ICCJ. Decizia nr. 1423/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1423/2014
Dosar nr. 1352/93/2012
Şedinţa publică din 23 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14/F din 21 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei descrise la pct. 1 din rechizitoriu din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.B. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.B. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. în baza art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă şi, în consecinţă:
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 437.168,24 RON reprezentând prejudiciul produs bugetului de stat la care se adaugă şi accesoriile calculate până la data achitării integrale a debitului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut pe baza mijloacelor de probă administrate, şi anume plângerea penală nr. 16204 din 22 aprilie 2010 formulată de D.G.F.P. Ilfov, raportul de inspecţie fiscală din 27 iulie 2010, întocmit de D.G.F.P. Ilfov, plângerea penală nr. 700966 din 29 aprilie 2010, formulată de Garda Financiară - Secţia Ilfov împreună cu notele de constatare întocmite la SC B.P. SRL, declaraţia olografă a inculpatului S.B.; declaraţiile martorilor B.I.D., O.A., T.C., P.A.Ş., M.M.A., P.R.S., S.G., T.E.L., B.I., K.C.F., V.M. şi G.R.N., adresele D.G.F.P. Ilfov din 28 iunie 2010, din 26 august 2010 şi din 12 aprilie 2011, adresa I.T.M. Ilfov din 19 ianuarie 2011 şi adresa Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Inspecţia Muncii din 15 aprilie 2011, extrasele de cont puse la dispoziţie de L. Bank - Sucursala Voluntari, dosarele de constituire ale SC B.P. SRL şi SC S.P. SRL ridicate de la Oficiul Registrului Comerţului, procesele-verbale de verificare a inculpatului S.B., precum şi a numitului S.J.M.B. în evidenţele I.G.P.F. şi raportul de expertiză contabilă judiciară, că prin rechizitoriul nr. 2479/P/2010 din data de 19 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea a fost trimis în judecată inculpatul S.B., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Instanţa de fond, analizând actele şi lucrările dosarului, a constatat că SC B.P. SRL a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului Ilfov în 01 februarie 2010 având ca obiect principal de activitate comerţul cu ridicata al fructelor şi legumelor.
Societatea a fost constituită sub forma unei societăţi cu răspundere limitată, avându-l ca asociat unic şi administrator pe numitul S.J.M.B., cetăţean iordanian. Sediul social al SC B.P. SRL a fost declarat la adresa din sat S., comuna G., judeţul llfov, conform contractului de comodat din 27 ianuarie 2010 încheiat pe o perioadă de 6 luni cu numitul M.M., proprietarul imobilului.
Formalităţile pentru înfiinţarea acestei societăţi au fost îndeplinite de martorul P.R.S., în baza procurii întocmite de numitul S.J.M.B. Potrivit datelor furnizate de I.G.P.F., cetăţeanul iordanian S.J.M.B. nu figurează cu intrări sau ieşiri în/din România.
Din conţinutul documentelor întocmite de organele fiscale (note de constatare, rapoarte de inspecţie fiscală, procesele-verbale etc), coroborate cu Raportul VIES nr. 2497 din 11 ianuarie 2011 întocmit în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1798/2003 privind cooperarea administrativă în domeniul TVA şi raportul de expertiză contabilă judiciară, a rezultat că SC B.P. SRL a derulat în perioada februarie-martie 2010 operaţiuni intracomunitare, neînregistrate în totalitate în evidenţele contabile şi declarate parţial organului fiscal teritorial.
Aceste operaţiuni comerciale au fost efectuate de către inculpatul S.B. în baza procurii din 02 februarie 2010 prin care a fost împuternicit de administratorul SC B.P. SRL numitul S.J.M.B. să reprezinte societatea în raporturile cu terţii, să depună şi să ridice acte oricând este necesar, să plătească taxele şi impozitele, să ridice chitanţe şi facturi şi să le plătească.
Mărfurile achiziţionate din spaţiul intracomunitar de către SC B.P. SRL au fost livrate în totalitate către SC S.P. SRL, societatea având ca obiect principal de activitate comerţul cu ridicata al fructelor şi legumelor.
Cu prilejul derulării acestor relaţii comerciale, SC S.P. SRL - în calitate de beneficiar al mărfurilor livrate de SC B.P. SRL, a fost de asemenea reprezentantă de inculpatul S.B., împuternicit în acest sens de către administratorul E.S., prin procura din 14 februarie 2010.
Împotriva numitului E.S., în calitate de administrator statutar al SC S.P. SRL, D.G.F.P. Ilfov a formulat plângerea penală din 18 mai 2010 prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de acesta sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cauza fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, sub nr. 3400/P/2010. SC B.P. SRL a avut deschis cont bancar la L. Bank - Sucursala Voluntari începând cu data de 19 februarie 2010, persoanele împuternicite să opereze pe acesta fiind inculpatul S.B. şi martorul B.I.D.
În urmă verificărilor s-a stabilit că martora B.I.D. a avut drept de semnătură şi pe contul SC S.P. SRL deschis la aceeaşi unitate bancară.
Inculpatul S.B. a reprezentat SC B.P. SRL şi cu prilejul controalelor efectuate de Garda Financiară - Secţia Ilfov în datele de 25 februarie 2010, 04 martie 2010 şi 06 martie 2010, documentele financiar contabile ale societăţii fiind prezentate de martorul O.A. în calitate de expert contabil.
Aceste verificări au fost determinate de faptul că organele de control fiscal au constatat că societatea nu figurează la sediul social declarat, aşa cum rezulta din sesizarea Gărzii Financiare - Secţia Ilfov din 29 aprilie 2010.
Cu prilejul controlului operativ şi inopinat efectuat la SC B.P. SRL în data de 25 februarie 2010, societatea a fost reprezentată de inculpatul S.B., în calitate de împuternicit. Din documentele de evidenţă financiar-contabilă puse la dispoziţie de martorul O.A., a rezultat că până la acea dată SC B.P. SRL a efectuat un număr de 4 achiziţii intracomunitare, mărfurile fiind comercializate în totalitate de către SC S.P. SRL.
Potrivit notei de constatare întocmită cu acest prilej, SC B.P. SRL avea de plată un TVA în valoare de 25.161,44 RON, aferent acestor operaţiuni comerciale. La data de 04 martie 2010, comisari din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Ilfov au efectuat un nou control la SC B.P. SRL stabilind, pe baza documentelor puse la dispoziţie de martorul O.A., că societatea a efectuat în perioada 25 februarie - 03 martie 2010 un număr de 24 achiziţii intracomunitare, mărfurile fiind livrate în totalitate către SC S.P. SRL, potrivit înregistrărilor din jurnalul de cumpărări şi jurnalul de vânzări, SC B.P. SRL avea de plată un TVA în valoare de 94.385,79 RON aferent vânzărilor efectuate. În timpul desfăşurării controlului, materializat în nota de constatare, inculpatul S.B. a achitat suma de 82.764 RON reprezentând avans TVA, cu ordinul de plată din 04 martie 2010. Existând indicii că societatea s-ar putea sustrage în viitor de la efectuarea controlului, în data de 03 martie 2010 s-a luat măsura dării în consemn la punctele de frontieră a SC B.P. SRL, în vederea interceptării transporturilor de marfă achiziţionate din spaţiul intracomunitar. Ulterior consemnului, două autocamioane care transportau marfa provenind din Grecia au fost sigilate de către Garda Financiară - Secţia Giurgiu şi însoţite până la destinaţie, respectiv Complexul comercial S.M. din comuna A., judeţul Ilfov. În urma prezentării la faţa locului a inculpatului S.B., în calitate de împuternicit al SC B.P. SRL, mijloacele de transport au fost desigilate, iar mărfurile au fost comercializate către SC S.P. SRL, aşa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 06 martie 2010 întocmită de Garda Financiară - Secţia Ilfov.
Pentru identificarea tuturor operaţiunilor comerciale derulate de SC B.P. SRL, în cauză au fost avute în vedere atât documentele financiar-contabile prezentate de inculpatul S.B. şi de martorul O.A. cu prilejul controalelor efectuate de Garda Financiară - Secţia Ilfov, cât şi de înscrisurile puse la dispoziţie de L. Bank - Sucursala Voluntari, respectiv dispoziţii de plată externă, facturi emise de furnizorii intracomunitari, precum şi facturile fiscale emise de SC B.P. SRL către SC S.P. SRL care au stat la baza efectuării plăţilor prin virament bancar.
În urmă analizării acestor documente, expertul contabil desemnat de organul de urmărire penală a stabilit că în perioada februarie - martie 2010 SC B.P. SRL a achiziţionat din spaţiul intracomunitar (de la furnizori din Spania, Olanda, Grecia, Italia etc.) mărfuri (în special legume şi fructe) în valoare totală de 1.211.997,37 euro (conform anexelor nr. 1 şi 2 la raportul de expertiză contabilă), comercializate în totalitate către SC S.P. SRL. Conform facturilor fiscale existente la dosarul cauzei, SC B.P. SRL a livrat către SC S.P. SRL produse în valoare totală de 3.499.210,72 RON (cu un TVA aferent în cuantum de 558.697,53 RON) din care 1.264.491,42 RON în cursul lunii februarie 2010, iar 2.234.719,30 RON în cursul lunii martie 2010 (anexa nr. 3 la raportul de expertiză contabilă).
Împrejurarea că valoarea mărfurilor achiziţionate din spaţiul intracomunitar (1.211.997,37 euro) este mai mare decât valoarea totală a facturilor emise către SC S.P. SRL (3.499.210,72 RON) poate fi explicată prin faptul că o parte din marfă fie nu a putut fi comercializată într-un termen rezonabil şi fiind perisabilă a devenit improprie consumului, fie a fost achitată în numerar sau prin alte modalităţi de plată (spre exemplu, prin compensare), fiind astfel ocolită calea transferului bancar, care ar fi presupus ataşarea la instrumentul de plată şi a unei copii a facturii fiscale.
Prin urmare, pentru stabilirea cu certitudine a prejudiciului cauzat bugetului de stat au fost avute în vedere doar obligaţiile fiscale aferente facturilor în valoare totală de 3.499.210,72 RON, emise către SC S.P. SRL (care se regăsesc la dosarul cauzei) din care au fost scăzute obligaţiile fiscale recunoscute şi asumate de SC B.P. SRL, prin declararea acestora la organul fiscal teritorial.
Astfel, din informaţiile furnizate de D.G.F.P. Ilfov, prin adresa din 12 aprilie 2011, a rezultat că SC B.P. SRL a depus numai declaraţia privind obligaţiile de plată la bugetul de stat aferentă lunii martie 2010 (din care a fost declarat un impozit pe profit de 0 RON), deconturile de TVA aferente lunilor martie, aprilie şi mai 2010 şi declaraţia recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare aferente lunii martie 2010.
Societatea nu a depus decont de TVA pentru luna februarie 2010, iar prin decontul de TVA aferent lunii martie 2010, au fost declarate livrări de bunuri şi servicii în valoare totală de 699.801 RON, cu TVA aferent în sumă de 132.962 RON.
În deconturile de TVA aferente lunilor aprilie şi mai 2010 depuse de SC B.P. SRL nu au fost declarate operaţiuni comerciale efectuate, valorile fiind nule.
În concluzie, expertiza contabilă a stabilit ca pentru lunile februarie şi martie 2010 SC B.P. SRL nu a înregistrat în deconturile de TVA depuse la organele fiscale TVA colectată în sumă de 425.735,53 RON (558.697,53 RON TVA colectată aferente facturilor emise către SC S.P. SRL - 132.962 RON TVA inclusă în decontul depus la organele fiscale), sumă care reprezintă prejudiciul adus bugetului de stat.
Cuantumul acestui prejudiciu s-a reţinut că nu va fi diminuat cu suma de 82.764 RON reprezentând TVA, achitată de inculpatul S.B. cu prilejul întocmirii notei de constatare din 04 martie 2010 întrucât această sumă a fost calculată pe baza jurnalului de vânzări corespunzător lunii martie 2010, fiind declarat ulterior în decontul de TVA aferent aceleiaşi luni.
Din aceste considerente, suma de 82.764 RON, fiind plătită în contul TVA-ului recunoscut de societate şi declarat organului fiscal, nu a fost scăzută din valoarea prejudiciului în cuantum de 425.735,53 RON, care reprezintă TVA de plată aferent livrărilor de mărfuri neînregistrate şi nedeclarate organelor fiscale.
Pentru calcularea impozitului pe profit datorat bugetului de stat, expertiza contabilă a procedat, pe baza jurnalelor de cumpărări şi vânzări, la stabilirea adaosului comercial mediu practicat de SC B.P. SRL, rezultând un procent mediu de 2,43%.
De asemenea, s-a avut în vedere că SC B.P. SRL a depus declaraţia 100 privind obligaţiile de plată la bugetul de stat aferentă lunii martie 2010 în care a fost declarat un impozit pe profit de 0 RON.
Întrucât veniturile obţinute de societate în perioada februarie-martie 2010, au fost în sumă totală de 2.940.513,19 RON (fără TVA) a rezultat un venit impozabil în cuantum de 71.454,47 RON.
Prin urmare, impozitul pe profit datorat de SC B.P. SRL, calculat prin aplicarea cotei unice de impozitare de 16% este de 11.432,71 RON, care reprezintă prejudiciul adus bugetului de stat.
În concluzie, prejudiciul cauzat de SC B.P. SRL bugetului general consolidat al statului, aferent facturilor emise în perioada februarie-martie 2010 către SC S.P. SRL, s-a reţinut că este în sumă totală de 437.168,24 RON şi se compune din: - 425.735,53 RON reprezentând TVA, neînregistrată în deconturile depuse la organele fiscale (558.697,53 RON TVA colectată aferentă facturilor emise - 132.962 RON TVA inclusă în decontul de pus la organele fiscale); - 11.432,71 RON reprezentând impozit pe profit.
În urmă popririi dispuse de D.G.F.P. Ilfov, din contul SC B.P. SRL deschis la L. Bank - Sucursala Voluntari a fost virată în contul acestei instituţii suma de 50.969,95 RON cu ordinul de plată din 29 septembrie 2010, reprezentând dobânzi şi penalităţi TVA aşa cum rezultă din adresa L. Bank din 17 februarie 2012, coroborată cu extrasele de cont înaintate de aceeaşi unitate bancară.
Prin urmare, această sumă s-a reţinut că nu va fi scăzută din cuantumul prejudiciului în valoare de 437.168,24 RON care reprezintă prejudiciu efectiv, fără dobânzi şi penalităţi.
În cuprinsul declaraţiei olografe din data de 16 iunie 2010 inculpatul S.B. a precizat că a efectuat activităţi comerciale în numele SC B.P. SRL, având acordul telefonic al administratorului statutar, numitul S.J.M.B. În acest sens, inculpatul s-a ocupat de relaţia cu banca, semnând ordine de plată, precum şi de achitarea transporturilor de marfă şi de transferul sumelor încasate de la clienţi către administratorul de drept.
Inculpatul S.B. nu a putut prezenta organelor de cercetare penală documentele financiar-contabile aparţinând SC B.P. SRL, motivând că au fost predate unui prieten al administratorului statutar, pe care nu îl cunoaşte, dar pe care l-a văzut de câteva ori. În continuare, inculpatul a precizat că evidenţa contabilă a societăţii era condusă la imobilul situat în Voluntari, judeţul Ilfov, locaţie unde a avut loc şi predarea documentelor contabile.
Despre numitul S.J.M.B., inculpatul S.B. a declarat că l-a văzut ultima oară în urmă cu aproximativ 4-5 luni, la aceeaşi adresă din Voluntari, judeţul Ilfov.
Declaraţiile inculpatului S.B. au fost înlăturate ca nesincere, fiind combătute de probele administrate în cauză.
Potrivit verificărilor efectuate în baza de date a I.G.P.F. s-a stabilit că numitul S.J.M.B. nu figurează ca fiind intrat pe teritoriul României. De asemenea, martorul P.R.S. a declarat că, deşi l-a ajutat pe un cetăţean iordanian să înfiinţeze SC B.P. SRL, nu îl poate descrie şi nu poate afirma cu certitudine, având în vedere numărul mare al cetăţenilor arabi pentru care a constituit societăţi comerciale, că persoana care i-a solicitat acest lucru este numitul S.J.M.B. Analizând extrasul de cont al SC B.P. SRL pus la dispoziţie de L. Bank - Sucursala Voluntari nu au fost identificate transferuri de bani către numitul S.J.M.B., fiind înlăturată şi sub acest aspect declaraţia inculpatului S.B.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că aceştia au efectuat diferite activităţi în numele SC B.P. SRL numai la solicitarea inculpatului S.B., nefiind indicate alte persoane care au reprezentat societatea.
Martorul B.I.D. a declarat că a fost împuternicită de inculpatul S.B. să efectueze operaţiuni bancare pe contul deţinut de SC B.P. SRL la L. Bank - Sucursala Voluntari, încheind în acest sens şi un contract de colaborare. Astfel, din dispoziţia inculpatului S.B., care îi înmâna invoice-urile, martorul a întocmit mai multe dispoziţii de plată externă pentru achitarea mărfurilor achiziţionate de societate.
Din declaraţia martorului B.I.D. a rezultat că la solicitarea inculpatului S.B. a mai desfăşurat operaţiuni bancare în baza contractelor de colaborare încheiate şi pentru SC S.P. SRL şi SC S.T. SRL martora O.A. - care a reprezentat alături de inculpat SC B.P. SRL cu prilejul controalelor efectuate de Garda Financiară - Secţia Ilfov, a declarat că a acceptat să întocmească documente financiar-contabile ale societăţii la propunerea inculpatului S.B. care îi punea la dispoziţie documentele de evidenţă primară, activitatea respectivă derulându-se la imobilul din Voluntari, judeţul Ilfov.
Martorul O.A. a declarat că nu cunoaşte detalii referitoare la activitatea derulată de societate, responsabilitatea sa limitându-se la înregistrarea în evidenţele contabile a documentelor primare primite de la inculpat.
Această colaborare, pentru care a fost remunerată de inculpatul S.B., a durat timp de aproximativ două luni de zile, întrucât controalele efectuare de Garda Financiară au dus la întreruperea activităţii societăţii.
În continuare, martorul O.A. a precizat că a prestat, la solicitarea inculpatului, acelaşi tip de servicii contabile şi pentru SC S.P. SRL.
Cu privire la administratorul de drept al SC B.P. SRL, cetăţeanul iordanian S.J.M.B., martorul a declarat că nu îl cunoaşte şi nu l-a văzut vreodată.
Au fost audiate şi martorele T.C., P.A.Ş. şi M.M.A., care au precizat că la solicitarea inculpatului S.B. au întocmit facturi fiscale in numele SC B.P. SRL pe care le-au completat cu datele indicate de acesta. Activitatea respectivă s-a desfăşurat la imobilul din Voluntari, judeţul Ilfov, unde îşi are sediul social SC T.F.I. SRL, societate la care numitele T.C. şi P.A.Ş. sunt angajate în funcţia de contabil, operator date, respectiv economist.
După întocmire, facturile fiscale îi erau remise inculpatului S.B. pentru a fi semnate şi ştampilate.
Martorii T.C., P.A.Ş. şi M.M.A. au declarat că SC B.P. SRL era administrată de către inculpat.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, a rezultat că răspunderea pentru prejudiciul cauzat bugetului de stat în valoare de 437.168,24 RON revine inculpatului S.B., care a desfăşurat activităţi de administrare a patrimoniului SC B.P. SRL în baza procurii din 02 februarie 2010 emisă de administratorul statuar, numitul S.J.M.B., deţinând astfel controlul asupra situaţiei de fapt şi de drept relevante fiscal a persoanei juridice.
Infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 este caracterizată printr-un subiect activ calificat, respectiv persoana care are obligaţia de a conduce evidenţele financiar-contabile.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului societăţii comerciale, nefiind făcută distincţie între administratorul de fapt şi cel de drept.
Prin urmare, deţine calitatea de subiect activ calificat al acestei infracţiuni şi persoana care exercită atribuţii de administrator de fapt al unei societăţi chiar în absenţa unei convenţii, scrise sau verbale, încheiate cu administratorul de drept.
În cauză, inculpatul S.B., împuternicit al administratorului de drept al SC B.P. SRL să reprezinte societatea în raporturile cu terţii, să depună şi să ridice acte oricând este necesar, să plătească taxele şi impozitele, să ridice chitanţe şi facturi şi să le plătească, a omis să declare şi să plătească bugetului de stat obligaţii fiscale în cuantum de 437.168,24 RON, aferente operaţiunilor comerciale derulate în perioada februarie-martie 2010.
În conformitate cu procura din 02 februarie 2010 şi în raport cu activităţile efectiv desfăşurate în numele SC B.P. SRL, inculpatului S.B. îi revenea obligaţia de a organiza evidenţele contabile, de a înregistra operaţiunile comerciale efectuate în cursul lunilor februarie-martie 2010 şi de a achita taxele şi impozitele cuvenite bugetului de stat, în cuantum de 437.168,24 RON (din care 425.735,53 RON reprezintă TVA de plată, iar 11.432,71 RON reprezintă impozit pe profit).
Neîndeplinirea acestor obligaţii, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, atrage răspunderea inculpatului S.B. pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Intenţia, ca formă de vinovăţie, a rezultat din faptul că deşi în perioada februarie-martie 2010 a comercializat mărfuri cu o valoare mare (3.499.210,72 RON), inculpatul S.B. nu a înregistrat în evidenţele contabile decât o parte a acestora, urmărind astfel să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat.
La data de 05 martie 2010, Garda Financiară - Secţia Ilfov a emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii asupra sumei de 94.385,79 RON reprezentând TVA de plată aferent operaţiunilor comerciale derulate de SC B.P. SRL în cursul lunii martie 2010, obligaţie fiscală calculată cu prilejul controlului efectuat în data de 04 martie 2010. Această măsură a fost comunicată prin adresa D.G.F.P. Ilfov din 12 martie 2010 către L. Bank - Sucursala Voluntari, unitate bancară care a procedat la indisponibilizarea sumelor existente în contul SC B.P. SRL.
La data de 27 aprilie 2010, inculpatul S.B. a solicitat L. Bank - Sucursala Voluntari retragerea sumei de 52.499 RON, poprită anterior, prezentând ca documente justificative un stat de salarii aferent lunii martie 2010, precum şi o balanţă de verificare pentru aceeaşi lună, în care se atestă în mod mincinos că SC B.P. SRL ar fi avut un număr de 8 angajaţi. Funcţionarii bancari au probat plata către inculpatul S.B. a sumei respective, întrucât, potrivit legii, din sumele asupra cărora s-au instituit măsuri asigurătorii, pot fi efectuate plăţi pentru achitarea drepturilor salariale către angajaţi, aşa cum rezultă din declaraţia martorului G.R.N., director al L. Bank - Sucursala Voluntari.
Potrivit adresei I.T.M. Ilfov din 19 ianuarie 2011, SC B.P. SRL nu figurează în evidenţele acestei instituţii, iar din adresa D.G.F.P. Ilfov din 14 ianuarie 2011 a rezultat că societatea nu este înregistrată în vectorul fiscal cu obligaţii declarative privind impozitul pe salarii şi contribuţii sociale. De asemenea, din adresa Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Inspecţia Muncii din 15 aprilie 2011 a rezultat că persoanele menţionate în cuprinsul statului de salarii prezentat de inculpat au fost angajate la alte societăţi comerciale.
Fiind audiaţi în calitate de martor, numiţii S.G., T.E.L., B.I., K.C.F. şi V.M. - menţionaţi în statul de salarii prezentat de inculpatul S.B. funcţionarilor bancari - au declarat că îl cunosc pe acesta, lucrând pentru diferite societăţi comerciale controlate de inculpat, însă nu au avut calitatea de angajaţi ai SC B.P. SRL pentru care nu au desfăşurat niciun fel de activitate.
Acţiunea de amăgire derulată de inculpatul S.B. a fost îndreptată împotriva funcţionarilor bancari care au luat o poziţie patrimonială păgubitoare pentru bugetul de stat constând în plata fără drept a sumei de 52.499 RON.
Deşi înscrisurile folosite de inculpat (stat de salarii aferent lunii martie 2010, precum şi o balanţă de verificare pentru aceeaşi lună) nu constituie falsuri în sensul art. 290 C. pen. întrucât nu au fost falsificate prin vreunul din modurile arătate la art. 288 C. pen., adică prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea în orice mod a unui înscris existent.
În schimb, aceste înscrisuri în care se atestă în mod mincinos că SC B.P. SRL ar fi avut un număr de 8 angajaţi, constituie mijloace frauduloase prin care s-a realizat acţiunea de inducere în eroare a funcţionarilor bancari.
Vinovăţia inculpatului a rezultat şi din declaraţia notarială dată în faţa autorităţilor statului turc la data de 11 ianuarie 2013, depusă la dosarul cauzei de apărătorul ales, înscris prin care inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, astfel cum acestea au fost descrise în cuprinsul actului de sesizare a instanţei.
Instanţa de fond a constat că, în drept, fapta inculpatului S.B. care, în calitate de administrator de fapt al SC B.P. SRL, a omis să înregistreze în actele contabile operaţiunile comerciale efectuate în perioada februarie - martie 2010 (vânzări de mărfuri achiziţionate din spaţiul intracomunitar către SC S.P. SRL), cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 437.168,24 RON, din care 425.735,53 RON reprezintă TVA de plată şi 11.432,71 RON reprezintă impozit pe profit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (prin raportare la cursul de schimb valabil în perioada februarie - martie 2010, aşa cum rezultă din adresa din 11 februarie 2013, emisă de Banca Naţională a României - Direcţia Secretariat, prejudiciul cauzat bugetului de stat este mai mare de 100.000 euro în echivalentul monedei naţionale, instanţa făcând în acest sens aplicarea disp. art. 334 C. proc. pen.).
Fapta inculpatului S.B. care, la data de 27 aprilie 2010, în calitate de împuternicit al SC B.P. SRL, prin folosire de mijloace frauduloase (prezentarea unui stat de salarii aferent lunii martie 2010 şi a unei balanţe de verificare prin care se atestă în mod nereal că societatea ar fi avut mai mulţi angajaţi), a indus în eroare funcţionarii bancari din cadrul L. Bank - Sucursala Voluntari, retrăgând din contul societăţii, în numerar, suma de 52.499 RON, care fusese anterior indisponibilizată prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii din 08 martie 2010, emisă de Garda Financiară - Secţia Ilfov, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.
La stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţa de fond a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în Legea nr. 241/2005 şi în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite, dar şi de persoana inculpatului care se află la primul conflict cu legea penală şi care a recunoscut săvârşirea faptelor la finalul cercetării judecătoreşti prin înscrisul notarial eliberat de autorităţile statului turc. Instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă şi a obligat inculpatul la plata către această parte, a sumei de 437.168,24 RON, reprezentând prejudiciul produs bugetului de stat, la care se adăugă şi accesoriile calculate până la data achitării integrale a debitului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul S.B. şi partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Ilfov.
Inculpatul, prin apărător, a arătat că a recunoscut şi regretat fapta, a cooperat cu organele de anchetă, nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, prezintă grave probleme de sănătate. Arată că a achitat o parte din prejudiciu şi înţelege să-şi asume responsabilitatea achitării întregului prejudiciu. Solicită admiterea apelului, iar pe fond aplicarea unei pedepse sub minimul special, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, considerând că şi în acest mod poate fi atins scopul pedepsei.
Partea civilă a solicitat să se dispună instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor părţii responsabile civilmente şi obligarea inculpatului, în solidar, cu partea responsabilă civilmente a prejudiciului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul declarat de inculpat este fondat, iar apelul părţii civile a fost considerat ca fiind nefondat, pentru considerentele următoare:
Sub un prim aspect, Curtea a constatat că prima instanţă a analizat în mod corespunzător actele dosarului, reţinând corect situaţia de fapt. La rândul său, în examenul propriu, în esenţă, Curtea a reţinut că inculpatul S.B., în calitate de administrator de fapt al SC B.P. SRL, a omis să înregistreze în actele contabile operaţiunile comerciale efectuate în perioada februarie - martie 2010 (vânzări de mărfuri achiziţionate din spaţiul intracomunitar către SC S.P. SRL), cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 437.168,24 RON, din care 425.735,53 RON reprezintă TVA de plată şi 11.432,71 RON reprezintă impozit pe profit).
De asemenea, inculpatul, la data de 27 aprilie 2010, în calitate de împuternicit al SC B.P. SRL, prin folosire de mijloace frauduloase (prezentarea unui stat de salarii aferent lunii martie 2010 şi a unei balanţe de verificare prin care se atestă în mod nereal că societatea ar fi avut mai mulţi angajaţi), a indus în eroare funcţionarii bancari din cadrul L. Bank - Sucursala Voluntari, retrăgând din contul societăţii, în numerar, suma de 52.499 RON, care fusese anterior indisponibilizată prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii din 08 martie 2010, emisă de Garda Financiară - Secţia Ilfov, producând astfel o pagubă în dauna bugetului de stat, în sensul că a sustras practic sume de bani legal indisponibilizate, lipsind organele fiscale de posibilitatea recuperării unei părţi din prejudiciul creat bugetului central consolidat.
Atât în actul de sesizare, cât şi în sentinţa primei instanţe s-a reţinut că este descrisă amănunţit activitatea infracţională a inculpatului, astfel încât instanţa de apel nu a mai reluat în detaliu aceste împrejurări şi a constatat că situaţia de fapt este întemeiată pe împrejurări ce rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză.
Sub acest aspect, Curtea a avut în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv raportul de inspecţie fiscală din 27 iulie 2010, întocmit de D.G.F.P. llfov, notele de constatare întocmite la SC B.P. SRL, declaraţia olografă a inculpatului S.B., declaraţiile martorilor B.I.D., O.A., T.C., P.A.Ş., M.M.A., P.R.S., S.G., T.E.L., B.I., K.C.F., V.M. şi G.R.N., adresele D.G.F.P. Ilfov din 28 iunie 2010, din 26 august 2010 şi din 12 aprilie 2011, adresa I.T.M. Ilfov din 19 ianuarie 2011 şi adresa Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Inspecţia Muncii din 15 aprilie 2011, extrasele de cont puse la dispoziţie de L. Bank - Sucursala Voluntari, dosarele de constituire ale SC B.P. SRL şi SC S.P. SRL ridicate de la Oficiul Registrului Comerţului, procesele-verbale de verificare a inculpatului S.B., precum şi a numitului S.J.M.B. în evidenţele I.G.P.F. şi raportul de expertiză contabilă judiciară.
De asemenea, Curtea a avut în vedere şi mijloacele de probă administrate nemijlocit în faţa primei instanţe, respectiv declaraţiile martorilor B.I.D., O.A., P.A.Ş., M.M.A., P.R.S., S.G., T.E.L., K.C.F., V.M., G.R.N., B.I., T.C.
S-a apreciat ca relevantă în acest sens declaraţia notarială depusă de către inculpat, prin apărător ales, la dosarul primei instanţe (în original în limba turcă şi în traducere realizată de interpret autorizat). Din acest înscris rezultă că inculpatul recunoaşte în totalitate faptele, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare; inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., motivând că la termenele acordate în faţa primei instanţe nu a fost în măsură să-şi facă apărarea.
Sub acest aspect, Curtea a constatat că în mod corect prima instanţă nu a procedat conform art. 3201şi urm. C. proc. pen.
Astfel, conform art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Prin urmare, momentul procesual până la care inculpatul poate solicita aplicarea procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. este începerea cercetării judecătoreşti, astfel cum este definită de art. 322 C. proc. pen.
S-a reţinut că, în cauză, la momentul la care inculpatul S.B. a dat declaraţia notarială pe care ulterior a depus-o la dosar, se depăşise de mult momentul intrării în cercetarea judecătorească, mai mult decât atât cercetarea fiind realizată aproape în totalitate, prin reaudierea tuturor martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale.
Inculpatul a mai arătat că nu a fost în măsură să-şi facă apărarea la termenele acordate succesiv în faţa primei instanţe, astfel că ar fi fost încă în termen legal să solicite aplicarea procedurii scurte.
Curtea a constatat că împrejurarea învederată de către inculpat nu este fondată. Astfel, de fapt, acesta s-a sustras urmăririi penale şi judecăţii, fiind dat în urmărire internaţională, pe numele său fiind emis mandatul de arestare preventivă din 19 septembrie 2011 al Tribunalului Bucureşti, dat în lipsa inculpatului.
Cu toate acestea, inculpatul a fost reprezentat de către apărător ales încă de la primul termen de judecată, în data de 05 iulie 2012, cauza fiind amânată pentru lipsă de procedură cu inculpatul şi cu partea civilă la data de 16 august 2013, ulterior la 06 septembrie 2012, termen la care s-a intrat în cercetarea judecătorească.
Instanţa a mai reţinut că inculpatul (care era reprezentat încă de la început apărător ales) a avut la dispoziţie mai mult de două luni, până la momentul intrării în cercetarea judecătorească, să-şi exprime poziţia în cauză; totuşi, inculpatul a dat declaraţia de recunoaştere a vinovăţiei abia la data de 10 ianuarie 2013, în faţa notarului turc, fiind depusă la dosar de către apărătorul ales la data de 24 octombrie 2013. După cum se poate observa, de la momentul la care a dat declaraţia până la momentul la care aceasta a fost depusă la dosar a trecut un interval de timp de aproximativ două săptămâni, împrejurare din care rezultă că inculpatul avea posibilitatea şi răgazul necesar pentru depunerea acesteia înainte de intrarea în cercetarea judecătorească.
Pentru toate aceste motive, s-a reţinut că în mod corect prima instanţă nu a aplicat dispoziţiile art. 3201 şi urm. C. proc. pen.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului astfel cum au fost descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (prin raportare la cursul de schimb valabil în perioada februarie - martie 2010, aşa cum rezultă din adresa din 11 februarie 2013, emisă de Banca Naţională a României - Direcţia Secretariat, prejudiciul cauzat bugetului de stat este mai mare de 100.000 euro în echivalentul monedei naţionale), precum şi cele ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen.
În mod corect a analizat prima instanţă elementele constitutive ale fiecărei infracţiuni, fiind îndeplinite toate cerinţele referitoare la latura obiectivă şi latura subiectivă a infracţiunilor sus-menţionate.
În privinţa individualizării judiciare a pedepselor aplicate, Curtea a constatat că este fondat apelul inculpatului, cu referire la infracţiunea de evaziune fiscală.
În privinţa individualizării judiciare a pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., s-a reţinut că prima instanţă a aplicat corespunzător dispoziţiile art. 72 C. pen.
Astfel, infracţiunea săvârşită prezintă un grad de pericol social relativ ridicat (inducerea în eroare a unor funcţionari bancari, prin mijloace frauduloase - înscrisuri conţinând menţiuni necorespunzătoare adevărului - pentru a intra în posesia unor sume de bani legal indisponibilizate de către organele fiscale), inculpatul dând dovadă de îndrăzneală în realizarea rezoluţiei infracţionale.
Totuşi, ţinând seama de lipsa antecedentelor penale şi faţă de împrejurarea că inculpatul a recunoscut prin înscris autentic săvârşirea faptelor, Curtea apreciază că pedeapsa minimă, de 3 ani închisoare, este necesară şi suficientă în cauză.
În privinţa individualizării judiciare a pedepsei pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, s-a reţinut însă că prima instanţă nu a aplicat corect dispoziţiile art. 72 C. pen., pedeapsa de 5 ani închisoare fiind într-un cuantum prea ridicat.
Astfel, Curtea a reţinut că inculpatul a săvârşit o faptă cu grad relativ ridicat de pericol social, evaziune fiscală, omiţând să înregistreze în documentele contabile operaţiunile comerciale efectuate, acţionând în mod continuat, dând dovadă de perseverenţă infracţională, fără a se opri până la intervenţia organelor fiscale şi a organelor de urmărire penală. Prin acţiunile sale inculpatul a creat un prejudiciu important bugetului central consolidat, mai mare de 100.000 euro în echivalent RON, într-o perioadă de criză economică, fără a acoperi vreo parte din acesta; mai mult, inculpatul a intrat, prin înşelăciune, în posesia unei sume de bani indisponibilizate legal de către organele fiscale, indisponibilizare aplicată tocmai în vederea acoperirii prejudiciului creat bugetului.
Totuşi, Curtea a reţinut că inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut săvârşirea faptei prin act notarial depus în faţa primei instanţe, astfel încât a apreciat necesară şi suficientă aplicarea pedepsei minime prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, de 4 ani închisoare.
Curtea a apreciat că nu se justifică reţinerea vreunei circumstanţe în favoarea inculpatului, din cele reglementate de art. 74 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. Astfel, înainte de săvârşirea infracţiunii inculpatul nu a avut un comportament deosebit, ci unul normal, fără a ieşi din comun, ce nu este de natură să atragă aplicarea acestei circumstanţe, inculpatul nu a încercat în niciun mod să repare paguba creată bugetului de stat, iar cu privire la atitudinea sa procesuală, Curtea a constatat că inculpatul s-a sustras de la urmărire penală şi judecată, fiind urmărit internaţional.
De asemenea, s-a reţinut că circumstanţele învederate de către inculpat nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante. Astfel, acesta a arătat că este căsătorit, fără alte detalii, aspect ce nu prezintă vreo relevanţă în procesul individualizării judiciare a pedepsei, precum şi că ar avea o stare de sănătate precară; din analiza înscrisurilor cu caracter medicale depuse de inculpat, Curtea a constatat însă că de fapt inculpatul a fost victima unei agresiuni, în urma căreia a fost înjunghiat, pentru care a fost tratat, fără a prezenta alte afecţiuni medicale.
În privinţa modalităţii de executare, Curtea a apreciat că se impune ca inculpatul să execute pedeapsa într-o instituţie specializată, în care să se asigure în condiţii optime atingerea scopului pedepsei, respectiv prevenirea săvârşirii de infracţiuni, dar şi pentru ca inculpatul să-şi formeze o atitudine corectă faţă de muncă, ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială. Curtea a avut în vedere împrejurarea că inculpatul a acţionat în mod continuat, dând dovadă de obişnuinţă de a obţine sume mari de bani din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, fără a se opri până la intervenţia organelor în drept, dar şi faptul că acesta se sustrage în scopul de a nu fi tras la răspundere penală, dovedind că nu-şi asumă consecinţele faptelor sale, chiar dacă formal a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, în scopul de a beneficia de prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.; Curtea a avut în vedere că inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii în faza de urmărire penală. În acelaşi sens, Curtea a mai constatat că inculpatul este cercetat în alte trei cauze penale pentru săvârşirea unor infracţiuni asemănătoare.
În privinţa laturii civile, s-a reţinut că sunt întrunite toate condiţiile pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului, în mod corect a fost obligat acesta la plata despăgubirilor către partea civilă A.N.A.F.
Apelul părţii civile, în sensul obligării solidare şi instituirii măsurilor asigurătorii asupra bunurilor aparţinând SC B.P. SRL, s-a reţinut că nu este fondat. Astfel, după cum a rezultat din cererile părţii civile aflate la dosarul primei instanţe, aceasta s-a constituit parte civilă doar în raport de inculpatul S.B., fără a solicita tragerea la răspundere civilă şi a societăţii administrate în fapt de acesta. După cum a rezultat din dispoziţiile art. 15 alin. (1), (2) C. proc. pen., partea vătămată se poate constitui parte civilă în contra persoanei responsabile civilmente în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare. Conform art. 16 alin. (1) C. proc. pen., introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.
Prin urmare, s-a apreciat că persoana vătămată nu poate să solicite introducerea în proces şi tragerea la răspundere civilă a persoanei responsabile civilmente direct în faza apelului; în speţă, de altfel, întrucât partea civilă nu a solicitat introducerea în proces a SC B.P. SRL, societate comercială nu a fost citată la prima instanţă pentru a-şi face apărările. S-a reţinut că partea civilă are la îndemână o acţiune civilă separată împotriva pretinsei persoane responsabile civilmente. În privinţa laturii civile, Curtea a mai constatat că în cauză nu se poate dispune luarea vreunei măsuri asigurătorii faţă de inculpat, întrucât nu au fost identificate bunuri mobile ori imobile care să-i aparţină acestuia pe teritoriul României.
Faţă de cele reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul declarat de către inculpatul S.B., a desfiinţat în parte, sentinţa apelată şi rejudecând, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) - art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul S.B. la pedeapsa de 4 ani închisoare., s-au aplicat disp. art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.; în baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.B. la pedeapsa de 3 ani închisoare; s-au aplicat disp. art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi s-a respins ca nefondat apelul declarat de către A.N.A.F. - D.G.F.P. Ilfov.
Împotriva deciziei penale nr. 302/A din 24 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală, în termen legal, a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Ilfov.
Recurenta parte civilă a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare de la art. 3859pct. 172 C. proc. pen. anterior, cu privire la nelegalitatea soluţionării laturii civile a cauzei, solicitând casarea deciziei şi obligării solidare şi instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor aparţinând părţii responsabile civilmente SC B.P. SRL.
Examinând recursul declarat de partea civilă prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3859 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede, în alin. (21), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală, la data de 24 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat însă o nouă limitare a devoluţiei recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe se observă că recurenta parte civilă şi-a motivat în scris recursul la data de 11 noiembrie 2013, (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 23 aprilie 2014), respectându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, prevede că este supusă casării hotărârea care este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Înalta Curte, în deplin acord cu instanţa de prim control judiciar, constată că declaraţiile de constituire de parte civilă au fost formulate doar împotriva inculpatului S.B., fără a solicita tragerea la răspundere civilă şi a societăţii administrate în fapt de acesta. Or, solicitarea de obligare în solidar şi de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor părţii responsabile civilmente după citirea actului de sesizare, nu poate fi primită, această cerere fiind tardiv formulată.
Prin urmare, recurenta nu putea solicita introducerea în proces şi tragerea la răspundere civilă a persoanei responsabile civilmente direct în faza apelului, partea civilă nu a solicitat introducerea în proces a SC B.P. SRL, iar societatea comercială nu a fost citată la prima instanţă pentru a-şi formula apărările, însă, partea civilă îşi poate valorifica pretenţiile în cadrul unei acţiuni civile separate, îndreptate împotriva pretinsei persoane responsabile civilmente.
De asemenea, se constată că în cauză nu se putea dispune luarea vreunei măsuri asigurătorii faţă de inculpat, întrucât din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că nu au fost identificate bunuri mobile ori imobile care să-i aparţină acestuia pe teritoriul României.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va rspinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Ilfov împotriva deciziei penale nr. 302/A din 24 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe intimatul inculpat S.B.
Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Ilfov împotriva deciziei penale nr. 302/A din 24 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, privind pe intimatul inculpat S.B.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1425/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1422/2014. Penal → |
|---|
