ICCJ. Decizia nr. 1464/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1464/2014
Dosar nr. 1252/120/2013
Şedinţa publică din 28 aprilie 2014
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 133 din 5 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 1252/120/2013 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S.F.R., din infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat pe inculpatul S.F.R., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an.
Conform art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare.
Potrivit art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1655 din 11 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. 4795/196/2012 şi respectiv a pedepsei rezultante de 8 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 476 din 16 octombrie 2012 pronunţată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. 2012/189/2012.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 476 din 16 octombrie 2012 a Judecătoriei Bârlad în pedepsele componente de 8 luni închisoare şi respectiv 2 luni închisoare, pedepse pe care, în baza art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. le-a contopit cu pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 1655 din 11 septembrie 2012 a Judecătoriei Brăila precum şi cu pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul dispoziţiilor art. 862 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 5 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
În conformitate cu dispoziţiile art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, măsurilor de supraveghere, respectiv: să se prezinte, odată pe lună, la data fixată, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza dispoziţiilor art. 863 alin. (3) C. pen. inculpatul a fost obligat să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 18 ianuarie 2013 la zi.
Conform art. 350 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 19 ianuarie 2013, emis de către Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 620/120/2013, daca nu e arestat în alta cauza.
În baza art. 15, art. 346 C. proc. pen. şi art. 1381, art. 1382 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de către partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti, pentru Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Dâmboviţa, inculpatul fiind obligat în solidar cu numiţii C.B.M. şi C.F. condamnaţi prin sentinţa penală nr. 29 din 2 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 6150/120/2011**, modificată prin decizia penală nr. 119 din 16 august 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti rămasă definitivă astfel cum a fost modificată, prin decizia penală nr. 4199 din 18 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la plata sumei de 23.820 RON reprezentând contravaloarea accizelor datorate bugetului de stat, majorări şi dobânzi de întârziere.
Au fost respinse cererile procurorului privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului conform Legii nr. 241/2005, precum şi confiscarea mijloacelor de transport, ţigaretelor de contrabandă şi veniturilor obţinute de inculpat din desfăşurarea activităţii infracţionale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În perioada 2007-2011, acesta împreună cu alte persoane, au constituit o grupare infracţională şi au desfăşurat activităţi având ca obiect introducerea, fără drept şi comercializarea, pe teritoriul României, de ţigări care nu prezintă aplicat pe pachet timbru fiscalizat. Mai exact inculpatul S.F.R. împreună cu numiţii C.F.R. şi C.F., condamnaţi definitiv în cauza din care a fost disjunsă prezentă şi care a făcut obiectul Dosarului nr. 6150/120/2011**, s-au deplasat în zona A. pentru a se aproviziona cu ţigări de contrabandă, S.F.R. fiind unul din şoferii care aducea marfă de contrabandă din zona de frontieră A., la Ploieşti. De asemenea, inculpatul S.F.R. a beneficiat de o mare parte din banii obţinuţi în urma vânzării ţigaretelor de contrabandă.
Inculpatul a recunoscut că îi cunoaşte pe numiţii C.F., I.G., I.C., P.C. şi M.N., cetăţean moldovean, declarând că pe la jumătatea anului 2010, C.F. i-a făcut cunoştinţă cu M.N. cu ocazia unei deplasări în regiunea Moldovei, ocazie cu care cel dintâi l-a rugat să-l însoţească doar să-i conducă maşina, un autoturism marca V. S-au întâlnit într-un restaurant, dar el nu a participat la discuţii. La respectiva întâlnire nu a ştiut că numitul C.F. şi ceilalţi se ocupă de contrabandă cu ţigări, dar la scurt timp a auzit discuţii telefonice între aceştia şi întrebându-l pe C.F., acesta i-a spus că el şi celelalte persoane menţionate se ocupă cu contrabanda cu ţigări provenite din Republica Moldova. În luna octombrie 2010, la rugămintea lui C.F. i-a făcut „invitaţie” lui M.N. să vină din Republica Moldova la domiciliul său. Acest lucru a avut loc doar în acte, însă M.N. nu a venit faptic la respectivul domiciliu. De la C.F. cunoaşte faptul că ar fi câştigat la un bax de ţigări în urma comercializării o sumă cuprinsă între 200 şi 250 RON. În realitate, după ce s-a interesat la alte persoane, a aflat că de fapt se câştiga în jur de 500 RON la un bax de ţigarete. Inculpatul a recunoscut că a fost de trei ori în zona Moldovei în perioada 2010-2011, prima dată întâlnindu-l pe M.N. A doua oară, prin septembrie-octombrie 2010 a fost cu C.F. la C. în Moldova să ia ţigări dar nu a luat, fiind posibil să le primească ulterior C.F. la Ploieşti. A treia oară a plecat cu C.F. cu un autoturism marca L. de culoare albastră, fiind însoţiţi de I.G., tot în L. A înţeles de la cei doi că în spatele lor mai era o altă persoană cu o dubă în care urma să fie încărcate ţigările.
Faptele inculpatului s-au apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi ale infracţiunii asimilate celei de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, nu însă şi a infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi de deţinere în afara antrepozitului fiscal şi comercializare pe teritoriul României de produse accizabile, respectiv ţigarete peste limita de 10 000 bucăţi, prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.
Infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 presupune, sub aspectul laturii obiective, o acţiune de omisiune în tot sau în parte a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, iar sub aspectul laturii subiective, intenţia directă calificată prin scop, sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Fapta de a deţine şi de a transporta bunuri supuse accizelor, cum sunt ţigaretele, în scopul de a le vinde contra unor sume de bani, s-a apreciat că întruneşte numai elementele constitutive ale infracţiunii asimilate infracţiunii de contrabandă la care s-a făcut referire anterior iar, nu şi elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât infractorul nu a realizat o acţiune de omisiune a evidenţierii în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, aceasta presupunând o activitate comercială pe care inculpatul nu a realizat-o.
Î n ceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Lega nr. 571/2003, prin decizia nr. 61 din 24 septembrie 2007 pronunţată în interesul legii de instanţa supremă s-a statuat ca persoana care nu are calitatea de antrepozitar sau comerciant nu este subiect activ al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, potrivit Titlului VII C. fisc. Cu atât mai mult, s-a apreciat de către prima instanţă că, o astfel de persoana nu poate fi subiect activ al infracţiunii sus-menţionate.
Î n consecinţă, pe latură penală, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S.F.R., din infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând a condamna pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, dar şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului s-a reţinut dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, urmarea produsă constând în vătămarea relaţiilor sociale referitoare la menţinerea ordinii şi liniştii publice, precum şi a climatului de siguranţă socială necesar derulării paşnice a vieţii în comunitate prin interzicerea grupurilor de persoane care îşi propun să comită infracţiuni precum şi în prejudicierea bugetului consolidat al statului prin încălcarea relaţiilor sociale privind regimul vamal, parte a regimului fiscal, persoana făptuitorului, inculpatul nefiind la primul contact cu legea penală, suferind condamnări definitive prin sentinţa penală nr. 1655 din 11 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. 4795/196/2012 şi respectiv prin sentinţa penală nr. 476 din 16 octombrie 2012 pronunţată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. 2012/189/2012, însă, beneficiind de circumstanţe atenuante judiciare în condiţiile în care este tânăr şi pe cale să-şi întemeieze o familie, asigurându-i-se totodată egalitate de tratament cu cei condamnaţi în cauza din care a fost disjunsă prezenta, instanţa aplicând pedepse intr-un cuantum orientat sub minim rezultat după reducerea cu o treime a limitelor prevăzute în norma de incriminare, în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., pedepsele stabilite răspunzând corespunzător funcţiilor de constrângere, reeducare şi exemplaritate ale pedepsei.
S-a mai constatat că prin sentinţa penală nr. 1655 din 11 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. 4795/196/2012, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendare condiţionată a executării pedepsei iar prin sentinţa penală nr. 476 din 16 octombrie 2012 pronunţată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. 2012/189/2012, la pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare, de asemenea cu suspendare condiţionată a executării pedepsei, în condiţiile în care a comis prezenta infracţiune înainte de pronunţarea ambelor hotărâri. Ca urmare, s-a apreciat de către prima instanţă că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 85 C. pen. cu privire la anularea suspendării condiţionate a executării ambelor pedepse, toate faptele fiind concurente.
În consecinţă, instanţa de fond a procedat la descontopirea rezultantei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 476 din 16 octombrie 2012 a Judecătoriei Bârlad în pedepsele componente de 8 luni închisoare şi respectiv 2 luni închisoare, pedepse pe care, în baza art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. le-a contopit cu pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 1655 din 11 septembrie 2012 a Judecătoriei Brăila precum şi cu pedepsele aplicate în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea.
Pentru un tratament penal complet inculpatului i-au fost aplicate pedepse accesorii constând în interzicerea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi pedepse complementare constând în interzicerea aceloraşi drepturi, pe o perioada de 1 an.
Faţă de aceste circumstanţe, instanţa de fond a apreciat inculpatului îi pot fi aplicate dispoziţiile art. 861 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării acestora. Totodată, s-a precizat că această condamnare constituie un avertisment chiar fără executarea pedepsei, iar inculpatul nu va mai săvârşi infracţiuni. De asemenea, s-a făcut referire la pedepsele a căror suspendare condiţionată sau sub supraveghere li s-a aplicat celorlalţi coinculpaţi, în cauza disjunsă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii interzise inculpatului.
S-a dedus totodată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului iar în baza art. 350 alin. (3) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 19 ianuarie 2013, emis de către Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 620/120/2013, dacă nu e arestat în altă cauză.
Cu privire la latura civilă, analizând materialul probator, cu referire la recunoaşterea inculpatului care se coroborează cu declaraţiile condamnaţilor C.F., C.B.M., pe care inculpatul S.F.R. i-a însoţit în zona A. pentru a se aproviziona cu ţigări şi care prin sentinţa penală nr. 29 din 2 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 6150/120/2011**, aşa cum a fost modificată sub aspect civil prin decizia penală nr. 119 din 16 august 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 23.820 RON reprezentând accize, majorări şi penalităţi de întârziere, s-a apreciat că şi inculpatul S.F.R. trebuie să răspundă în solidar cu cei doi condamnaţi pentru acoperirea prejudiciului produs prin fapta asimilată infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, în condiţiile în care a comis respectiva faptă împreună cu aceştia.
Chiar dacă numitul P.C. a dat declaraţii ce-l incriminează pe el, alături de inculpatul S.F.R., având în vedere ca în ceea ce-l priveşte pe cel dintâi nu s-a pronunţat încă o soluţie pe fond, nedispunându-se cu privire la vinovăţia sa, instanţa de fond a apreciat că la acest moment nu-l poate obliga pe acesta la plata vreunei sume de bani.
Astfel, deşi în prezentul dosar s-a depus adresa din data de 25 martie 2013 de către Direcţia Regionala pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti potrivit căreia prejudiciul total produs în cauză ar fi în cuantum de 2.787.782,55 RON, în cuprinsul rechizitoriului făcându-se referire la acelaşi prejudiciu comunicat prin adresa din 6 septembrie 2011 aparţinând Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Dâmboviţa în Dosarul de urmărire penală nr. 101/P/D/2010, din care s-a disjuns prezentul dosar, iar cel produs de inculpatul S.F.R. împreună cu condamnatul C.F. şi cu numitul P.C., aşa cum a fost reţinut în rechizitoriu, ar fi unul în suma de 1.537.056 RON, instanţa de fond nu poate dispune obligarea inculpatului S.F.R. în solidar cu C.F., persoană condamnată la plata unei alte sume în cauza din care s-a disjuns prezentul dosar şi cu P.C., persoană nejudecată până în prezent, întrucât hotărârea nu le-ar fi opozabilă ultimilor doi, cu atât mai mult cu cât, aşa cum s-a motivat, situaţia de fapt reţinută în ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.F.R. este alta, acesta participând la comiterea faptei de contrabandă împreună cu condamnaţii C.F. şi C.B.M.
Ca urmare, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti, fiind obligat inculpatul S.F.R., în solidar cu numiţii C.B.M. şi C.F. la plata sumei de 23.820 RON reprezentând contravaloarea accizelor datorate bugetului de stat, majorări şi dobânzi de întârziere.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmboviţa şi inculpatul S.F.R.
Criticile parchetului au vizat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 861 C. pen., respectiv omisiunea instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului, acoperirea prejudiciului neputând fi asigurată în alt mod.
Inculpatul a criticat hotărârea sub aspectul cuantumului pedepselor apreciate ca fiind prea severe.
Prin decizia penală nr. 229 din 22 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmboviţa împotriva sentinţei penale nr. 133 din 5 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa pe care a desfiinţat-o în parte şi în consecinţă.
S-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpatului S.F.R., până la concurenţa sumei de 23.820 RON.
S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 18 ianuarie 2013 la 5 aprilie 2013.
S-a respins ca nefondat apelul inculpatul S.F.R., împotriva aceleiaşi sentinţe.
A fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Hotărârea a fost refuzată numai în ceea ce priveşte instituirea sechestrului asigurator pentru asigurarea recuperării prejudiciului, celelalte critici fiind apreciate ca nefondate.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul S.F.R., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., respectiv art. 5 C. pen.
Prin prisma acestor dispoziţii s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu consecinţa reducerii pedepselor.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., s-a solicitat a se constata că aceasta a fost dezincriminată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor cauzei rezultă că în sarcina inculpatului S.F.R. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, constând în aceea că în perioada 2007-2011 a deţinut în afara antrepozitului fiscal şi a comercializat pe teritoriul României produse accizabile, respectiv ţigări peste limita legală.
Fapta a fost săvârşită împreună cu mai multe persoane, fără a se putea reţine, potrivit legii, un grup infracţional organizat astfel că instanţa de fond a reţinut infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.
Cauza a fost judecată în procedura simplificată reglementată de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., inculpatul recunoscând faptele astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, însuşindu-şi probatoriul administrat în faza de urmărire penală.
În ceea ce priveşte infracţiunea de contrabandă, examinând limitele de pedeapsă prevăzute în legile succesive, se constată că acestea nu au fost modificate şi ca atare nu atrag incidenţa dispoziţiilor art. 5 C. pen.
Sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen., Înalta Curte apreciază că se impune achitarea inculpatului, fapta fiind dezincriminată.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 126 din Legea nr. 187/2012, Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, se modifică după cum urmează:
1. „La art. 2, lit. a) şi lit. b) vor avea următorul cuprins:
a) grup infracţional organizat, grupul definit la art. 367 alin. (6) C. pen.;
b) infracţiune gravă, infracţiunea pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii al carei maxim special este de cel puţin 4 ani (...)”.
2. Art. 7-art. 10 şi art. 13 se abrogă.
3. În tot cuprinsul legii, trimiterile la art. 7 se vor considera făcute la art. 367 C. pen.
Anterior modificărilor arătate, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 incriminau iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup.
Totodată, dispoziţiile art. 8 din aceeaşi lege, incriminau iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat.
Având în vedere incriminările anterioare şi modificările survenite prin Legea nr. 187/2012, în care se arată că art. 7-art. 10 şi art. 13 se abrogă, precum şi menţiunea expresă, cuprinsă în art. 3 din aceeaşi lege, potrivit căreia, în tot cuprinsul legii, trimiterile la art. 7 se vor considera ca fiind făcute la art. 367 C. pen., se pune problema dacă fapta circumscrisă dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 39 din 2003 mai este sau nu prevăzută de legea penală.
Ieşirea din vigoare a unei legi penale poate avea loc şi prin abrogare.
Abrogarea reprezintă procedeul juridic de scoatere din vigoare, printr-o lege nouă, a unei legi penale anterioare (abrogare totală) sau a anumitor dispoziţii penale dintr-o lege anterioară (abrogare parţială).
Abrogarea poate fi expresă, atunci când într-un act normativ se arată în mod expres că o anumită lege sau o dispoziţie dintr-o lege anterioară se abrogă.
Abrogarea poate fi tacită, atunci când legea nouă reglementează aceeaşi materie, în acelaşi cadru, şi cu aceeaşi substanţă ca şi legea veche.
Dar, aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, nu trebuie pus un semn de egalitate între abrogare şi dezincriminare. Abrogarea unui text care incriminează o anumită faptă, nu înseamnă neapărat că acea faptă a fost dezincriminată. Este posibil ca fapta să continue a fi incriminată, dar printr-un alt text de lege. De asemenea, se poate întâmpla ca fapta respectivă să-şi schimbe numai sediul de incriminare şi denumire, conţinutul rămânând însă neschimbat.
Prin urmare, pentru a se stabili dacă ne aflăm în prezenţa unei dezincriminări, trebuie să se constate că fapta nu îşi mai găseşte corespondent în legea nouă sau că nu mai este incriminată printr-o altă dispoziţie legală în vigoare. Se impune a se verifica, astfel, dacă fapta are, sub orice formă, corespondent în legea nouă.
Aplicând acest principiu, trebuie reţinut că, atunci când norma abrogată este o normă specială, fapta rămâne, de regulă, incriminată în norma generală. În urma dezincriminării, fapta poate ieşi complet din sfera ilicitului penal sau poate atrage sancţiuni de altă natură, cum ar fi sancţiunea contravenţională.
Comparând cele două legi (Legea nr. 39/2003, respectiv Legea nr. 286/2009), se constată că infracţiunea prevăzută în Legea nr. 39/2003 se regăseşte în art. 367 alin. (1) C. pen. Potrivit textului, „iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.” În alin. (6) al aceluiaşi articol se arată că, „prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni”.
Se observă astfel că, nici prin dispoziţiile art. 367 C. pen. şi nici prin alte dispoziţii C. pen. nu mai este incriminată fapta prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., care era reţinută în cazul unei pluralităţi ocazionale, când se constata existenţa unui grup cu o anumită specializare, dar fără o structură piramidală, conformă cu art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Corelând susţinerile anterior formulate cu dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora „în tot cuprinsul legii, trimiterile la art. 7 se vor considera făcute la art. 367 C. pen.”, se impune, ca şi soluţie, achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5), raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen.
Pe de altă parte, în cauza dedusă judecăţii, atât parchetul cât şi instanţa de fond a constatat că lipseşte caracterul structurat şi coordonat al grupului şi ca atare a fost reţinută infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi nu infracţiunea prevăzută de art. 7 din aceeași lege.
Ne aflăm, astfel, în prezenţa unei pluralități ocazionale şi nu constituită. Pluralitatea ocazională nu ţine de natura infracţiunii nu este, în abstract, indispensabilă realizării acesteia ci se realizează întâmplător în funcţie de diversele condiţii concrete.
Prin urmare participaţia, sub forma pluralităţii ocazionale, trebuie deosebită de pluralitatea constituită unde, în toate cazurile, legea consideră infracţiune simpla înţelegere sau asocierea mai multor persoane în vederea săvârşirii unor infracţiuni.
Examinând astfel, infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, din ambele perspective se constată că soluţia care se impunea în cauza dedusă judecăţii este aceea achitării urmare incidenţei legii penale mai favorabile.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va recursul declarat de inculpatul S.F.R.
Va casa decizia şi sentinţa numai în ceea ce priveşte condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 dispunându-se achitarea în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
Vor fi contopite celelalte pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul S.F.R. împotriva deciziei penale nr. 229 din 22 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 133 din 5 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa numai în ceea ce priveşte condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., respectiv aplicarea art. 5 C. pen.
Rejudecând cauza în aceste limite:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., dispune achitarea inculpatului S.F.R. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 5 C. pen., contopeşte pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului S.F.R. pentru infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen., cu pedepsele de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1655 din 11 septembrie 2012 a Judecătoriei Brăila, 8 luni închisoare şi respectiv 2 luni închisoare aplicate, prin sentinţa penală nr. 476/2012 a Judecătoriei Bârlad şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 146/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1467/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
