ICCJ. Decizia nr. 1422/2014. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1422/2014

Dosar nr. 4809/89/2010*

Şedinţa publică din 23 aprilie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 140 din 06 iulie 2011, Tribunalul Vaslui a dispus condamnarea inculpaţilor:

- P.C.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- D.D., administrator la SC R. SRL Huşi, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- Ţ.N., recidivist, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 368 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 222 din 15 aprilie 2005 a Judecătoriei Huşi, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată inculpatului Ţ.N. în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

- F.N.A., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe durata executării pedepselor s-a interzis inculpaţilor P.C.M., D.D., Ţ.N. şi F.N.A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a confiscat de la inculpatul D.D. un autoturism marca O., cu privire la care prin ordonanţa procurorului din 21 februarie 2008 s-a dispus măsura sechestrului asigurător, bunul aflându-se în custodia I.P.J. Vaslui, măsură pe care instanţa o menţine până la rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a luat act că părţile vătămate constituite părţi civile M.C., M.A. şi B.P.C. au renunţat la pretenţiile civile formulate faţă de inculpaţi.

Au fost admise acţiunile civile formulate de părţile vătămate constituite părţi civile şi obligă inculpaţii P.C.M., D.D., Ţ.N. şi F.N.A. să achite, în solidar, părţilor civile, următoarele sume: - O.M.D. suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale; - F.M.V. suma de 3.000 euro, din care 1.500 euro reprezintă despăgubiri materiale şi 1.500 euro daune morale; - T.A.C. suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale; - F.A.I. suma de 3.000 euro cu titlu de daune materiale şi morale; - T.P. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile; - C.T. suma de 2.000 euro, din care 1.000 euro daune morale şi 1.000 euro despăgubiri civile; - S.I. suma de 2.000 euro din care 1.000 euro despăgibiri civile şi 1.000 euro daune morale; - C.C. 2.000 euro cu titlu de daune morale; - M.V. suma de 1.000 euro cu titlu de daune materiale; - P.C. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile; - R.G. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale; - V.V. suma de 3.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale; - C.D. suma de 3.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale; - D.E. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale; - P.G. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale; - D.V. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale; - S.I. suma de 1000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale;- S.C. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale; - S.D. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale; - H.V., suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale; - S.G., suma de 2.000 euro reprezentând daune morale; - S.I. suma de 2.000 euro reprezentând daune morale; - H.C. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile; - Ţ.G.A. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile şi daune morale; - M.I. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale; - G.C. suma de 3.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii Ţ.N. şi F.N.A. la câte 1.700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi inculpaţii P.C.M. şi D.D. la câte 1.500 RON cu acelaşi titlu. Suma de 400 RON reprezentând onorarii pentru avocaţii din oficiu asiguraţi inculpaţilor Ţ.N. şi F.N.A. şi 4.350 RON reprezentând onorarii pentru avocaţii din oficiu asiguraţi persoanelor vătămate se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Prin rechizitoriul întocmit la data de 25 aprilie 2008 în Dosarul nr. 1/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vaslui s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor Ţ.N., F.N.A., D.D., P.C.M. şi Ţ.M., fiecare din ei pentru săvârşirea a câte o infracţiune de trafic de persoane în formă calificată şi continuată prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni în forma prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., ambele infracţiuni aflate în concurs real conform art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru inculpatul Ţ.N. s-a reţinut în plus şi starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. în care s-au săvârşit faptele întrucât prin sentinţa penală nr. 452 din 23 iunie 2006 a Judecătoriei Huşi, rămasă definitivă, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 2 luni închisoare neexecutată.

Prin sentinţa penală nr. 392 din 10 septembrie 2008, Tribunalul Vaslui, în temeiul dispoziţiilor art. 332 alin. (2) rap. la art. 300 alin. (2) C. proc. pen. a dispus restituirea cauzei privind pe inculpaţii Ţ.N., F.N.A., D.D., P.C.M. şi Ţ.M. la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vaslui pentru refacerea urmăririi penale.

A fost respinsă cererea formulată de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vaslui privind arestarea preventivă a inculpaţilor Ţ.N. şi P.C.M.

A fost menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa procurorului nr. 1/D/P/2008 din 21 februarie 2008 asupra autoturismului marca O., culoare alb, an de fabricaţie 2002, deţinător D.D.

Sentinţa penală nr. 392 din 10 septembrie 2008 a Tribunalului Vaslui a rămas definitivă, prin decizia penală nr. 556 din 23 octombrie 2008 a Curţii de Apel laşi, prin respingerea recursului formulat de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vaslui.

Prin rechizitoriul nr. 1/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vaslui, întocmit la data de 16 noiembrie 2010 şi înregistrat pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 4809/89/2010, la data de 30 noiembrie 2011, au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii Ţ.N., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., F.N.A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., D.D., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi P.C.M., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Au fost interogaţi inculpaţii:D.D., care nu a recunoscut săvârşirea faptelor, motivând că el nu a contactat nicio persoană pentru a o îndemna să meargă în Italia la cules de mandarine. Nu a făcut el comandă pentru cele două taxiuri care au mers în comuna O. şi care au transportat persoanele care urmau să plece în Italia. S-a deplasat împreună cu Ţ.N. şi F.N.A. întrucât vroia să vorbească cu inculpatul P.C. pentru a-i aduce din Italia un scuter. A mers împreună cu Ţ.N. şi F.N.A. în comuna B., însă a făcut acest lucru doar pentru a-l transporta pe Ţ.N. cu maşina lui.

Ţ.N., nu a recunoscut săvârşirea faptelor şi a susţinut că el a fost rugat de D.D. să caute persoane care doresc să meargă în Italia la cules de portocale. Tot D.D. i-ar fi spus că cei care mergeau în Italia ar fi primit câte 800 euro pe lună şi ar fi beneficiat de transport, cazare şi masă gratuită. A mers împreună cu D.D. şi F.N.A. în comuna B., iar celor adunaţi Ie-a vorbit atât el, cât şi D.D. despre condiţiile de plecare şi de muncă în Italia, i-a îndemnat pe cei doritori şi Ie-a prezentat condiţiile bune de muncă pe care le vor avea în Italia pentru că aşa îi spusese D.D. A însoţit şi el la un transport persoanele care au mers în Italia, însă a făcut acest lucru la solicitarea lui D.D. care l-a rugat să meargă în Italia pentru a-i aduce un scuter.

P.C.M. nu a recunoscut săvârşirea faptelor. A susţinut că el se ocupa doar de transportul persoanelor doritoare să meargă la muncă în Italia. A fost contactat de o persoană din Huşi care i-a solicitat să facă un transport în Italia. El a încheiat un contract de transport cu o firmă din Cluj, iar costul transportului a fost achitat de cei care au venit din Huşi. Călătorii au coborât la destinaţie, însă el nu a avut nicio discuţie cu patronii italieni şi nu s-a ocupat de plasarea forţei de muncă.

F.N.A. nu a recunoscut săvârşirea faptelor. A auzit întâmplător despre condiţiile de lucru din Italia şi a spus şi el altor persoane. A obţinut numărul de telefon al inculpatului P.C. de la martora A.M. A vorbit cu inculpatul P.C. la telefon şi acesta i-a spus care sunt condiţiile de lucru în Italia şi au stabilit data plecării. A mers şi el cu D.D. şi cu Ţ.N. până la Piatra Neamţ însă numai pentru a vorbi cu inculpatul P.C. A mers şi până în comuna B. cu D.D. şi cu Ţ.N., însă doar i-a însoţit pe aceşti şi nu a făcut nimic pentru a contacta sau recruta persoane care să meargă la muncă în Italia.

Au fost audiaţii martorii: R.M. - a susţinut martorul că a fost contactat de Ţ.N., care i-a spus că are locuri de muncă în Italia. L-a transportat pe Ţ.N. în comuna B. Pe timpul deplasării, inculpatul i-a spus că merge să caute oameni care să meargă la lucru în Italia. Inculpatul i-a spus şi care erau condiţiile de plecare şi de muncă în Italia. Inculpatul i-a promis că o să-i dea 100 euro pentru că l-a ajutat şi i-a cerut să îl aştepte în ziua în care cei recrutaţi au plecat cu autocarul la Piatra Neamţ. Inculpatul însă nu s-a mai prezentat să îi dea banii; M.A. - a susţinut martorul că a aflat de la F.N.A. despre posibilitatea de a pleca la muncă în Italia şi care erau condiţiile. A plecat cu autocarul la Piatra Neamţ de unde au fost preluaţi de inculpatul P.C. Acesta ştia unde trebuie să meargă şi ce trebuiau să facă oamenii care erau transportaţi în Italia. În Italia au lucrat în condiţii inumane, în sensul că locuiau în camere neîncălzite, fără lenjerii şi cu un program de lucru între orele 07.00 şi până la orele 18.00.; Ţ.M. - a aflat de la inculpatul D.D. despre condiţiile de lucru din Italia şi a comunicat celor care doreau să plece, numărul de telefon al lui D.D. şi l-au contactat personal; T.P.E. - fiul său, T.P., a plecat în Italia să muncească şi când a aflat că nu are bani să se întoarcă acasă, i-a trimis 150 euro pentru a putea veni acasă. Când acesta a ajuns acasă i-a spus că a fost chinuit, a muncit în condiţii grele şi nu a fost plătit; B.V. - l-a contactat personal pe inculpatul P.C. şi l-a întrebat dacă mai sunt locuri de muncă în Italia. Acesta i-a răspuns afirmativ şi i-a precizat şi condiţiile de plecare şi de lucru în Italia. Au stabilit împreună şi condiţiile de plecare, iar inculpatul P.C. i-a mai spus că va trebui să achite suma de 120 euro pentru transport, însă plata o va face după două săptămâni de muncă în Italia. Când au ajuns în Italia, inculpatul P. îi împărţea în grupuri de câte 5 şi îi lăsa la diferiţi prieteni de-ai lui cu care se cunoştea. Au fost cazaţi în camere neîncălzite şi în care erau doar paturi şi saltele, fără lenjerie. Lucrau zilnic, inclusiv duminica, de dimineaţa până seara; B.P.C. - Ţ.N. Ie-a spus că are nevoie de oameni pentru că ştie pe cineva care îi poate duce la muncă în Italia. Ţ.N. a venit acasă la el cu taxiul şi l-a transportat apoi în comuna S., contravaloarea cursei fiind achitată de inculpat. Tot cu taxiul a fost transportat la Piatra Neamţ unde a fost preluat de P.C. şi transportat în Italia. P.C. i-a lăsat la un patron, unde au fost cazaţi în condiţii mizere, iar de mâncare le dădeau când îşi aduceau aminte. A lucrat timp de o lună, zilnic, de dimineaţa până seara şi nu a fost plătit.

La solicitarea inculpatului P.C., au fost audiaţi martorii M.L., B.L.C., H.L., B.U.C., L.S.G. Rezultă din declaraţiile acestor martori că au călătorit de mai multe ori cu maşina condusă de către inculpat în Italia, au achitat de fiecare dată contravaloarea cursei şi au fost lăsaţi la destinaţie. Nu au auzit martorii ca inculpatul să se ocupe cu plasarea forţei de muncă în Italia şi nici despre persoane care să fi fost obligate să muncească în Italia fără să fi fost plătite.

Inculpatul D.D. a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că este un cetăţean bun, a achitat toate taxele pe care le datorează şi că este un bun familist, un om liniştit care nu a creat probleme în comunitate.

Inculpatul P.C.M. a depus la dosar o licenţă de transport din care rezultă că este autorizat să desfăşoare activităţi de transport rutier public.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

În perioada octombrie-noiembrie 2007 inculpaţii P.C.M.,Ţ.N., D.D., F.N.A. au recrutat personal sau prin intermediul altor persoane victime de pe raza judeţului Vaslui şi respectiv laşi şi prin promisiuni de găsirea unui loc de muncă în Italia bine plătit şi condiţii de muncă şi salarizare corespunzătoare, le-au transportat în Italia, unde le-au exploatat prin muncă.

Inculpatul P.C.M., care locuieşte în municipiul Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, le-a propus inculpaţilor Ţ.N., F.N.A. şi D.D., care au domiciliile în municipiul Huşi, judeţul Vaslui, să caute persoane care doreau să muncească în Italia. Aceştia din urmă cunoşteau condiţiile reale în care urmau să presteze munci părţile vătămate, precum şi salarizarea necorespunzătoare şi cu toate acestea, au acceptat să facă promisiuni mincinoase pentru a determina victimele să plece în Italia.

Părţile vătămate recrutate, transportate şi exploatate prin muncă de cetăţenii italieni la care erau duşi de către inculpaţi, aveau situaţii financiare precare, locuiau în mediul rural, nu aveau locuri de muncă şi nici pregătire şcolară.

Inculpaţi P.C.M., Ţ.N., F.N.A. şi D.D. au recrutat şi transportat în Italia 2 grupuri de peste 60 de persoane, din care au fost identificaţi şi audiaţi un număr de 31 persoane.

La data de 16 noiembrie 2007, au fost transportaţi în Italia părţile vătămate: F.M.V., A.A., B.C., B.P.C., I.C., C.T. şi F.A.I.

La data de 23 noiembrie 2007, au fost transportate în Italia părţile vătămate: M.A., M.C., T.A.C., M.I., Ţ.G.A., G.C., M.A., O.M.D., T.P., S.I., S.I., C.C., M.V., P.C., R.G., V.V., C.D., H.C., D.E., P.G., D.V., S.G., S.I., S.C., S.D., H.V. şi T.C.

Martorul-victimă F.M.V. are 30 ani, locuieşte în municipiul Huşi împreună cu părinţii, nu are loc de muncă, a absolvit 6 clase şi are o situaţie materială destul de precară. La momentul recrutării se afla într-o relaţie de concubinaj cu numita A.A. În data de 16 noiembrie 2007 a fost căutat la domiciliu de inculpatul Ţ.N., pe care îi cunoştea, care i-a relatat că inculpaţii D.D. şi F.N.A. caută persoane dornice sa muncească în Italia, pe plantaţii de mandarine, cu un salariu de 800 euro lunar, masa gratuită atât în Italia, cât şi pe timpul transportului, cazare gratuită, în condiţii foarte bune, beneficiind de băi şi bucătarii, camere încălzite, iar pentru familişti li se vor asigura camere separate, transportul urmând să fie efectuat prin intermediul inculpatului P.C.M. De asemenea, Ţ.N. i-a spus că plecarea va fi în aceeaşi zi, in jurul orelor 16.00, din faţa Băncii C.R. - Agenţia Huşi şi că el a mai găsit şi alte persoane care vor pleca în Italia. Pe fondul situaţiei materiale precare, martorul-victima împreună cu concubina sa, A.A., s-a hotărât să accepte propunerea făcută de Ţ.N. şi s-au deplasat la locul de întâlnire şi anume în faţa Băncii C.R. - Agenţia Huşi, unde a discutat personal atât cu inculpatul Ţ.N., cât şi cu inculpaţii D.D. şi F.N.A., acesta din urmă l-a asigurat de veridicitatea locului de muncă, motivând că odată cu ei va pleca şi soacra sa.

În ziua de 16 noiembrie 2007 inculpaţii Ţ.N., D.D. şi F.N.A. au transportat un număr de 11 persoane recrutate, în municipiul Piatra Neamţ, unde au fost preluate de inculpatul P.C.M., care i-a transportat în Italia, localitatea Schiavonea, regiunea Calabria, şi unde au fost repartizaţi la mai mulţi cetăţeni italieni, martorul-victimă F.M.V. fiind repartizat împreună cu concubina sa la numiţii G. şi A. Aici au fost cazaţi în camere prevăzute doar cu paturi şi saltele, fără lenjerii şi fără încălzire. La destinaţie nu au fost respectate condiţiile de salarizare, cazare şi masa promise din ţara, care, în fapt, au constituit şi motivul acceptării locului de muncă, ci urmau să fie plătiţi cu 1 euro pentru o lădiţă de 20 kg de mandarine culeasă, iar în privinţa mesei martorii-victime au fost înfometaţi şi nevoiţi să se hrănească cu mandarine din plantaţii.

A 5-a zi de la sosirea in Italia, cetăţenii italieni la care martorul-victimă F.M.V. era repartizat, i-au spus că vor ieşi la muncă doar 5 bărbaţi, iar concubina lui, A.A., va fi mutată în altă cameră. Această hotărâre a cetăţenilor italieni nu a fost acceptată de martorul-victimă F.M.V., situaţie în care cetăţenii italieni G. şi A. i-au cerut să se întoarcă în ţară, iar în ziua când inculpaţii P.C.M. şi Ţ.N. au ajuns cu un al doilea transport în Italia la cei doi cetăţeni italieni, martorul-victimă F.M.V. a fost ameninţat de G. şi A., înconjurat de mai mulţi cetăţeni de naţionalitate marocană, angajaţi ai celor doi italieni, înarmaţi cu răngi şi cuţite şi silit de aceştia să se întoarcă în ţara fără concubina sa, fiind transportat cu microbuzul de către inculpatul P.C.M. Pentru munca prestată pe plantaţiile de mandarine, aprox. 4 zile, martorul-victimă nu a fost plătit.

Martorul-victimă B.P.C. are 25 ani, locuieşte în municipiul Huşi, nu are loc de muncă, a absolvit 7 clase şi are o situaţie materială precară. În data de 16 noiembrie 2007 a fost căutat de inculpatul Ţ.N., care i-a expus, în mod mincinos, o ofertă de muncă avantajoasă în Italia, şi anume la cules mandarine cu un salariu lunar de 700-800 euro, masă gratuită, atât pe timpul transportului, cât şi în Italia, precum şi cazare gratuită. Martorul-victimă a acceptat propunerea, însă pentru a fi sigur că acesta va pleca în Italia, inculpatul Ţ.N. i-a achitat contravaloarea unei curse cu taxi-ul până în comuna S., unde se afla soţia martorului-victimă, pentru a o anunţa cu privire la plecarea sa la muncă în Italia. În continuare, martorul-victima B.P.C. s-a reîntors în municipiul Huşi, unde în faţa Băncii C.R. - Agenţia Huşi, locul stabilit pentru plecare, martorul-victima l-a întâlnit pe inculpatul Ţ.N. care era însoţit şi de inculpaţii D.D. şi F.N.A., şi care, cu toţii, au însoţit grupul de persoane format pentru muncă în Italia până la Piatra Neamţ, unde au fost predaţi inculpatului P.C. şi transportaţi în Italia. La destinaţie, martorul-victimă a lucrat aprox. o lună de zile pe plantaţiile de mandarine, cu un program de lucru de la orele 06.00 până seara, fără zile libere, nici măcar în condiţii meteorologice nefavorabile, cazat în camere fără căldură şi fără a fi plătit.

De asemenea, martorul-victima a arătat că a fost ameninţat cu pistolul de către A. întrucât îi suspecta că ar avea o relaţie cu A.A., concubina lui A., după alungarea martorului-victimă F.M.V. După aprox. două săptămâni, martorul-victimă B.P.C. a fost informat din ţară că tatăl său a decedat şi, la insistenţele sale de a veni la înmormântare, cetăţenii italieni G. şi A. i-au permis să revină în ţară, însă i-au cerut să recruteze români pe care să-i încânte, în mod mincinos, cu condiţiile de lucru din Italia, care i-au fost spuse şi lui, precum şi tinere pe care să le oblige să se prostitueze, şi că pentru fiecare persoană recrutată şi ajunsă în Italia va primi câte 50 euro.

Martorul-victimă F.A.I. are 26 ani, locuieşte în comuna O., în casa părinţilor, a absolvit 8 clase şi îşi câştiga existenţa din munci agricole. La începutul lunii noiembrie 2007 s-a întâlnit cu numitul I.C., consătean, care l-a încunoştinţat că numitul Ţ.M., din comuna O., caută persoane dornice să muncească în Italia în condiţii avantajoase, beneficiind de contracte de muncă, şi că i-a cerut lui, respectiv lui I.C., să caute persoane dornice să muncească în Italia. Martorul-victimă F.A.I. a fost interesat de această ofertă de loc de muncă, iar a doua zi s-a deplasat împreună cu I.C. în localitatea O.

În continuare, martorul-victimă F.A.I. a fost preluat de inculpatul P.C.M. în municipiul Piatra Neamţ şi transportat în regiunea Calabria din Italia şi exploatat de către cetăţenii italieni G. şi A. Martorul-victimă menţionează că, odată ajunşi la destinaţie, li s-au luat şi actele de identitate pentru a nu putea fugi, iar pentru munca zilnică prestată, de peste 2 luni, au primit doar câte 50 euro.

Totodată, martorul-victimă F.A.I. a declarat că inculpatul P.C.M., datorită unor neînţelegeri cu cetăţenii italieni G. şi A., l-a ameninţat pe el şi pe celelalte persoane venite din România că va pune 7 ruşi să îi omoare dacă nu îi vor da restul de bani pe care trebuia să îi încaseze de la G. şi A., motivând că nu şi-a primit suma de bani convenită de la aceştia.

În luna ianuarie 2008, cetăţenii italieni la care martorul-victimă F.A.I. muncea, i-a adus la cunoştinţă că nu mai au de muncă şi că poate să plece de la ei, dându-i totodată suma de 50 euro. Martorul-victimă a reuşit să ajungă în ţară împreună cu martorul-victimă O.D.M., ambii fiind ajutaţi cu suma de bani necesară de verişoara acestuia din urmă şi care se afla de mai mulţi ani în Italia.

Martorul-victima C.T. are 52 ani, locuieşte fără forme legale în comuna O., judeţul Vaslui, a absolvit 11 clase şi nu are loc de muncă stabil. La începutul lunii noiembrie 2007, în timp ce se afla în municipiul Bucureşti, a fost sunat de concubina sa, S.I., care i-a solicitat să vină acasă întrucât numitul Ţ.M. îi oferă un loc de muncă avantajos în Italia la cules mandarine. Fiind interesat de un loc de muncă, martorul-victimă C.T. a revenit de îndată în comuna O., unde a luat legătura cu numitul Ţ.M.

Martorul-victimă a fost de acord cu propunerea făcută de numitul Ţ.M. şi în aceeaşi seară a fost transportat cu un taxi împreună cu martorul F.A.I. şi numitul I.C., din comuna O. până în municipiul Huşi şi în continuare până în municipiul Piatra Neamţ, unde a fost preluat de inculpatul P.C.M.

Totodată, martorul arată că la destinaţie a văzut când cei doi cetăţeni italieni, G. şi A., i-au înmânat inculpatului P.C.M. suma de 2.000 euro, bani ce reprezentau transportul persoanelor recrutate şi comisioanele aferente. De asemenea, martorul-victimă declară ca li s-au luat actele de identitate, au fost înfometaţi şi cazaţi în camere fără încălzire şi fără condiţii decente, intimidaţi fiind şi de cetăţeanul italian G., care purta ostentativ un pistol, pentru a nu le permite persoanelor să îşi manifeste nemulţumirile avute. După o perioadă, martorul-victimă a fost transferat la un alt cetăţean italian, pe nume G.I., unde se afla şi concubina sa, S.I., însă a avut parte de aceleaşi condiţii de muncă. Pentru munca prestată în Italia, până în data de 05 ianuarie 2008, când li s-a permis să revină în ţară, martorul-victimă a primit de la cetăţeanul italian G.I. doar suma de 140 euro pentru a putea ajunge în România, contrar salariului promis din ţară, de 800 euro lunar.

În data de 23 noiembrie 2007, inculpaţii P.C.M., Ţ.N., D.D., F.N.A. au organizat un alt transport de persoane recrutate din judeţele Vaslui şi laşi, cărora le-au promis în mod mincinos, oferte de muncă avantajoase la cules mandarine în Italia, salariu de 700-800 euro lunar, contracte de muncă, masă, cazare şi transport gratuit. În acest scop, inculpaţii Ţ.N., D.D. şi F.N.A. s-au deplasat personal în localităţile B.A. din judeţul Vaslui, cât şi în comuna D., judeţul laşi, pentru a recruta persoane în scopul traficării în Italia.

Locul de întâlnire stabilit pentru plecare a fost din nou în faţa Băncii C.R. - Agenţia Huşi, unde inculpatul P.C.M. a trimis un autocar, contractat personal, şofer fiind martorul T.D., administrator al SC E.T. SRL Zalău. Acesta din urmă a declarat că a fost contactat telefonic de inculpatul P.C.M. care i-a solicitat să efectueze un transport de persoane din municipiul Huşi, judeţul Vaslui, în Italia, regiunea Calabria, fiind însoţit până la destinaţia din Italia de inculpatul Ţ.N.

Conform tabelului nominal al SC E.T. SRL Zalău, privind transportul din data de 23 noiembrie 2007, efectuat la cererea inculpatului P.C.M., au fost transportate in Italia un număr de 52 persoane.

De această dată, martorii-victimă au fost predaţi atât celor doi cetăţeni italieni, G. şi A., cât şi numitului G.I., care, la rândul lor, plasau forţa de muncă pe diferite plantaţii de mandarine din zonă, fără a-i plăti conform înţelegerii din ţară, fără a li se asigura hrana zilnică şi cazându-i în condiţii improprii, reţinându-le actele de identitate, mereu imputându-le că sunt datori, invocând plata transportului, a cazării, contravaloarea alimentelor, contravaloarea uneltelor pentru muncă, precum şi faptul că românii i-au vândut.

Martorul-victimă O.M.D. are 18 ani, a absolvit 8 clase, locuieşte în comuna O., judeţul Vaslui, şi nu are loc de muncă. Acesta a aflat despre existenţa unor locuri de muncă bine plătite în Italia de la numitul Ţ.M., care la rândul său a fost rugat de către inculpatul D.D. să caute persoane care ar dori să plece în Italia pentru un salariu de 800 euro/lună la cules de mandarine.

Martorul-victimă s-a reîntors a doua zi în comuna O., unde a fost preluat de inculpatul D.D. şi transportat până în municipiul Huşi cu autoturismul condus de inculpat, împreună cu numiţii F.F., T.P., S.I. şi S.I. Din municipiul Huşi, martorul-victimă, cât şi celelalte persoane, s-au deplasat cu autocarul condus de martorul T.D. până în municipiul Piatra Neamţ, fiind însoţiţi şi de inculpaţii Ţ.N., D.D. şi F.N.A. Din municipiul Piatra Neamţ, martorul-victimă şi celelalte persoane au fost preluaţi de inculpatul P.C.M. şi transportaţi în Italia, localitatea Schiavonea, regiunea Calabria, şi plasaţi cetăţenilor italieni G. şi A.

În ziua de 06 ianuarie 2008, martorul-victimă a reuşit să îşi recupereze actele de identitate şi să plece împreună cu martorul F.A.I. de la cei doi cetăţeni italieni, ajungând în ţară cu ajutorul financiar al verişoarei acestuia, numita B.I., care este stabilită de mai mult timp în Italia.

Martorul-victimă M.A. are 24 ani, a absolvit 6 clase, locuieşte fără forme legale în comuna T., judeţul Vaslui, şi nu are loc de muncă.

La sfârşitul lunii noiembrie 2007, martorul-victimă M.A. a fost sunat de fratele lui, M.C., care i-a comunicat faptul că, la rândul său, fusese contactat telefonic de o cunoştinţă de-a lor, respectiv inculpatul D.D., care Ie-a propus sa meargă în Italia la muncă şi, de asemenea, să găsească şi alte persoane dornice să muncească în Italia. Ulterior, martorul-victimă M.A. a fost contactat personal de inculpatul D.D. şi care l-a întrebat dacă s-a hotărât să meargă în Italia, unde va avea contract de muncă şi un salariu de 800 euro pe lună, condiţii de cazare foarte bune, cu camere încălzite, 3 mese pe zi gratuite şi, de asemenea, transportul până în Italia gratuit. Totodată, inculpatul D.D. i-a cerut martorului să caute şi alte persoane dornice de a munci în Italia, spunându-i că plecarea în Italia va avea loc pe data de 23 noiembrie 2007, cu un autocar din municipiul Huşi. Martorul-victimă M.A. a fost încântat de propunerea făcută de inculpatul D.D. şi, la rândul lui, a transmis această propunere şi rudelor sale, M.C., unchi, şi T.A.C. şi Ţ.G.A., verişori, precum şi martorului M.I., consătean. Şi aceste persoane au fost încantate de propunerea de a lucra în Italia în condiţiile sus-menţionate şi ca să fie siguri de respectivele condiţii promise de inculpatul D.D., martorul-victimă M.A. i-a cerut inculpatului sus-menţionat să se întâlnească cu cele 4 persoane, la domiciliul său. Inculpatul D.D. a fost de acord şi în ziua de 23 noiembrie 2007, în jurul orelor 16.00, acesta s-a deplasat la domiciliul martorului M.A., unde se mai aflau şi martorii M.C., T.A.C., Ţ.G.A. şi M.I. şi cărora Ie-a promis, din nou, că în Italia vor lucra pe o plantaţie de mandarine, vor primi 800 euro pe lună, vor avea cazare în condiţii bune şi masa gratuite, precum şi transportul până în Italia gratuit. Cei cinci martori au fost încântaţi de aceste propuneri şi, în aceeaşi seară, au plecat cu autocarul trimis la Huşi de inculpatul P.C.M. şi condus de martorul T.D., iniţial până în municipiul Piatra Neamţ, fiind însoţiţi şi de inculpaţii Ţ.N., D.D. şi F.N.A., iar din Piatra Neamţ până în Italia doar de inculpaţii P.C.M. şi Ţ.N.

În continuare, martorul-victimă M.A., împreună cu celelalte aprox. 50 persoane au fost transportate în ltalia, fiind repartizaţi parte din ei, printre care şi martorul-victimă M.A., de inculpatul P.C.M. şi inculpatul Ţ.N. la cetăţenii italieni G. şi A., care le-au adus la cunoştinţă condiţiile reale de muncă, şi anume că urmau să plătească cazarea, în sumă de 100 euro lunar pentru fiecare, cheltuielile ocazionate de întreţinere, precum şi hrana. De asemenea, li s-a comunicat că trebuie să plătească şi transportul până în Italia, în sumă de 200 euro, contrar faptului că inculpatul D.D. îi asigurase că nu se plăteşte nimic. Referitor la plata muncii, li s-a comunicat că vor fi plătiţi cu 1 euro pentru fiecare lădiţă de 20 kg culeasă şi nu cu un salariu de 700-800 euro aşa cum li se spusese în ţară.

În aceeaşi seară în care a ajuns în Italia, martorul-victimă M.A. a luat legătura cu martorul-victimă F.M.V., care muncea la cei doi cetăţeni italieni de aprox. o săptămână, care l-a anunţat că oferta de muncă relatată în România nu este adevărată. În aceste condiţii, martorul-victimă M.A. a încercat să fugă din vila unde era cazat chiar în aceeaşi seară, însă a constatat că uşa de la intrare, precum şi poarta de acces sunt încuiate, motiv pentru care a reuşit să fugă a doua zi, împreună cu martorul-victimă T.A.C., revenind în ţară cu ajutorul financiar al surorii sale, stabilită în Italia.

La revenirea în ţară, martorul-victimă s-a prezentat sediul I.P.J. Vaslui, unde a depus plângere cu privire la traficarea sa în Italia, precum şi la postul de televiziune O., unde a expus public cele întâmplate în Italia.

Martorul-victima T.A.C. are 22 ani, a absolvit 10 clase şi munceşte ocazional pentru a se întreţine. A fost recrutat de inculpatul D.D., aflând despre oferta de muncă prin intermediul verişorului său, martorul-victimă M.A., transportat în Italia în data de 23 noiembrie 2007 şi repartizat la cetăţenii italieni G. şi A. Aflând despre condiţiile reale de muncă, a luat hotărârea ca a doua zi de la ajungerea în Italia, să fugă împreună cu martorul-victimă M.A., reuşind să revină în România.

Martorul-victimă M.C. are 38 ani, a absolvit 10 clase şi locuieşte fără forme legale în comuna T., judeţul Vaslui. A lucrat ca muncitor la SC H. SRL Huşi, însă a renunţat la locul de muncă aflând condiţiile avantajoase prezentate de inculpatul D.D. cu privire la locurile de muncă din Italia şi care l-a asigurat că totul este gratuit şi nu are nevoie de bani la el. Martorul-victimă M.C. a fost transportat în Italia în data de 23 noiembrie 2007 şi repartizat la patronii italieni G. şi A., de inculpaţii P.C.M. şi Ţ.N., unde a fost obligat să muncească aprox. o lună, în condiţii inumane, privat de actele de identitate şi fără a fi plătit pentru munca depusă. Martorul-victimă arată că la aprox. 3 săptămâni de la ajungerea sa în Italia, inculpatul P.C.M. a venit cu un alt transport de persoane şi a afirmat că este nemulţumit datorită faptului că italienii G. şi A. nu i-au achitat banii pentru transport, în timp ce inculpaţii Ţ.N.,D.D. şi F.N.A. îşi încasaseră comisioanele pentru plasarea forţei de muncă.

Martorul-victimă T.P. are 33 ani, a absolvit 8 clase, locuieşte în comuna O., judeţul Vaslui, şi se ocupa cu agricultura, având o situaţie materială destul de precară. Cel care i-a propus să plece în Italia a fost martorul Ţ.M., care ulterior l-a pus în legătură cu inculpatul D.D. Acesta din urmă l-a transportat pe martorul victimă din localitatea O. în municipiul Huşi cu autoturismul proprietate personală, iar de aici a fost preluat de inculpaţii P.C.M. şi Ţ.N., transportat în Italia şi predat cetăţenilor italieni cunoscuţi sub numele de G. şi A. Martorul victimă T.P. a fost obligat să lucreze în favoarea cetăţenilor italieni G. şi A. aprox. 2 luni, timp în care nu a primit sumele de bani promise în ţară şi a fost nevoit să înfrunte condiţii de muncă şi hrană mizere.

Inculpatul P.C.M., când s-a reîntors în Italia cu un alt transport de persoane, aduse tot pentru a fi predaţi cetăţenilor italieni în folosul cărora urmau să presteze munci, a aflat despre condiţiile în care erau obligaţi să muncească martorii victimă şi a refuzat să îi transporte în România. Martorul victimă a arătat faptul că inculpatul P.C.M. Ie-a solicitat suma de 200 euro pentru transportul din România în Italia, deşi din spusele celor doi cetăţeni italieni, inculpatul primise în total pentru recrutarea forţei de muncă suma de 250 euro de persoană. Pentru perioada lucrată în Italia, adică aprox. 2 luni, martorul-victimă a fost plătit doar cu 60 euro, italienii reproşându-le că încă mai au datorii la ei, ocazionate de transport şi comisioane plătite inculpaţilor.

Martorii-victimă S.I., care locuieşte fără forme legale în comuna O., judeţul Vaslui, şi S.I., care are domiciliul şi locuieşte în comuna B., judeţul Vaslui, sunt fraţi şi au fost recrutaţi de martorul Ţ.M. Martora-victimă S.I. este concubina martorului-victimă C.T., transportat în Italia în data de 16 noiembrie 2007 şi a acceptat propunerea făcută de Ţ.M. pentru a munci alături de concubinul său. Au fost transportaţi în Italia în data de 23 noiembrie 2007 şi repartizaţi să muncească în folosul cetăţeanului italian G.I., care Ie-a dus la cunoştinţă condiţiile reale de muncă, fiind cazaţi în camerele unei vile unde era foarte frig.

Martorii-victimă S.I. şi S.I. declară că nu au avut contracte legale de muncă, însă patronul Ie-a înmânat câte o foaie tip A4 şi o legitimaţie în limba italiană, spunându-le că acestea reprezintă contractele de muncă. Pentru munca prestată timp de peste o lună de zile, martorii-victime au primit câte 140 euro, la plecare fiind ameninţaţi de G.I.

Martorul-victimă R.G. are 45 ani, a absolvit 8 clase şi locuieşte în comuna B.A., judeţul Vaslui, nu are loc de muncă. În luna noiembrie 2007, s-a întâlnit în comună cu martorul R.M., care era însoţit de inculpatul Ţ.N., acesta din urmă aducându-i la cunoştinţă că poate să-i ofere lui şi altor persoane interesate locuri de muncă la cules mandarine în Italia, cu un salariu de 800 euro lunar, masă, cazare şi transport gratuit. lnculpatul Ţ.N. i-a dat numărul său de telefon, urmând să îi contacteze atunci când va găsi mai multe persoane interesate şi relatându-i că plecarea va avea loc în data de 23 noiembrie 2007, din faţa Băncii C.R. - Agenţia Huşi.

Declaraţia martorului-victimă R.G. se coroborează cu declaraţia martorului R.M., care declară că în data de 20 noiembrie 2007, în timp ce se afla în municipiul Huşi, a fost abordat de inculpatul Ţ.N., care l-a întrebat dacă cunoaşte persoane interesate să muncească în Italia, în condiţiile arătate mai sus şi s-a oferit să-l însoţească pe martor în comuna B.A. pentru a căuta astfel de persoane, relatându-i martorului R.M. că îi va da 200 euro „dacă va merge treaba”. La ieşirea din comuna B.A., martorul R.M. s-a întâlnit cu martorul-victimă R.G. pe care l-a salutat, iar inculpatul Ţ.N. l-a abordat, cerându-i să găsească persoane care să fie de acord cu condiţiile de muncă şi afirmând faţă de acesta că „nu este degeaba”.

Martorul-victimă R.G. i-a contactat pe martorii-victimă C.C., M.V., P.C., V.V., C.D., H.C. din comuna B.A., şi D.E., P.G., D.V., S.G., S.I., S.C., S.D., H.V. din comuna D., judeţul laşi, toţi fără locuri de muncă, studii medii, situaţii materiale precare, care au fost încântaţi de condiţiile avantajoase de salarizare şi muncă în Italia.

În aceste împrejurări, martorul-victimă R.G. l-a contactat telefonic pe inculpatul Ţ.N., relatându-i că a găsit mai multe persoane interesate de a munci în Italia şi i-a cerut să se deplaseze personal pentru a le explica condiţiile de muncă. Inculpatul Ţ.N. s-a deplasat în comuna B.A. împreună cu inculpaţii F.N.A. şi D.D., cu autoturismul acestuia din urmă, unde Ie-a adus la cunoştinţă martorilor-victime condiţiile de muncă din Italia.

În data de 23 noiembrie 2007, inculpatul Ţ.N. l-a contactat telefonic pe martorul R.M., pe care l-a solicitat pentru a efectua două curse din municipiul Huşi în comuna D., judeţul laşi, şi comuna B.A., judeţul Vaslui, pentru a transporta martorii-victime, aceştia plătindu-i martorului R.M. transportul aferent, adică 7 RON de fiecare.

Martorii-victimă au fost transportaţi din municipiul Huşi până în municipiul Piatra Neamţ cu autocarul condus de martorul T.D., fiind însoţiţi şi de către cei trei inculpaţi: Ţ.N., F.N.A. şi D.D. Din municipiul Piatra Neamţ, martorii-victimă sunt preluaţi de inculpatul P.C.M. şi transportaţi în Italia, fiind însoţiţi şi de inculpatul Ţ.N. şi unde au fost repartizaţi, o parte, la cetăţenii italieni G. şi A., iar o altă parte la cetăţeanul italian G.I. Martorii-victimă arată că Ţ.N. i-a asigurat că îi va însoţi în Italia, unde va sta aprox. 3 zile şi se va convinge că sunt mulţumiţi de locurile de muncă. Contrar promisiunilor primite în ţară, atunci când le-au fost aduse la cunoştinţă condiţiile reale de muncă în Italia de către cetăţenii italieni G., A. şi G.I., martorii-victimă au cerut celor doi inculpaţi să-i readucă în ţară, refuzând să rămână în Italia în acele condiţii, însă atât inculpatul Ţ.N., cât şi inculpatul P.C.M. au afirmat degajat că s-au schimbat condiţiile de muncă şi că pe ei nu îi interesează şi au refuzat să îi transporte înapoi în ţară.

Martorii-victime au fost nevoiţi să accepte să muncească în condiţiile arătate mai sus, fără a avea zile libere, nici măcar în condiţii meteo nefavorabile şi erau puşi în împosibilitate de a putea pleca, deoarece nu aveau bani asupra lor, dar nici acte de identitate, acestea fiind luate la sosire de către cetăţenii italieni. Pentru munca prestată pe plantaţiile de mandarine, până în luna ianuarie 2008, martorii-victime au fost plătiţi cu sume cuprinse între 45-190 euro, contrar celor spuse din ţară, patronii italieni imputându-le mereu că sunt datori, atât pentru plata transportului, cât şi pentru cazare, masă, pelerine, cizme, paturi sau alte unelte pentru lucru.

Martorul-victimă G.C. are 27 ani, are 4 clase, locuieşte în municipiul Huşi şi îşi câştiga existenţa muncind ocazional. În luna noiembrie 2007 s-a întâlnit cu martorul-victimă M.A., care i-a adus la cunoştinţă de locurile de muncă din Italia descrise de inculpatul D.D., fiind, la rândul lui, interesat de un astfel de loc de muncă. În ceea ce priveşte condiţiile de cazare şi masă, martorul-victimă arată că inculpaţii D.D., Ţ.N. şi F.N.A. i-au garantat că vor avea condiţii foarte bune.

Martorul-victimă G.C. a fost repartizat în Italia de inculpaţii P.C.M. şi Ţ.N., la numiţii G. şi A., fiind exploatat de aceştia din urmă. Totodată, martorul-victimă arată că, înainte de sărbătorile de iarnă, inculpatul P.C.M. a venit din nou în Italia cu un alt transport de persoane, iar cetăţenii italieni îi ameninţau că îi omoară dacă le vor relata nou-veniţilor condiţiile reale de muncă. De asemenea, le erau confiscate telefoanele mobile pentru a nu lua legătura cu organele de poliţie.

Martorul-victimă M.I. are 30 ani, a absolvit 7 clase şi îşi câştiga existenţa muncind ocazional. În data de 22 noiembrie 2007 a fost contactat de martorul-victimă M.A. care i-a relatat despre posibilitatea obţinerii unui loc de muncă bine plătit, în Italia, prin intermediul inculpatului D.D. În data de 23 noiembrie 2007, martorul-victimă a fost transportat alături de celelalte persoane recrutate în Italia. Martorul-victimă precizează că, în timp ce aşteptau în municipiul Cluj, inculpatul Ţ.N. s-a enervat, afirmând că inculpatul D.D. a primit de la inculpatul P.C.M. suma de 1.500 euro, bani ce reprezentau comisionul pentru recrutarea forţei de muncă.

În continuare, martorul-victimă a fost repartizat de inculpaţii P.C.M. şi Ţ.N., la patronii italieni G. şi A. şi exploatat în condiţiile menţionate anterior.

Martorul-victimă Ţ.G.A. are 20 ani, a absolvit 12 clase şi nu are loc de muncă, având o situaţie financiară grea. Auzind despre oportunitatea obţinerii unui loc de muncă în Italia, prin intermediul inculpatului D.D., loc de muncă plătit cu 800 euro lunar, cazare, masă şi transport gratuit, a fost de acord cu propunerea inculpatului. A fost convins de inculpatul D.D. de seriozitatea locului de muncă şi în data de 23 noiembrie 2007 a fost transportat în Italia de inculpaţii P.C.M. şi Ţ.N.

Atât martorul-victimă M.I., cât şi martorul-victimă Ţ.G.A. declară că li s-a adus la cunoştinţă de către patronii G. şi A. că aceştia din urmă i-au plătit inculpatului P.C.M. câte 150 euro pentru fiecare dintre persoanele racolate, reprezentând transportul în Italia şi câte 100 euro pentru fiecare persoană racolată, iar inculpatului Ţ.N. câte 30 euro pentru fiecare persoană racolată.

Aceste aspecte se coroborează cu cele declarate de martorul-victimă M.I., în sensul că inculpatul Ţ.N. s-a deplasat în Italia pentru a încasa încă 1.500 euro direct de la patronii italieni, bani încasaţi pentru racolarea martorilor-victimă.

Martorul-victimă T.C. are 26 ani, locuieşte fără forme legale în comuna E., judeţul Vaslui, şi a absolvit 8 clase. În luna noiembrie 2007 a aflat de la numiţii P.F. şi M.T. despre oferirea unor locuri de muncă avantajoase în Italia de către inculpatul Ţ.N.

A fost repartizat la patronii italieni G. şi A., iar după aprox. o lună de muncă, martorul-victimă Ie-a solicitat celor doi italieni să îi plătească pentru munca prestată, moment în care a fost ameninţat cu un cuţit şi focuri de armă.

Martorul-victimă M.A. are vârsta de 63 ani, locuieşte în municipiul Huşi, este pensionar, are în întreţinere un copil bolnav, iar în luna noiembrie 2007, aflând de la o persoană din comuna P., judeţul Vaslui, faptul că F.N.A. plasează persoane la locuri de muncă în Italia, la cules mandarine, s-a hotărât să plece şi el în Italia, pentru a obţine venituri suplimentare. În acest scop l-a contactat pe inculpatul F.N.A., pe care îl cunoştea de mai mult timp, oferindu-se să plece şi el în Italia.

În continuare, martorul-victimă M.A. a fost transportat împreună cu celelalte 50 persoane de inculpaţii P.C.M. şi Ţ.N., în Italia, localitatea Schiavonea. Aici, inculpaţii P.C.M. şi Ţ.N. l-au repartizat pe martorul-victimă M.A., împreună cu alţi 6 bărbaţi, cetăţeanului italian pe nume C. şi care ar fi patron, conform declaraţiei martorului-victimă, al societăţii C.A.G. din localitatea Corigliano. Martorul-victimă a fost cazat în această localitate de cetăţeanul italian C. într-o cameră a unui imobil împreună cu alţi 6 bărbaţi, camera nefiind prevăzută cu calorifer sau alt sistem de încălzire, iar paturile fără lenjerii. A doua zi de la sosirea în această localitate, C. a anunţat persoanele venite din România că nu vor fi plătiţi cu 800 euro pe lună, aşa cum li se spusese din România, ci doar cu 1 euro pentru o lădiţă de 20 kg mandarine culeasă, că li se vor opri câte 200 euro pentru transportul în Italia şi 80 euro cazarea, fără a li se asigura masa.

Inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor şi au dat în faţa instanţei de judecată declaraţii care nu se coroborează fiecare cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi, însă nici cu declaraţiile date de martorii sau victimele traficului de persoane. Nu s-a putut stabili care a fost în concret înţelegerea dintre inculpaţi şi care era folosul pentru fiecare, în urma activităţii de recrutare a persoanelor ce urmau să fie exploatate prin muncă în Italia. Fiecare dintre inculpaţi a prezentat celor care doreau să meargă în Italia, presupusele condiţii de muncă, bune, respectiv un salariu de 800 euro pe lună, cazare, masă şi transport gratuit. Au insistat şi au garantat că în aceste condiţii victimele vor pleca şi vor lucra în Italia. Inculpaţii D.D., Ţ.N. şi F.N.A. au mers în comuna B. unde au lansat zvonul cu privire la posibilitatea de a pleca la muncă în Italia, au discutat cu persoanele care s-au arătat interesate şi le-au prezentat condiţiile bune în care urmau să lucreze în Italia. Toţi trei I-au prezentat pe inculpatul P.C. ca fiind cel care asigură acele locuri de muncă în Italia, asigură transportul care este gratuit şi garantează pentru respectarea condiţiilor de muncă arătate. Cei trei inculpaţi au însoţit până la Piatra Neamţ pe cei care urmau să plece în Italia, i-au predat inculpatului P.C., care s-a ocupat de transportul victimelor în Italia. Acesta i-a împărţit în grupuri pe cei transportaţi şi i-a predat la destinaţie, la diferiţi „patroni”, care s-au ocupat de exploatarea muncii victimelor.

Inculpatul Ţ.N., el însuşi a însoţit un astfel de transport în Italia. Susţinerile lui şi ale lui D.D., precum că ar fi făcut acea deplasare pentru a-i aduce lui D.D. un scuter sunt neverosimile şi nedovedite. Este evident că numai costul transportului până în Italia şi retur, depăşeşte valoarea scuterului, iar pentru aducerea acestuia în ţară nu era nevoie să se deplaseze Ţ.N. în Italia, în condiţiile în care inculpatul P.C. avusese o astfel de discuţie cu D.D. şi putea el, dacă ar fi dorit, să rezolve această problemă. De altfel, acel scuter nici nu a fost adus, cu motivarea că inculpatul P. ar fi trebuit să facă un ocol prea mare pentru a ajunge la cel care avea motoscuterul. Acest aspect ar fi trebuit să fie cunoscut de P.C. care cunoştea traseul, cunoştea unde se află deţinătorul scuterului şi că pentru a ajunge la acesta trebuia să parcurgă o distanţă mare faţă de locul unde urma să lase pe cei care urmau să lucreze în Italia. Este evident că inculpaţii au desfăşurat o activitate conjugată de recrutare a victimelor cărora li s-a prezentat în mod insistent şi mincinos o altă situaţie privind condiţiile de transport, muncă, remuneraţie şi cazare decât cea pe care urmau să o găsească în Italia. Modul în care victimele au fost forţate să muncească în Italia constituie o formă de exploatare a muncii lor. Trebuie avut în vedere atunci când se face această apreciere faptul că toţi cei care au fost duşi la muncă în Italia nu cunoşteau ţara, limba, nu se puteau descurca singuri în Italia, nu aveau bani sau alte mijloace care să le asigure independenţa faţă de cei care i-au preluat şi i-au folosit la muncă. Împotriva lor s-a folosit violenţa fizică şi ameninţarea. Cei care îi foloseau la muncă erau înarmaţi şi foloseau adesea forţa pentru a-i determina să meargă la muncă. Condiţiile de cazare erau subumane, victimele fiind obligate să locuiască în camere neîncălzite şi dotate doar cu paturi care aveau numai saltele, fără lenjerie. Pentru hrană li s-au asigurat sume minime, care le permiteau doar să îşi cumpere, la câteva zile, numai pâine, fiind astfel obligate să se hrănească cu mandarine de pe terenurile de pe care recoltau. Nu li s-au încheiat contracte de muncă, fiind nevoite deseori să se ascundă atunci când autorităţile italiene făceau controale în zonele respective. Programul de lucru depăşea cu mult orice program normal, victimele fiind nevoite să lucreze zilnic cel puţin 10 ore şi lucrau inclusiv sâmbăta şi duminica. Pentru munca prestată nu au fost plătite, iar multe dintre ele au fost nevoite să fugă de pe terenurile cultivate cu mandarini, să facă apel la rude pentru a face rost de bani ca să vină în ţară.

În acest context, Tribunalul a apreciat că victimele au suferit atât un prejudiciu moral, cât şi material şi pretenţiile acestora sunt justificate.

Faptele inculpaţilor Ţ.N., D.D., F.N.A. şi P.C.M. de a recruta şi transporta victimele arătate mai sus în Italia, în vederea exploatării prin muncă, prin inducerea în eroare a acestora cu privire la condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, activitate prin care s-au încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, s-a reţinut că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, comisă în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru infracţiunile săvârşite, inculpaţilor li s-a stabilit câte o pedeapsă la care au fost avute în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, contribuţia efectivă a fiecărui inculpat la derularea activităţii infracţionale, datele privind persoana inculpaţilor şi atitudinea acestora în timpul procesului penal.

S-a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. Este evident că natura şi gravitatea faptelor comise îi fac pe inculpaţi nedemni de a fi aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a de ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul Ţ.N., întrucât acesta a comis fapta ce face obiectul prezentei cauze înainte de expirarea celor 368 zile închisoare rămase neexecutate din pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 222 din 15 aprilie 2005 a Judecătoriei Huşi, în baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată pentru acest rest, ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.

Dată fiind modalitatea de săvârşire a faptelor, rezultatul produs şi atitudinea inculpaţilor în timpul procesului penal, Tribunalul a apreciat că singura modalitate de executare a pedepselor aplicate, care poate asigura realizarea scopului acestora este executarea în regim de detenţie.

Pe durata executării pedepselor li s-a interzis inculpaţilor P.C.M., D.D., Ţ.N. şi F.N.A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a confiscat de la inculpatul D.D. un autoturism marca O., cu privire la care prin ordonanţa procurorului din 21 februarie 2008 s-a dispus măsura sechestrului asigurător, bun aflat în custodia I.P.J. Vaslui, măsură pe care instanţa o va menţine până la rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a luat act că părţile vătămate constituite părţi civile M.C., M.A. şi B.P.C. au renunţat la pretenţiile civile formulate faţă de inculpaţi.

Au fost admise acţiunile civile formulate de părţile vătămate constituite părţi civile şi vor fi obligaţi inculpaţii P.C.M., D.D., Ţ.N. şi F.N.A. să achite, în solidar, părţilor civile, următoarele sume: - O.M.D. suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale; - F.M.V. suma de 3.000 euro, din care 1.500 euro reprezintă despăgubiri materiale şi 1.500 euro daune morale; - T.A.C. suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale; - F.A.I. suma de 3.000 euro cu titlu de daune materiale şi morale; - T.P. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile; - C.T. suma de 2.000 euro, din care 1.000 euro daune morale şi 1.000 euro despăgubiri civile; - S.I. suma de 2.000 euro din care 1.000 euro despăgubiri civile şi 1.000 euro daune morale; - C.C. 2.000 euro cu titlu de daune morale; - M.V. suma de 1.000 euro cu titlu de daune materiale; - P.C. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile; - R.G. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale; - V.V. suma de 3.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale; - C.D. suma de 3.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale; - D.E. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale; - P.G. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale; - D.V. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale; - S.I. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale; - S.C. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale; - S.D. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale; - H.V., suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale; - S.G. suma de 2.000 euro reprezentând daune morale; - S.I. suma de 2.000 euro reprezentând daune morale; - H.C. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile; - Ţ.G.A. suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri civile şi daune morale; - M.I. suma de 1.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale; - G.C. suma de 3.000 euro reprezentând despăgubiri civile şi daune morale.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii Ţ.N., F.N.A., P.C.M. şi D.D. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin decizia penală nr. 110 din 14 iunie 2012, Curtea de Apel laşi, în baza art. 369 C. proc. pen., s-a luat act de declaraţia de retragere a apelului formulat de inculpatul Ţ.N., împotriva sentinţei penale nr. 140 din 06 iulie 2011 a Tribunalului Vaslui.

Au fost admise apelurile formulate de inculpaţii: P.C.M., D.D. şi F.N.A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale ce a fost casată, în parte, în latură penală, şi, în rejudecare:

S-au reţinut în favoarea inculpaţilor: P.C.M., D.D., şi F.N.A. dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) rap. la art. 76 lit. b) C. pen.

A fost redus cuantumul pedepselor închisorii aplicate inculpaţilor-apelanţi astfel:

- de la 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru inculpatul P.C.M.;

- de la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru inculpatul D.D.;

- de la 3 închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru inculpatul F.N.A.

În baza disp. art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor de câte: 4, 3 şi 2 ani închisoare, pentru inculpaţii: P.C.M., D.D. şi respectiv F.N.A., stabilind termene de încercare, conform disp. art. 86² C. pen., de câte 8 ani pentru P.C.M., 7 ani pentru D.D. şi 6 ani pentru F.N.A.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, executarea pedepsei accesorii pentru inculpaţii P.C.M., D.D. şi F.N.A.

În temeiul disp. art. 86³C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpaţii P.C.M., D.D. şi F.N.A.se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- inculpatul P.C.M. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ (organ desemnat de instanţă cu supravegherea inculpatului), la datele fixate de acesta;

- inculpaţii D.D. şi F.N.A. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui (organ desemnat de instanţă cu supravegherea inculpaţilor), la datele fixate de acesta;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A fost obligat inculpatul Ţ.N. să plătească statului suma de 500 RON cheltuieli judiciare, din care 400 RON onorariu de avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.

Cheltuielile judiciare în apelurile inculpaţilor P.C.M., D.D. şi F.N.A. au rămas în sarcina statului.

Prin decizia penală nr. 451 din 07 februarie 2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de inculpaţii P.C.M., D.D. şi F.N.A. împotriva deciziei penale nr. 110 din 14 iunie 2012 a Curţii de Apel laşi, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de inculpaţii P.C.M., D.D. şi F.N.A. la Curtea de Apel laşi.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că instanţa de apel nu a motivat corespunzător soluţia pronunţată, neoferind astfel instanţei de recurs posibilitatea efectivă a efectuării controlului judiciar, iar motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii.

Procedând la rejudecarea apelurilor declarate de inculpaţii F.N.A., D.D. şi P.C.M., Curtea a constatat următoarele:

Prin apelul promovat, inculpatul F.N.A. a formulat următoarele critici inexistenta infracţiunii de trafic de persoane reţinute în sarcina sa în lipsa unui suport probator care să dovedească implicarea sa. Susţine apelantul că persoanele s-au deplasat în Italia conform voinţei proprii şi nu ca urmare a vreunei înşelăciuni sau a vreunor acte de recrutare realizate în scopul inducerii în eroare. De asemenea, a invocat faptul că în speţă nu există probatorii din care să rezulte existenţa vreunui folos material sau de orice altă natură pe care să-l fi obţinut, lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane ce presupune, sub aspectul laturii subiective, existenţa intenţiei directe sau indirecte, care, însă nu poate fi reţinută în cazul său întrucât nu a cunoscut niciodată despre condiţiile precare în care părţile vătămate lucrau. A povestit celor două persoane despre locul de muncă din Italia, bazându-se exclusiv pe relatările soacrei sale care a lucrat în Italia şi nu a susţinut că ar fi fost tratată în regim de sclavie. Considerând că probatoriul nu a fost complet şi corect administrat şi nu a demonstrat existenţa faptei şi vinovăţia sa în comiterea faptei, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare, conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar, apelantul a solicitat a se aprecia că fapta reţinută se circumscrie activităţii de mediere.

Criticile formulate de inculpatul D.D. au vizat următoarele aspecte: prima instanţă nu a analizat aspectele de nelegalitate invocate cu ocazia verificării regularităţii actului de sesizare, respectiv nulitatea absolută a actului de sesizare şi a întregii urmăriri penale atrasă de faptul că procurorul care Ie-a efectuat şi întocmit era incompatibil conform dispoziţiilor art. 49 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 49 C. proc. pen. cu referire la art. 48 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.; - nerespectarea dispoziţiilor art. 287 C. proc. pen. de către prima instanţă, ce nu a administrat probe în mod nemijlocit, ci, a copiat aproape în integralitate situaţia de fapt expusă în rechizitoriu; probatoriul administrat în cauză dovedeşte cu certitudine că nu a fost în Italia, nu a cunoscut şi nu a luat legătura cu nicio persoană din Italia. Fiind interesat să i se aducă din Italia un motoscuter, s-a deplasat o singură dată la Piatra Neamţ şi i-a cerut acest lucru inculpatului P.C.M. De asemenea, susţine inculpatul că nu a urmărit vreun folos şi nu a obţinut vreun folos, nu a încheiat vreo convenţie, nu a perceput vreo sumă şi nu Ie-a cerut părţilor vătămate acte, discuţiile purtate absolut ocazional la O. au fost de natură pur informală, iar, drumul de la Huşi la Bucureşti l-a efectuat la rugăminţile inculpaţilor F.N.A. şi Ţ.N., fără a avea ca intenţie şi scop racolarea de persoane pe care să le trimită la muncă forţată în străinătate.

În raport de aspectele invocate, apelantul a solicitat a se reţine că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, fiind săvârşită doar o contravenţie prevăzută în dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 156/2000, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi de restituire a autoturismului confiscat.

Sub aspectul individualizării pedepselor, a invocat nelegalitatea soluţiei primei instanţe ce a aplicat în cazul său şi a inculpaţilor F.N.A. şi Ţ.N. pedepse situate sub minimul special, fără a reţine circumstanţe atenuante care ar fi permis o asemenea cuantificare.

În soluţionarea laturii civile a cauzei, prima instanţă a acordat despăgubiri civile, în lipsa unui suport probator şi fără a preciza cuantumul acestora pentru fiecare parte vătămată.

Motivându-şi apelul promovat, inculpatul P.C.M. a susţinut următoarele aspecte: hotărârea primei instanţe cuprinde o motivare neconvingătoare, nediferenţiată raportat la fiecare dintre cei patru inculpaţi şi care nu analizează succesiv şi ştiinţific întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii sesizate; din probatoriul administrat în cauză rezultă că a desfăşurat activitatea de transportare a părţilor vătămate, fără a fi probată existenţa vreunei activităţi de recrutare, activitate ce a fost comisă de inculpaţii Ţ.N., D.D. şi F.N.A. Susţine apelantul că a acţionat ca un simplu transportator ce avea notorietatea şi capacitatea de a găsi bunuri şi persoane de transportat tur-retur, încasând preţul unui bilet care îi permitea să închirieze un autocar şi să obţină un profit, activitatea sa constituind contravenţia prevăzută de art. 13 din Legea nr. 156/2000, respectiv exercitarea activităţii de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate; - sub aspectul laturii subiective a infracţiunii reţinute, probele administrate nu relevă faptul că a prevăzut că recrutarea s-a făcut prin fraudă sau înşelăciune, nu a urmărit şi nu a acceptat rezultatul exploatării, iar activitatea de transport nu s-a făcut în scopul exploatării lor, singurul beneficiu obţinut l-a constituit preţul biletului de transport. În speţă nu s-a făcut dovada vreunei exploatări, simplele afirmaţii ale părţilor vătămate, nedublate de nicio probă nu pot fi reţinute, în condiţiile în care nici nu au fost formulate plângeri la organele de poliţie italiene sau la autorităţile române din Italia, iar părţile vătămate ştiau ce cunoştea şi el ca transportator, şi anume că vor merge la muncă, având în permanenţă libertatea de alegere.

Examinând sentinţa apelată şi actele şi lucrările dosarului de fond prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vaslui s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- F.N.A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- D.D. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- P.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- Ţ.N., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

Fiind învestită cu soluţionarea cauzei, prima instanţă a procedat la verificarea regularităţii actului de sesizare şi a examinat aspectele de nelegalitate vizând faza urmăririi penale, invocate de inculpaţi.

Prin apelul declarat, inculpatul D.D. a reiterat criticile invocate în faţa primei instanţe privind nulitatea absolută a actului de sesizare şi a întregii urmăriri penale, susţinând că instanţa de fond a omis a le analiza şi a se pronunţa.

Susţinerile sale s-a apreciat că nu pot fi primite.

Prin încheierea de şedinţă din 02 martie 2011, Tribunalul Vaslui a respins excepţia invocată de inculpaţi privind neregularitatea actului de sesizare, reţinând în mod corect că potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. (4) este incompatibil să refacă urmărirea penală procurorul care a efectuat urmărirea penală anterior restituirii cauzei de către instanţă.

Prin urmare, dispoziţiile legale menţionate s-a apreciat că nu sunt aplicabile în situaţia procurorului care a verificat legalitatea şi temeinicia rechizitoriului conform art. 264 C. proc. pen., împrejurare ce nu se circumscrie nici cazului de incompatibilitate prev. de art. 48 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. invocat de inculpaţi.

Procedând la soluţionarea pe fond a cauzei, prima instanţă a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte şi împrejurările cauzei, fiind evidenţiate aspectele concordante ce susţin vinovăţia inculpaţilor şi probele ce au servit ca temei al hotărârii pronunţate.

De asemenea, a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor formulate de inculpaţi, argumentându-şi soluţia de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt şi de drept ce au fundamentat opinia, a analizat elementele de fapt şi de drept pe care şi-a întemeiat soluţia de condamnare pronunţată.

Din examinarea considerentelor sentinţei, Curtea a reţinut că instanţa de fond, în expunerea argumentelor faptice şi juridice ce au condus la pronunţarea soluţiei criticate a făcut o descriere amănunţită atât a situaţiei de fapt, cât şi a temeiurilor de drept pe baza cărora şi-a format convingerea cu privire la cauza dedusă judecăţii, precum şi a probelor care au fundamentat-o, respectând dispoziţiile art. 356 C. proc. pen., astfel că nu pot fi primite criticile apelanţilor referitoare la nemotivarea hotărârii primei instanţe.

Instanţa de fond a făcut o descriere detaliată a situaţiei de fapt, expunând pe larg activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi, cât şi a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti şi care au confirmat pe deplin situaţia de fapt expusă în considerentele rechizitoriului, aspect ce justifică similitudinea dintre cele două expuneri, fără a se limita însă, la o simplă reluare a acestuia.

Ţinând seama de dispoziţiile art. 289 C. proc. pen., instanţa de fond şi-a îndeplinit obligaţia de a readministra probele din cursul urmăririi penale ce au servit ca temei al trimiterii în judecată pentru a fi percepute prin filtrul punctelor de vedere exprimate de toate părţile şi pentru a-şi forma propria convingere cu privire la vinovăţia ori nevinovăţia inculpaţilor.

Pe baza analizei probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar şi a celor administrate în mod nemijlocit în faza cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă, existând probe certe de vinovăţie a inculpaţilor F.N.A., D.D. şi P.C.M. în comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumţia de nevinovăţie instituită de dispoziţiile art. 66 alin. (2) C. proc. pen.

S-au avut astfel în vedere declaraţiile date de părţile vătămate F.M.V., B.P.C., C.T., F.A.I., M.A., M.C., T.A.C., M.I., Ţ.G.A., G.C., M.A., O.M.D., T.P., S.I., S.I., C.C., M.V., P.C., R.G., V.V., C.D., H.C., D.E., P.G., D.V., S.G., S.I., S.C., S.D., H.V. şi T.C., ce au descris împrejurările în care au fost recrutate şi transportate în Italia, în vederea exploatării prin muncă, prin inducerea în eroare cu privire la condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, declaraţiile martorilor R.M., T.D., A.M., Ţ.M., T.P.E., P.L. şi V.E., procesele-verbale întocmite în faza urmăririi penale cu ocazia recunoaşterii inculpaţilor după fotografii şi a confruntărilor efectuate, planşele foto, tabel nominal privind transportul de persoane în Italia şi declaraţiile date de inculpaţi.

Din examinarea acestor mijloace de probă a rezultat cu certitudine că inculpaţii apelanţi P.C.M., D.D. şi F.N.A. împreună cu inculpatul Ţ.N. au recrutat şi transportat, prin înşelăciune, părţile vătămate cărora le-au promis locuri de muncă în Italia cu asigurarea unor condiţii de muncă şi salarizare corespunzătoare, în scopul exploatării acestora prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea şi condiţiile de muncă.

În concret, inculpaţii D.D., F.N.A. şi Ţ.N. s-au deplasat în localităţile B.A. din judeţul Vaslui şi în comuna D. din judeţul laşi, le-au prezentat părţilor vătămate condiţiile de muncă din Italia, le-au promis că angajatorii italieni le vor asigura un salariu lunar de 800 euro, cazare, masă şi transport gratuit.

Aceiaşi inculpaţi l-au prezentat pe inculpatul P.C. care fiind persoana care asigura locurile de muncă, transportul şi respectarea condiţiilor de muncă promise, le-au însoţit pe părţile vătămate până la Piatra Neamţ şi le-au predat inculpatului P.C.M. care a organizat transportul din România în Italia şi le-a dus la diferiţi „angajatori”, unde au fost obligate să lucreze „la negru”, în condiţii inferioare celor promise în România, în scopul exploatării lor.

Prin apelurile declarate, inculpaţii F.N.A., D.D. şi P.C.M. au criticat soluţia de condamnare, invocând lipsa probelor care să dovedească existenţa faptelor reţinute în sarcina şi vinovăţia în comiterea lor.

Aceste apărări s-a reţinut că au fost formulate de inculpaţi şi în faţa primei instanţe ce Ie-a analizat şi Ie-a înlăturat în mod corect întrucât contrazic nesusţinut probatoriul administrat ce confirmă situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi soluţia de condamnare dispusă faţă de inculpaţi.

Relatările părţilor vătămate ce au prezentat în detaliu şi în mod constant condiţiile în care s-a derutat activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi se coroborează, atât între ele, cât şi cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, cu procesele-verbale întocmite cu ocazia recunoaşterii după fotografii a inculpaţilor şi a confruntărilor efectuate şi tabelul nominal ce cuprinde persoanele transportate în Italia.

Probele administrate în prima fază a procesului penal au fost verificate de prima instanţă ce a procedat la audierea părţilor vătămate, a martorilor în acuzare, precum şi a martorilor propuşi în apărare.

Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, prima instanţă a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. ce impun a se face o analiză a tuturor probelor administrate şi a se argumenta soluţia pronunţată pe acele probe care coroborate susţin situaţia de fapt reţinută.

Împrejurările de fapt relevate de martorii audiaţi în apărare s-a reţinut că nu au modificat situaţia de fapt relevată de celelalte probe administrate în cauză cu privire la acţiunea inculpaţilor F.N.A., D.D., P.C.M. de recrutare şi transportare a părţilor vătămate în Italia, în vederea exploatării prin muncă, prin inducerea în eroare a acestora cu privire la condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.

Referitor la acţiunile întreprinse de către inculpaţi în realizarea traficului de persoane, respectiv de recrutare şi transport există atât declaraţiile date de părţile vătămate care se completează reciproc, descriind fiecare în parte contribuţia inculpaţilor în acţiunile de traficare la care au fost supuse, cât şi celelalte probe, respectiv declaraţiile martorilor R.M., T.D., A.M., T.M., T.P.E., P.N., V.E., procesele-verbale de confruntare.

Relevante în acest sens, deşi nu în mod singular, s-a apreciat că sunt declaraţiile martorului R.M. din faza urmăririi penale, menţinută în faţa instanţei, care plasează prezenţa împreună a inculpaţilor D.D. şi F.N.A. în comuna B., judeţul Vaslui, confirmând totodată activitatea de recrutare desfăşurată de aceştia şi inducerea în eroare prin promisiunile pe care le făceau privind locurile de muncă în Italia, discutând, insistând şi garantând că vor avea condiţii de muncă şi salarizare corespunzătoare. Despre condiţiile în care au fost exploatate în Italia, martorul a aflat de la persoanele vătămate după ce s-au întors în ţară şi i-au relatat că, în realitate, nu au fost plătiţi, nu li s-au încheiat contracte de muncă, au fost cazaţi în condiţii improprii şi li s-a solicitat plata cazării, singurii bani primiţi la insistenţele lor fiind folosiţi pentru a ajunge în ţară.

De asemenea, declaraţiile martorilor A.M. şi T.D. confirmă susţinerile părţilor vătămate potrivit cărora inculpatul P.C.M. a exercitat acte de racolare, transport şi plasare la diferiţi cetăţeni italieni.

Fără a relua în integralitatea lor probele pe care instanţa de fond şi-a întemeiat hotărârea pronunţată, Curtea a constatat că probatoriul administrat în cauză este suficient de concludent sub aspectul activităţii de trafic de persoane,prin acţiunile specifice întreprinse de către inculpaţi-recrutare şi transport, cât şi sub aspectul colaborării dintre aceştia.

În România, inculpaţii F.N.A., D.D. şi P.C.M. nu au fost autorizaţi conform Legii nr. 156/2000 să îndeplinească atribuţii de agenţi de ocupare a forţei de muncă pentru a desfăşura activităţi de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate, iar.în Italia, inculpatul P.C.M. nu era autorizat să efectueze activităţi privind obţinerea vizei de intrare în Italia a cetăţenilor români pentru motive de muncă, obţinerea permiselor de şedere pe motiv de muncă de la autorităţile italiene şi nici nu era împuternicit să medieze cu angajatori italieni încheierea de contracte de muncă.

Prin urmare, s-a reţinut că inculpaţii au organizat activitatea de recrutare de muncitori români pentru a lucra „la negru” în Italia. Din probele dosarului a rezultat că recrutarea şi trimiterea în Italia a părţilor vătămate s-a făcut prin înşelăciune, în scopul exploatării lor.

Declaraţiile părţilor vătămate fiind convergente, relevând faptul că inculpaţii le-au prezentat în mod insistent şi mincinos o altă situaţie privind condiţiile de transport, muncă, salarizare şi cazare decât cea oferită în realitate în Italia.

Toate părţile vătămate au relatat că a existat o discrepanţă evidentă între condiţiile privind salariul, programul de lucru, asigurarea cazării şi a mesei descrise de inculpaţi şi cele existente în Italia. Părţile vătămate, în momentul recrutării nu aveau un loc de muncă, erau lipsite de venituri, în Italia li s-a refuzat plata sub pretextul că trebuie să achite cheltuielile de cazare, condiţiile de muncă, cazare şi hrană au fost dintre cele mai rele, în situaţia în care nu cunoşteau limba, ţara şi nu aveau bani, aservite prin datorii, uneori ameninţate şi agresate părţile vătămate au fost puse într-o stare de dependenţă şi obligate să urmeze conduita ce Ie-a fost impusă de către cetăţenii italieni ce le-au folosit la muncă.

Împrejurarea că în speţă nu s-a putut stabili în concret care a fost folosul obţinut de fiecare dintre inculpaţi urmare acţiunilor de traficare comise, nu este de natură a înlătura răspunderea a acestora, câtă vreme norma de încriminare nu condiţionează existenţa infracţiunii de obţinerea unor foloase.

Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că probatoriul administrat a fost complet şi corect evaluat, iar încadrarea juridică este cea legală şi corespunzătoare activităţii desfăşurată de inculpaţii F.N.A., D.D. şi P.C.M.

Astfel, s-a constatat că nu există nici un dubiu asupra vinovăţiei penale a inculpaţilor cu privire la infracţiunea pentru care au fost trimişi în judecată, atâta vreme cât, prin încălcarea dispoziţiilor legale, inculpaţii F.N.A., D.D. şi P.C.M. au recrutat şi transportat în perioada octombrie-noiembrie 2007, părţile vătămate pe care le-au trimis în Italia, în scopul exploatării lor prin obligarea la prestarea de munci şi servicii cu încălcarea normelor legale de muncă, salarizare, sănătate şi securitate şi prin inducerea în eroare asupra tuturor acestor condiţii.

În consecinţă, Curtea a apreciat că sunt lipsite de fundament susţinerile inculpaţilor prin motivele de apel privind inexistenţa faptelor sau lipsa elementelor constitutive ale acestora ori existenţa în cauză a unei răspunderi contravenţionale în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 156/2000.

Verificând hotărârea apelată şi sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, Curtea a constatat următoarele:

La stabilirea tratamentului sancţionator, prima instanţă a avut în vedere criteriile obligatorii de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptelor comise, contribuţia fiecărui inculpat, elementele ce caracterizează persoana inculpaţilor şi atitudinea procesuală a acestora, însă a aplicat inculpaţilor D.D. şi F.N.A. pedepse în cuantum situat sub minimul special prevăzut de textul sancţionator, deşi nu a reţinut în favoarea acestora circumstanţe atenuante care să permită acest lucru, neregularitate ce le profită celor doi inculpaţi în raport de învestirea instanţei doar cu calea de atac exercitată de inculpaţi.

Având în vedere şi faptul că în primul ciclu procesual instanţa de apel a admis apelurile declarate de inculpaţii F.N.A., D.D. şi P.C.M., a redus pedepsele principale şi complementare aplicate celor trei inculpaţi, dând eficienţă prevederilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., Curtea, în virtutea principiului „non reformatio in pejus” instituit de dispoziţiile art. 372 C. proc. pen. aplicabile şi în cazul rejudecării cauzei după casarea deciziei instanţei de apel cu trimitere pentru rejudecarea apelului, s-au reţinut în favoarea tuturor inculpaţilor circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor conform soluţiei pronunţate cu ocazia primei judecăţi în apel.

Astfel, pentru inculpatul P.C.M. s-a redus pedeapsa de la 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.; pentru inculpatul D.D. de la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.; pentru inculpatul F.N.A. de la 3 închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

De asemenea, sub aspectul modalităţii de executare a pedepselor în vederea respectării principiului neagravării situaţiei inculpaţilor în propria cale de atac, în raport de soluţia dispusă în primul ciclu procesual de către instanţa de apel, Curtea a dispus în baza disp. art. 86¹C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor F.N.A., D.D. şi P.C.M. pe o durată de timp ce constituie termen de încercare potrivit art. 86² C. proc. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpaţii se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- inculpatul P.C.M. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ (organ desemnat de instanţă cu supravegherea inculpatului), la datele fixate de acesta;

- inculpaţii D.D. şi F.N.A. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui (organ desemnat de instanţă cu supravegherea inculpaţilor), la datele fixate de acesta;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pentru inculpaţii P.C.M., D.D. şi F.N.A.

În soluţionarea laturii penale a cauzei, prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen. şi a prevederilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a dispus confiscarea de la inculpatul D.D. a autoturismului asupra căruia, prin ordonanţa procurorului din 21 februarie 2008, a fost instituită măsura sechestrului asigurător.

Critica inculpatului apelant D.D. adusă hotărârii primei instanţe sub acest aspect, s-a reţinut că nu poate fi primită întrucât măsura de siguranţă a autoturismului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii a fost dispusă în mod corect de prima instanţă, având în vedere dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 care prevăd că mijloacele de transport care au folosit la realizarea transportului persoanelor traficate sunt considerate bunuri care au servit la săvârşirea infracţiunii fiind supuse confiscării speciale.

În latura civilă a cauzei, prima instanţă a apreciat că victimele au suferit atât un prejudiciu moral, cât şi material, pretenţiile acestora fiind justificate.

Prin hotărârea pronunţată, a stabilit în mod greşit trei categorii de daune - daune materiale, daune morale şi despăgubiri civile - întrucât daunele materiale şi morale sunt o consecinţă a prejudiciului patrimonial, respectiv nepatrimonial cauzat unei persoane şi pot fi acordate cu titlu de despăgubiri civile, ce include ambele categorii de daune.

Curtea a constatat ca fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv faptele ilicite comise de inculpaţi, prezentate anterior, raportul de cauzalitate între acestea şi prejudiciul produs, şi existenţa prejudiciului moral urmare suferinţelor psihice cauzate părţilor vătămate prin obligarea la prestare de muncă cu încălcarea normelor legale de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.

În consecinţă, sumele indicate de părţile vătămate s-a apreciat că se impun a fi acordate prin prisma prejudiciului moral suferit, a duratei în care au fost înşelate şi exploatate şi a sentimentului de umilinţă la care au fost supuse şi nu a unui prejudiciu de ordin patrimonial, astfel că hotărârea primei instanţe va fi reformată sub aspectul categoriei de daune cuvenită părţilor vătămate, prin obligarea în solidar a inculpaţilor P.C.M., D.D. şi F.N.A. la plata de daune morale, cuantumul acordat fiind proporţional şi adecvat traumei psihice produse părţilor vătămate.

Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpaţii P.C.M., D.D. şi F.N.A. împotriva sentinţei penale nr. 140 din 06 iulie 2011, a Tribunalului Vaslui, hotărâre ce a fost desfiinţată atât în latură penală, cât şi în latură civilă.

Ulterior rejudecării cauzei, s-au reţinut în favoarea inculpaţilor P.C.M., D.D.şi F.N.A. dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) rap. la art. 76 lit. b) C. pen.

S-a redus cuantumul pedepselor principale şi complementare aplicate inculpaţilor-apelanţi astfel:

- de la 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru inculpatul P.C.M.;

- de la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru inculpatul D.D.;

- de la 3 închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru inculpatul F.N.A.

În baza disp. art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principale de 4, 3 şi 2 ani închisoare, pentru inculpaţii: P.C.M., D.D. şi respectiv F.N.A., stabilind termene de încercare, conform disp. art. 86² C. pen., de câte 8 ani pentru P.C.M., 7 ani pentru D.D. şi 6 ani pentru F.N.A.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pentru inculpaţii P.C.M., D.D. şi F.N.A.

În temeiul disp. art. 86³C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpaţii P.C.M., D.D. şi F.N.A. s-a dispus a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- inculpatul P.C.M. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ (organ desemnat de instanţă cu supravegherea inculpatului), la datele fixate de acesta;

- inculpaţii D.D. şi F.N.A., să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui (organ desemnat de instanţă cu supravegherea inculpaţilor), la datele fixate de acesta;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

Au fost obligaţi inculpaţii P.C.M., D.D. şi F.N.A., în solidar, la plata de daune morale către părţile civile, după cum urmează: O.M.D. suma de 1.000 euro; F.M.V. suma de 3.000 euro; T.A.C. suma de 3.000 euro; F.A.I. suma de 3.000 euro; T.P. suma de 3.000 euro; C.T. suma de 2.000 euro; S.I. suma de 2.000 euro; C.C. 2.000 euro; M.V. suma de 1.000 euro; P.C. suma de 3.000 euro; R.G. suma de 1.000 euro; V.V. suma de 3.000 euro; C.D. suma de 3.000 euro; D.E. suma de 1.000 euro; P.G. suma de 1.000 euro; D.V. suma de 1.000 euro; S.I. suma de 1.000 euro; S.C. suma de 1.000 euro; S.D. suma de 1.000 euro; H.V., suma de 1.000 euro; S.G. suma de 2.000 euro; S.I. suma de 2.000 euro; H.C. suma de 3.000 euro; Ţ.G.A. suma de 3.000 euro; M.I. suma de 1.000 euro; G.C. suma de 3.000 euro.

Au fost menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate în apelurile inculpaţilor P.C.M., D.D. şi F.N.A. au rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 162 din 04 octombrie 2013 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii F.N.A., D.D. şi P.C.M.

Recurentul inculpat F.N.A. a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare de la art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. anterior, şi a solicitat următoarele:

- achitarea, conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru inexistenţa infracţiunii de trafic de persoane reţinute în sarcina sa în lipsa unui suport probator care să dovedească implicarea sa.

Susţine apelantul că persoanele s-au deplasat în Italia conform voinţei proprii şi nu ca urmare a vreunei înşelăciuni sau a vreunor acte de recrutare realizate în scopul inducerii în eroare.

De asemenea, a invocat faptul că în speţă nu există probatorii din care să rezulte existenţa vreunui folos material sau de orice altă natură pe care să-l fi obţinut.

- lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane ce presupune, sub aspectul laturii subiective, existenţa intenţiei directe sau indirecte, care, însă nu poate fi reţinută în cazul său întrucât nu a cunoscut niciodată despre condiţiile precare în care părţile vătămate lucrau.

În subsidiar, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.

Recurentul inculpat D.D. a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare de la art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen. anterior, şi a solicitat următoarele:

- achitarea, conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru inexistenţa infracţiunii de trafic de persoane reţinute în sarcina sa, a solicitat a se reţine că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, fiind săvârşită doar o contravenţie prevăzută în dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 156/2000, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi de restituire a autoturismului confiscat.

De asemenea, a susţinut că nu a urmărit vreun folos şi nu a obţinut vreun folos, nu a încheiat vreo convenţie, nu a perceput vreo sumă şi nu Ie-a cerut părţilor vătămate acte, discuţiile purtate absolut ocazional la O. au fost de natură pur informală, iar drumul de la Huşi la Bucureşti l-a efectuat la rugăminţile inculpaţilor F.N.A. şi Ţ.N., fără a avea ca intenţie şi scop racolarea de persoane pe care să le trimită la muncă forţată în străinătate.

A solicitat, în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecarea laturii civile a cauzei.

În subsidiar, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.

Recurentul inculpat P.C.M. a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare de la art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. anterior, şi a solicitat următoarele:

- achitarea, conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru inexistenţa infracţiunii de trafic de persoane reţinute în sarcina sa, a solicitat a se reţine că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, în opinia apărării, din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul a desfăşurat activitatea de transportare a părţilor vătămate, fără a fi probată existenţa vreunei activităţi de recrutare, activitate ce a fost comisă de inculpaţii Ţ.N., D.D. şi F.N.A., inculpatul acţionând ca un simplu transportator ce avea notorietatea şi capacitatea de a găsi bunuri şi persoane de transportat tur-retur, încasând preţul unui bilet care îi permitea să închirieze un autocar şi să obţină un profit, activitatea sa constituind contravenţia prevăzută de art. 13 din Legea nr. 156/2000, respectiv exercitarea activităţii de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate;

- sub aspectul laturii subiective a infracţiunii reţinute, a solicitat a se reţine că probele administrate nu relevă faptul că a prevăzut că recrutarea s-a făcut prin fraudă sau înşelăciune, nu a urmărit şi nu a acceptat rezultatul exploatării, iar activitatea de transport nu s-a făcut în scopul exploatării lor, singurul beneficiu obţinut l-a constituit preţul biletului de transport. În speţă, nu s-a făcut dovada vreunei exploatări, simplele afirmaţii ale părţilor vătămate, nedublate de nicio probă nu pot fi reţinute, în condiţiile în care nici nu au fost formulate plângeri la organele de poliţie italiene sau la autorităţile române din Italia, iar părţile vătămate ştiau ce cunoştea şi el ca transportator, şi anume că vor merge la muncă, având în permanenţă libertatea de alegere.

În subsidiar, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.

Examinând recursurile declarate de inculpaţi prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁹ C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede., în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 04 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate,la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului,ipoteza care,însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă o nouă limitare a devolutiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului,prin amendarea cazurilor de casare,fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazurile de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acestea au fost menţinute şi nu au suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, au fost excluse din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinate de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă că recurenţii inculpaţi F.N.A. şi P.C.M. şi-au motivat în scris recursul la data de 03 martie 2014, (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 12 martie 2014), respectându-şi, astfel, obligaţia ce le revenea potrivit art. 385¹⁰alin. (2) C. proc. pen., însă recurentul inculpat D.D. şi-a motivat în scris recursul la data de 21 martie 2014, (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 12 martie 2014), nerespectându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 385¹⁰alin. (2) C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct 12. C. proc. pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334-337.

Cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen. anterior, prevede că este supusă casării hotărârea care este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

În principal se reţine că recurenţii inculpaţi solicită reaprecierea faptelor, ceea ce nu este posibil în recurs, în acest sens Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele.

Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii.

În recursurile celor trei inculpaţi, se constată că au fost invocate formal cazurile de casare prev. la pct. 12 şi 17²al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, întrucât criticile vizează netemeinicia şi nu nelegalitatea hotărârii, inculpaţii solicitând în fapt reevaluarea probatoriilor. Astfel, cu privire la critica inculpaţilor vizând lipsa elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost cercetaţi, se constată că nu este susţinută, întrucât în mod corect instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut că faptele săvârşite de inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane. Faptul că în speţă nu s-a putut stabili în concret care a fost folosul obţinut de fiecare dintre inculpaţi urmare acţiunilor de traficare comise, nu este echivalentă cu înlăturaea răspunderii penale a acestora, câtă vreme norma de încriminare nu condiţionează existenţa infracţiunii de obţinerea unor foloase, astfel că se constată că probatoriul administrat a fost complet şi corect evaluat, iar încadrarea juridică este cea legală şi corespunzătoare activităţii desfăşurată de inculpaţii F.N.A., D.D. şi P.C.M. Or, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi care au fost detalitat relatate anterior, se constată că nu există nici un dubiu asupra vinovăţiei penale a inculpaţilor cu privire la infracţiunea pentru care au fost trimişi în judecată, atâta vreme cât, prin încălcarea dispoziţiilor legale, inculpaţii F.N.A., D.D. şi P.C.M. au recrutat şi transportat în perioada octombrie-noiembrie 2007, părţile vătămate pe care le-au trimis în Italia. În scopul exploatării lor prin obligarea la prestarea de munci şi servicii cu încălcarea normelor legale de muncă, salarizare, sănătate şi securitate şi prin inducerea în eroare asupra tuturor acestor condiţii, fiind lipsite de fundament susţinerile inculpaţilor privind inexistenţa faptelor sau lipsa elementelor constitutive ale acestora ori existenţa în cauză a unei răspunderi contravenţionale în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 156/2000.

În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, Înalta Curte constată că în cauză dispoziţiile art. 5 C. pen., nu au incidenţă în cauză întrucât, legea veche le este mai favorabilă inculpaţilor, prin reţinerea circumstanţelor atenuante limitele pedepselor sunt de la 1-5 ani închisoare, iar pe legea nouă sunt de la 3-10 ani închisoare, circumstanţele atenuante nu se mai regăsesc în legea nouă, astfel şi minimul şi maximul sunt mai mari pe legea nouă.

Cu privire la individualizarea pedepselor ca instituţie autonomă, de asemenea, se constată că legea veche este mai favorabilă inculpaţilor, faţă de împrejurarea că la împlinirea termenului de încercare, intervine reabilitarea de drept, ceea ce pe legea nouă nu există şi, de asemenea, condiţiile suspendării sub supraveghere sunt mai favorabile pe legea veche, astfel că nici din această perspectivă nu se impune reformarea deciziei recurate.

Înalta Curte, constată că toate motivele de critică invocate de către inculpaţi sunt nefondate întrucât nu se circumscriu cazurilor de casare invocate.

De altfel, instanţa de recurs constată că aceleaşi critici au fost invocate de către inculpaţi şi în faţa instanţelor de fond şi apel, instanţe care au analizat judicios criticile formulate de inculpaţi, argumentând respingerea acestora, motivarea instanţei de prim control judiciar, fiind însuşită pe deplin de către instanţa de recurs, atât în ceea ce priveşte latura penală, cât şi în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor rspinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii F.N.A., D.D. şi P.C.M. împotriva deciziei penale nr. 162 din 04 octombrie 2013 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va obliga recurenţii inculpaţi F.N.A. şi P.C.M. la plata sumei de câte 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi şi suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimate părţi vătămate B.P.C., M.C. şi M.A. şi partea civilă C.C., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurentul inculpat D.D. la plata sumei de 550 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales şi suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimate părţi vătămate B.P.C., M.C. şi M.A. şi partea civilă C.C., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii F.N.A., D.D. şi P.C.M.

Împotriva deciziei penale nr. 162 din 04 octombrie 2013 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi F.N.A. şi P.C.M. la plata sumei de câte 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi şi suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimate părţi vătămate B.P.C., M.C. şi M.A. şi partea civilă C.C., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat D.D. la plata sumei de 550 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales şi suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimate părţi vătămate B.P.C., M.C. şi M.A. şi partea civilă C.C., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitvă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1423/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 141/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 141/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1423/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1425/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1541/2014. Penal