ICCJ. Decizia nr. 146/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 146/2014
Dosar nr. 4259/1/2013
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2014
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3434 din 24 octombrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 240/64/2009, între altele, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.N. împotriva Deciziei penale nr. 38 din 01 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Împotriva acestei decizii, la data de 19 august 2013, contestatoarea C.N. a formulat contestaţie în anulare, susţinând că "soluţionarea, cauzei în recurs s-a făcut fără ca instanţa să se pronunţe asupra unor cauze obiective ce ar fi condus la o altă soluţie în cauză", invocând cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen.
Examinând în principiu contestaţia în anulare formulată în temeiul art. 386 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă. Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare pentru vicii şi nulităţi, relativ la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula, contribuind astfel la consolidarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive.
Conform dispoziţiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) - c) şi e) C. proc. pen., este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, astfel că, înainte de a se pronunţa asupra cererii de contestaţie, instanţa este obligată şa examineze admisibilitatea în principiu a cererii. în această etapă, procesuală instanţa este obligată să examineze dacă cererea introdusă priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul din cele limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar.
Înalta Curte, constată că cererea de contestaţie în anulare, formulată de contestatoarea C.N. împotriva Deciziei nr. 3434 din 24 octombrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Una dintre condiţiile de admisibilitate ale cererii de contestaţie în anulare este ca motivul pe care se sprijină contestaţia în anulare să fie dintre cele prevăzute expres şi limitativ în art. 386 C. proc. pen.
Raportând aspectele teoretice prezentate speţei de faţă, se constată că invocarea formală a cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. c) (calificate potrivit susţinerilor contestatorului) şi formularea de critici privind modul de soluţionare a cauzei de către instanţă nu pot reprezenta temeiuri pentru constatarea admisibilităţii contestaţiei în anulare, neregăsindu-se printre cele 5 motive prevăzute de lege, care se referă exclusiv la: a) neîndeplinirea în condiţiile legii a procedurii de citare a părţii la termenul când s-a judecat recursul; b) imposibilitatea părţii de a se prezenta la termenul de judecare a recursului şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare; c) situaţia în care instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar; d) situaţia în care împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă şi e) situaţia în care la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
În cauză, criticile formulate de contestatoare nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât nu sunt întrunite condiţiile, de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C.N. împotriva Deciziei nr. 3434 din 24 octombrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C.N. împotriva Deciziei penale nr. 3434 din 24 octombrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 240/64/2009.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 145/2014. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1464/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
