ICCJ. Decizia nr. 1287/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1287/2014
Dosar nr. 22932/3/2012
Şedinţa publică din 11 aprilie 2014
Asupra recursului penal de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 272 din 5 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I a penală, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. c) şi i şi art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.L.M. la 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, dispunând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenţia inculpatului de la 25 martie 2012 până la 5 aprilie 2013, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 1357 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile I.R. suma de 20.000 RON (daune morale) cu titlu de despăgubiri civile.
A mai fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti suma totală de 32.755,30 RON cu titlu de despăgubiri civile.
S-a luat act că părţile vătămate M.L.M. şi G.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului, tip briceag folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii (depus la Camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. - Serviciul Omoruri conform dovezii seria H nr. 87518).
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 4.700 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În data de 24 martie 2012, în jurul orei 18:30, inculpatul A.L.M. s-a deplasat împreună cu tatăl său, martorul A.I., la agenţia de pariuri sportive Super Bet situată în Bucureşti, str. B., sector 5. în incinta sălii se aflau mai multe persoane, printre care şi părţile vătămate M.L.M. şi I.R.
În aceste împrejurări, la un moment dat, între inculpat şi partea vătămată I.R. a izbucnit o dispută verbală spontană, provocată de inculpat care a împins cu piciorul scaunul pe care stătea partea vătămată determinând dezechilibrarea acesteia, în cursul căreia, a apucat-o pe partea vătămată cu mâna de faţă.
În aceleaşi circumstanţe, inculpatul l-a lovit cu palma peste faţă pe partea vătămată M.L.M. care a încercat să aplaneze conflictul, după care le-a ameninţat pe cele două părţi vătămate cu un cuţit.
Această dispută a fost aplanată de intervenţia martorului A.I., care l-a ţinut pe inculpat şi l-a împiedicat să le agreseze pe cele două părţi vătămate.
După agresarea şi ameninţarea lor, cele două părţi vătămate au părăsit agenţia de pariuri, fiind urmate la scurt timp de inculpat şi tatăl acestuia, respectiv martorul A.I.
După circa două minute, cele două părţi vătămate menţionate au revenit în incinta agenţiei, fiind urmate la circa un minut de inculpat şi tatăl său.
În acest context, inculpatul le-a adresat injurii, le-a ameninţat şi le-a provocat pe părţile vătămate, precum şi pe martorul T.C. şi pe partea vătămată G.M., sosiţi între timp în incinta agenţiei.
Inculpatul a continuat să aibă o atitudine agresivă încercând de mai multe ori să se deplaseze spre părţile vătămate pentru a le agresa, însă a fost oprit de fiecare dată de tatăl său.
Cele trei părţi vătămate şi martorul T.C. au intenţionat de mai multe ori să părăsească incinta agenţiei însă au renunţat ca urmare a atitudinii provocatoare a inculpatului.
În cele din urmă, inculpatul s-a îndreptat agresiv spre partea vătămată G.M. însă a fost oprit de martorul A.I., care l-a împins pe inculpat în zona toaletelor.
Părţile vătămate M.L.M. şi I.R., care se aflau în dreptul uşii de acces în agenţie, au observat cele întâmplate şi s-au deplasat spre inculpat, împrejurare în care acesta a exercitat violenţe asupra lor, aplicându-le lovituri, în zona toracică, cu cuţitul aflat în posesia sa.
În aceste împrejurări, partea vătămată G.M. şi martorul A.I. au încercat să-i despartă pe cei implicaţi în conflict, moment în care, inculpatul a exercitat violenţe şi asupra acestora, înjunghiind-o de trei ori pe partea vătămată şi o singură dată pe martor.
După ce a săvârşit faptele, inculpatul a părăsit sediul agenţiei, după care a aruncat cuţitul, în grădina unui bloc din apropiere.
În urma agresiunii, victimele au fost internate în cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă, unde li s-au acordat îngrijiri medicale.
Din concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr. A1/3627/2012, a rezultat că I.R. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovirea cu corp înţepător tip cuţit, la data de 24 martie 2012, care necesită pentru vindecare 25 - 30 zile de îngrijiri medicale şi care au pus în pericol viaţa victimei.
Din concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr. A1/3624/2012 a rezultat că partea vătămată G.M. prezintă leziuni traumatice (două plăgi înjunghiate coapsa dreapta şi o plagă regiunea fesieră dreapta) care au putut fi produse prin lovirea repetată cu corp înţepător tăietor la data de 24 martie 2012 şi care necesită pentru vindecare 16 - 18 zile de îngrijiri medicale.
Din concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr. Al/3625/2012 a rezultat că martorul A.I. prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce prin acţiunea unui corp tăietor/înţepător, pot data din 24 martie 2012, şi necesită pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, faptele săvârşite de inculpatul A.L.M. - aşa cum au fost descrie mai sus (constând în aceea că în data de 24 martie 2012, în jurul orelor 18:30, inculpatul A.L.M., în timp ce se afla în incinta agenţiei de pariuri sportive Super Bet din Bucureşti, str. B., sectorul 5, în urma unui conflict spontan cu partea vătămată I.R., cu un cuţit, a exercitat acte de violenţă asupra acestuia şi asupra părţilor vătămate, M.L.M. şi G.M., precum şi asupra martorului A.I. provocându-le multiple plăgi înjunghiate, cu intenţia de a le suprima viaţa) - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor, de tentativă de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. c) şi i - 176 lit. b) C. pen. şi port fără drept de armă albă prevăzută şi pedepsită de art. 2, alin. (1), pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, pentru care acesta a fost condamnat.
Tribunalul a reţinut această situaţie de fapt având în vedere materialul probator administrat în cauză din care rezultă cu certitudine vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptelor deduse judecăţii.
Astfel, partea vătămată M.L.M. a declarat că în data de 24 martie 2012, se afla în incinta agenţiei de pariuri, moment în care a observat că la faţa locului au apărut un bărbat poreclit „O." (martorul A.I.) şi fiul acestuia (inculpatul A.L.M.). Cei doi s-au aşezat la a doua masă din agenţie. La scurt timp a auzit cum inculpatul s-a adresat părţii vătămate I.R. spunându-i „Ce mă, n-ai loc la masă?". Imediat, inculpatul l-a prins cu mâna de faţă şi l-a înjurat pe I.R., care stătea la prima masă din sală. Partea vătămată s-a dat înapoi, iar inculpatul a scos un cuţit cu o lamă lată de circa trei cm şi lungă de circa 10 cm. I.R. a ridicat un scaun pentru a se apăra. În acest moment a intervenit şi i-a spus inculpatului să înceteze. Martorul A.I. a intervenit între inculpat şi I.R. după care inculpatul şi tatăl său au ieşit afară din sală. Între timp el a apelat-o pe partea vătămată G.M., cumnatul său, şi i-a cerut să vină la agenţie. La un interval de circa 2 - 3 minute după incident, inculpatul şi tatăl său au revenit în sală şi au început să-i înjure. Între timp a ajuns şi G.M., care le-a cerut celor doi să înceteze cu injuriile. În toată perioada inculpatul îi ameninţa că îi taie. Inculpatul a scos cuţitul, moment în care I.R. a mers la el pentru a-l da afară. A văzut cum inculpatul l-a înjunghiat pe I.R. în zona pieptului. El şi G.M. au intervenit, dar martorul A.I. s-a aşezat în faţa inculpatului. În momentul în care încercau să-i despartă, a văzut că inculpatul l-a înjunghiat pe G.M. în zona piciorului. Inculpatul a strigat că îi va tăia, iar ei s-au dat la o parte şi inculpatul şi tatăl său au ieşit afară. După incident partea vătămată a observat că era înjunghiată în zona toracelui. Partea vătămată a mai precizat că martorul A.I. nu avea cuţit asupra sa şi nu a observat ca acesta să fi lovit pe vreunul dintre ei.
Declaraţiile părţii vătămate M.L.M. s-au coroborat cu declaraţiile părţii vătămate I.R. care a arătat că, în data de 24 martie 2012, s-a deplasat singur la agenţia Super Bet unde aşezat la prima masă din dreapta intrării.
Partea vătămată a mai arătat că în timp ce completa nişte bilete a simţit cum inculpatul a lovit scaunul pe care stătea. A întors capul şi l-a întrebat de ce a lovit scaunul. Inculpatul i-a „băgat" mâna în faţă fără a-i spune alte cuvinte. S-a ridicat de pe scaun cu intenţia de a riposta, moment în care s-au ridicat şi inculpatul şi tatăl acestuia. Nu a apucat să riposteze deoarece inculpatul a scos un briceag şi l-a îndreptat spre el. Martorul A.I. a intervenit şi a încercat să-l calmeze pe inculpat, iar părţii vătămate i-a spus să plece deoarece riscă să fie înjunghiat. în acel moment a intervenit şi partea vătămată M.L.M. care a încercat să-l ţină pe inculpat. Acesta din urmă a ripostat şi l-a lovit cu pumnul în faţă. A intervenit şi martorul A.I. pentru a-i despărţi, după care cele două părţi vătămate au ieşit afară. În aceste împrejurări inculpatul i-a ameninţat cu moartea şi le-a adresat injurii.
Partea vătămată a mai arătat că împreună cu M.L.M. a intrat în magazinul de lângă agenţie şi au rămas circa 2 - 3 minute. A văzut din magazin cum inculpatul şi tatăl său au ieşit din agenţie şi au mers în staţia de autobuz. În momentul în care în staţie a ajuns un autobuz a crezut că inculpatul va pleca motiv pentru care au revenit în agenţie. De aici a văzut că agresorul nu plecase ci a traversat strada şi a revenit în agenţie. Inculpatul a început să-i înjure şi să-i ameninţe, iar tatăl său le spunea să plece.
Partea vătămată a susţinut că el nu le-a adresat injurii celor doi ci doar i-a cerut lui A.I. să-l ia pe fiul său şi să plece. Între timp în agenţie au intrat partea vătămată G.M. şi martorul T.C. Cei doi au intervenit în discuţie şi i-au cerut inculpatului să se calmeze, iar martorului A.I. să-l ia şi să plece din sala de jocuri. În toată perioada inculpatul A.L.M. le-a adresat injurii şi ameninţări cu moartea. A văzut că inculpatul ţinea în mâneca de la mâna dreaptă cuţitul cu care anterior îl ameninţase. De mai multe ori au vrut să plece însă inculpatul continua să-i ameninţe şi să-i provoace. În cele din urmă partea vătămată împreună cu partea vătămată M.L.M. şi cu martorul T.C. s-au deplasat spre ieşire pentru a pleca, iar partea vătămată G.M. a rămas în urmă şi a continuat discuţia.
În sfârşit partea vătămată a arătat că, a l-a auzit pe inculpat adresându-i injurii părţii vătămate pe G.M. („Ţin minte că A.L. s-a îndreptat cu cuţitul spre G.M. În momentul acela, eu şi M. am fugit spre A.L. M. I-a lovit pe A.L. cu pumnul în faţă după care i-am aplicat şi eu o lovitură în zona capului. Nu ştiu dacă G.M. I-a lovit pe A.L. …„ „Nu am simţit momentul în care am fost înjunghiat de către A.L. şi nu am văzut când i-a înjunghiat pe ceilalţi prieteni ai mei. După ce l-am lovit pe A.L., G.M. m-a împins şi mi-a spus să plec, întrucât am fost înjunghiat.. în nici un moment A.L. nu a căzut la pământ").
Declaraţiile celor două părţi vătămate menţionate mai sus s-au coroborat cu declaraţiile părţii vătămate G.M. care a arătat că în data de 24 martie 2012, în jurul orei 18:45, se afla în apropiere de casă, moment în care a fost sunat de M.L.M., cumnatul său. Acesta din urmă i-a spus că s-a certat cu cineva în agenţia de pariuri Super Bet şi i-a cerut să vină în acel loc. Când a intrat în agenţie i-a văzut pe părţile vătămate M.L.M. şi pe I.R. stând în picioare. La masa a doua i-a văzut pe martorul A.I., zis „O." şi pe fiul acestuia. Inculpatul le înjura pe cele două părţi vătămate, iar el i-a cerut lui „O." să-i spună fiului său să înceteze.
Partea vătămată a mai arătat că între părţile vătămate M.L.M. şi I.R., pe de o parte, şi inculpat, pe de altă parte, a izbucnit un conflict, în cursul căruia, împreună cu tatăl inculpatului au intervenit pentru a despărţi părţile („Eu şi cu O. am intrat între ei pentru a-i despărţi şi i-am împins pe R. şi L. În acel moment, i-am văzut pe aceştia doi plini de sânge, când am observat că şi eu sunt tăiat la piciorul drept. Atunci m-am uitat la băiatul lui O. şi l-am văzut pe acesta cu un cuţit în mână.")
În sfârşit, partea vătămată a arătat că martorul A.I. nu i-a agresat pe vreunul dintre ei.
Declaraţiile părţilor vătămate s-au coroborat cu declaraţiile martorilor C.M., T.C., A.I., I.M. A. şi G.S.V.
Astfel, martorul C.M. a arătat că inculpatul a lovit cu piciorul scaunul unui băiat de la o altă masă (partea vătămată I.R.) moment în care a izbucnit un conflict verbal care a durat câteva minute. Inculpatul şi tatăl său au ieşit din agenţie şi au revenit după câteva minute. Aceştia s-au aşezat la o masă şi au început să se ia din nou de cei doi tineri. Între timp, în sală şi-au făcut apariţia încă doi băieţi (partea vătămată G.M. şi martorul T.C.), cunoştinţe ale celor doi tineri. Inculpatul le-a reproşat tinerilor că au chemat „întăriri". Aceştia i-au răspuns că au venit să menţină liniştea, iar nu să se bată. Martorul a susţinut că a auzit o persoană din sală spunând că inculpatul are obiceiul să poarte cuţit. Întrucât inculpatul continua să-i înjure şi să-i ameninţe cei doi tineri, împreună cu ceilalţi doi care veniseră ulterior, au mers la masa inculpatului şi s-a iscat o îmbulzeală în care s-au lovit reciproc. A văzut că trei dintre tineri prezentau urme de sânge pe haine şi a auzit când au declarat că au fost înjunghiaţi de către inculpat. A susţinut că nu a văzut cuţitul deoarece totul s-a petrecut foarte repede şi încerca să plece pentru a nu fi prins în încăierare.
Martorul a mai arătat că la primul conflict inculpatul şi partea vătămată I.R. s-au înjurat reciproc şi s-au îmbrâncit şi că l-a tras spre baie pe inculpat apucându-l de gât şi i-a spus să se liniştească.
Martorul l-a recunoscut pe inculpatul A.L.M. din planşă fotografică.
Martorul T.C. a arătat că în data de 24 martie 2012, se afla la scara blocului împreună cu partea vătămată G.M., moment în care acesta din urmă a fost apelat de către partea vătămată M.L.M. care i-a spus că inculpatul l-a înjurat şi s-a luat de el în agenţia Super Bet. Au plecat amândoi spre agenţie, iar când a ajuns a văzut că inculpatul şi martorul A.I. stăteau la o masă, iar părţile vătămate M.L. şi I.R. stăteau la altă masă. A observat cum martorul A.I. încerca să-l calmeze pe fiul său. În momentul în care G.M. le-a întrebat pe părţile vătămate ce s-a întâmplat, inculpatul a început să devină violent şi le-a adresat injurii şi ameninţări. Inculpatul le-a reproşat că „au venit la intervenţie" şi le spunea că lui nu îi este frică. Partea vătămată G.M. i-a cerut martorului A.I. să-l calmeze pe inculpat, iar acesta îl ţinea în momentele în care încerca să se ridice de pe scaun.
Partea vătămată a mai arătat că, nu a văzut ca inculpatul să aibă un cuţit în mână deşi acesta ameninţa că îi va tăia cu cuţitul. („La un moment dat, A.L. s-a ridicat în picioare şi a vrut să vină spre noi însă a fost ţinut de tatăl său. Am văzut cum I.R. şi M.L. au fugit spre A.L. şi a pornit o încăierare. N.O. încerca să-l ţină pe fiul său. Nu am văzut să lovească vreo persoană. .. Am văzut că G.M. a mers spre acel grup cu intenţia de a-i despărţi. Nu l-a lovit pe A.L., ci s-a pus cu spatele în faţa lui pentru a-i îndepărta pe prietenii mei.")
În sfârşit, martorul a arătat că nu a văzut momentul în care victimele au fost înjunghiate, susţinând că l-a văzut pe inculpat aruncând un cuţit (briceag cu lama rabatabilă şi mâner de culoare maron închis) în grădina unui bloc din apropiere, ce a fost ridicat de organele de poliţie.
Martorul l-a recunoscut din planşă fotografică pe inculpat.
Martorul A.I. a arătat că în data de 24 martie 3012, se afla în agenţia Super Bet pentru a completa un bilet de pariuri. A observat când inculpatul a lovit cu piciorul, intenţionat, scaunul unuia dintre tinerii de la masa alăturată după care au început să-şi aducă ameninţări reciproc. Tatăl inculpatului a intervenit şi i-a potolit după care l-a luat pe inculpat şi au ieşit din sală. Ceilalţi băieţi au rămas la masele lor. La circa cinci minute, inculpatul şi tatăl său au revenit în sala de pariuri şi a reînceput scandalul luându-se din nou la ceartă. în acest timp, în sală au mai venit doi băieţi, B. (partea vătămată G.M.) şi T. (martorul T.C.), prieteni cu cei doi tineri.
Martorul a mai arătat că, părţile au continuat să se ameninţe reciproc după care s-au îndreptat către colţul din dreapta al sălii. Încăierarea a durat circa 2 - 3 minute şi nu a văzut ce s-a întâmplat. După ce s-a terminat încăierarea a văzut că trei dintre tineri erau înjunghiaţi şi au specificat că fuseseră tăiaţi de inculpat.
În sfârşit, martorul a mai arătat că în timpul primului conflict o persoană din sală a spus că inculpatul umblă cu cuţit la el.
Martora I.M.A. angajat al agenţiei de pariuri, a arătat că făcea monetarul moment în care în sală a auzit strigăte şi înjurături. A privit în acea direcţie şi a văzut că inculpatul „se înjura" cu un tânăr (partea vătămată I.R.) care stătea la prima masă din agenţie. Inculpatul a vrut să o bată pe partea vătămată însă a fost oprit de tatăl său. A auzit când partea vătămată i-a zis inculpatului „Dacă vrei să ne batem, te bat cu tot cu cuţit!" Colega sa le-a cerut celor doi tineri să iasă afară, moment în care majoritatea persoanelor au părăsit incinta. La scurt timp, în sală a revenit inculpatul cu tatăl său fiind urmat de partea vătămată care era însoţită de trei prieteni. Aceştia au început să se înjure, iar unul dintre ei i-a spus inculpatului să stea în banca lui, însă acesta l-a înjurat.
Martora a mai arătat că a văzut cele două grupuri s-au încăierat şi imediat tatăl inculpatului a strigat că a fost tăiat şi au ieşit cu toţii afară.
Martora G.S.V., angajat al agenţiei, a arătat că, în timp ce făcea monetarul, în sală a auzit strigăte şi înjurături. („Privind în sală am văzut că un tânăr (inc. A.L.M.) care se afla la masa nr. 2, împreună cu tatăl său (martorul A.I.), se certau cu un alt tânăr (I.R.) care se afla la masa nr. 1 din partea dreaptă cum se intră în sală. Am observat că bărbatul de la masa nr. 2 l-a ţinut pe fiul său să nu sară la bătaie. Văzând acestea am strigat la ei şi le-am zis să iasă afară. Aceştia au ieşit afară şi auzeam cum se certau în stradă. La scurt timp în sală s-au întors cei doi, tată şi fiu, aşezându-se iarăşi la masa nr. 2. După aceştia a intrat şi tânărul de la masa 1 cu un prieten de-al său pe care îl cunosc sub numele de M. şi alţi doi prieteni. La scurt timp tânărul de la masa nr. 2 a început iarăşi să se înjure cu tânărul de la masa nr. 1 şi prietenii săi. Tatăl tânărului de la masa 2 a încercat iarăşi să-l liniştească pe fiul său însă nu a reuşit. Acesta a continuat să înjure. Imediat a început o îmbulzeală între cele două grupuri, aceştia înghesuindu-se în peretele unde se află panourile de informaţii. Văzând aceasta, am strigat la M. să se potolească toţi, altfel apăs butonul de panică şi chem poliţia. Imediat însă l-am auzit pe tatăl tânărului de la masa nr. 2 strigând „Băi, m-ai tăiat!" Atunci toată lumea a început să iasă afară.")
A reţinut instanţa de fond că probele la care s-a făcut referire mai sus s-au coroborat cu menţiunile din procesul-verbal de vizionare a imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere din agenţie şi cu menţiunile consemnate în încheierea de şedinţă din data de 6 februarie 2013, cu ocazia vizionării aceloraşi înregistrări video.
În contextul probator analizat mai sus, Tribunalul a înlăturat, ca nesincere, atât susţinerile inculpatului, cât şi cele ale martorului A.I., potrivit cărora faptele au fost săvârşite ca urmare a provocării părţilor vătămate care au exercitat, iniţial, violenţe asupra sa.
S-a arătat de către judecătorul fondului că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele legale pentru a se reţine scuza provocării, solicitarea inculpatului de aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. fiind neîntemeiată, în condiţiile în care din întregul material probator a rezultat că inculpatul a fost iniţiatorul conflictului, provocându-le constant pe victime, conflict pe care l-a perpetuat.
Astfel, inculpatul a fost cel care le-a agresat iniţial pe cele două părţi vătămate, le-a ameninţat, iar apoi le-a provocat să-l atace, tot el fiind cel care a sărit la bătaie, fiind oprit cu greu de martorul A.I.
Chiar dacă s-ar reţine existenţa unui act provocator săvârşit de victime, în cauză nu ar fi incidente dispoziţiile legale menţionate, atâta timp cât, un asemenea act a fost precedat de provocarea din partea inculpatului care a manifestat conduita agresivă la care s-a făcut referire mai sus, un act putând fi caracterizat ca provocator numai dacă nu constituie o urmare a propriei conduite a inculpatului.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului, Tribunalul a reţinut că prin Sentinţa nr. 1141 din 29 septembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 473 din 23 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la tâlhărie, fiind arestat la data de 6 aprilie 2006 şi liberat condiţionat la 20 iulie 2010, având un rest rămas neexecutat de 409 zile.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de doi ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1154/2003 care s-a cumulat cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În raport cu această condamnare, s-a reţinut că inculpatul a săvârşit faptele deduse judecăţii în stare de recidivă postexecutorie, Tribunalul făcând aplicarea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen.
La individualizarea pedepsei, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social şi modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, precum şi persoana inculpatului, care suferă de tulburare de personalitate antisocială, care beneficiază, în mod limitat, de resursele interne necesare urmăririi şi menţinerii unui traseu pro-social, care este recidivist, manifestând perseverenţă infracţională şi care a avut o atitudine parţial sinceră pe parcursul procesului penal.
În raport cu criteriile arătate, Tribunalul s-a orientat la o pedeapsă de 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat şi deosebit de grav şi la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port fără drept de armă albă.
În raport cu gradul de pericol social al faptelor comise, Tribunalul a apreciat că în favoarea inculpatului nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuate, solicitarea sa sub acest aspect fiind neîntemeiată.
Având în vedere că faptele comise de inculpat se află în concurs real, Tribunalul a făcut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) şi 35 alin. (1) C. pen. şi a procedat la contopirea pedepselor, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., apreciind că această pedeapsă este de natură a asigura atingerea scopului preventiv prev. de art. 52 C. pen.
Procedând la soluţionarea laturii civile a cauzei, Tribunalul a reţinut următoarele:
În situaţia părţii civile I.R., Tribunalul a apreciat că daunele materiale solicitate nu au fost probate, iar daunele morale sunt întemeiate, în cuantumul sumei de 20.000 RON, această sumă fiind rezonabilă şi de natură a asigura o justă reparaţie a prejudiciului moral suferit.
În situaţia părţii civile Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, tribunalul, ţinând cont de înscrisurile aflate la dosar, Tribunalul a apreciat că despăgubirile civile solicitate sunt întemeiate în integralitatea lor.
În consecinţă, constatând în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale a inculpatului, Tribunalul - în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 1357 C. civ. - a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor la care s-a făcut referire mai sus către părţile civile, cu titlu de despăgubiri civile.
Totodată, Tribunalul a luat act că părţile vătămate M.L.M. şi G.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a formulat apel inculpatul A.L.M., criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, considerând soluţia instanţei de fond greşită, astfel după cum urmează:
- greşita încadrare juridică dată faptei, în condiţiile în care reţinerea dispoziţiilor art. 175 lit. c) C. pen. raportat la lovirea martorului A.I. şi a părţii vătămate G.M. s-a făcut formal, fără ca aceştia să fie răniţi în zone vitale, de natură a atrage calificarea juridică astfel criticată; în concluzie s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în cea prev. de art. 181 alin. (1) şi art. 181 alin. (11) C. pen.;
- soluţia instanţei de fond este greşită şi prin aceea că nu s-a reţinut circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din probele administrate a rezultat că inculpatul a fost provocat iniţial de partea vătămată;
- reindividualizarea pedepsei, prin reţinerea circumstanţelor atenuante.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală prin Decizia penală nr. 291 din 19 noiembrie 2013 a admis apelul declarat de inculpatul A.L.M. şi drept consecinţă, rejudecând, a dispus:
A desfiinţat, în parte Sentinţa penală nr. 272 din 5 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală:
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice din cea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. c) şi i) şi art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în cea prevăzută de art. 181 alin. (11) C. pen., ca nefondată.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în pedepse componente, astfel:
- 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. c) şi i) şi art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.L.M. la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe timp de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe timp de 3 ani.
A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., a computat prevenţia de la 25 martie 2012 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 1357 C. civ., a obligat pe inculpat la plata sumei de 10.000 (zece mii) RON către partea civilă I.R., reprezentând daune morale cu titlu de despăgubiri civile.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă de control judiciar a reţinut următoarele:
Potrivit art. 174 - 175 alin. (1), lit. c) C. pen., omorul săvârşit asupra soţului sau unei rude apropiate constituie infracţiunea de omor calificat şi se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.
Din analiza coroborată a întregului material probator, rezultă că inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a produce moartea persoanelor pe care le-a agresat, având în vedere că sunt mai multe părţi vătămate lovite şi agresate cu aceeaşi ocazie, iar încadrarea juridică trebuie raportată şi la obiectul pe care l-a folosit (cuţit - obiect de natură să producă moartea unei persoane), leziunile şi zonele în care au fost lovite celelalte două părţi vătămate, astfel că acest motiv de apel a fost apreciat ca nefondat şi respins ca atare.
Potrivit art. 73 alin. (1), lit. b) C. pen., constituie circumstanţe atenuante şi se raportează la condiţiile prevăzute de art. 76 C. pen., săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, cât şi probele administrate în această fază procesuală, respectiv declaraţia părţii vătămate M.L.M., care şi-a menţinut toate declaraţiile anterioare, cât şi revizionarea casetelor privind înregistrările momentului incidentului de la locul săvârşirii infracţiunii, Curtea a constatat apelul inculpatului ca întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din examinarea desfăşurării evenimentului s-a reţinut că, într-adevăr, inculpatul a acţionat sub imperiul unei puternice emoţii provocată de conduita părţii vătămate, astfel că instanţa a reţinut în favoarea acestuia dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. aplicându-i o pedeapsă în condiţiile prev. de art. 76 alin. (1), lit. a) C. pen.
Cu privire la reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., constând în aceea că inculpatul are familie şi un copil minor în întreţinere, Curtea a reţinut că faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen., prin reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., pedeapsa ce urmează a se aplica apare ca fiind suficientă pentru a îndeplini scopul acesteia, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.
În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile, Curtea analizând din oficiu soluţia atacată, a apreciat că se impune reformarea hotărârii şi pe acest aspect, ca o consecinţă a rezolvării laturii penale, prin reţinerea circumstanţei atenuante a provocării inculpatului de către partea civilă I.R.
Astfel, Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, dar nu a dovedit pretenţiile materiale, iar instanţa de fond a obligat pe inculpat la plata sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale.
Pentru cele menţionate mai sus (pe latură penală), Curtea a apreciat că acordarea de daune morale este întemeiată, însă având în vedere şi provocarea venită din partea numitului I.R., se impune reducerea cuantumului despăgubirilor civile, pentru ca suma stabilită să fie rezonabilă şi de natură a asigura o justă reparaţie a prejudiciului moral suferit, dar potrivit gradului de participaţie la săvârşirea infracţiunii.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul A.L.M.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12 decembrie 2013.
La termenul de judecată din 11 aprilie 2014 inculpatul aflat în stare de arest, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu şi-a manifestat voinţa de a-şi retrage recursul.
Faţă de această împrejurare, concluziile apărătorului inculpatului şi ale reprezentantului parchetului au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voinţă exprimată.
Astfel fiind, având în vedere dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale - potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs -, în temeiul dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen. anterior Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de inculpat.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul A.L.M. împotriva Deciziei penale nr. 291 din 19 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1311/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 119/2014. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
