ICCJ. Decizia nr. 1425/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1425/2014
Dosar nr. 2214/101/2013
Şedinţa publică din 23 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 142 din 23 septembrie 2013, Tribunalul Mehedinţi, în baza art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 alin. (1) lit. i1) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul M.I., în legătură cu săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 91 C. pen. rap. la art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005, s-a aplicat inculpatului M.I. sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON, care se va înregistra în cazierul judiciar.
S-a constatat că inculpatul a achitat cu chitanţele: nr. X1 din 26 aprilie 2013 suma de 20.000 RON; nr. X2 din 27 mai 2013 suma de 10.000 RON, nr. X3 din 24 mai 2013 suma de 40.000 RON, nr. X4 din 01 iulie 2013 suma de 10.000 RON şi nr. X5 din 16 septembrie 2013 suma de 83.960 RON, reprezentând prejudiciul cauzat părţii civile D.G.F.P. Dolj, în cuantum de 163.960 RON.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata persoană juridică SC M.G.S. SRL Craiova, cu sediul în Craiova, judeţul Dolj, înregistrată la registrul comerţului din 24 iunie 2011, reprezentată legal de lichidatorul judiciar A.S.I. SPRL, cu sediul în Craiova, judeţul Dolj, la pedeapsa de 10.000 RON amendă.
În baza art. 532alin. (1) C. pen. rap. la art. 531 alin. (3) lit. e) C. pen., s-a aplicat inculpatei persoană juridică SC M.G.S. SRL Craiova pedeapsa complementară a obligării de a difuza hotărârea de condamnare.
În baza art. 717C. pen., s-a dispus ca hotărârea de condamnare să fie difuzată de 10 ori, în extras, pe cheltuiala inculpatei persoană juridică, într-un cotidian central.Pedeapsa complementară se va executa conform disp. art. 532 alin. (4) C. pen., respectiv după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
S-a atras atenţia inculpatei persoană juridică SC M.G.S. SRL Craiova, asupra disp. art. 713alin. (2) C. pen., privind suspendarea activităţii inculpatei persoane juridice, în caz de neexecutare, cu rea-credinţă, a pedepsei complementare.
În baza art. 4797alin. (5) C. proc. pen., rămânerea definitivă, hotărârea de condamnare la pedeapsa amenzii se va comunica, în extras, organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana juridică, respectiv Oficiului Registrului Comerţului Dolj, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părţii civile Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj - Craiova, este în cuantum de 163.960 RON, ce a fost achitat integral şi în consecinţă s-au respins ca neîntemeiate cererile formulate de această parte civilă referitoare la câtimea prejudiciului estimat la suma de 4.377.546 RON şi instituire de măsuri asigurătorii.
S-a restabilit situaţia anterioară,respectiv s-a ridicat măsura asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanţa din 11 ianuarie 2012 asupra imobilului proprietatea inculpatului M.I., cu destinaţia pensiune turistică, situat în oraşul Novaci, judeţul Gorj.
A fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 2.336,5 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 08 februarie 2013 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi rechizitoriul nr. 566/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a dispus trimiterea în judecată,în stare de libertate a inculpatului M.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a inculpatei, persoană juridică, SC M.G.S. SRL Craiova, prin administrator A.A.D., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că.inculpatul M.I., în calitate de administrator la învinuita SC M.G.S. SRL cu fostul sediu în Strehaia, judeţul Mehedinţi, în perioada 2008-2010 a înregistrat în contabilitatea societăţii mai multe facturi fictive de aprovizionare cu mărfuri, majorând artificial cheltuielile şi sustrăgându-se astfel de la plata TVA şi a impozitului pe profit, prejudiciind bugetul general consolidat al statului cu suma de 163.960 RON.
În actul de sesizare s-a mai arătat că la data de 08 februarie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a fost sesizat de Garda Financiară Mehedinţi că inculpatul M.I. şi SC M.G.S. SRL Strehaia, în perioada anterior menţionată, a ascuns sursa impozabilă, a înregistrat în evidenţa contabilă cheltuieli care nu au la bază documente justificative (facturi de aprovizionare) sau nu a înregistrat toate livrările şi aprovizionările cu mărfuri efectuate, sustrăgându-se astfel, de la plata TVA şi a impozitului pe profit, prejudiciind în acest fel bugetul statului.
Astfel, prin rezoluţia nr. 5672/11/6/2011 din 15 noiembrie 2011, în baza art. 209 alin. (41) C. proc. pen., cauza a fost preluată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi înregistrată sub nr. 566/P/2011.
Prin rechizitoriu s-a mai arătat că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul M.I., la data de 08 mai 2008, a înfiinţat SC M.G.S. SRL Strehaia, cu sediul în Strehaia, judeţul Mehedinţi, iar la data de 15 iunie 2011 a cesionat părţile sociale şi a renunţat la funcţia de administrator în favoarea numiţilor G.M., acţionar şi A.A.D., administrator, schimbând sediul societăţii în Craiova, judeţul Dolj.
De asemenea, s-a mai reţinut că în perioada ianuarie-decembrie 2009, inculpatul M.I. a înregistrat fictiv în contabilitatea SC M.G.S. SRL, achiziţii de mărfuri în valoare totală de 12.030.599 RON de la următorii furnizori: SC R.U. SRL, SC D.D. SRL, SC C. SRL, SC D. SRL, SC M.M.A. SRL, SC A.C. SRL, SC S.Z.T. SRL, SC K.I.T. SRL, SC G. SRL, SC L.P.I. SRL, SC C. SRL, SC N.G.I. SRL, SC L.T.S. SRL, SC D.C. SRL, SC H.D. SRL, SC E. SRL, SC C.O. SRL, SC E.C.P. SRL, SC O.C. SRL, SC Z.I. SRL, SC M.C. SRL, SC A.P. SRL, SC L.L. SRL, SC V.G. SRL, SC V.I. SRL, SC S.I. SRL, SC A. SRL, SC D.M.G. SRL, SC M.T. SRL, SC G.E. SRL, SC M.S. SRL, SC H.L.I. SRL, SC F. SRL, SC Y.D. SRL, toate din Bucureşti şi SC I. SRL Oradea.
Tot prin rechizitoriu s-a mai arătat că în urma audierii reprezentanţilor acestor societăţi a rezultat că majoritatea dintre acestea nu au avut relaţii comerciale cu SC M.G.S. SRL şi că celelalte nu erau înscrise ca societăţi plătitoare de TVA, iar inculpatul M.I.,după ce i-au fost prezentate fotografii cu reprezentanţii societăţilor comerciale susmenţionate a declarat că nu-i cunoaşte şi nu a cumpărat niciodată marfă de la aceste societăţi.
Totodată, s-a mai arătat că în perioada 2008-2010, SC M.G.S. SRL a derulat operaţiuni comerciale în sensul că, a întocmit acte de vânzare mărfuri către SC U.M.C. SRL, SC C.L. SRL, SC E.X. SRL, SC D.I. SRL, SC P. SRL, SC G.C. SRL, SC T.A. SRL, SC M.T. SRL, SC C.C. SRL, SC S.C.M. SRL, SC N.C. SRL, SC M.S. SRL şi SC B.I. SRL, în valoare totală de 8.999.380 RON, din care a înregistrat în contabilitate şi declarat doar suma de 7.321.694 RON, rămânând nedeclarată suma de 1.677.686 RON.
S-a mai reţinut că, în cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile în care s-a stabilit iniţial un prejudiciu de 2.095.620 RON, din care 1.579.000 RON obligaţii fiscale datorate bugetului de stat, prin înregistrarea în documente contabile a unor operaţiuni fictive în perioada ianuarie-decembrie 2009 şi 516.620 RON obligaţie fiscală datorată bugetului de stat prin neînregistrarea tuturor operaţiunilor fiscale derulate în perioada 2008-2010.
Concluziile raportului de expertiză contabilă au fost contestate de inculpat care a solicitat efectuarea unui supliment de expertiză şi numirea unui expert parte.
La efectuarea suplimentului de expertiză, inculpatul M.I. a prezentat documente noi, aparţinând inculpatei SC M.G.S. SRL Strehaia. În final, reţinându-se că prejudiciul cauzat de SC M.G.S. SRL este de 516.620 RON, cu opinie separată a expertului parte care a susţinut că prejudiciul real este de 38.835 RON, prejudiciu asumat de învinuit.
Astfel, pentru stabilirea cu certitudine a prejudiciului cauzat bugetului statului prin întocmirea de documente fictive şi înscrierea în evidenţele contabile a unor operaţiuni comerciale ce au suport real, de către învinuit, s-a dispus efectuarea unei noi expertize contabile de către 2 experţi care au concluzionat că prejudiciul total este de 163.960 RON, din care 161.084 RON TVA şi 2.876 RON impozit pe profit.
S-a mai arătat că,la efectuarea raportului de expertiză contabilă experţii au avut în vedere că „mărfurile achiziţionate de inculpatul M.I., în calitate de administrator la SC M.G.S. SRL Strehaia, în perioada analizată, nu au avut ca destinaţie consumul propriu, făcând obiectul revânzării, înregistrate ca atare şi generând venituri. Dacă achiziţiile au fost fictive, fictive ar fi fost şi revânzările, atrăgând după sine şi fictivitatea veniturilor pe care Ie-a generat pentru societate, motiv pentru care apare diferenţa între prejudiciul constatat de Garda Financiară şi cel menţionat în concluziile raportului de expertiză contabilă.”
Totodată, prin rechizitoriu s-a mai reţinut că, interogat, inculpatul M.I. a recunoscut săvârşirea faptelor, arătând că a evidenţiat în contabilitate mai multe facturi nereale de aprovizionare cu mărfuri şi înscrierea în actele de livrare către unele societăţi a unor bunuri pe care nu Ie-a deţinut, în scopul majorării cheltuielilor şi reducerii profitului, diminuând în felul acesta obligaţiile fiscale către bugetul statului cu suma de 163.960 RON.
Prejudiciul cauzat nu a fost recuperat, inculpatul obligându-se să achite obligaţiile fiscale către stat, iar prin ordonanţa nr. 566/P/2011 din 11 ianuarie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a luat măsura aplicării sechestrului asigurător asupra unui imobil proprietatea acestuia, în suprafaţă construită la sol de 150 m.p., D+P+mansardă, cu structură din beton şi lemn, cu acoperişul din ţiglă bituminoasă, cu destinaţie pensiune turistică construită pe un teren în suprafaţă de 350 m.p., în oraşul Novaci, judeţul Gorj, teren concesionat la Primăria Novaci, judeţul Gorj.
Cu privire la persoana inculpatului M.I., din fişa de cazier judiciar a rezultat că acesta nu are antecedente penale, iar la data de 03 iunie 2011 a cesionat SC M.G.S. SRL lui G.M., prin încheierea de legalizare din 15 iunie 2011 la BNP V.O., fiind schimbat şi sediul firmei din localitatea Strehaia în municipiul Craiova, iar la rândul său G.M. l-a desemnat ca administrator pe A.A.D. printr-un act notarial, pe care ulterior l-au înregistrat şi la Oficiul Registrului Comerţului.
în cursul urmăririi penale a fost interogat A.A.D. care a declarat că are calitatea de administrator al SC M.G.S. SRL Craiova şi că ulterior a aflat că această societate este cercetată împreună cu un fost acţionar şi administrator M.I., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a arătat că faptele inculpaţilor: M.I. şi SC M.G.S. SRL Craiova, de a evidenţia în actele contabile sau în alte documente legale.a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori de a evidenţia alte operaţiuni fictive,producând un prejudiciu statului în sumă de 163.960 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscale, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în formă continuată).
În instanţă, la cercetarea judecătorească, în şedinţa publică din 16 septembrie 2013, inculpatul M.I. a uzat de dreptul la tăcere, motivându-şi această decizie,pe considerentul că „nu înţelege să dea declaraţie în cauză, însă a precizat că a achitat prejudiciul stabilit prin rechizitoriu în integralitate”.
Faţă de faptul că inculpatul M.I. a achitat integral cuantumul prejudiciului stabilit prin rechizitoriu, pentru acest motiv atât inculpatul prin apărător, cât şi procurorul au susţinut că în cauză nu se mai impune administrarea altor probe, invocând incidenţa în speţă a dispoziţiilor prevăzute de10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 pct 2 lit. b) şi art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen.
Cât priveşte întinderea prejudiciului,s-a reţinutcă atât apărătorul inculpatului, cât şi procurorul au precizat că cuantumul real este cel stabilit în cursul urmăririi penale şi indicat prin rechizitoriu, respectiv suma de 163.960 RON, care a fost achitată integral de către inculpat.
Instanţa, având în vedere aceste susţineri, raportat la celelalte acte şi lucrări ale dosarului, a constatat următoarele:
S-a reţinut că în cursul urmăririi penale, inculpatul prin declaraţiile date în cauză, după cum s-a reţinut şi prin rechizitoriu, a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, anume faptul că a evidenţiat mai multe facturi nereale de aprovizionare cu mărfuri şi înscrierea în actele de livrare către unele societăţi a unor bunuri pe care nu Ie-a deţinut, în scopul majorării cheltuielilor şi reducerii profitului, diminuând în felul acesta obligaţiile fiscale către bugetul statului operaţiuni pe care Ie-a efectuat în contabilitatea societăţii SC M.G.S. SRL, societate comercială pe care el a înfiinţat-o, la data de 08 mai 2008, şi al cărui administrator a fost până la data de 15 iunie 2011, când a cesionat părţile sociale şi a renunţat la funcţia de administrator în favoarea numiţilor G.M., acţionar, şi A.A.D., administrator, schimbând şi sediul societăţii în Craiova, judeţul Dolj.
De asemenea, inculpatul încă din cursul urmăririi penale s-a obligat să achite prejudiciul şi singurele apărări pe care a înţeles să le formuleze în cauză, în această fază procesuală au fost în legătură cu întinderea prejudiciului, anume a susţinut că pretenţiile, respectiv despăgubirile civile pretinse de partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj sunt exagerat de mari, motiv pentru care în cauză au fost efectuate mai multe expertize, pe baza cărora, în final, prin rechizitoriu, au fost însuşită opinia expertului, ce a concluzionat că prejudiciul efectiv este cel de 163.960 RON.
Administratorul societăţii, A.A.D., nu şi-a formulat apărări în cauză.
Faţă de aceste date ale cauzei instanţa a apreciat că într-adevăr, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen.,deoarece în cazul infracţiunii de evaziune fiscală, dacă în cursul urmăririi penale sau judecăţii, inculpatul face dovada achitării prejudiciului până la primul termen de judecată şi dacă limitele prejudiciului sunt de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
O problemă ce se ridică în interpretarea acestor dispoziţii ale legii, o constituie noţiunea de primul termen de judecată, care este cert că nu poate fi confundat cu primul termen de judecată stabilit de aplicaţia ECRIS, ca efect al repartizării informatice a cauzei, primul termen de judecată fiind acela când părţile sunt prezente, le este asigurat şi garantat dreptul la apărare, deci atunci când părţile pot pune concluzii, acesta fiind termenul definit de disp. art. 300 alin. (1) C. proc. pen. ca fiind prima înfăţişare, deoarece la prima înfăţişare este verificată şi legalitatea sesizării instanţei.
În cauza de faţă, prima înfăţişare, când instanţa a constatat că a fost legal sesizată şi când s-a putut da citire actului de sesizare al instanţei este termenul de judecată din 16 septembrie 2013, deoarece până la această dată inculpatul a solicitat amânarea cauzei pentru a angaja un apărător ales, lucru pe care l-a şi făcut, iar ulterior au fost solicitate noi amânări ale procesului de judecată, pentru lipsa justificată a apărătorului ales şi ulterior pentru lipsa inculpatului, pe motive de boală, în care sens inculpatul a depus la dosar şi acte justificative. Tocmai din aceste considerente şi raţiuni şi constituire de parte civilă potrivit disp. art. 15 C. proc. pen. se poate face în faţa instanţei, până la citirea actului de sesizare.
Deci instanţa a considerat că data de 16 septembrie 2013 a reprezentat prima înfăţişare, anume aceasta dată fiind şi primul termen de judecată la care se referă dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, când inculpatul a făcut şi dovada achitării integrale a prejudiciului, motiv pentru care a uzat şi de dreptul la tăcere, nedorind să mai facă alte declaraţii tocmai pentru considerentul că a plătit integral prejudiciul.
Deci, în aceste condiţii, inculpatul, prin achitarea prejudiciului, şi-a asumat vinovăţia în ce priveşte săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată, ca fiind comisă în modalitatea reţinută prin rechizitoriu, aşa cum a fost expusă mai sus.
De asemenea, responsabilă de săvârşirea acestei infracţiuni este şi societatea SC M.G.S. SRL, societate ce a fost înfiinţată la data de 08 mai 2008, fiind la început administrată de către inculpatul M.I. până în 15 iunie 2011, când a cesionat părţile sociale şi a renunţat la funcţia de administrator, în favoarea numiţilor G.M., acţionar şi A.A.D., administrator, schimbând şi sediul societăţii, în Craiova, judeţul Dolj.
Cât priveşte întinderea prejudiciului, s-a reţinut că încă din faza de urmărire penală, partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj - Craiova, a susţinut că prejudiciul este mult mai mare, adică a considerat că el se ridică la suma de 4.337.546 RON, sumă cu care s-a constituit parte civilă încă de la urmărirea penală, susţinându-şi punctul de vedere şi în instanţă, potrivit cererilor înaintate şi depuse la dosar.
Instanţa a considerat însă că acest aspect a fost corect elucidat în faza de urmărire penală şi că prejudiciul real cauzat de către inculpaţi este de 163.960 RON, din care 161.084 RON, reprezentând TVA de plată şi 2.876 RON impozit pe profit, adică cel stabilit în baza expertizei efectuată de T.E.C., aceasta fiind cea mai completă expertiză, ce clarifică motivat toate aspectele cauzei.
Deoarece inculpatul M.I. a achitat integral această sumă, ce nu depăşeşte 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, în temeiul disp. art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 pct 2 lit. b) şi art. 10 alin. (1) lit. i)1C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul M.I., în legătură cu săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., considerând că această împrejurare nu poate produce consecinţe în planul răspunderii penale şi pentru inculpata persoană juridică, în speţă pentru SC M.G.S. SRL Craiova.
În baza art. 91 C. pen. rap. la art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005, s-a aplicat inculpatului M.I. sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON, care se va înregistra în cazierul judiciar.
Având în vedere considerente expuse în ce priveşte întinderea prejudiciului şi faptul că prejudiciul real dovedit ca fiind produs părţii civile Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj - Craiova este în cuantum de 163.960 RON, ce a fost achitat integral, motiv pentru care s-au considerat ca fiind neîntemeiate cererile formulate de această parte civilă referitoare la câtimea prejudiciului estimat şi pretins pentru suma de 4.377.546 RON şi de instituire de măsuri asigurătorii.
Deci constatându-se achitat integral prejudiciul de către inculpatul M.I., instanţa a dispus şi restabilirea situaţiei anterioare, respectiv s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit prin ordonanţa din 11 ianuarie 2012 asupra imobilului proprietatea inculpatului M.I., cu destinaţia pensiune turistică, situat în oraşul Novaci, judeţul Gorj.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi partea civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.
Reprezentantul parchetului a criticat sentinţa pentru nelegalitate, fiind încălcate dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 291 alin. (1) C. proc. pen. şi dispoziţiile art. 346 C. proc. pen., referitoare la rezolvarea laturii civile sub aspectul întinderii prejudiciului şi că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 163, art. 170 C. proc. pen., referitoare la ridicarea măsurii sechestrului asigurător şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, solicitând astfel admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.
Partea civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în motivele scrise a criticat sentinţa pentru că în mod neîntemeiat s-a respins cererea Statului Român pentru întreaga sumă de 4.377.546 RON, deoarece între prejudiciu şi faptă există conexiune, iar potrivit dispoziţiilor art. 119 şi urm. C. proc. fisc., obligaţia fiscală neachitată în termen, respectiv prejudiciul suportă dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data achitării.
A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei în ceea ce priveşte latura civilă, cu admiterea cererii de constituire parte civilă a Statului Român pentru întreaga sumă de 4.377.546 RON şi obligarea inculpatului la plata acesteia către partea civilă.
Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi s-a apreciat că este fondat şi a fost admis, iar apelul părţii civile s-a apreciat că este nefondat şi a fost respins, din următoarele considerente:
Examinând sentinţa penală apelată,prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, Curtea a constatat că în mod just Tribunalul Mehedinţi a dispus în baza art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. şi art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen., încetarea procesului penal privind pe inculpatul M.I. şi aplicarea faţă de acesta a sancţiunii administrative a amenzii în cuantum de 1.000 RON pentru fapta prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece inculpatul a achitat integral prejudiciul cauzat, respectiv suma de 163.960 RON, din care 161.084 RON reprezentând TVA şi 2.876 RON impozit pe profit şi stabilit conform expertizei efectuată de expertul T.E.C., apreciind în mod corect că această împrejurare nu poate produce consecinţe în planul răspunderii penale şi pentru SC M.G.S. SRL Craiova.
Aşa fiind, Curtea a apreciat că prima instanţă a făcut în mod corect aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 291 alin. (1) C. proc. pen., deoarece primul termen de judecată când instanţa a constatat că a fost legal sesizată şi când părţile au fost legal citate, iar inculpatul a dat declaraţie şi a făcut dovada achitării prejudiciului real cauzat părţii civile şi când s-a dat citire actului de sesizare, a fost la 16 septembrie 2013, anterior acestui termen cauza suferind amânări justificate.
Pe de altă parte, s-a reţinut că în cauză nu au fost încălcate nici dispoziţiile art. 346 C. proc. pen., avându-se în vedere alin. (4) al aceluiaşi articol, astfel încât, constatând achitat integral prejudiciul cauzat părţii civile Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, astfel cum a fost stabilit chiar în faza de urmărire penală, instanţa de fond nu avea cum să indice un temei juridic cu privire la rezolvarea acţiunii civile.
Din aceleaşi considerente, Curtea a apreciat că în mod corect prima instanţă a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit prin ordonanţa de la 11 ianuarie 2012 asupra imobilului proprietatea inculpatului M.I.
Curtea a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi este fondat doar în ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 170 C. proc. pen., privind restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor legale sus-menţionate „procurorul sau instanţa de judecată poate lua măsuri de restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii când schimbarea acelei situaţii a rezultat în mod vădit din comiterea infracţiunii, iar restabilirea este posibilă”.
În raport de aceste dispoziţii legale, s-a apreciat că restabilirea situaţiei anterioare nu este aplicabilă săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală de către inculpatul M.I., deoarece bunul imobil asupra căruia s-a aplicat sechestrul asigurător nu a fost dobândit prin comiterea unei fapte penale.
Aşa fiind şi pentru motivele arătate, în baza art. 379 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchet, s-a desfiinţat în parte sentinţa.în sensul că s-a înlăturat menţiunea privind restabilirea situaţiei anterioare, menţinând ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit prin ordonanţa de la 11 ianuarie 2012 asupra imobilului proprietatea inculpatului M.I., cu destinaţia pensiune turistică, situată în oraşul Novaci, judeţul Gorj.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei, şi s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.
Împotriva deciziei penale nr. 344 din 07 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în termen legal, a declarat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.
Recurenta parte civilă a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare de la art. 3859pct. 172 C. proc. pen. anterior, pentru netemeinicie, susţinând în esenţă că în mod greşit s-a respins cererea Statului Român pentru întreaga sumă de 4.377.546 RON, deoarece între prejudiciu şi faptă există conexiune, iar potrivit dispoziţiilor art. 119 şi urm. C. proc. fisc., obligaţia fiscală neachitată în termen, respectiv prejudiciul suportă dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data achitării.
Examinând recursul declarat de partea civilă prin prisma cazului de casare invocatjnalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3859 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede, în alin. (2), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
În cauză se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 07 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate,la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat însă o nouă limitare a devoluţiei recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.,se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă că recurenta parte civilă şi-a motivat în scris recursul la data de 02 aprilie 2014, (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 23 aprilie 2014), respectându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, prevede că este supusă casării hotărârea care este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Înalta Curte apreciază că, pe de-o parte, motivele invocate vizează netemeinicia deciziei şi nu nelegalitatea acesteia, iar pe de altă parte se constată că prejudiciul a fost stabilit prin expertiza contabilă efectuată în faza de urmărire penală, prejudiciul în cuantum de 1.600.000 RON a fost reţinut şi în rechizitoriu, iar cea de-a doua expertiză nu a fost contestată de partea civilă, prejudiciul fiind integral achitat de către inculpat.
De altfel, instanţa de recurs constată că aceleaşi critici au fost invocate de partea civilă şi în faţa instanţelor de fond şi apel, instanţe care au analizat judicios criticile formulate de partea civilă, argumentând respingerea acestora, motivarea instanţelor fiind însuşită pe deplin de către instanţa de recurs.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, împotriva deciziei penale nr. 344 din 07 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat M.I.
Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, împotriva deciziei penale nr. 344 din 07 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat M.I.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2014.
>| ← ICCJ. Decizia nr. 1541/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1423/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
