşita aplicare a legii - art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. - cu consecinţa greşitei achitări a inculpatului T.R.

În acest sens, în cuprinsul motivelor de recurs depuse în scris la dosarul cauzei s-au arătat următoarele:

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.R., judecătorul de la fond a motivat rolul de transportator al acestuia în grupare şi modul în care a desfăşurat infracţiunile deduse judecăţii începând cu pagina 18 hotărâre fond.

Acest inculpat şi-a menţinut în parte declaraţia de la urmărire penală şi la prima instanţă a prezentat o altă versiune a desfăşurării evenimentelor, fără a avea o motivare pertinentă pentru schimbarea poziţiei sale procesuale. Iniţial a susţinut că a fost contactat de victime în vederea transportării acestora în Anglia, după care a precizat că a fost abordat de un prieten al său în vederea plecării cu acesta în acea ţară. A mai arătat că a strâns toate paşapoartele celor ce urmau a fi transportaţi în vederea luării datelor personale pentru a întocmi o factură globală, după care le-a reţinut aceste acte pentru ca victimele să nu le piardă, acest din urmă aspect nesusţinut de probatoriul administrat şi, mai mult, nelegal - conf. art. 25 din O.U.G. nr. 97/2005.

Însuşi inculpatul T.R. a declarat la urmărirea penală că nu a preluat documentele victimelor pe teritoriul României, după care, la instanţa de fond a menţionat că a făcut un popas la Mestecăniş şi în acele împrejurări a întocmit o factură globală pe numele victimei C.C., motiv pentru care a luat documentele tuturor victimelor pentru ca acestea să nu le piardă. Acest lucru a fost confirmat personal de inculpat în faţa instanţei de fond: „Documentele celor 8 persoane au rămas pe bordul microbuzului pentru siguranţă."

În realitate, inculpatul le-a spus victimelor că el trebuie să prezinte personal autorităţilor vamale paşapoartele tuturor, dar de fapt le-a dus în eroare pe acestea cu privire la scopul strângerii paşapoartelor - monitorizarea părţilor vătămate pe tot parcursul traseului România - Anglia pentru a îndeplini întocmai rolul său în grupare - transportarea şi predarea respectivelor persoane către coordonator - inculpatul B.Ş.D. În acest sens au fost exemplificate declaraţiile victimei S.V.: „A doua zi dimineaţă, în jurul datei de 1 octombrie 2008, a venit un microbuz M. de culoare alb, condus de un bărbat din Darabani, judeţul Botoşani, cu care am plecat în Anglia. Când ne-am apropiat de vama cu Ungaria şoferul microbuzului - T.R. - ne-a solicitat documentele de identitate pe motiv că trebuie să le prezinte pe toate pentru control. ”şi a victimei S.D-tru: „înainte de a ieşi din România, T.R. ne-a cerut documentele pentru control şi nu ni le-a mai restituit.”.

Prin acest comportament, inculpatul nu a făcut altceva decât să controleze în permanenţă persoanele ce urmau a fi predate inculpatului B.Ş.D. care îi aştepta în Anglia pentru a-i exploata prin muncă pe cei ce fuseseră racolaţi în ţară prin diferite promisiuni mincinoase privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate în muncă.

De asemenea, la procuror, inculpatul T.R. nu a recunoscut faptul că îl cunoştea de ceva timp pe coordonatorul grupului infracţional organizat - în persoana inculpatului B.Ş.D., după care a revenit asupra acestor susţineri motivând că i-a fost frică de repercusiunile grave ale faptelor sale. Faptul că cei doi inculpaţi se cunoşteau suficient de bine a reieşit din declaraţiile date în faţa procurorului din care au fost exemplificate susţinerile victimei S.D.: „.. am mers toţi patru în localitatea Frătăuţii Noi, judeţul Suceava la locuinţa surorii patronului din Anglia, pe nume P.E. Am stat la locuinţa acesteia o zi şi jumătate, timp în care P. ne-a organizat transportul până în Anglia şi a venit un microbuz condus de către un tânăr. După aceasta am mers la Darabani de unde a fost luat patronul microbuzului - pe nume T.R. Cu acest T.R. am călătorit până în Anglia .."Acest aspect a confirmat faptul că între cei doi exista o anumită relaţie bazată pe interese reciproce din moment ce al doilea grup de victime trebuiau transportate inculpatului B.Ş.D. de aceeaşi persoană, părţile vătămate deplasându-se la domiciliul acestuia din Darabani, judeţul Botoşani. Practic acestea s-au întors din drum, după ce plecaseră de acasă, din judeţul Botoşani, s-au deplasat în judeţul Suceava, în Frătăuţii Noi unde au stat aproximativ două zile la sora unuia dintre inculpaţi, după care s-au reîntors în judeţul Botoşani, în zona cea mai nordică a ţării, pentru a lua un anumit şofer - inculpatul T.R. şi a se reîntoarce în vederea deplasării în Anglia. Victima a mai adăugat: „De altfel am înţeles că T.R. făcea în mod regulat astfel de curse pentru acel patron.".

Faptul că inculpatul T.R. nu-1 cunoştea pe inculpatul B.Ş.D. a fost infirmat nu numai de procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, ci şi de declaraţiile victimelor date pe parcursul urmăririi penale. De exemplu, victima C.C.D. a precizat că inculpatul T.R. se întâlnea adesea cu inculpatul B.Ş.D. de la care prelua pachete pentru a le trimite în România şi, la cererea celui din urmă, i-a adus în ţară două maşini, aceştia păstrând legătura telefonic, transportându-i şi alte persoane în vederea exploatării prin muncă a acestora de către T. (inculpatul B.Ş.D.). Acest ultim aspect s-a desprins din declaraţiile victimelor I.N., S.M., L.N. şi P.D. care au fost transportaţi de acelaşi inculpat către T. la data de 6 decembrie 2008, după aproximativ trei săptămâni de la transportarea celuilalt grup de victime din care făceau parte C.C.D., B.D.S., V.V. ş.a.

Mai mult, faptul că inculpatul T.R. nu a recunoscut că a discutat deloc cu liderul grupului pe parcursul transportării victimelor a fost infirmat de declaraţiile părţilor vătămate sau părţilor civile din care a rezultat că cei doi au discutat despre buna desfăşurare a călătoriei, în sensul că victimele să fie mulţumite, să primească de la transportator inclusiv bani de buzunar pentru procurarea celor necesare pentru drum, aspect confirmat de victime le urmărirea penală - a se vedea, de exemplu, declaraţiile victimei C.C.D. De asemenea, victima V.V. a declarat: „Pe traseu Riciard vorbea la telefon cu T., Riciard spunându-ne că acolo unde ne duce va fi bine şi că a mai dus oameni la T., la muncă la spălătorie.". „La plecarea din Rădăuţi, documentele noastre au fost preluate de către şoferul R., care le-a păstrat până la destinaţie. Arăt că în momentul în care am tranzitat punctul de trecere al frontierei R. a predat documentele pentru control, iar după verificare poliţistul ni le-a restituit fiecăruia în parte. Imediat după ce am ieşit din zona frontierei, Riciard ne-a cerut să-i le predăm lui, solicitare la care ne-am conformat cu toţii." Victima I.N. a declarat: „în data de 8 decembrie 2008, am ajuns în Londra, iar T.R. l-a sunat pe B.Ş., căruia i-a spus locaţia unde ne aflam, iar B.Ş. i-a spus să mergem până în localitatea Stroud, unde se afla el şi unde urma să lucrăm la spălătorii auto. De asemenea, i-a mai spus că urma să ne întâlnim cu el la restaurantul M. din Stroud".

Nu lipsit de importanţă a fost faptul că pe parcursul urmăririi penale s-au făcut presiuni asupra victimelor în vederea schimbării declaraţiilor, aşa cum expres au declarat acestea la organul de urmărire penală, însă în aceeaşi etapă procesuală au recunoscut că au făcut acest lucru doar pentru a-şi putea recupera parte din prejudiciu, ulterior efectuându-se noi constituiri de părţi civile. Din sumele iniţiale au fost scăzute sumele primite pentru revenirea asupra susţinerilor lor, aspecte ce au rezultat din declaraţiile date în faţa procurorului de către victime, printre care: P.R., P.A., V.V.: „îmi menţin în totalitate declaraţiile date anterior în cauză şi, astăzi 28 iulie 2010, mai fac următoarele precizări:

Pe la sfârşitul lunii aprilie 2010, într-o seară m-am întâlnit cu B.S.D., C.C. şi D.S. care mi-au spus că T. a trimis pe cineva să vorbească cu noi pentru a ne retrage plângerile depuse la poliţie, în schimbul unor sume de bani şi că trebuie să mergem să ne întâlnim cu acesta la Rădăuţi. Am discutat cu băieţii şi ne-am hotărât să ne întâlnim cu acea persoană şi, astfel, întruna din zilele următoare am mers cu toţii în municipiul Rădăuţi cu o maşină condusă de un băiat din Bucecea pe nume C.M.

Aici ne-am întâlnit cu un bărbat ce s-a prezentat drept B. T. mi-a reproşat faptul că s-a ajuns la organele de anchetă şi că puteam să ne împăcăm altfel, la care eu i-am răspuns că ultima dată când am discutat cu el la telefon şi ne-a cerut să ne împăcăm, ne-a înregistrat şi ne-a acuzat în presă, respectiv în ziarul Monitorul de Suceava că îl şantajăm. La aceasta T. şi-a cerut scuze, spunând că orice om greşeşte şi că ne va plăti banii datoraţi dar că trebuie să dăm declaraţiile la notar.

Astfel, B. ne-a înmânat câte 250 de euro de fiecare, iar noi am intrat la notarul public şi am dat o declaraţie prin care arătam că nu mai avem pretenţii faţă de T. şi G., declaraţii ce erau deja redactate iar noi doar le-am semnat.

Arăt că mi-am asumat această declaraţie doar cu intenţia de a-mi recupera o parte din banii cu care T. îmi este dator şi că cele relatate de mine în declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală sunt întru totul adevărate.

Îmi menţin poziţia arătată prin declaraţiile anterioare şi doresc să mă constitui parte civilă cu suma de 1.800 de lire sterline, diferenţa pe care o mai am de încasat ca urmare a muncii prestate pentru B.Ş.D., timp de aproximativ cinci luni.” ş. a.

Ulterior, în faţa judecătorului de la prima instanţă unele victime au retractat din nou declaraţiile în care au descris cu lux de amănunte desfăşurarea evenimentelor în faţa procurorului. Acele declaraţii au fost date în faţa procurorului la scurt timp de la momentul traficării, prezentându-se la poliţie din proprie iniţiativă şi descriind în mod unitar elemente privind conţinutul constitutiv al infracţiunilor deduse judecăţii, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective, toate coroborându-se cu interceptările dispuse în cauză, cu procesele-verbale specifice efectuate în cauză.

În aceste condiţii, prima instanţă a constatat corect faptul că declaraţiile date de părţile vătămate M.C.D., C.C.D., V.V., B.D.S., L.N. şi S.D. în cursul cercetării judecătoreşti când au renunţat şi la pretenţiile civile solicitate anterior se contrazic cu cele date în faza de urmărire penală şi nu se coroborează nici cu celelalte probe administrate în cauză, motiv pentru care le va înlătura. Părţile vătămate nu au dat nicio explicaţie credibilă pentru modificarea declaraţiilor date în cursul urmăririi penale şi care susţin actul de acuzare, precizând în mod pueril că în faza de urmărire penală declaraţiile au fost scrise de către organele de poliţie şi nu le-au citit înainte de a le semna.

Părţile civile M.C.D., C.C.D., V.V., B.D.S., L.N. şi S.D. nu au precizat că ar fi fost forţate în vreun fel să dea acele declaraţii în cursul urmăririi penale şi în plus, au toate motivele să le fie teamă de inculpaţii cercetaţi în prezentul dosar, precum şi de numitul B.Ş., cu privire la care s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală şi continuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi trafic de persoane faptă prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborate cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu modificările şi completările ulterioare), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen., şi care este liderul grupării, trasând sarcini directe pentru B.C. zis Gi. sau Gc., P.Ş.O., ambii rude cu inculpatul şi fraţii H.T.V. zis V., respectiv H.C.C. zis B., care primeau autoritate din partea inculpatului şi controlau munca lucrătorilor, contabilizând activitatea prestată, sumele încasate şi executau celelalte sarcini transmise de inculpat şi soţia sa.

Aşadar, activitatea desfăşurată de inculpatul T.R. s-a circumscris laturii obiective şi subiective a infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional organizat şi traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în cea de-a doua modalitate de comitere infracţiunii scop - acţiunea de transportare.

A transporta, în sensul analizat în prezenta cauză, presupune deplasarea victimelor traficului de persoane dintr-un loc în altul, în interiorul ţării sau în străinătate, cu diferite mijloace de locomoţie în scopul exploatării acestora.

Practica judiciară a demonstrat că de cele mai multe ori victimele traficului de persoane trec legal frontierele de stat în mod legal prin intermediul firmelor de transport autorizate, desfăşurându-se astfel activităţi ilicite mascate de activităţi licite.

În mod corect s-a reţinut de către prima instanţă faptul că inculpatul T.R. este coautor la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru că el a desfăşurat efectiv o activitate incriminată de norma legală, respectiv cea de transport al persoanelor în scopul exploatării prin muncă a acestora. Acesta, în cadrul grupului infracţional organizat, era direct subordonat lui T., cel din urmă solicitându-i transportarea în două rânduri a victimelor ce fac obiectul traficării în acest dosar, luându-şi măsuri de precauţie în ceea ce priveşte respectarea termenilor înţelegerii cu inculpatul B.Ş.D. de a le reţine paşapoartele celor transportaţi până în momentul predării către coordonatorul grupului infracţional organizat, plata unor sume de bani către clienţi pentru mici cumpărături indispensabile (mâncare s.a.) până la destinaţie, toate acestea pentru a avea controlul asupra victimelor.

Ca urmare a probatoriului administrat la urmărirea penală şi a celui de pe parcursul judecăţii la fond a rezultat fără echivoc faptul că inculpatul T.R. în perioada septembrie 2008 - iunie 2009, a sprijinit grupul infracţional organizat constituit de către B.Ş.D., soţia acestuia - B.E., B.C. zis Gi., H.T.V. zis V., H.C.C. zis B. şi P.Ş.O., care au acţionat împreună şi în mod coordonat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, pentru obţinerea în mod direct de beneficii financiare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „sprijinire a unui grup infracţional organizat" prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate", cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Din probele administrate în cauză a rezultat că structura şi activitatea grupului infracţional era următoarea: B.Ş.D. - liderul grupului - împreună cu soţia sa - B.E. au închiriat în Anglia un număr de patru spălătorii situate în parcările unor supermarket-uri din oraşele Stroud, Tetbury, Gloucester şi Bishop"s Cleeve, în care au exploatat prin muncă, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, mai multe persoane racolate prin promisiunea unor locuri de muncă bine plătite din judeţul Suceava şi Botoşani, respectiv: P.R., B.D.S., P.D.A., C.C.D., I.N., V.V., S.V., S.D. şi M.C.D.

Rolul inculpatului T.R. în structura grupului a fost de sprijinitor al grupului infracţional, realizând transportul victimelor din România către Anglia, conform celor stabilite de B.Ş.D. De asemenea, acesta ridica documentele de identitate de la victime, refuzând restituirea lor pe perioada transportului, pe care le preda la destinaţie lui B.Ş.D.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârşite, de persoana inculpatului care este recidivist şi a avut o poziţie procesuală oscilantă cu privire la săvârşirea faptelor de care este acuzat. Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul T.R. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, admiţând legăturile pe care le-a avut cu inculpatul B.Ş.D., fără a-i da o conotaţie infracţională, poziţionându-se ca fiind un simplu transportator ce s-a limitat doar la a duce persoane în Anglia, poziţie contrazisă de probatoriul administrat care a atestat fără dubiu relaţia dintre cei doi inculpaţi, modul de efectuare al transportului, cu reţinerea documentelor de identitate a părţilor vătămate, refuzul de a le restitui şi predarea acestora către B.Ş.D. în momentul primirii plăţii serviciului prestat. Ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti, acesta şi-a menţinut parţial declaraţia dată în cursul urmăririi penale.

Inculpatul T.R. şi-a schimbat declaraţia în faţa judecătorului primei instanţe ca urmare a faptului că la prezentarea de material şi cu ocazia judecării pe fond a dosarului, inculpatul a luat la cunoştinţă de toate probele administrate până în acea fază procesuală, construindu-şi o nouă versiune încercând să ducă în eroare organele judiciare.

În consecinţă, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului T.R. pentru săvârşirea infracţiunii de „sprijinire a unui grup infracţional organizat" prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate",

De asemenea, cu privire la fapta inculpatului T.R., constând în aceea că, a efectuat transportului victimelor din România către Anglia, conform celor stabilite de B.Ş.D. şi, de asemenea, a ridicat documentele de identitate de la victime, refuzând restituirea lor pe perioada transportului, pe care le preda la destinaţie lui B.Ş.D., prima instanţă a constatat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de persoane", prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 „privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane", cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere aceleaşi criterii expuse mai sus.

Instanţa de fond nu a aplicat circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, considerând că, raportat la gravitatea faptelor săvârşite, natura acestora, modalitatea în care au fost comise, urmarea produsă şi persoana acestuia (recidivist, predispus la săvârşirea de fapte ilicite), nu s-a impus reţinerea lor.

Constatarea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanţe atenuante a fost atributul instanţei de judecată şi, deci, lăsată la aprecierea acesteia, fiind de evidenţiat că, deşi este posibil să fie în prezenţa unora din împrejurările enumerate exemplificativ de legea penală, nu este obligată să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, ci le-a apreciat în raport cu criteriile anterior enunţate, spre a DECIDE dacă au caracter atenuant sau nu.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., instanţa a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa principală de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., instanţa a interzis inculpatului T.R. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedepse accesorii pe durata executării pedepsei principale.

S-a apreciat că prima instanţă a dozat şi individualizat corespunzător pedepsele pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului T.R. prin actul de sesizare, astfel că pedeapsa aplicată reflectă un echilibrul, atât sub aspectul naturii ei, cât şi al cuantumului şi modalităţii de executare şi nu arată în nici un caz un efect intimidant, datorită severităţii excesive sau un efect indulgent, urmare a unei clemenţe abuzive, nemăsurate, astfel că pedeapsa care a fost stabilită este de natură a realiza funcţia prevăzută de legiuitor.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate, de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte faptele penale săvârşite, cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului. Ca atare, cuantumul acesteia şi modalitatea de executare au fost individualizate în aşa fel încât să conducă la reeducarea inculpatului, iar acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.

În apel, instanţa de control judiciar a dat eficienţă maximă declaraţiilor martorilor propuşi doar în această fază procesuală de către inculpatul T.R. Astfel, la pagina 37 hot. apel au fost transpuse pe scurt susţinerile martorilor G.F., U.C., I.M. şi A.A. care au susţinut la unison practica firmelor de transport în acea perioadă, respectiv faptul că actele privind identitatea călătorilor erau adunate de şoferi pentru a fi prezentate spre control poliţiştilor de frontieră, după care acestea erau ţinute în torpedoul maşinii până la achitarea la destinaţie a contravalorii călătoriei, drept garanţie.

Este mai mult decât surprinzătoare această motivare a instanţei de apel, în condiţiile în care s-a ţinut cont în exclusivitate de declaraţiile acelor martori ce au fost propuşi doar în apel (din anul 2009 inculpatul T.R. nesolicitând decât audierea unui singur martor - C.M., probă solicitată şi încuviinţată de prima instanţă prin încheierea de la fila 189) şi a înlăturat fără nici un argument, în fapt sau în drept, declaraţiile victimelor date la urmărire penală, despre care s-a arătat că s-au prezentat din proprie iniţiativă la poliţie pentru a se plânge că au fost traficate şi exploatate prin muncă, declaraţii date la scurt timp după reîntoarcerea în ţară, în care a prezentat la fel desfăşurarea activităţilor ilicite săvârşite în dauna lor şi care se circumscriu elementelor constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii, inclusiv conduita transportatorului.

Pe de altă parte, instanţa de control judiciar a dat valoare probatorie unor argumente ilegale în condiţiile în care art. 25 din O.U.G. nr. 97/2005 prevede expres: „(1) Actul de identitate al unei persoane fizice nu poate fi reţinut în afara cazurilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

(2) Este interzisă darea, primirea sau solicitarea actului de identitate drept garanţie pentru prestarea unor servicii, pentru încredinţarea unor bunuri şi valori, pentru plata datoriilor sau în alte scopuri, de către persoanele neautorizate.".

S-a observat că instanţa de control judiciar a motivat achitarea inculpatului T.R. exclusiv pe câteva probe propuse şi administrate doar în apel şi a apreciat ca justă predarea documentelor de identitate, după plata efectuată de angajator tot acestuia din urmă, când de fapt corect, principial şi mai ales legal a restituit actele celor de la care le-a luat - victimelor. Instanţa de apel a motivat astfel: „Acesta a efectuat transportul părţilor vătămate, la destinaţie după achitarea preţului călătoriei a predat cărţile de identitate angajatorului, dar acest fapt singur nu poate dovedi rezoluţia infracţională cu care se pretinde în rechizitoriu că s-a acţionat, din moment ce mai mulţi martori (tot şoferi şi ei) declară că aşa se obişnuia, ca actele de identitate, paşapoartele să stea în torpedoul maşinii, iar la destinaţie, pentru a putea încasa costul transportului şi a evita să fie înşelaţi, şoferii predau aceste acte angajatorului.".

S-a solicitat ca declaraţia martorului A.A. să fie înlăturată deoarece aceasta nu s-a coroborat cu nici o altă probă. Nicio victimă şi niciun martor nu au declarat până în această fază procesuală faptul că inculpatului T.R. ar fi avut un şofer de schimb pe tot parcursul celor două călătorii făcute în Anglia cu victimele din prezenta cauză. Nici inculpatul T.R. nu a susţinut această ipoteză în nici un stadiu procesual de până acum. Nefiind în acele călătorii, nu putea să vadă sau să audă dacă acest inculpat a discutat sau nu cu T. sau cu acei călători despre condiţiile de muncă ce erau asigurate de inculpatul B.Ş.D.

Mai departe, la pagina 38 din hotărâre, instanţa de apel a reţinut că nu există nicio probă concludentă din care să rezulte că inculpatul T.R. ştia de condiţiile precare de muncă, salarizare etc. de la spălătoriile din Anglia, că a avut vreo înţelegere prealabilă în acest sens cu B.Ş.D., că a efectuat transportul victimelor în scopul de a fi exploatate, deşi, aşa cum am arătat anterior, acesta a indus în eroare victimele cu privire la condiţiile de muncă ale celor transportaţi, spunându-le că el ştie că sunt condiţii bune, aspect precizat de către victima V.V.: „ Pe traseu R. vorbea la telefon cu T., R. spunându-ne că acolo unde ne duce va fi bine şi că a mai dus oameni la T., la muncă la spălătorie.".

În continuare s-a reţinut în hotărârea recurată faptul că unele părţi vătămate, cu privire la inculpatul T.R., au făcut afirmaţii evazive, în sensul că el era cel ce i-a transportat până în Anglia. Acest aspect nu a fost motivat deloc, nu s-a explicat probele şi argumentaţia logico-juridică ce a condus la o astfel de concluzie, în condiţiile în care prima instanţă a motivat faptul că victimele care şi-au schimbat declaraţiile la fond nu au prezentat argumente plauzibile în acest sens şi nu a luat în considerare aceste declaraţii deoarece susţinerile lor de la urmărire penală, când s-au prezentat din proprie iniţiativă la organele de cercetare penală pentru a se plânge cu privire la cele suferite, s-au coroborează cu celelalte probe administrate la procuror şi susţin actul de sesizare al instanţei. Analizând declaraţiile iniţiale ale victimelor, inclusiv pe cele în care au arătat că şi-au schimbat la un moment dat susţinerile doar pentru a recupera parte din prejudiciu, s-a observat că redau cu claritatea aceeaşi situaţie de fapt.

Instanţa de control judiciar s-a contrazis din acest punct de vedere pentru că la p. 32 din hotărâre a precizat faptul că: „De asemenea, şi instanţa de apel pune un accent deosebit pe conţinutul declaraţiilor date de către părţile vătămate în cursul urmăririi penale, când din proprie iniţiativă s-au prezentat în faţa autorităţilor şi au relatat cum s-au derulat faptele, şi nu pe cele din cadrul cercetării judecătoreşti, când multe părţi vătămate au revenit de la cele susţinute anterior, dar fără a prezenta motive plauzibile. Dimpotrivă, cele mai multe dintre victime au susţinut că şi-au schimbat declaraţiile pentru a putea recupera din banii ce trebuiau să-i primească de la B.Ş.D., şi nicidecum că iniţial nu ar fi spus adevărul", astfel că nici această argumentaţie nu a fost avută în vedere, ea conducând în mod greşit la achitarea inculpatul T.R.

S-a mai precizat faptul că, datorită conduitei procesuale necorespunzătoare a unor victime (ce au dorit să fie ascultate în cauză în calitate de martori) sau martori care în faţa primei instanţe au făcut afirmaţii mincinoase cu privire la elemente esenţiale ce privesc prezenta cauză sau au determinat prin corupere pe aceste persoane să dea declaraţii mincinoase în acest dosar, D.I.I.C.O.T. - S.T. Suceava s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 260 C. pen. de către victimele V.V., P.C., I.N., C.C.D., B.D.S., S.D., L.I.I. şi pentru cea prev. de art. 261 C. pen. în ceea ce-i priveşte pe martorii P.S.C., P.Ş.

Sesizările au fost trimise spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava. Prin Adresa nr. 1215/P/2013, această unitate de parchet a precizat faptul că dosarele declinate, având numerele 64D/P/2013, 65D/P/2013, 66D/P/2013, 67D/P/2013, 68D/P/2013, 86D/P/2013, 87/D/P/2013 şi nr. 91D/P/2013 ale D.I.I.C.O.T. - S.T. Suceava, un fost înregistrate şi ulterior conexate, în prezent efectuându-se cercetări într-un singur Dosar cu nr. 1215/P/2013, iar prin rezoluţia din 23 mai 2013 a fost confirmată începerea urmăririi penale faţă de toţi inculpaţii pentru infracţiunile de mai sus.

În hotărârea recurată s-a motivat că nu s-a dovedit cu certitudine nici împrejurarea că pe durata traversării Canalului Mânecii cu bacul, inculpatul T.R. l-ar fi sunat şi a vorbit cu B.Ş.D. Unii dintre martorii audiaţi au susţinut că pe durata traversării din Belgia în Anglia nu există semnal de telefonie mobilă, şi deci nu pot fi efectuate apeluri. A fost mai puţin relevant dacă în momentul traversării Canalului Mânecii exista sau nu acoperire pentru reţelele de telefonie mobilă, ci este o certitudine că inculpatul T.R. a vorbit cu T. pe tot parcursul traseului România - Anglia, aspecte demonstrate şi motivate de către noi anterior - cu trimitere la materialul probator.

Nu în ultimul rând s-a mai arătat în aceeaşi hotărâre că: „Chiar şi eventuala împrejurare că inculpatul T.R., cu acordul prealabil al lui B.Ş.D. ar fi împrumutat cu câte 10 euro pe fiecare parte vătămată pentru a avea de cheltuieli, urmând ca ulterior banii să-i fie restituiţi de către B.Ş.D., nu dovedeşte că inculpatul apelant a transportat victimele în scopul exploatării lor prin muncă la spălătoriile din Anglia.". Foarte adevărat că acest element, exclusiv prin el însuşi nu au condus la o astfel de concluzie.

Dacă, într-adevăr, inculpatul T.R. nu a avut nici o implicare în grupare şi nu era subordonat inculpatului B.Ş.D., nu depunea pe parcursul călătoriei toate diligentele în vederea aducerii în Anglia a victimelor aşa cum au fost îndrumările celuilalt coinculpat şi a trebuit să restituie călătorilor documentele de identitate, nu lui T. Însă nu a procedat astfel, prin nerestituirea actelor direct titularilor continuând să-l sprijine pe inculpatul B.Ş.D. în exploatarea victimelor prin muncă. Odată ce acele acte s-au aflat în posesia respectivului patron, persoanele transportate (până la destinaţia solicitată de T.) necunoscând limba, aflându-se într-un loc străin foarte departe de casă, fără acte asupra lor, provenind din medii modeste, fiind persoane neinstruite şi fiind supravegheaţi în permanenţă de către T., rudele şi prietenii săi, exploatarea prin muncă s-a realizat perfect încă din momentul predării celor transportaţi - ca pe nişte mărfuri-de către şofer către patron, fără a li se restitui, intenţionat, documentele de identitate. De exemplu, victima S.D. a declarat următoarele: „Când am ajuns în Anglia, i-am cerut documentele lui T.R. dar acesta ne-a spus că le va da patronului. De asemenea am mai aflat că T.R. s-a întâlnit cu patronul şi acesta din urmă i-a plătit transportul nostru până în Anglia, primind totodată actele noastre de identitate. De altfel am înţeles că T.R. făcea în mod regulat astfel de curse pentru acel patron." Sau victima I.N. care precizează că: „În data de 6 decembrie 2008, spre seară, înainte de a trece frontiera de stat, numitul T.R. ne-a solicitat tuturor pasagerilor cărţile de identitate, pe care trebuia să le prezinte poliţiştilor de frontieră şi pe care nu ni le-a mai înapoiat."

Practic, dacă nu era inculpatul T.R. care să asigure transportul la destinaţie a celor vizaţi, nu se putea realiza scopul pentru care s-a constituit grupul infracţional organizat.

Ţinând cont de argumentele de mai sus, s-a apreciat că instanţa de fond a pronunţat în cauză o hotărâre legală şi temeinică, argumentând în fapt şi în drept, faptul că inculpatul T.R. s-a făcut vinovat de săvârşirea infracţiunilor de „sprijinire a unui grup infracţional organizat" prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, privind „prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate" şi „trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 „privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane", cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Recurenţii inculpaţi B.C. şi M.V. nu au depus la dosarul cauzei motivele de recurs potrivit art. 385¹⁰ C. proc. pen., respectiv cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

În prezenta cauză sunt incidente disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010, privind Codul de procedură penală (publicat în M. Of. nr. 515 din 14 august 2013), cadrul procesual fiind guvernat de regula că recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi (noul Cod de procedură penală), declarate împotriva hotărârii care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Prin urmare, în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va proceda în conformitate cu dispoziţiile art. 5 din noul C. pen. la aplicarea legii penale mai favorabile în împrejurarea în care de la data săvârşirii infracţiunii deduse judecăţii până la soluţionarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală.

La termenul de judecată din 3 aprilie 2014, recurentul inculpat B.C. a învederat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că înţelege să-şi manifeste conduita procesuală în sensul retragerii recursului promovat, context în care urmează a se lua act de voinţa inculpatului.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.V., instanţa de recurs constată că nu s-au depus în termenul prevăzut de lege motivele de recurs, aşa încât, din oficiu, va proceda la determinarea legii penale incidente, în considerarea art. 5 C. pen.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate, prin prisma cazurilor de casare invocate, a criticilor aduse din oficiu în conformitate cu art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., dar şi din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Inculpaţii B.C., M.V., H.C.C. şi H.T.V., au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire, respectiv sprijinire a unui grup infracţional organizat - art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi trafic de persoane - art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modificările şi completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, iar în cazul inculpatului T.R. şi cu reţinerea art. 37 lit. a) C. pen. anterior. În sarcina inculpaţilor, instanţa fondului a reţinut în baza probelor strânse în cursul urmăririi penale şi a celor administrate nemijlocit pe parcursul cercetării judecătoreşti, că în perioada septembrie 2008 - iunie 2009 au constituit, sprijinit, un grup infracţional organizat, acţionând împreună şi în mod coordonat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, pentru obţinerea în mod direct de beneficii financiare.

Constatând îndeplinite cerinţele tragerii la răspundere penală, judecătorul fondului a procedat la rezolvarea acţiunilor penale exercitate împotriva inculpaţilor prin condamnarea inculpaţilor la pedepse principale privative de libertate, aplicând, totodată pedepse complementare şi accesorii.

În efectuarea controlului judiciar, instanţa de apel a procedat la reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor B.C., M.V., H.C.C. şi H.T.V., prin scăderea cuantumului pedepsei stabilite de instanţa fondului şi aplicarea dispoziţiilor privind suspendarea a sub supraveghere.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.R., instanţa de prim control judiciar a dispus achitarea pentru ambele infracţiuni deduse judecăţii, considerând că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor.

Procurorul a adus ample critici soluţiei dispuse de instanţa de prim control judiciar în cazul acestui inculpat, apreciind că s-a procedat la o greşită aplicare a legii şi invocând astfel cazul de casare reglementat în art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

În cadrul dezbaterilor, procurorul de şedinţă a opinat în sensul că aceste critici nu se circumscriu cazului de casare invocat, însă a făcut precizarea că înţelege să susţină recursul aşa cum a fost formulat şi motivat în scris.

În raport cu criticile avansate în legătură cu greşita achitare a inculpatului T.R., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată:

În cazul hotărârii supuse atât căii de atac a apelului, cât şi căii de atac a recursului, controlul judiciar exercitat în recurs - cale de atac declarată sub imperiul Legii nr. 2/2013, împotriva unei hotărâri pronunţate în apel după intrarea în vigoare a acesteia - nu poate fi realizat prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt, întrucât acest caz de casare a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013. În speţa de faţă, prin criticile formulate, procurorul deşi invocă disp. art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., invocă eroarea gravă cu consecinţa greşitei achitări a inculpatului T.R., or criticile circumscrise acestor prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se la motivele de casare expres prevăzute de lege şi în care nu se mai regăseşte grava eroare de fapt.

De altfel, greşita apreciere a materialului probator de către instanţa de apel, amplu evocată de procuror în motivele scrise de recurs nu poate constitui obiect al analizei, nefiind o problemă de drept care să se poate circumscrie cazului de casare reglementat de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, neputând proceda la reverificarea situaţiei de fapt în calea de atac a recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în examinarea pe care urmează să o facă în limitele statuate de noua configuraţie dată de legiuitor cazurilor de casare, prin Legea nr. 2/2013 - se va mărgini în a aprecia dacă hotărârea supusă controlului său este conformă dreptului, fără însă a examina situaţia de fapt şi va trebui să stabilească dacă dreptul a fost corect aplicat faptelor constatate în mod suveran de instanţele inferioare.

În virtutea considerentelor expuse, cazul de casare invocat de procuror nu este incident în cauză.

Referitor la inculpatul M.V., se reţine că în cadrul dezbaterilor apărătorul acestuia a susţinut că fapta pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat, respectiv infracţiunea de trafic de persoane, a fost dezincriminată aşa încât se impune achitarea inculpatului.

În contextul aplicării legii penale mai favorabile, în acord cu art. 5 din C. pen., în împrejurarea în care de la săvârşirea infracţiunilor până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege penală nouă - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport cu susţinerile apărării, în cadrul recursurilor declarate în prezenta cauză guvernate de disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru determinarea legii penale incidente, urmează a analiza următoarele aspecte.

Într-o primă evaluare, se vor examina influenţele modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor ce formează obiectul acuzaţiei verificând dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă şi dacă legea penală nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică.

Astfel, se constată că una din infracţiunile deduse judecăţii a constituit o faptă prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, respectiv infracţiunea de trafic de persoane, în varianta agravantă a săvârşirii de 2 sau mai multe persoane împreună.

Dispoziţiile evocate prevăd că infracţiunea constă în recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane în scopul exploatării acestei persoane.

Dispoziţiile art. 2 pct. 2 lit. a) din aceeaşi lege, în explicarea înţelesului că prin exploatarea unei persoane se înţeleg, printre altele, executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încălcarea normelor legale, privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.

Norma de incriminare prezentată se regăseşte în noul C. pen. în cuprinsul art. 210 cu trimitere la art. 182. Astfel, art. 210 prevede că recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşirea prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate, profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane, prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 închisoare şi interzicerea unor drepturi.

Dispoziţiile art. 182 (Titlul X - Înţelesul unor termeni sau expresii în legea penală) reglementează conceptul de „exploatarea unei persoane”.

Prin urmare, contrar susţinerilor apărării Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu-i poate fi pusă în discuţie dezincriminarea faptei ci dimpotrivă fapta este incriminată de noua lege penală, modificările legislative neafectând conţinutul constitutiv al infracţiunii analizate. Prin Legea nr. 187/2012 au fost abrogate dispoziţiile art. 12, 13, 14¹, 15 - 19 din Legea nr. 678/2001.

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză nu este echivalentă aşadar cu dezincriminarea faptelor.

Dezincriminarea operează in rem, înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că fapta nu mai este prevăzută de legea penală în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei în legea veche un caracter calificat.

La 1 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, printre altele, a intrat în vigoare disp. art. 210 C. pen. (norma ce interesează în cauză), care cuprinde toate elementele din acuzaţia pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.V.

Efectuând acelaşi exerciţiu cu privire la cea de-a doua faptă dedusă judecăţii, anume cea prevăzută şi pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă că prin art. 126 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 757 (12 noiembrie 2012) au fost abrogate articolele 7 - 10 şi 13.

Însă odată cu abrogarea textelor incriminatorii evocate, la 1 februarie 2014, au intrat în vigoare prevederile art. 367 C. pen. care sancţionează infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat şi care cuprinde în conţinutul său constitutiv elementele acuzaţiei ce au fundamentat trimiterea în judecată şi condamnarea inculpatului.

Într-o a doua etapă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a proceda la analizarea consecinţelor produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptelor şi consecinţele la data judecării recursului, avându-se în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţe în raport cu încadrarea juridică, dar şi unitatea dintre incriminare şi pedeapsă.

În acest sens se impune precizarea că unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude, în cazul legilor penale succesive, posibilitatea de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege şi de a combina incriminarea şi pedeapsa dintr-o lege cu dispoziţia de favoare privind circumstanţele atenuante dintr-o altă lege, dispoziţii privind circumstanţele participând la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează pedeapsa.

Pentru a compara cele două legi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.

Comparând aşadar efectele acuzaţiei din legea veche - art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) - cu raportare la art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi efectele acuzaţiei în legea nouă - art. 210 raportat la art. 182 C. pen. se constată următoarele:

Legea veche prevedea o sancţiune de la 5 la 15 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, iar legea nouă prevede o sancţiune de la 3 la 10 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

În operaţiunea de reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului M.V., instanţa de prim control judiciar a apreciat incidenţa în cauză a circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, acordând eficienţa juridică oferită de disp. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior în planul atenuării răspunderii penale, procedând concret la reducerea de la 5 ani la 3 ani a pedepsei stabilite de judecătorul fondului, precum şi la schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, prin aplicarea art. 86¹ C. pen. anterior.

Prin urmare, beneficiul circumstanţei atenuante judiciare reţinute în favoarea inculpatului rămâne câştigat cauzei, iar constatarea că prin pedepsele aplicate pentru cele 2 infracţiuni deduse judecăţii - sancţiuni individualizate de instanţa de apel la 3 ani închisoare, în urma coborârii sub minimul special prevăzut de legea veche (5 ani), în condiţiile în care potrivit art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, pedeapsa putea fi coborâtă până la 1 an închisoare - determină concluzia că legea veche este mai favorabilă.

În virtutea considerentelor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, în conformitate cu disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, ca nefondate recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava şi inculpatul M.V.

Se va lua act de retragerea recursului formulat de recurentul inculpat B.C.

Se reţine că inculpatul H.T.V. a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin apărător ales, extinderea efectelor recursului declarat de inculpatul M.V. şi cu privire la el.

Dincolo de aspectul că recursul promovat de inculpatul M.V. a fost considerat nefondat în considerarea argumentelor înfăţişate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie înţelege să precizeze următoarele: În adevăr disp. art. 385⁷ C. proc. pen. anterior prevăd că instanţa de recurs examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinţa lor, fără să poată acestor părţi o situaţie mai grea.

În acord cu dispoziţiile menţionate şi ipotetic evaluând posibilitatea extinderii efectelor recursului şi asupra inculpatului H.T.V. (desigur în situaţia în care recursul inculpatului M.V. ar fi admis şi s-ar crea acestuia o situaţie mai favorabilă) normele de procedură vechi creau cadrul legal pentru aplicarea aceluiaşi tratament penal şi inculpatului H.T.V.

În contextul intrării în vigoare a noului C. pen. şi în considerarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal se va impune însă a se ţine seama de cerinţa de a nu se proceda la reducerea unor pedepse aplicate printr-o hotărâre rămasă definitivă sub imperiul Codului penal din 1969 în ipoteza în care pedeapsa aplicată nu depăşeşte maximul special prevăzut de Codul penal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava şi de inculpatul M.V. împotriva Deciziei penale nr. 101 din 9 iulie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Ia act de retragerea recursului declarat de recurentul inculpat B.C. împotriva aceleiaşi decizii penale. Obligă recurentul inculpat M.V. la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat B.C. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat T.R., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi H.C.C. şi H.T.V., în sumă de câte 400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1372/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175...		ICCJ. Decizia nr. 1287/2014. Penal. Omorul deosebit de grav... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1311/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs