ICCJ. Decizia nr. 139/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 139/2014

Dosar nr. 14867/118/2011

Şedinţa publică din 16 ianuarie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 416 din 28 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 14867/118/2011, s-a hotărât:

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., 37 lit. a) C. pen., 76 lit. a) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul M.I.R. la pedeapsa închisorii de 7 (şapte) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.; în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., 37 lit. a) C. pen., 76 lit. c) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul M.I.R. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen.:

Contopeşte pedepsele aplicate urmând ca în final inculpatul M.I.R. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen.:

Revocă suspendarea condiţionată a pedepsei de 10 (zece) luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 412/P din 22 noiembrie 2007 a Judecătoriei Mangalia ce urmează a se executa alăturat.

În final inculpatul M.I.R. - zis "I.", 12 clase, fără ocupaţie şi loc de muncă, necăsătorit, recidivist, urmează să execute pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani şi 10 (zece) luni închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen.:

Interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 rep.:

Dispune confiscarea cantităţii de 68,8 grame cannabis sigilată cu sigiliul tip M.I. 34734 conform procesului-verbal 554414 din 13 iulie 2009.

În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000 rep.:

Dispune distrugerea drogurilor confiscate.

În baza art. 191 C. proc. pen.:

Obligă pe inculpatul M.I.R. la suma de 1700 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul 230/D/P/2009 din 3 mai 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa, s-a pus în mişcare acţiunea penală şi a fost trimis în judecată inculpatul M.I.R.

S-a reţinut în sarcina inculpatului, prin actul de inculpare, că în iunie 2009 împreună cu inculpatul I.V.M. a introdus în ţară din Spania cantitatea de 350 grame rezină de cannabis iar la data de 26 iunie 2009 i-a dat lui U.B.Ş. cantitatea de 100 grame rezină de cannabis, punând-o în circulaţie iar la data de 29 iunie 2009 a fost depistat în zona poştei din mun. Mangalia deţinând cantitatea de aproximativ 70 grame rezină de cannabis, drog de risc.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin rechizitoriul 355/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa a fost trimis în judecată inculpatul I.V.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi introducere în ţară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar inculpatul M.I.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor privind introducerea în ţară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) din C. pen.; trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) din C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

La termenul de judecată din 25 noiembrie 2011, inculpatul I.V.M. a solicitat să fie judecat în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaşte învinuirile ce i se aduc prin actul de inculpare, în modalitatea reţinută, s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 489 din 12 decembrie 2011 de către Tribunalul Constanţa, formându-se totodată Dosarul nr. 14967/118/2011 în care a continuat cercetarea judecătorească a inculpatului M.I.R.

În cadrul cercetărilor efectuate în dosarul nr. 170 D/P/2009 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa (fost 70 D/P/2009 al Biroului Teritorial Constanţa), la data de 16 mai 2009 lucrătorii de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că o persoană neidentificată, desfăşoară activităţi de trafic de droguri de risc pe raza municipiului Mangalia. Inculpatul M.I.R. a locuit împreună cu inculpatul I.V.M. timp de doi ani şi având în vedere că din cauza unui incendiu au pierdut o parte din bunuri, fiind necesare resurse financiare pentru renovarea apartamentului din Mangalia, cei doi s-au hotărât să plece în Spania, unde locuia mama inculpatului M.I.R. şi de unde intenţionau să cumpere cannabis pe care apoi să îl trimită în ţară, în vedere vânzării.

Organelor de cercetare penală le-au parvenit informaţii potrivit cărora inculpatul M.I.R. urmează a se deplasa în Spania pentru a aduce o cantitate de cannabis, în vederea vânzării, ce urma a fi pusă în circulaţie spre vânzare, astfel că, prin ordonanţa nr. 9/A/2009 din 23 iunie 2009 a Serviciului Teritorial Constanţa din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, s-a autorizat în cauză, pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere din data de 23 iunie 2009 şi până la 22 iulie 2009, investigatorul sub acoperire "G.R." şi colaboratorul acestuia "I.M.", în vederea probării activităţii infracţionale.

În vederea achiziţionării drogurilor, inculpatul M.I.R. i-a solicitat vărului său U.B.Ş., suma de 1000 euro, acesta fiind de acord şi transmiţând prin serviciul Money Gram suma de 950 euro, sumă din care inculpatul urma să achiziţioneze pentru vărul său, haşiş de 150 euro, în vederea consumului.

Inculpatul M.I.R. a ridicat suma de bani de la Oficiul Money Gram al B.C.R. din Oradea, aşa cum rezultă din adresa nr. 22605 din 18 iunie 2010 a unităţii bancare mai sus menţionate şi înscrisurile ataşate, după care a plecat în Spania unde mama lui lucra de mai mulţi ani. Aici s-a întâlnit cu o cunoştinţă, zisă "S.", care i-a procurat cantitatea de 350 grame rezină de cannabis. Ulterior, în Spania a venit şi inculpatul I.V.M. şi împreună au trimis în România coletul cu rezina de cannabis, expeditor trecându-l pe B.A.I.

Înainte de a se întoarce în România, inculpatul M.I.R. i-a lăsat lui "S." o sumă de bani pentru a-i procura şi trimite în ţară o altă cantitate de droguri de risc, aşa cum rezultă din declaraţiile celor doi învinuiţi, dar şi din convorbirea din data de 23 iunie 2009 interceptată şi înregistrată în baza ordonanţei provizorii nr. 230 D/P/2009 din 23 iunie 2009, purtată de la numărul X de M.I.R.

Inculpaţii s-au întors în ţară pe data de 22 iunie 2009 şi s-au deplasat în Bucureşti la numitul B.A.I., căruia i-au cerut buletinul pentru a ridica coletul cu cantitatea de 350 grame rezină de cannabis, spunându-i acestuia că au trimis un pachet din Spania pe numele lui, fără însă să-i aducă la cunoştinţă despre conţinut. Cei doi inculpaţi au ridicat coletul cu drogurile, iar învinuitul I.V.M. a plecat singur la Mangalia.

La data de 26 iunie 2009 inculpatul M.I.R. s-a deplasat în Mun. Bacău, unde s-a întâlnit cu U.B.Ş. şi împreună au mers la locuinţa acestuia din urmă din localitatea Buhuşi. Inculpatul M.I.R. i-a înmânat vărului lui 100 grame de rezina de cannabis din cantitatea introdusă în ţară din Spania, conform înţelegerii stabilite în momentul când i-a împrumutat suma de 950 euro. Ulterior, acesta a revenit în Mangalia, unde îl aşteptau tatăl lui, M.R.D. şi inculpatul I.V.M.

La data de 29 iunie 2009, organele de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, i-au depistat în flagrant pe inculpaţi asupra primului fiind găsită cantitatea de 0,7 grame rezină de cannabis. În apropierea locului unde au fost depistaţi în flagrant cei doi inculpaţi a fost identificat şi învinuitul M.R.D., tatăl învinuitului M.I.R., asupra căruia a fost găsită cantitatea de 69,5 grame rezină de cannabis. Cu privire la cantitatea de droguri găsită asupra învinuitului M.R.D., s-a stabilit că aceasta îi fusese înmânată de fiul lui, fără să-i spună despre natura substanţei, el ştiind că este pucioasă. Atât rezina de cannabis găsită asupra învinuitului M.R.D., cât şi asupra tatălui lui, a fost deţinută de M.I.R. pentru a o vinde colaboratorului sub acoperire "I.M.", provenind din cantitatea introdusă în ţară din Spania.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 554414 din 3 iulie 2009 al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor, din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa rezultă următoarele: proba nr. 1, este constituită din 69,5 grame rezină de cannabis; proba nr. 2 este constituită din 0,7 grame rezină de cannabis.

Rezina de cannabis face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Cantitatea de 68,1 grame rezină de cannabis rămasă în urma analizelor de laborator a fost ridicată şi predată la I.G.P.R. - Direcţia cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă, conform dovezii seria H nr. 0001813 din 13 octombrie 2009.

În declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul M.I.R. a susţinut că nu îşi menţine declaraţiile anterioare, nu recunoaşte introducerea în ţară a cantităţii de 350 grame cannabis; este real că a mers în Spania pentru 2 săptămâni dar scopul a fost turistic; împrumutul sumei de 1000 euro s-a făcut pentru acea excursie şi urma a fi restituită suma din preţul apartamentului pe care ulterior l-a şi vândut; s-a întâlnit cu inculpatul I.V.M. în Spania dar nu ştia ca acesta să fi achiziţionat droguri; s-a întâlnit acolo cu o cunoştinţă poreclită S. pe care l-a şi împrumutat cu suma de 100 euro, nu cunoaşte ce urma să facă acela cu banii; l-a rugat pe B.A.I. să îi împrumute buletinul pentru că trebuia să ridice un pachet cu dulciuri, haine şi piese de calculator; tatăl său a minţit atunci când a susţinut că inculpatul îi predase acea cantitate de 0,767 grame cannabis spunând că e cannabis.

Martorul M.R.D. a încercat să susţină în parte nevinovăţia fiului său, nerecunoscând în faţa instanţei că primise de la acesta cannabis, însă nu a oferit nicio explicaţie logică privind cauza pentru care a fost găsit în apropierea locului de întâlnire fixat cu inculpaţii şi de ce avea droguri asupra sa, acesta susţinând doar că nu îşi aminteşte motivul datorită consumului de alcool şi traumatismelor suferite anterior.

Susţinerile inculpatului sunt în mod cert şi evident infirmate de probatoriul administrat în cauză: procesul-verbal de depistare în flagrant din 29 iunie 2009 întocmit de lucrătorii de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa; procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 554386 din 20 mai 2009 al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor, din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, în copie conformă cu originalul; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 554414 din 3 iulie 2009 al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor, din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa; adresa nr. 226051 din 18 iunie 2010 a B.C.R. SA şi înscrisurile ataşate acesteia, toate în copie conformă cu originalul; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 554413 din 6 iulie 2009 al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor, din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, în copie conformă cu originalul; declaraţiile învinuitului M.R.D.; declaraţia martorului B.A.I. (care prin declaraţia dată la data de 23 martie 2012 a menţinut cele susţinute anterior, în cursul urmăririi penale), declaraţiile inculpatului I.V.M. prin care a recunoscut faptele, în maniera prezentată în actul de inculpare.

Fapta inculpatului M.I.R., constând în aceea că în cursul lunii iunie 2009 împreună cu I.V.M. a introdus în ţară din Spania cantitatea de 350 grame rezină de cannabis, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului M.I.R., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la data de 26 iunie 2009 s-a deplasat în localitatea Buhuşi, Jud. Bacău, la numitul U.B.Ş., căruia i-a înmânat cantitatea de aproximativ 100 grame rezină de cannabis, pe care a pus-o în circulaţie, efectuând astfel operaţiuni ilicite cu droguri de risc, iar la data de 29 iunie 2009 a fost depistat în zona poştei din Mun. Mangalia, Jud. Constanţa deţinând cantitatea de aproximativ 70 grame rezină de cannabis, drog de risc, pentru a o pune în circulaţie, prin vânzare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.

La alegerea şi individualizarea sancţiunilor aplicate instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. privind natura şi gravitatea infracţiunilor cercetate, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, pericolul social concret analizat prin raportare la circumstanţele reale ale faptei (cantitatea mare de droguri, modalitatea concretă în care le-a introdus în ţară, folosind actul de identitate şi implicând o persoană care nu avea nicio legătură cu acţiunea sa), faţă de relaţiile sociale cărora le-a adus atingere privind sănătatea publică şi efectul deosebit de nociv asupra unui segment de consumatori, reacţia opiniei publice, sentimentul de temere resimţit de colectivitate faţă de fenomenul traficului de droguri, ce impune o reacţie fermă din partea organelor judiciare în scopul controlării şi stopării acestuia, având în vedere că persoanele ce devin în genere victimele consumului de droguri sunt tinere şi nu au maturitatea necesară înţelegerii consecinţelor deosebit de distructive ale acestor substanţe asupra organismului, faţă de datele ce caracterizează persoana inculpatului [24 de ani; fără ocupaţie şi loc de muncă; recidivist postcondamnatoriu ca urmare a condamnării sale prin Sentinţa penală nr. 412 din 22 noiembrie 2007 emisă de Judecătoria Mangalia, la 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru infracţiunile prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 217 alin. (4) C. pen., stare ce impune aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen.].

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. având în vedere vârsta tânără a inculpatului şi imaturitatea sa, ce au creat premisele unei evaluări superficiale a consecinţelor faptelor comise şi un proces decizional superficial anterior luării hotărârii infracţionale. Reţinând aplicarea circumstanţei atenuante, va scădea conform art. 76 lit. a) C. pen. limitele de pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.

Având în vedere că infracţiunile au fost comise înainte de aplicarea unei pedepse definitive pentru una dintre aceste fapte comise, urmează a constata că sunt aplicabile dispoziţiile privind concursul de infracţiuni şi a face aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., contopind pedepsele în cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., va revoca suspendarea condiţionată a pedepsei de 10 (zece) luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 412/P din 22 noiembrie 2007 a Judecătoriei Mangalia ce urmează a se executa alăturat.

În final inculpatul M.I.R. va urma să execute pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani şi 10 (zece) luni închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Împotriva Sentinţei penale nr. 416 din 28 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 14867/118/2011, în termen legal, a declarat apel inculpatul M.I.R., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 40/P din 21 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul M.I.R. împotriva Sentinţei penale nr. 416 din 28 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 14867/118/2011.

În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând, dispune:

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.I.R. la pedeapsa principală de 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la introducere în ţară de droguri de risc.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost aplicată, inculpatului M.I.R. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A fost adăugată pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată inculpatului M.I.R. prin Sentinţa penală nr. 412/P din 22 noiembrie 2007 a Judecătoriei Mangalia, la fiecare din pedepsele de 6 ani şi 6 luni închisoare [aplicată prin prezenta decizie pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000] şi 2 ani şi 10 luni închisoare [stabilită de prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000], rezultând pedepsele de 7 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani şi 8 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele principale de 7 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani şi 8 luni închisoare şi pedepsele complementare stabilite pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi aplică inculpatului M.I.R. pedeapsa principală cea mai grea de 7 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Pedeapsa se execută în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Fiindu-i aduse la cunoştinţă prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul M.I.R. a dat declaraţie la instanţa de apel, la termenul de judecată din data de 19 februarie 2013.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti la instanţa de apel au fost audiaţi martorii I.V.M. şi G.R.

Examinând sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu, conform art. 378 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea a apreciat că apelul declarat de inculpatul M.I.R. este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate în susţinerea prezentei căi de atac.

S-a constatat că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe şi vinovăţia inculpatului, pronunţând în mod judicios o soluţie de condamnare, fiind îndeplinite cerinţele art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală şi pe parcursul cercetării judecătoreşti a rezultat că inculpatul M.I.R. şi martorul I.V.M. sunt prieteni şi au locuit împreună timp de doi ani. Întrucât aveau nevoie de resurse financiare pentru renovarea apartamentului din Mangalia, ce fusese deteriorat într-un incendiu, cei doi s-au hotărât să plece în Spania, pentru a cumpăra rezină de cannabis, pe care să o vândă în România.

Inculpatul M.I.R. a ridicat suma de bani de la Oficiul Money Gram al B.C.R. din Oradea, astfel cum rezultă din adresa nr. 22605 din 18 iunie 2010 a unităţii bancare şi înscrisurile ataşate, după care a plecat în Spania unde mama lui lucra de mai mulţi ani. Aici s-a întâlnit cu o cunoştinţă, zisă S., care a procurat cantitatea de 350 grame rezină de cannabis. Ulterior, în Spania a venit şi inculpatul I.V.M. Cei doi au locuit o perioadă în Spania la mama inculpatului M.I.R., drogurile fiind păstrate de numitul S. la locuinţa sa. La indicaţia inculpatului M.I.R. şi martorului I.V.M., S. a pus drogurile într-un colet, pe care l-a predat la o firmă de curierat, expediind coletul în România pe numele lui B.A.I.

Inculpatul şi martorul I.V.M. s-au întors în ţară la data de 22 iunie 2009 şi s-au deplasat în Bucureşti la martorul B.A.I., căruia i-au cerut buletinul pentru a ridica coletul cu cantitatea de 350 grame rezină de cannabis, spunându-i acestuia că au trimis un pachet din Spania pe numele lui, fără însă să-i aducă la cunoştinţă despre conţinut. Cei doi au ridicat coletul cu drogurile din municipiul Bucureşti, iar martorul I.V.M. a plecat singur la Mangalia.

La data de 26 iunie 2009 inculpatul M.I.R. s-a deplasat în municipiul Bacău, unde s-a întâlnit cu vărul său, U.B.Ş. şi împreună au mers la locuinţa acestuia din urmă din localitatea Buhuşi. Inculpatul M.I.R. i-a înmânat vărului lui 100 grame de rezină de cannabis din cantitatea introdusă în ţară din Spania, conform înţelegerii stabilite în momentul când i-a împrumutat suma de 950 euro. Ulterior, acesta a revenit în Mangalia, unde îl aşteptau tatăl lui, M.R.D. şi inculpatul I.V.M.

La data de 29 iunie 2009, organele de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, i-au depistat în flagrant pe inculpatul M.I.R. şi martorul I.V.M., asupra primului fiind găsită cantitatea de 0,7 grame rezină de cannabis. În apropierea locului unde au fost depistaţi în flagrant cei doi inculpaţi a fost identificat şi numitul M.R.D., tatăl inculpatului M.I.R., asupra căruia a fost găsită cantitatea de 69,5 grame rezină de cannabis. Cu privire la cantitatea de droguri găsită asupra numitului M.R.D., s-a stabilit că aceasta îi fusese înmânată de fiul lui, fără să-i spună despre natura substanţei, el ştiind că este pucioasă. Atât rezina de cannabis găsită asupra învinuitului M.R.D., cât şi asupra tatălui lui, a fost deţinută de M.I.R. pentru a o vinde colaboratorului sub acoperire I.M., provenind din cantitatea introdusă în ţară din Spania.

Deşi în prima declaraţie dată la urmărire penală inculpatul M.I.R. a recunoscut comiterea faptelor, în declaraţiile ulterioare, pe parcursul cercetării judecătoreşti, şi-a schimbat poziţia procesuală, susţinând că drogurile au fost cumpărate din localitatea Vama Veche de către I.V.M. A revenit ulterior, arătând că acel colet a fost expediat de el sau de I.V.M., dar nu conţinea droguri, pentru ca, în final, în susţinerea motivelor de apel să nu mai conteste existenţa faptelor sau vinovăţia.

S-a constatat astfel că mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală şi în faza de cercetare judecătorească dovedesc, în afara oricărui dubiu, vinovăţia inculpatului M.I.R. Relevante în acest sens sunt procesul-verbal de depistare în flagrant din data de 29 iunie 2009 întocmit de lucrătorii de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa; procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 554386 din 20 mai 2009 al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor, din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 554414 din data de 03 iulie 2009 al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor, din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa; adresa nr. 226051 din 18 iunie 2010 a B.C.R. SA şi înscrisurile ataşate acesteia; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 554413 din data de 06 iulie 2009 al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor, din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa; declaraţiile martorilor B.A.I. şi I.V.M., declaraţia martorului cu identitate protejată G.R.

Martorul cu identitate protejată G.R., care în anul 2009 a fost autorizat să desfăşoare activităţi în calitate de investigator sub acoperire în cauza privind pe inculpatul M.I.R., a confirmat că inculpatul M.I.R. şi I.V.M. s-au deplasat în Spania pentru a procura o cantitate de rezină de cannabis, au expediat în România un colet conţinând droguri, pe numele unei alte persoane, fiind depistaţi în flagrant în timp ce le ofereau spre vânzare pe raza municipiului Mangalia.

Totodată, martorul I.V.M. a relatat că a hotărât împreună cu inculpatul M.I.R. să cumpere droguri din Spania. După ce a împrumutat 1000 euro de la vărul său, U.B.Ş., inculpatul M.I.R. a plecat în Spania, iar după aproximativ o lună a plecat şi el. Când a ajuns în Spania, era deja cumpărată cantitatea de aproximativ 500 grame rezină de cannabis, pe care S. a pus-o într-un colet, pe care l-a predat la o firmă de curierat. Coletul a fost expediat pe numele lui B.A.I. (aspect confirmat de martor), fiind ridicat de cei doi la revenirea în ţară.

Aşadar, în acord cu opinia primei instanţe, instanţa de apel a apreciat că declaraţia inculpatului M.I.R. dată în faza de urmărire penală, în care acesta a recunoscut comiterea faptelor în modalitatea descrisă mai sus, este conformă realităţii, întrucât se coroborează cu toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Hotărârea primei instanţe urmează a fi reformată sub aspectul încadrării juridice dată infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Se remarcă astfel că, deşi ansamblul probator administrat în cauză a reliefat, ca situaţie de fapt, împrejurarea că rezina de cannabis a fost procurată, la iniţiativa inculpatului M.I.R. şi a martorului I.V.M., de către numitul S., care a pus drogurile într-un colet, pe care l-a expediat în România, la numele expeditorului şi destinatarului fiind menţionat martorul B.A.I., inculpatul M.I.R.. a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă în calitate de autor al infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 constă în introducerea sau scoaterea din ţară (...) de droguri de risc, fără drept.

În timp ce autorul desfăşoară o activitate de executare directă şi nemijlocită a faptei, ca formă a participaţiei penale, instigarea constă în determinarea unei persoane, cu intenţie, prin orice mijloace, să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

Din declaraţiile martorului I.V.M. şi inculpatului M.I.R., date în faza de urmărire penală, a rezultat că la îndemnul acestora, numitul S. a procurat droguri din Spania, le-a pus într-un colet şi le-a expediat în România, însă nu pe numele inculpatului M.I.R., ci expeditor şi destinatar fiind B.A.I. La întoarcere în ţară, cei doi a ridicat coletul din municipiul Bucureşti.

Prin urmare, contribuţia inculpatului M.I.R. nu realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, care s-a consumat în momentul trecerii frontierei de stat a României, ţinând seama că acesta nu a desfăşurat o activitate de executare directă a faptei incriminate de dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Pentru aceste considerente, instanţa de apel a reţinut că acţiunile inculpatului M.I.R. îmbracă forma instigării, de natură să atragă incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Nu poate fi primită solicitarea procurorului privind reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 10 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, întrucât, pe de o parte, actele materiale ce realizează conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni nu fac obiectul judecăţii, iar pe de altă parte, s-a încălca principiul neagravării situaţiei apelantului în propria cale de atac, instituit prin dispoziţiile art. 372 C. proc. pen.

Se impune ca în cadrul procesului de individualizare a pedepsei instanţa să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă şi, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conţinut, în vederea stabilirii pedepsei corespunzătoare pentru reeducarea inculpatului. În acest context se impune, pe de o parte, a se acorda atenţia cuvenită circumstanţelor reale de săvârşire a faptei, iar pe de altă parte, instanţa de control judiciar se opreşte în cadrul acestei analize şi asupra elementelor ce caracterizează persoana inculpatului, reţinând că acesta este tânăr, în vârstă de 24 de ani, recidivist, a manifestat o atitudine parţial sinceră pe parcursul procesului penal, criterii ce vor fi valorificate la nivelul dozării pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Infracţiunea de instigare la introducerea în ţară de droguri de risc prezintă un grad de pericol social crescut, ce rezultă din atingerea adusă relaţiilor sociale ce privesc sănătatea fizică şi psihică a persoanelor, contextul în care se reţine comiterea faptei, cantitatea mare de droguri, urmările negative ale consumului de droguri ce se puteau produce asupra sănătăţii fizice şi psihice a persoanelor, impactul deosebit pe care îl are săvârşirea unei astfel de infracţiuni asupra opiniei publice, în contextul creşterii frecvenţei consumului ilicit de droguri mai ales în rândul tinerilor.

În consecinţă, inculpatul M.I.R. a fost condamnat la pedeapsa principală de 6 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, menţinând aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., ce nu pot fi înlăturate în calea de atac exercitată exclusiv de către inculpat.

Cu privire la motivele de apel invocate de inculpat, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispoziţiile art. 72 C. pen., evidenţiind gradul de pericol social al faptei comise, prin prisma circumstanţelor reale, dar şi a circumstanţelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât şi a celor ce vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminenţă a vreunuia din criteriile arătate, precum şi consecinţele pedepsei şi a modalităţii de executare privative de libertate, prin prisma funcţiilor unei asemenea sancţiuni.

Pentru a-şi îndeplini funcţiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei şi naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei. Funcţiile de constrângere şi reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Instanţa de apel, în baza propriei analize, faţă de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei, a apreciat că nu se impune a se da curs celor susţinute, în cadrul procesului de individualizare a pedepsei instanţa urmând să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă şi, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conţinut, în vederea stabilirii pedepsei corespunzătoare pentru reeducarea inculpatului.

Contextul în care se reţine comiterea infracţiunii deduse judecăţii, relaţiile sociale lezate, impactul negativ al faptei asupra opiniei publice, denotă un grad ridicat de pericol social al faptei.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul a mai intrat în conflict cu legea penală, săvârşind prezenta infracţiune în termenul de încercare, fiind anterior condamnat pentru comiterea unei fapte penale contra patrimoniului, aspect ce confirmă faptul că acesta nu şi-a corectat conduita în sensul respectării normelor de drept şi nu a conştientizat urmările socialmente periculoase ale faptelor comise, dând dovadă de perseverenţă infracţională, iar clemenţa acordată anterior şi-a dovedit ineficienţa în reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni

Referatul de evaluare relevă aspecte negative privitoare la persoana inculpatului, reţinându-se că acesta este cunoscut cu conduite nepotrivite, adoptate odată cu împlinirea vârstei majoratului (consum de alcool, provocare de scandal, consum de droguri şi jocuri de noroc, fiind amendat în câteva rânduri), nu conştientizează consecinţele faptelor penale comise anterior, considerându-se doar o victimă a abuzurilor organelor judiciare, nu regretă conduita infracţională promovată şi pare resemnat cu posibilitatea de a petrece următorii ani din viaţă în închisoare, demonstrează nepăsare faţă de situaţia sa juridică, nu manifestă interes pentru activităţi lucrative. S-a concluzionat, raportat la lipsa resurselor personale pozitive, că procesul de responsabilizare a inculpatului este unul destul de anevoios

Pentru considerentele anterior arătate, ţinând seama de modalitatea de comitere a faptelor şi persoana inculpatului, care nu şi-a asumat consecinţele faptelor comise, s-a apreciat că pedeapsa rezultantă, cu executare în regim de detenţie, reprezintă o pedeapsă proporţională şi va determina în conştiinţa inculpatului respectarea valorilor sociale şi a normelor de drept, în vederea unei reinserţii sociale reale.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul M.I.R..

Motivele de recurs au fost susţinute oral de către apărătorul desemnat din oficiu, cu ocazia dezbaterilor la termenul fixat pentru judecarea cauzei, 16 ianuarie 2014.

Recurentul inculpat, prin apărătorul din oficiu a solicitat reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, prin reducerea cuantumului acesteia, invocând temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost pronunţată la data de 21 martie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2013). .

În acest caz, decizia atacată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ sus-menţionat; trebuie precizat că în speţa dedusă judecăţii nu pot fi aplicate dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege (referitoare la aplicarea în continuare a cazurilor de care prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării), întrucât acestea vizează exclusiv cauzele penale aflate la data intrării în vigoare a legii, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului.

Prin Legea nr. 2/2013, unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, controlul judiciar realizat prin intermediul recursului restrângându-se şi limitându-se doar la chestiuni de drept.

Raportându-se la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, deşi recurentul inculpat a invocat ca şi temei de casare dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., susţinerile în sensul că pedeapsa aplicată este mult prea mare se puteau circumscrie cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., însă acest caz de casare a fost modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în cauza dedusă judecăţii, recurentul inculpat a criticat hotărârea pronunţată de instanţa de apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, considerată prea mare în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptei şi datele sale personale, situaţie exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului, potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Faţă de considerentele arătate mai sus, nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din acelaşi cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.R. împotriva Deciziei penale nr. 40/P din 21 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la piaţa sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 1387/2014. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 140/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... →

ICCJ. Decizia nr. 139/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 139/2014. Penal