ICCJ. Decizia nr. 1564/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1564/2014
Dosar nr. 4977/105/2012
Şedinţa publică din 8 mai 2014
Asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele;
Prin Sentinţa penală nr. 278 din 17 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova s-a dispus condamnarea inculpaţilor:
1. C.G.A. (fără antecedente penale), la pedepsele de 1 an închisoare pentru furt de arbori din fondul forestier naţional, prev. de art. 98 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 26/1996 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., faptă din perioada noiembrie 2005 - februarie 2008, părţi civile N.C. şi D.O., domiciliaţi în comuna Ş., sat P.C., judeţul Prahova, prejudiciu în sumă de 27.692 lei, precum şi 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., faptă din perioada septembrie 2005 - iulie 2006, prejudiciu în sumă de 41.623 lei.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
2. C.L.V. la pedepsele de 1 an închisoare pentru furt de arbori din fondul forestier naţional, prev. de art. 98 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 26/1996 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., faptă din perioada noiembrie 2005 - februarie 2008, părţi civile N.C. şi D.O. domiciliaţi în comuna Ş., sat P.C., judeţul Prahova, prejudiciu în sumă de 27.692 lei; 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., faptă din perioada septembrie 2005 - iulie 2006, prejudiciu în sumă de 41.623 lei; 2 ani închisoare pentru tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, indiferent de forma de proprietate, prev. de art. 32 alin. (1), (3) şi (4) lit. a) din O.G. nr. 96/1998 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen., faptă din perioada noiembrie 2005 - decembrie 2006, prejudiciu în sumă de 512.999,95 lei precum şi 3 luni închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
3. C.M.E. (fostă B.), la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Potrivit art. 81 şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor rezultante de câte 2 ani închisoare aplicate inculpaţilor C.G.A. şi C.L.V., precum şi a pedepsei de 3 luni închisoare aplicate inculpatei C.M.E., pe durata termenelor de încercare de câte 4 ani, respectiv 2 ani şi 3 luni, calculate conform art. 82 C. pen.
Totodată, s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepselor aplicate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare precum şi în caz de neexecutare cu rea credinţă a obligaţiilor civile stabilite prin prezenta sentinţă.
4. D.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, indiferent de forma de proprietate, prev. de art. 32 alin. (1), (3) şi (4) lit. a) din O.G. nr. 96/1998 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen., faptă din perioada noiembrie 2005 - decembrie 2006, prejudiciu în sumă de 512.999,95 lei.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 81 din 17 martie 2005 a Judecătoriei Sinaia, definitivă prin Decizia penală nr. 416 din 13 mai 2005 a Tribunalului Prahova pentru infracţiunile prev. de art. 96 alin. (1) şi (3), respectiv art. 98 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 26/1996, dispunându-se ca prin cumul aritmetic acesta să execute în final pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În latură civilă, în baza art. 14, art. 15 rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. comb. cu art. 998, art. 999, art. 1000 alin. (3) şi art. 1003 C. civ. admiţându-se acţiunea civilă exercitată în procesul penal s-a dispus obligarea, în solidar, a inculpaţilor C.G.A., C.L.V. şi D.V. la plata sumei de 42.714 lei despăgubiri civile către partea civilă MFP - ANAF Bucureşti prin DGFP Prahova, plus dobânzile aferente până la stingerea sumei datorate bugetului general de stat (impozit pe profit, TVA şi obligaţii cu reţinere la sursă).
De asemenea, cei trei inculpaţi au fost obligaţi, în solidar, şi la plata sumei de 27.692 lei către părţile civile D.O. şi N.C., ambii domiciliaţi în comuna Ş., sat P.C., judeţul Prahova, la care s-au adăugat dobânzile aferente până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea facturilor, chitanţelor şi avizelor falsificate de inculpaţii C.L.V. şi C.M.E., în cadrul activităţii infracţionale stabilită în sarcină.
S-a menţinut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa din 07 mai 2008 emisă în dosarul de urmărire penală nr. 1026/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina asupra bunurilor imobile aparţinând inculpaţilor C.G.A. şi C.M.E.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 08 mai 2005 între partea civilă N.V. în calitate de proprietar şi inculpatul C.G.A. în calitate de cumpărător s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare privind suprafaţa de 10.950 mp teren pădure, situat în extravilanul comunei Ş., judeţul Prahova.
Cu aceeaşi ocazie, între părţi s-a încheiat şi o procură prin care secundul urma să depună toate diligentele în vederea perfectării convenţiei.
Ulterior, respectiv la data de 26 mai 2006, la solicitarea inculpatului C.G.A., cele două părţi au încheiat un nou antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect aceeaşi suprafaţă de teren pădure.
De această dată, aceştia au încheiat o procură prin care inculpatul C.G.A. putea să exploateze şi să vândă masa lemnoasă şi să încheie orice alte acte necesare administrării terenului, precum şi un proces-verbal olograf, de predare-primire a terenului în cauză.
Prin ultimul înscris se făcea precizarea că inculpatul C.G.A. poate valorifica masa lemnoasă care rezulta în urma diverselor acţiuni ilegale şi menţiunea că la "data încheierii acestuia părţile contractante au luat la cunoştinţă de faptul că în perimetrul ce făcea obiectul vânzării s-au constatat tăieri ilegale de arbori, care au condus la crearea de prejudicii, urmând ca persoana ce a dobândit terenul să aibă posibilitatea valorificării masei lemnoase ramase pe picior.
Din declaraţia părţii civile N.V. a rezultat că la data încheierii primului antecontract de vânzare-cumpărare secundul i-a comunicat faptul că doreşte să înfiinţeze o zonă turistică iar procesul-verbal de predare-primire a pădurii l-a semnat la cererea acestuia, sub justificarea că cetăţeni de etnie rromă din zonă au tăiat fără drept foarte mulţi arbori şi trebuie să prezinte un atare înscris la Ocolul Silvic Câmpina, pentru a putea marca şi ridica arborii.
La data de 22 iulie 2005 între martorii T.R. şi T.M.M. în calitate de proprietari şi SC C.P. SRL Breaza în calitate de cumpărător, reprezentată de inculpaţii C.G.A. şi C.L.V. s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de 90.000 mp teren pădure, situat în extravilanul comuna Ş., judeţul Prahova.
Ca şi în precedent, la data de 10 februarie 2006, la solicitarea inculpaţilor C.G.A. şi C.M.E., în aceeaşi calitate, cei doi martori au încheiat cu secunda, un nou antecontract de vânzare-cumpărare, având ca obiect suprafaţa de pădure menţionată.
Ulterior, respectiv la 25 mai 2006, la cererea celor doi inculpaţi, martorii T.R. şi T.M.M. au încheiat o procură notarială prin care inculpata C.M.E. putea să exploateze şi să vândă masa lemnoasă şi să încheie orice acte necesare administrării terenului.
Cu aceeaşi ocazie, s-a încheiat şi un proces-verbal olograf de predare-primire a terenului în cauză, în care se făcea precizarea că aceasta din urmă putea să valorifice masa lemnoasă care rezulta în urma diverselor acţiuni ilegale precum şi faptul că părţile contractante au luat la cunoştinţa că în perimetrul respectiv s-au constatat tăieri ilegale de arbori, care au condus la crearea de prejudicii urmând ca persoana ce a dobândit terenul să aibă posibilitatea valorificării masei lemnoase ramase pe picior.
Şi în cazul martorilor T.R. şi T.M.M. la data încheierii primului antecontract de vânzare-cumpărare, coinculpaţii C.G.A. şi C.M.E. au afirmat că doresc să înfiinţeze o zonă turistică şi să împrejmuiască cu plasă proprietatea, fără a face vreo referire la tăieri de arbori, iar procesul-verbal de predare-primire s-a semnat la cererea celor doi inculpaţi.
Ca şi în precedent, au justificat că cetăţenii de etnie rromă din zonă au tăiat fără drept foarte mulţi arbori şi trebuie să prezinte acest proces-verbal la Ocolul Silvic Câmpina pentru a putea marca şi ridica arborii. S-a stabilit că data încheierii menţionată în cele două procese-verbale nu este aceea de 11 martie 2006 ci data de 25 mai 2006 când s-au încheiat procurile notariale în Bucureşti, prin care inculpata C.M.E. putea să exploateze şi să vândă masa lemnoasă.
Pe de altă parte, din declaraţia martorei T.R. a rezultat că la data de 22 iulie 2005 când s-a încheiat primul antecontract de vânzare-cumpărare, aceasta s-a deplasat împreună cu inculpatul C.G.A. în pădure pentru a-i arăta limitele proprietăţii, ocazie în care a constatat că aceasta era întreagă, exceptând un număr de 17 arbori inventariaţi de cei doi, tăiaţi cu toporul după aspectul neuniform al tăieturii.
Aceasta a învederat şi faptul că ulterior datei încheierii celui de-al doilea antecontract a fost încunoştinţată de coinculpaţii C.G.A. şi C.M.E. că din pădurea respectivă se tăiaseră, fără drept, şi alţi arbori de către cetăţenii de etnie rromă din zonă.
Continuând rezoluţia infracţională luată în mai 2005, la data de 20 octombrie 2005 între martorul D.N. în calitate de proprietar şi inculpatul C.G.A. în calitate de cumpărător s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de 10.950 mp teren pădure situat tot în extravilanul comunei Ş., judeţul Prahova.
Ca şi în precedent, cu aceeaşi ocazie, părţile au încheiat şi o procură prin care inculpatul C.G.A. urma să depună toate diligenţele în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare în cauză, precum şi un proces-verbal olograf de predare-primire a terenului.
În cuprinsul ultimului înscris s-a făcut precizarea că inculpatul C.G.A. poate să valorifice masa lemnoasă care rezulta în urma diverselor acţiuni ilegale precum şi menţiunea că la data încheierii procesului-verbal părţile contractante au luat la cunoştinţă de faptul că, în perimetrul ce face obiectul vânzării s-au constatat tăieri ilegale de arbori, care au condus la crearea de prejudicii urmând ca persoana ce a dobândit terenul să aibă posibilitatea valorificării masei lemnoase rămase pe picior.
Şi de această dată, inculpatul i-a spus martorului D.N. că doreşte să înfiinţeze o zonă turistică şi de vânătoare şi se va ocupa de paza pădurii, nefăcând însă vreo referire la tăierea de arbori.
De asemenea, s-a precizat că întocmirea şi semnarea procesului-verbal este necesară pentru a-l prezenta ocolului silvic la scoaterea din pădure a arborilor tăiaţi.
În cursul anului 2006, tot la solicitarea inculpatului C.G.A., între părţi s-a încheiat un nou antecontract de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de pădure menţionată, condiţii în care au încheiat şi o procură prin care primul putea să exploateze şi să vândă masa lemnoasă şi să încheie orice acte necesare administrării terenului.
Faţă de înscrisurile administrate în cursul urmăririi penale, tribunalul a reţinut că în aceeaşi perioadă coinculpaţii C.G.A. şi C.L.V. au încheiat astfel de antecontracte şi cu martorele I.A. şi S.L., pentru suprafeţele de 15.000, respectiv de 10.000 mp pădure situată în comuna Ş., judeţul Prahova, cărora le-a promis că se vor ocupa ei de perfectarea actelor, ceea ce nu s-a întâmplat.
După semnarea convenţiilor, martorul I.C. a mers pe teren cu inculpaţii, arătându-le limitele proprietăţii, astfel că ulterior aceştia au început să doboare arbori, acţiuni derulate până în luna februarie 2006, masa lemnoasă fiind depozitată în rampa amenajata în P.C.
Separat de aceasta, s-a reţinut ca fiind dovedit şi faptul că în cursul lunii august 2005 inculpaţii au contactat SC A. SRL Piteşti, autorizată să desfăşoare activităţi de întocmire a studiilor sumare de amenajare în domeniul silvic, solicitând reprezentanţilor acesteia, în numele proprietarilor N.V., T.R., T.M.M., D.N. şi S.E., întocmirea unui studiu sumar de amenajare pentru suprafeţele de pădure anterior menţionate.
O atare conduită, s-a apreciat ca dovedind faptul că aceştia au dorit încă de la început să exploateze în regim silvic suprafeţele pentru care au încheiat antecontractele de vânzare-cumpărare şi că nu au avut niciodată intenţia declarată de a înfiinţa zone turistice şi de vânătoare.
Drept consecinţă, după primirea formularelor obligatorii necesare avizării studiului, completate de martorul C.G., şef proiect lucrări de amenajare în cadrul societăţii, pe baza actelor de proprietate puse la dispoziţie, fără a lua legătura cu proprietarii, inculpatul C.L.V. a procedat la restituirea lor, nu înainte de a le semna în numele acestora.
Mai mult, s-a stabilit că cererea depusă în vederea întocmirii studiului sumar de amenajare poartă data de 29 august 2005, dată la care între martorul D.N. în calitate de proprietar şi inculpatul C.G.A. în calitate de cumpărător, nici nu se încheiase antecontractul de vânzare-cumpărare privind suprafaţa de 10.950 mp teren pădure, situat în extravilanul comunei Ş., judeţul Prahova, în realitate convenţia realizându-se la 20 octombrie 2005.
Cu privire la dispunerea şi întocmirea acestui studiu sumar de amenajare nici proprietarii N.V., T.R. şi T.M.M., D.N. şi S.E. nu au avut cunoştinţă de acest demers, întrucât nu au semnat cererile depuse în acest sens şi nici procesul-verbal din data de 29 august 2005.
Astfel, avizându-se favorabil studiul sumar de amenajare solicitat (Ordinul nr. 2893 din 26 septembrie 2005), de către I.T.R.S.V. Ploieşti, fără încunoştinţarea martorilor proprietari ori părţilor civile N.V. şi D.O., la data de 26 octombrie 2005 inculpata C.M.E. a completat, a semnat şi depus în numele acestora o nouă cerere, înregistrată sub nr. 2883 prin care s-a solicitat marcarea arborilor şi întocmirea actului de punere în valoare (a.p.v.) în vederea exploatării pădurii.
Drept consecinţă, la rândul său, prin adresa nr. 2893 din 31 octombrie 2005.T.R.S.V. Ploieşti a solicitat Ocolului Silvic Câmpina întocmirea a.p.v. - ului pentru cele trei suprafeţe de teren, motivând avizarea favorabilă a executării lucrărilor.
Corelativ, la data de 11 octombrie 2005, aceeaşi inculpată şi în aceleaşi condiţii a întocmit, semnat şi depus în numele proprietarilor sus-menţionaţi şi cererea nr. 8055 la Ocolul Silvic Câmpina prin care a solicitat marcarea masei lemnoase, conform studiului sumar de amenajare, precizându-se că "masa lemnoasă (...) a fost vândută unei societăţi comerciale cu specific de exploatare forestieră în baza unui contract de vânzare-cumpărare iar termenul de începere a exploatării este 10 octombrie 2005", aspecte nereale raportat la data încheierii a două dintre antecontractele menţionate în precedente.
În aceste condiţii, s-a dovedit că după încheierea convenţiilor cu proprietarii, inculpaţii C.G.A. şi C.L.V. au început exploatarea pădurii prin tăierea, fără drept, a arborilor în zona Cucuiatu-Măgura şi transportul acestora la rampa de acces amenajată pe creasta dealului.
De aici erau încărcaţi în mijloace de transport proprii sau ale beneficiarilor, sens în care s-au întocmit documente de expediţie, conţinând date nereale, respectiv menţionându-se ca punct de încărcare Ocolul Silvic Sita Buzăului unde anterior aceştia avuseseră anterior o exploatare forestieră.
Pentru a proceda în acest sens, fără a deţine autorizaţie, aceştia au amenajat o cale de acces de la pădure la rampa de încărcare, folosindu-se avize de expediţie aparţinând SC C.P. SRL Breaza.
Mai mult, deşi au cesionat părţile sociale deţinute în cadrul acestei persoane juridice, în drept, unei terţe persoane, în fapt, inculpaţii C.G.A. şi C.L.V. au păstrat documentele cu regim special, necesare pentru circulaţia masei lemnoase.
Activitatea ilicită desfăşurată de aceştia a fost adusă la cunoştinţa I.T.R.S.V. Ploieşti de către reprezentanţii Ocolului Silvic Câmpina în mai multe rânduri, respectiv prin adresa nr. 9518 din 10 noiembrie 2005 în care se menţiona că "(...) exploatarea se face de către, un anume C.V., patron la SC C.P. SRL, care a cumpărat pădurea de la alţi proprietari şi aproape zilnic transportă lemn din zonă, cu autovehiculele acestei societăţi, fiind folosite avize de însoţire care atestau provenienţa materialului lemnos, din alte parchete exploatate de pe raza Ocolului Silvic Sita Buzăului judeţul Covasna".
De asemenea, raportul nr. 8437 din 18 octombrie 2005 întocmit de pădurarii I.G.A. şi N.A., titulari ai cantoanelor din zona menţiona faptul că o firmă din localitatea Nistoreşti judeţul Prahova (unde figura depozitul de material lemnos al SC C.P. SRL) a amenajat un drum de acces, exploatează şi transporta arbori care nu au fost puşi în valoare, în aceleaşi condiţii.
Şi prin adresa nr. 1414 din 07 februarie 2006, reprezentanţii Ocolului Silvic Câmpina au adus la cunoştinţa I.T.R.S.V. Ploieşti faptul că SC C.P. SRL taie ilegal arbori nemarcaţi, aceştia fiind transportaţi cu avize ale altor exploatări forestiere.
Tribunalul a reţinut şi faptul că în perioada 2002 - decembrie 2005 martorul B.V. a lucrat ca şi conducător auto pe autocamionul X1 aparţinând SC C.P. SRL, din declaraţiile acestuia rezultând că din toamna anului 2005 inculpaţii C.L.V. şi C.G.A. au început exploatarea forestieră în comuna Ş.
În acest sens, pentru transportul materialului lemnos, de regulă esenţă fag, se înmânau şoferilor avize de expediţie în care era trecută ca punct de încărcare localitatea Crasna de pe raza Ocolul Silvic Sita Buzăului, judeţul Covasna, unde exploatarea se terminase încă din primăvara anului 2005, nemaidesfăşurându-se niciun fel de activitate.
A învederat totodată, că inculpatul C.L.V. i-a cerut ca în situaţia în care, este oprit de organele de poliţie, să justifice avizele respective ca având punct de încărcare pe raza Ocolului Silvic Sita Buzăului, transport la sediul SC C.P. SRL din satul V., comuna Ş. şi ulterior, deşi în realitate transportul se realiza la gaterul din Nistoreşti.
Materialul lemnos a fost transportat de la domiciliul inculpatului C.L.V. către acelaşi gater, în împrejurările expuse, şi de martorii O.V. şi T.M.D., conducători auto pe autobasculanta X2, angajaţi fără contract de muncă.
Referitor la SC C.P. SRL Breaza s-a stabilit că inculpaţii C.G.A. şi C.L.V., în calitate de asociaţi şi administratori la data de 22 septembrie 2005 au cesionat, în drept, părţile sociale către martorul I.G.
Cu acea ocazie au stabilit sediul social al persoanei juridice la domiciliul acestuia, în fapt, profitându-se de lipsa de cunoştinţe în domeniu a martorului, de starea precară de sănătate şi că locuieşte singur, l-au determinat să semneze actele de cesiune, păstrând documentele cu regim special, pe care le-au utilizat pentru transportul şi comercializarea materialului lemnos tăiat ilegal.
Martorul I.G. a explicat că a semnat actele notariale la rugămintea celor doi inculpaţi, care sunt nepoţi de soră, dar nu a desfăşurat niciun fel de activitate în numele acestei societăţi şi nici nu s-a depozitat vreodată material lemnos la domiciliul său, ulterior, aceştia nerevenind pentru perfectarea actelor de cesiune şi neîndeplinindu-şi promisiunea de a-i da o maşină de lemne de foc dacă încheie convenţia.
Separat de aceasta, la controalele de fond efectuate de către inspectorii I.T.R.S.V. Ploieşti, în cadrul parchetelor proprietate particulară, mai sus menţionate, în datele de 28 martie 2006, 22 mai 2006 şi 26 iulie 2006, s-a constatat că inculpaţii C.L.V. şi D.V. au tăiat, fără drept, un număr de 556 arbori, totalizând cantitatea de 1071 mc material lemnos, în valoare de 465.778,95 RON.
De asemenea, s-a stabilit că tăierile fuseseră extinse şi la pădurile învecinate din punctul Măgura, inclusiv aceea aparţinând părţilor civile N.C. şi D.O. domiciliaţi în comuna C., judeţul Prahova.
Aceştia din urmă deţineau suprafaţa de 10.000 mp teren-pădure în calitate de moştenitori ai defunctului N.G.G., dobândită în baza titlului de proprietate nr. 77011 din 07 iulie 2004 eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Prahova şi a procesului-verbal de punere în posesie nr. 207 din 25 mai 2004 emis de Primăria comunei Ş., judeţul Prahova.
La data de 01 august 2006, partea civilă D.O. a semnalat tăierea a circa 20 de arbori de pe terenul proprietate personală şi a solicitat efectuarea unui control, indicând ca autor o persoană numită C., iar cu ocazia cercetării la faţa locului, s-au confirmat susţinerile acesteia, fiind tăiaţi 21 arbori diverse esenţe în volum de 60,45 mc evaluaţi la suma de 47.221 RON (conform inventarierii efectuate de reprezentanţii I.T.R.S.V. Ploieşti la data de 10 august 2006).
Întrucât parte din aceştia fuseseră valorificaţi, s-a reuşit recuperarea cantităţii de 25 mc masă lemnoasă abandonată pe teren, situaţie în care acestea s-au constituit părţi civile în procesul penal pentru diferenţa de 35,45 mc în valoare de 27.692 RON.
Controlului efectuat în data de 24 august 2006 la reşedinţa martorului J.M. din comuna Ş. sat P.C. a identificat şi un nr. de 7 piese lemn rotund molid, care nu prezentau marca silvică la niciunul din capete, acesta declarând că aparţin martorului B.C. din aceeaşi localitate, fiind aduse la 08 august 2006 pentru a fi prelucrate la instalaţia tip circular deţinută.
La rândul său, acesta din urmă a susţinut că materialul lemnos a fost cumpărat pentru suma de 800 lei, de la inculpatul C.L.V. şi adus din rampa amenajată în punctul P.C., fără a i se înmâna vreun act de provenienţă.
Ca urmare, în aceeaşi zi, după plecarea organelor de control, inculpatul C.L.V. a adus martorului B.C., documentele aferente, înscrisurile fiind emise de inculpata C.M.E., în numele PF C.M.E. şi datate, nereal, ca fiind expediate la 31 iulie 2006.
Mai mult, în acelaşi timp, el a aplicat şi marca înscrisă în actele respective, care la 25 august 2006 au fost prezentate fiind organelor de poliţie, iar în urma comparării secţiunii cioatelor vândute cu cele rămase la faţa locului, s-a concluzionat că acestea provin din pădurea proprietatea părţilor civile N.C. şi D.O..
S-a primit drept concludentă pentru stabilirea situaţiei de fapt şi declaraţia martorului B.A., tafist angajat de inculpaţi, care a învederat că cei 7 buşteni esenţă molid nu au fost tăiaţi din pădurile dobândite de aceştia în baza antecontractelor menţionate anterior, ci dintr-o altă pădure întrucât pe terenurile deţinute legal, nu se aflau atari arbori.
Că inculpatul C.L.V. a executat acte de doborâre, fără drept a arborilor de pe picior, s-a considerat ca fiind,dovedit şi prin declaraţiile martorilor T.E., D.I., H.G. şi S.C., din care a rezultat că primii au cumpărat lemne de foc de la martorul R.G., persoană care l-a ajutat la trasul lemnelor din pădure, plătind în schimb suma de 100 lei pe metru ster, fără a întocmi documente de livrare sau de încasare a contravalorii, ultimii doi în calitate de angajaţi executând transportul acestora fără acte de însoţire (terţul) şi locuind în vagonul de dormit din rampa de încărcare.
La data de 26 iulie 2006 organele de poliţie au oprit în trafic autocamionul cu nr. de înmatriculare X3 care transporta material lemnos şi era condus de martorul B.A.I., constatându-se că nu avea asupra sa documente pentru a dovedi provenienţa.
Drept consecinţă, la faţa locului s-a prezentat inculpatul C.L.V., care i-a înmânat bonul de vânzare fiscal seria PHlda 3132551 şi avizul de însoţire a mărfii seria PHlbb 0607701, ambele emise de PF C.M.E., înscrisuri purtând menţiunile nereale: numele de D.C. la rubrica "cumpărător", satul V. la rubrica "punct de încărcare" şi "punct de descărcare" comuna Brebu.
Audiat fiind, martorul D.C. a declarat că nu a comandat şi nici nu a primit o astfel de cantitate de lemne, dar nici nu cunoaşte ceva despre întocmirea documentelor arătate, semnătura de primire nefiind realizată de acesta.
Pe de altă parte, din declaraţia martorului B.A.I. a rezultat că lemnele au fost încărcate la rampa din P.C. şi nu din satul V., fiindu-i vândute de inculpatul C.L.V., pentru suma de 640 RON şi fără a i se preda documente de însoţire, la rândul său urmând să le remită altei persoane, în contul unei datorii.
În acelaşi timp, pe baza probelor administrate, tribunalul a reţinut că PF C.M.E. nu a deţinut vreun punct de încărcare şi nici exploatare pe raza comunei Ş., iar la sediul social declarat, respectiv oraşul Breaza str. A.P., nu mai locuieşte nimeni şi nici nu s-a mai desfăşurat vreo activitate din luna martie 2006.
S-a stabilit de asemenea că, pentru ascunderea provenienţei ilicite a materialului lemnos, dar şi pentru valorificarea cât mai rapidă a acestuia, inculpaţii C.L.V. şi C.G.A. au transformat arborii doborâţi în lemne de foc, al căror transport nu presupunea inventarierea piesă cu piesă şi permitea utilizarea unui aviz în mai multe rânduri.
- Sub acest aspect s-au avut în vedere şi concluziile raportului de expertiză nr. 13 din 27 februarie 2007 întocmit de Institutul Naţional al Lemnului Bucureşti, potrivit cărora materialul lemnos provenit din Punctul P.C. era de calitate superioară (lemn rotund de fag pentru industrializare) şi nu se impunea debitarea acestuia ca lemn de foc.
Totodată, s-a apreciat că arborii ridicaţi de la faţa locului în luna februarie 2007, au fost tăiaţi cu cel mult trei luni în urmă, adică cel mai devreme în luna noiembrie a anului 2006.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a reţinut în fapt că SC C.P. SRL Breaza, a fost înfiinţată în anul 2001 de inculpaţii C.L.V. şi C.G.A., ambii având calitatea de asociaţi cu părţi sociale egale (50%), dar, administrată de primul şi având ca obiect principal de activitate prelucrarea brută a lemnului şi impregnarea acestuia, ei desfăşurând acţiuni de exploatare forestieră pe raza mai multor judeţe (Prahova, Buzău, Covasna).
Potrivit adresei nr. 11.105 din 06 noiembrie 2007 emisă de Direcţia Silvică Ploieşti, în aceste condiţii cei doi inculpaţi au tăiat ilegal pe raza Ocolului Silvic Sinaia, cantitatea de 369,786 mc material lemnos, existând un debit neachitat în sumă de 30386,45 lei, calculat la data de 30 septembrie 2007.
Prin încheierea nr. 8698 din 03 octombrie 2005 a ORC de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus retragerea lor din societate, cesionându-se părţile sociale martorului I.G. din comuna Ş. sat V. nr. 58, unchiul acestora.
La aceeaşi dată s-a schimbat şi sediul social al persoanei juridice, din oraşul Breaza la domiciliul cesionarului I.G., prin declaraţia din 18 noiembrie 2005 inculpatul C.L.V. susţinând că la momentul cesionării a predat noului administrator toate documentele contabile, cât şi activul şi pasivul acestuia.
Având în vedere faptul că la acel moment societatea menţionată înregistra datorii către bugetul de stat de cca. 100.000 lei, prima instanţă a reţinut că cesiunea a avut scopul de sustragere de la plata acestora, iar în fapt, profitându-se de lipsa de cunoştinţe în domeniu a martorului I.G. şi starea precară de sănătate, inculpaţii C.L.V. şi C.G.A., l-au determinat să semneze actele de cesiune, păstrând documentele cu regim special, care ulterior au fost utilizate pentru transportul şi comercializarea materialului lemnos tăiat ilegal.
Astfel, prin declaraţiile martorilor B.V. (conducător auto la SC C.P. SRL în perioada 2003 - decembrie 2005) şi R.G. (administrator al SC R. SRL Breaza), s-a dovedit că pentru transportul şi, respectiv achiziţionarea materialului lemnos nu s-a discutat niciodată cu martorul I.G., nu s-au emis documente de însoţire de către acesta şi nici nu s-a încărcat atare material de la adresa din localitatea V. nr. 58.
În plus, primul a explicat că în acest scop, un carnet avizier era ţinut în autocamionul X1, aparţinând SC C.P. SRL în autocamionul pe care îl conducea, avizele fiind completate de inculpatul C.L.V. (când era prezent la încărcare) sau de către el, la cererea secundului (când primul lipsea).
La rândul său, martorul R.G. a declarat că luna iunie 2006 achiziţionarea materialului lemnos s-a realizat de la inculpatul C.L.V., în reprezentarea SC C.P. SRL, acesta din urmă înmânându-i factura aferentă, precum şi chitanţele de încasare a contravalorii mărfii livrate.
Sub acest aspect s-au primit drept concludente şi concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică nr. 807.853 din 21 august 2008 întocmit de IPJ Prahova - Serviciul Criminalistic, prin care s-a stabilit că numai parte din avizele de însoţire a materialului lemnos, facturile şi chitanţele fiscale, emise în numele SC C.P. SRL, au fost completate şi semnate de către inculpaţii C.L.V. şi C.M.E., respectiv scrisul de pe:
- avizele de însoţire material lemnos nr. 5098903 din 29 noiembrie 2005, nr. 5098847 din 13 decembrie 2005, nr. 5098927 din 16 ianuarie 2006, 5098948/2006, 5098694 din 10 iulie 2006, 5098693 din 04 iulie 2006, 50 98680 din 18 aprilie 2006, 5098688 din 06 mai 2006, 5098686 din 05 mai 2006, 5098681 din 18 aprilie 2006, 5093779 din 17 iunie 2006, 5098695 din 12 mai 2006; de pe facturile fiscale seriile PHWFA nr. 4054628 din 10 iulie 2006, 4054629 din 11 iulie 2006 şi 4054632 din 12 iunie 2006 precum şi de pe chitanţele fiscale seriile PHVOV nr. 1831666 din 13 iunie 2006, 1831668 din 15 iunie 2006, 1831672 din 19 iunie 2006, 1831671 din 18 iunie 2006, 1831670 din 17 iunie 2006, 1831669 din 13 iunie 2006 s-a executat de inculpatul C.L.V.;
- scrisul şi semnătura de pe chitanţele fiscale seriile PHVPO cu nr. 1627057 - 1627058, s-au executat de inculpata C.M.E.
Ca urmare, s-a considerat că restul documentelor cu regim special emise în circumstanţele de fapt anterior menţionate, au fost completate de şoferii care transportau material lemnos, sens în care aveau în autocamion un carnet de avize de însoţire a mărfii, pe care le completau când inculpatul C.L.V. nu era prezent la faţa locului.
Cât priveşte pe inculpata C.M.E. s-a reţinut şi faptul că, în numele proprietarilor cu care coinculpaţii au încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare, a depus cererea înregistrată sub nr. 2883 din 26 octombrie 2005 la I.T.R.S.V. Ploieşti, prin care s-a solicitat marcarea arborilor şi întocmirea actului de punere în valoare (a.p.v.), în vederea exploatării pădurii, în scris de care secunzii nu au avut cunoştinţă.
Actele comise au avut drept consecinţă emiterea de către persoana juridică a adresei nr. 2893 din 31 octombrie 2005, prin care s-a solicitat Ocolului Silvic Câmpina întocmirea a.p.v-ului pentru cele trei suprafeţe de teren achiziţionate de la martorii N.V., T.R., T.M.M. şi D.N., motivându-se avizarea favorabilă a executării lucrărilor.
În aceleaşi condiţii, corelativ, la data de 11 octombrie 2005, aceeaşi inculpată C. Elena Mihaela, a întocmit şi depus în numele proprietarilor menţionaţi şi cererea înregistrată sub nr. 8055/2005 la Ocolul Silvic Câmpina, solicitându-se marcarea masei lemnoase conform studiului sumar de amenajare, în cuprinsul acesteia precizându-se că "masa lemnoasă (...) a fost vândută unei societăţi comerciale cu specific de exploatare forestieră în baza unui contract de vânzare-cumpărare iar termenul de începere a exploatării este 10 octombrie 2005".
Faţă de cele ce preced, prima instanţă a concluzionat că, după cesionarea în drept, a părţilor sociale ale SC C.P. SRL, inculpaţii C.L.V. şi C.G.A., cu complicitatea inculpatei C.M.E., respectiv în perioada septembrie 2005 - iulie 2006, în fapt, au continuat să desfăşoare operaţiuni comerciale, fără să le înregistreze în contabilitatea persoanei juridice şi fără să stabilească, să declare şi să vireze la bugetul statului, obligaţiile fiscale aferente.
Astfel prin raportul de inspecţie fiscală efectuat în cauză s-a stabilit că în perioada indicată, aceştia au obţinut venituri din vânzarea cantităţii de 1229,305 metri cubi material lemnos, tăiat şi comercializat ilegal, către beneficiarii SC S.C.M. SRL Brazi, SC B.W. SRL Nehoiu, SC R. SRL Breaza şi PF C.M.E., în sumă de 244.688 lei, cauzându-se un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 41.623 lei (nerecuperat).
Controlul fiscal efectuat, a reţinut şi faptul în perioada ianuarie 2004 - septembrie 2005, deşi conform extraselor de cont depuse la dosarul cauzei, SC C.P. SRL a obţinut venituri însemnate, în calitate de asociaţi ai persoanei juridice, inculpaţii C.L.V. şi C.G.A. nu au achitat obligaţiile bugetare cu stopaj la sursă, respectiv impozitul pe veniturile din salarii, CAS, asiguraţi, şomaj asiguraţi şi CASS asiguraţi, în termenul legal de 30 zile, cauzând un prejudiciu în sumă de 1091 lei.
Pe de altă parte, martorul N.F., administrator al SC S.C.M. SRL Brazi sat Bateşti, a declarat că în anul 2005 l-a cunoscut pe inculpatul C.L.V., secundul propunându-i să-i vândă buşteni fără documente de provenienţă, ofertă refuzată iniţial.
Acesta a recunoscut însă, că ulterior, respectiv în perioada octombrie 2005 - iunie 2006, de la acelaşi inculpat şi în mai multe rânduri, a achiziţionat material lemnos, de regulă esenţă fag, transporturile efectuându-se cu autocamionul X1, proprietatea PF C.M.E. şi însoţite de documente întocmite în numele SC C.P. SRL.
A precizat totodată, că la cererea inculpatului C.L.V., a achitat contravaloarea mărfii în numerar, emiţându-i-se o chitanţă, primul motivând că societatea reprezentată înregistrează debite restante, iar în situaţia în care plata s-ar fi făcut prin bancă ar fi fost în imposibilitate să intre în posesia acestor sume de bani.
În realitate, verificarea rulajului efectuat prin contul SC C.P. SRL, a scos în evidenţă faptul că, cei doi coinculpaţii au continuat să desfăşoare activităţi în numele acestuia, deşi cesionaseră părţile sociale martorului N.I. din localitatea V. judeţul Prahova.
Tribunalul a reţinut ca fiind dovedit şi faptul că livrările de material lemnos s-au efectuat şi prin intermediul PF C.M.E., administrată de inculpata C.M.E., în relaţiile comerciale, inculpatul C.L.V. motivând nereal că agentul economic îi aparţine şi a câştigat licitaţia de exploatare masa lemnoasă.
În aceste condiţii, s-au făcut livrări către martorul N.F., care i-a achitat în numerar contravaloarea materialului lemnos achiziţionat, primind chitanţă, el declarând că prin conduita adoptată, acesta i-a creat reprezentarea că este administratorul SC C.P. SRL.
Convingerea i-a fost întărită şi de faptul că în mai multe rânduri, ridicarea mărfii s-a realizat de la depozitul din punctul Nistoreşti, aparţinând coinculpaţilor C.L.V. şi C.G.A. iar facturile şi chitanţele fiscale au fost emise în numele celor două societăţi, actele fiindu-i înmânate de inculpata C.M.E..
La rândul lor, pentru ascunderea provenienţei ilicite a materialului lemnos valorificat, inculpaţii C.L.V. şi C.M.E. au făcut menţiuni false pe documentele de transport, emise beneficiarilor, întocmindu-le în numele SC C.P. SRL, punctele de încărcare: Ocolul Silvic Lăcusta Buzău - expeditor I.G.; comuna Ş. sat V. - expeditor I.G.; str. P. - Nistoreşti expeditor C.M. sau I.G.
Continuarea activităţii comerciale în numele societăţii cesionate, s-a reţinut şi pe baza faptului că din rulajul contului deschis de aceasta la BRD - Sucursala Câmpina a rezultat că după data de 03 octombrie 2005 şi până la data de 03 iulie 2006, operaţiunile bancare le-au derulat doar cei doi fraţi, inculpaţii C.L.V. şi C.G.A., care aveau specimen de semnătură, rulându-se peste 85.000 lei, inclusiv achitarea contravalorii materialului lemnos recepţionat de SC B.W. SRL Nehoiu.
Pe de altă parte, la data de 01 noiembrie 2006 un echipaj de poliţie din cadrul Poliţiei municipiului Câmpina a depistat în trafic autocamionul nr. X1, condus de martorul G.G.T., care lucra pentru inculpatul C.L.V., constatându-se că transporta material lemnos fără documente justificative privind provenienţa acestuia.
Din procesul-verbal întocmit a rezultat că la scurt timp, la faţa locului, a sosit inculpatul C.L.V., care a prezentat avizul de însoţire nr. 0607780, astfel că existând suspiciunea asupra realităţii datelor completate, s-au fost efectuat cercetări şi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de mărturie mincinoasă prev. şi ped. de art. 260 alin. (1) C. pen. (primul), respectiv de fals în înscrisuri sub semnătura privată, fapta prev. şi ped. de art. 290 C. pen. (secundul).
Ca urmare, pe baza probelor administrate s-a stabilit că furnizorul SC S.I. SRL Brebu, menţionat în avizul de expediţie, nu a emis acest document şi nu a livrat material lemnos către SC A.F.C. SRL Breaza, iar marfa a fost încărcată de inculpatul C.L.V. din rampa amenajată în punctul Cucuiatu-Măgura din P.C. şi nu, din comuna Ş. nr. 58, domiciliul martorului N.I., cum era precizat în cuprinsul acestuia, împrejurări confirmate şi de conducătorul auto G.G.T.
De asemenea, la data de 19 februarie 2008, acelaşi inculpat a fost depistat din nou de către organele de poliţie, pe DJ 227 în raza localităţii P.C. comuna Ş. jud. Prahova, în timp ce transporta material lemnos, pentru justificarea acestuia prezentând avizul de însoţire nr. 1676013, documentul nefiind completat conform realităţii.
Încărcarea mărfii în autoutilitara nr. X4 a fost observată şi de martora B.A.G., domiciliată în aceeaşi localitate, aceasta învederând faptul că atari acte materiale s-au realizat în mai multe rânduri şi modalitate, de pe rampa amenajată şi anterior.
Faţă de cele ce preced, tribunalul a reţinut că materialul lemnos transportat şi comercializat în această perioadă, a fost încărcat din rampa amenajată de inculpaţii C.L.V. şi C.G.A., în comuna Ş. sat P.C., lemnul provenind din tăierile ilegale de arbori efectuate în zonă.
De regulă, transporturile cu lemne de foc s-au efectuat de angajaţii celor doi inculpaţi, fără documente de însoţire şi la cererea inculpatului C.L.V., iar dacă autovehiculul era oprit în trafic de organele de control secundul se deplasa la faţa locului şi prezenta un aviz de însoţire a mărfii, completat de el cu date nereale privind punctul de încărcare, emitentul, furnizorul şi beneficiarul materialului lemnos.
S-a stabilit, că după epuizarea documentelor cu regim special aparţinând SC C.P. SRL, (folosite până în cursul lunii iunie 2006); inculpaţii C.L.V. şi C.G.A. au înfiinţat SC A.F.C. SRL Breaza, prin care au continuat efectuarea activităţilor de transport şi comercializare ilegală a materialului lemnos, folosindu-se de această dată avizele de însoţire ale noii persoane juridice.
Provenienţa ilegală a materialului lemnos tăiat din comuna Ş., s-a justificat ca fiind achiziţionat de persoana fizică C.L.V., de la Ocolul Silvic Câmpina, sub forma lemnului de foc, ulterior documentele de însoţire emise de secunda fiind falsificate, prin trecerea unor cantităţi mai mari şi introduse în gestiunea SC A.F.C. SRL Breaza.
Modalitatea de operare s-a confirmat cu ocazia controlului efectuat la sediul acesteia, pe baza borderoului de achiziţie nr. 5 din 09 octombrie 2006, constatându-se că la data de 29 ianuarie 2007, SC A.F.C. SRL Breaza a primit de la persoana fizică C.L.V., cantitatea de 5 metri cubi (8,05 metri steri) lemn de foc fag, pentru care s-a întocmit nota de recepţie nr. 1 din 09 octombrie 2006.
Achiziţia s-a efectuat, şi în baza bonului, de vânzare fiscal seria PHlda 281617 din 30 septembrie 2006 şi a avizului de însoţire seria PHlbb 0795322 din 30 septembrie 2006, în care era trecută cantitatea de 5,0 metri cubi lemn fag.
După verificarea exemplarului 2 aflat în gestiunea Ocolului Silvic Câmpina, s-a constatat că, în realitate, cantitatea vândută a fost de 0,5 m3, ceea ce a determinat concluzia că inculpatul C.L.V. a falsificat documentele de însoţire şi provenienţă menţionate, urmărind să justifice stocul de material lemnos aflat în gestiunea SC A.F.C. SRL şi provenit în parte din tăierile ilegale de arbori.
Mai mult, s-a dovedit că în perioada 2004 - 2007, aceştia au desfăşurat activităţi ilicite de exploatare a materialului lemnos, cu toate că împotriva lor se efectuau acte de urmărire penală, obiect al prezentei cauze şi se aflau în litigii cu diverse instituţii şi proprietari de păduri.
Cât priveşte persoanele care au doborât arborii în cauză, s-a stabilit că faptele au fost comise de inculpaţii D.V. şi C.L.V., primul recunoscând atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată, că a ajutat pe secundul să taie material lemnos de pe terenurile mai sus menţionate.
Astfel, martorul B.V. conducător auto al autocamionului nr. X1, (ce a transportat material lemnos pentru inculpaţi în perioada 2003 - decembrie 2005), a declarat că în mai multe rânduri a văzut pe inculpatul D.V., plecând cu drujba în pădure iar atunci când în rampă nu erau lemne suficiente, l-a aşteptat să doboare arbori din zona respectivă, pentru a încărca maşina pe care lucra.
Mai mult, acesta a învederat că a auzit când fraţii C. au cerut coinculpatului să meargă în pădure pentru a doborî arbori, iar buldozeristului să acopere cioatele tăiate de ei, el fiind de faţă şi când inculpatul C.L.V. a procurat sodă caustică din magazin, a amestecat-o cu apă, în final turnând-o peste cioatele proaspete, (tăiate personal sau de inculpatul D.V.) pentru a părea vechi.
Doborârea copacilor, de pe picior, de către cei doi inculpaţi, s-a confirmat şi de martorii T.M.D. şi O.V., care angajaţi fiind au perceput direct actele materiale, secundul susţinând că în perioada incriminată inculpatul D.V. era singurul drujbist care se pricepea să efectueze atari activităţi.
În drept, faptele inculpaţilor C.G.A. şi C.L.V., constând în aceea că, deşi în perioada septembrie 2005 - iulie 2006, nu mai deţineau calitatea de reprezentanţi legali ai SC C.P. SRL, au continuat să desfăşoare operaţiuni comerciale, fără a evidenţia veniturile obţinute, (ascunzându-se obiectul impozabil), iar în perioada ianuarie 2004 - septembrie 2005 nu au achitat obligaţiile bugetare cu stopaj la sursă, în termenul legal de 30 zile, sustrăgându-se astfel de la plata obligaţiilor fiscale în sumă de 41.623 lei, au fost încadrate în drept în infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele aceloraşi inculpaţi, care în perioada noiembrie 2005 - februarie 2008, pe timp de zi, au sustras din pădurea proprietatea părţilor civile N.C. şi D.O., situată în comuna Ş., sat P.C., judeţul Prahova, arbori esenţe diferite în valoare 27.692 lei, depăşindu-se de 401,33 ori preţul mediu al unui metru cub de material lemnos pe picior, au fost încadrate în furt de arbori care au fost tăiaţi, fără drept, din fondul forestier naţional în formă continuată, prev. de art. 98 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 26/1996 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen.
În ce priveşte faptele inculpaţilor C.L.V. şi D.V., care în perioada noiembrie 2005 - decembrie 2006, pe timp de zi şi împreună, au tăiat fără drept, din pădurea proprietatea părţilor civile N.C. şi D.O., cât şi din pădurile deţinute în baza antecontractelor încheiate, situate în comuna Ş., judeţul Prahova, un număr de 577 arbori esenţe diferite, în valoare de 512.999,95 lei, depăşindu-se astfel, de 7434,78 ori preţul mediu al unui metru cub de material lemnos pe picior, s-a apreciat că întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunii silvice prev. şi ped. de art. 32 alin. (1), (3) şi (4) lit. a) din O.G. nr. 96/1998, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Totodată, faptele inculpaţilor C.L.V. şi C.M.E. care, pentru aducerea la îndeplinire a rezoluţiei infracţionale privind exploatarea masei lemnoase de pe terenurile menţionate, în perioada 2006 - 2008 (primul), respectiv octombrie 2005 - mai 2006, au completat şi semnat documente de însoţire a transporturilor livrate, respectiv antedatat procesele-verbale de primire-predare a suprafeţelor de pădure, ori cererilor adresate autorităţilor silvice, au fost încadrate în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. şi ped. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Cât priveşte individualizarea pedepselor, tribunalul a ţinut cont de criteriile înscrise sub art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, de persoana inculpaţilor, cât şi de împrejurările concrete în care au săvârşit infracţiunile, astfel încât acestea să ducă la reeducarea lor şi prevenirea săvârşirii de noi fapte.
S-a apreciat că scopul cerut de art. 52 C. pen., poate fi atins prin dozarea cuantumului acestora spre limita minimă specială prevăzută de textele incriminatorii, iar în cazul inculpaţilor C.G.A. - C.L.V. şi C.M.E. şi prin suspendarea condiţionată a executării pe durata termenelor de încercare calculate conform art. 81 - 82 C. pen., atrăgându-se atenţia asupra consecinţelor prev. de art. 83 şi 84 din acelaşi cod.
În ce priveşte pe inculpatul D.V., s-a constatat că fapta a fost săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., în raport de pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării, aplicată prin Sentinţa penală nr. 81 din 17 martie 2005 a Judecătoriei Sinaia, definitivă prin Decizia penală nr. 416 din 13 mai 2005 a Tribunalului Prahova, pentru infracţiunile prev. de art. 97 alin. (1) şi (3), respectiv prev. de art. 98 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 26/1996.
Drept, consecinţă, nefiind întrunite cerinţele art. 81 C. pen. s-a stabilit pedeapsa închisorii în regim privativ de libertate, iar conform art. 83 C. pen. s-a dispus şi revocarea beneficiului acordat pentru pedeapsa de mai sus, în final, acesta urmând să execute prin cumul aritmetic, rezultanta de 4 ani închisoare.
Pe latura civilă tribunalul a constatat că în procesul penal pendinte au exercitat acţiunea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova pentru suma de 42.714 lei despăgubiri civile, reprezentând prejudiciul adus bugetului general al statului (impozit pe profit, TVA şi obligaţii cu reţinere la sursă), precum şi părţile civile D.O. şi N.C. pentru suma de 27.692 lei reprezentând daune materiale.
Pe de altă parte, s-a apreciat că prin probele administrate s-a dovedit că inculpaţii C.G.A., C.L.V. şi D.V. au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcină cu vinovăţia cerută de lege, că prin acestea s-au produs prejudicii celor trei părţi civile şi că există legătură de cauzalitate între acestea şi sumele solicitate cu titlu de despăgubiri civile, fiind întrunite deci, condiţiile prev. de art. 14 - 15 rap. la art. 346 alin. (1). C. proc. pen., respectiv art. 998 - 999, 1000 alin. (3) C. civ. şi art. 1003 C. civ.
Ca urmare, admiţându-se acţiunile exercitate, s-a dispus obligarea celor trei coinculpaţi să plătească părţii civile MFP- ANAF Bucureşti, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, suma de 42.714 lei despăgubiri civile plus dobânzile aferente până la data stingerii sumei datorate, reprezentând prejudiciul adus bugetului general de stat (impozit pe profit, TVA şi obligaţii cu reţinere la sursă).
De asemenea, inculpaţii C.G.A., C.L.V. şi D.V. au fost obligaţi să plătească părţilor civile D.O. şi N.C., suma de 27.692 lei despăgubiri civile, plus dobânzile aferente calculate până la data acoperirii integrale a acestora.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea facturilor, chitanţelor şi avizelor falsificate, menţionate în considerentele sentinţei penale adoptate.
În fine, constatându-se că pentru recuperarea prejudiciului, prin ordonanţa nr. 1026/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina la data de 7 mai 2008, s-a aplicat sechestru asigurător asupra bunurilor imobile aparţinând inculpaţilor C.G.A. şi C.M.E. (teren în suprafaţă de 500,52 mp cu destinaţia construcţie situat în intravilanul staţiunii Sinaia str. P.I. nr. 17, lot 6, nr. cadastral provizoriu 1413, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 12624 din 09 septembrie 2003), tribunalul a menţinut măsura dispusă în cauză.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, au declarat apel partea civilă Ministerul Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova şi inculpaţii C.L.V., C.G.A., C.M.E. şi D.V.
Prin calea de atac exercitată, partea civilă Ministerul Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova a criticat latura civilă a procesului penal, susţinând că acţiunea civilă exercitată în cauză a fost rezolvată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 14 alin. (1), (3) şi (4) C. proc. pen., rap. la art. 998 şi art. 1000 alin. (3) C. civ. (în vigoare la data comiterii faptelor) ce reglementează atragerea răspunderii comitentului pentru faptele prepusului, respectiv acordarea de despăgubiri băneşti pentru folosul de care a fost lipsită persoana păgubită prin infracţiune.
Astfel, s-a arătat că nesocotindu-se dispoziţiile legale anterior menţionate precum şi jurisprudenţa în materie, inclusiv Decizia civilă nr. 1529/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prima instanţă nu a dispus introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a persoanei juridice SC C.P. SRL, în numele căreia coinculpaţii C.L.V., C.G.A. au derulat operaţiunile comerciale ce au avut ca urmare producerea prejudiciului civil în sumă de 42.714 lei, obligaţii fiscale datorate bugetului general al statului.
Separat de aceasta, la stabilirea obligaţiei solidare de plată nu s-a determinat momentul curgerii dobânzilor aferente despăgubirilor civile acordate.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte în latură civilă a hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei noi soluţii sub acest aspect, în sensul obligării celor doi coinculpaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.P. SRL la plata obligaţiilor fiscale în sumă de 42.714 lei plus accesoriile fiscale aferente calculate de la data creării bazei impozabile şi până la acoperirea integrală a debitului.
La rândul lor, prin apelurile declarate, pentru împrejurările de fapt şi de drept expuse în scris şi oral, detaliate în partea introductivă a încheierii de şedinţă din data de 10 septembrie 2013, când au avut loc dezbaterile în fond, ce face parte integrantă din decizie, coinculpaţii C.L.V., C.G.A., C.M.E. şi D.V., în principal au susţinut că starea de fapt s-a reţinut greşit la primul grad de jurisdicţie, iar condamnarea acestora pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii este consecinţa incompletei analize şi injustei aprecieri a probelor administrate, dar şi a greşitei interpretări a legislaţiei silvice incidente în cauză, întrucât:
- nu există nici o dovadă din care să rezulte cu certitudine că inculpaţii C.L.V. şi D.V. ar fi tăiat şi sustras, fără drept, arborii aflaţi pe picior, în terenurile deţinute conform antecontractelor încheiate în cursul anilor 2005 - 2006 ori de pe proprietatea părţilor civile N.C. şi D.O.;
- pentru stabilirea existenţei faptei şi vinovăţiei celor doi inculpaţi, precum şi a inculpatului C.G.A., nejustificat, s-a primit drept concludent raportul de control întocmit de I.T.R.S.V., deşi prin expertiza topografică s-a stabilit că există inadvertenţe între suprafeţele de teren evidenţiate în Planul de parcelare şi cele din Titlul de proprietate deţinut de părţile civile N.C. şi D.O. iar proprietatea acestora se află la o distanţă de cca. 600 metri faţă de terenurile achiziţionate în mod legal, ceea ce ar confirma apărarea că nu sunt autorii tăierilor de arbori reclamate;
- greşit s-a reţinut că inculpatul D.V. a recunoscut în faţa primei instanţe că ar fi ajutat pe inculpatul C.L.V. să taie arborii de pe picior în perioada noiembrie 2005 - decembrie 2006, el contestând executarea unor astfel de acte materiale;
- din notele de constatare întocmite de inspectorii I.T.R.S.V. a rezultat că nu a existat nicio reclamaţie depusă de proprietarii pădurilor unde s-a pretins că s-ar fi efectuat tăierile de arbori ori s-ar fi sustras materialul lemnos imputat, atari sesizări neînregistrându-se nici la postul de poliţie;
- stabilirea prejudiciului pretins a fi produs prin faptele reţinute în sarcină este greşită, deoarece nu s-a ţinut seama de legislaţia silvică aplicabilă în speţă, raportat la data comiterii actelor materiale şi preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, prevăzut prin ordinul autorităţii silvice în vigoare la acea dată;
- nelegal, s-a dispus obligarea coinculpaţilor C.L.V., C.G.A. şi D.V. la plata sumei de 27.692 lei despăgubiri civile în folosul părţilor vătămate N.C. şi D.O., deoarece acestea nu s-au constituit părţi civile în procesul penal, secunda neînţelegând să se prezinte în persoană nici la judecata cauzei în primă instanţă;
- prejudiciul pretins a fi produs prin infracţiunea de evaziune fiscală s-a stabilit greşit, primindu-se drept concludent raportul de inspecţie fiscală care nu a ţinut seama de faptul că deşi pe avizele de expediţie s-a făcut menţiunea că livrările de material lemnos s-au efectuat către beneficiar cu taxare inversă, nu s-a dedus din cuantumul obligaţiilor fiscale datorat statului taxa pe valoarea adăugată.
Ca urmare, apelanţii C.L.V., C.G.A., C.M.E. şi D.V. au solicitat admiterea căilor de atac exercitate, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. pen., întrucât faptele deduse judecăţii nu există, respectiv nu au fost comise de aceştia şi exonerarea de la plata despăgubirilor civile acordate celor trei persoane vătămate constituite părţi civile în procesul penal.
În subsidiar, cei patru inculpaţi au criticat individualizarea pedepselor judiciare, susţinându-se că, în raport de datele personale şi împrejurările în care se pretinde că au fost săvârşite infracţiunile stabilite în sarcină, scopul preventiv educativ cerut de art. 52 C. pen. poate fi atins prin atenuarea răspunderii penale conform art. 74 şi 76 C. pen.
Constatându-se că prin apelurile declarate, coinculpaţii C.L.V., C.G.A., C.M.E. şi D.V. au vizat exonerarea de răspundere penală şi civilă în sensul art. 10 lit. a) şi c) C. proc. pen., solicitând o nouă apreciere a probelor administrate în faţa primei instanţe conform art. 378 alin. (2) C. proc. pen. în şedinţa publică din data de 10 septembrie 2013, curtea de apel a adus la cunoştinţa acestora posibilitatea de a fi ascultaţi la al doilea grad de jurisdicţie în condiţiile art. 70 alin. (2) - (3) din acelaşi cod, aceştia declarând că nu înţeleg să se folosească de un atare drept procesual întrucât îşi menţin declaraţiile făcute până în prezent.
Prin Decizia penală nr. 176 din 25 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au admis apelurile declarate de partea civilă Ministerul Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova şi inculpaţii C.M.E., fostă B., şi D.V. împotriva Sentinţei penale nr. 278 din 17 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Prahova, ce a fost desfiinţată în parte în latură penală şi civilă, în sensul că:
1. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. comb. cu art. 124 rap. la art 122 alin. (1) lit. d) C. pen. s-a, încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei C.M.E., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constatându-se că a intervenit prescripţia răspunderii penale.
2. S-a înlăturat obligarea inculpatului D.V. la plata sumei de 42.714 lei despăgubiri civile plus dobânzile aferente stabilite, către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti prin DGFP Prahova.
3. Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii C.G.A. şi C.L.V. şi la plata accesoriilor aferente sumei de 42.714 lei despăgubiri civile acordate părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti prin DGFP Prahova, calculate de la data naşterii obligaţiilor fiscale, până la acoperirea integrală a acestora. Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei.
S-au respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.G.A. şi C.L.V., care au fost obligaţi la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, cu privire la rezolvarea acţiunii penale, că faptele, împrejurările săvârşirii acestora şi vinovăţia inculpaţilor C.L.V., C.G.A., C.M.E. şi D.V. au fost stabilite în mod corect, găsindu-şi corespondent în probele pertinente administrate la urmărirea penală, verificate şi completate în faza de judecată, ce au fost complet analizate şi just apreciate.
S-a reţinut că prin declaraţiile date, inclusiv la cercetarea judecătorească, aceştia au contestat comiterea actelor materiale reţinute în sarcină, apărându-se în sensul că atât tăierile cât şi livrările de masă lemnoasă s-au efectuat în perioada 2005 - 2008, cu respectarea întocmai a legislaţiei silvice şi fiscale, respectiv după emiterea avizelor de către autoritatea silvică pentru arborii aflaţi pe proprietăţile achiziţionate conform antecontractelor de vânzare-cumpărare, folosind documente justificative deţinute în mod legal, raportat şi la valorificarea în cursul anilor 2005 - 2006 a materialului rămas în condiţiile închiderii exploatării forestiere din punctul Ocolul Silvic Sita Buzăului, judeţul Covasna, precum şi cesionarea SC C.P. SRL Breaza către martorul N.I.
Au susţinut, de asemenea, că tăierile de arbori de pe picior s-au efectuat exclusiv cu respectarea limitelor terenurilor împădurite achiziţionate, că documentaţia depusă pentru efectuarea studiilor şi marcarea acestora s-a realizat cu acordul proprietarilor părţi ai antecontractelor, că nu au vizat terenul proprietatea părţilor vătămate D.O. şi N.C., indicarea ca şi autori fiind consecinţa unor diferende create cu ultimul în contextul demersurilor efectuate de inculpatul G.G.A. privind crearea unui fond de vânătoare în zona respectivă.
La rândul său, menţinând declaraţiile făcute în cursul urmăririi penale, inculpatul D.V. a susţinut că deşi a acceptat să desfăşoare activităţi în folosul celor doi inculpaţi asociaţi ai SC C.P. SRL Breaza, acestea s-au limitat exclusiv la însoţirea apelantului C.V.L. şi scoaterea de material lemnos din pădurile indicate de secundul, arborii fiind deja doborâţi, de pe picior.
Şi inculpata C.M.E. a contestat existenţa faptelor şi vinovăţia, susţinând că cele 2 procese-verbale privind pe martorii T.R. şi T.M.M. au fost încheiate înainte de semnarea procurii notariale cu T.M.M. în municipiul Bucureşti, iar cererile pentru marcarea arborilor şi întocmirea actului de punere în valoare s-au depus de T.R., actele sale rezumându-se numai la întocmirea conţinutului întrucât aceasta nu avea ochelarii asupra sa.
S-a arătat că prima instanţă a înlăturat apărările formulate în mod constant de cei 4 inculpaţi, confirmând situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu prin reţinerea drept concludente pentru aflarea adevărului, a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.
S-au avut în vedere astfel, sesizările I.T.R.S.V. Ploieşti din cursul anului 2006, nota de constatare din 22 mai 2006 şi adresa nr. 7062 din 22 septembrie 2006, emise de aceasta, corespondenţa efectuată de inculpatul C.G.A. cu I.T.R.S.V. Ploieşti, procese-verbale de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice anexe; adresa Ocolului Silvic Câmpina nr. 7391 din 26 iulie 2006, documente transfer drept de proprietate încheiate între: proprietar N.V. şi inculpatul C.G.A., între proprietar D.N. şi inculpaţii C.G.A. şi C.L.V., respectiv între proprietarii T.R. şi T.M.M. cu inculpaţii C.L.V., C.G.A., C.M.E., între primii doi cu proprietarii I.A. şi S.L., studiu sumar de amenajare, precum şi cererile depuse la Ocolul Silvic Câmpina întocmite de inculpata C.M.E. în numele proprietarilor.
Acestea au fost coroborate cu rapoartele întocmite de personalul angajat al Ocolului Silvic Câmpina privind tăieri ilegale de arbori săvârşite de inculpaţi, sesizarea depusă de partea civilă D.O. şi documentele întocmite de inspecţia de fond din cadrul I.T.R.S.V. Ploieşti, raportul expertiză silvică efectuat de Institutul Naţional al Lemnului Bucureşti, rapoartele de inspecţie fiscală privind PF C.M.E. şi SC C.P. SRL, proces-verbal identificare auto X1 şi auto X4, documentele fiscale de livrare material lemnos SC C.P. SRL către SC S. SRL şi către Se B.W. Nehoiu SRL, extrase de cont SC C.P. SRL, procesul-verbal de verificare la sediul SC A.F.C. SRL Breaza, adresa ITM Prahova nr. 3134 din 12 noiembrie 2007, precum şi contract de vânzare-cumpărare încheiat între C.M. şi SC C.P. SRL.
S-au primit drept pertinente şi declaraţiile părţii civile N.C., precum şi ale martorilor: T.R., T.M.M., N.V., D.N., J.M., S.E., I.C., S.L., B.A.I., D.C., B.C., I.C., C.P.M., C.V., B.A., S.C., H.C., M.V., O.A., T.P., S.I., N.A., V.M., J.I., A.V., G.M.C., D.I., S.S.D., B.V., O.V..
De asemenea, apărările făcute prin declaraţiile date de inculpaţi s-au înlăturat reţinându-se drept concludente şi declaraţiile martorilor: T.M.D., R.G., I.G.A., I.G., C.G., S.A., N.V., T.G., B.C., I.V.E., B.C., T.C.E., T.E., T.C., D.I., M.P., M.N., A.G. şi N.F.
Mijloacele de probă menţionate au fost considerate ca fiind pertinente pentru descoperirea infracţiunilor silvice şi de evaziune fiscală, comise prin fals ori ascunderea sursei impozabile, precum şi pentru identificarea autorilor acestora, din evaluarea lor rezultând că într-adevăr coinculpaţii C.G.A., C.L.V., C.M.E. şi D.V. au comis faptele reţinute în sarcină, astfel cum au fost descrise prin rechizitoriu şi confirmate prin sentinţa adoptată la primul grad de jurisdicţie.
În acest sens, s-a arătat că, într-adevăr, în anul 2001, în calitatea de asociaţi cu părţi sociale egale, secundul fiind şi administrator, coinculpaţii C.G.A. şi C.L.V. au înfiinţat SC C.P. SRL Breaza, având ca obiect principal de activitate prelucrarea brută a lemnului şi impregnarea lemnului, persoana juridică desfăşurându-şi activitatea de exploatare forestieră pe raza mai multor judeţe (Prahova, Buzău, Covasna), de pe teritoriul statului român.
Prin documentaţia aflată în dosarul de urmărire penală (acte de proprietate, antecontracte, acte notariale, înscrisuri olografe) s-a dovedit că, după închiderea exploatării forestiere din judeţul Covasna, punctul de lucru Ocolul Silvic Sita Buzăului, coinculpaţii C.L.V. şi C.G.A. şi-au restrâns activitatea la pădurile din judeţul Prahova, Ocolul Silvic Câmpina, respectiv în zona Cucuiatu-Măgura (comuna Ş.), scop în care au amenajat o rampă de acces la punctul P.C., materialul lemnos valorificându-se sub forma lemnelor de foc prin gaterul amenajat în punctul Nistoreşti.
Curtea a apreciat că apărările acestora în sensul că parte din transporturile de material lemnos interceptate în trafic de organele silvice şi poliţia rutieră ar fi provenit din depozitul deţinut la punctul de încărcare Crasna - Ocolul Silvic Sita Buzăului, judeţul Covasna, (aflat în lichidare), iar restul ar reprezenta arbori doborâţi, de pe picior, consecinţă a acţiunilor ilicite desfăşurate în zonă de cetăţeni de etnie rromă, au fost înlăturate justificat la judecata cauzei în fond, întrucât:
- achiziţionarea terenurilor deţinute la punctul Cucuiatu-Măgura, Ocolul Silvic Câmpina s-a realizat în perioada mai - octombrie 2005, deci la scurt timp după Închiderea exploatării forestiere din punctul Ocolul Silvic Sita Buzăului, judeţul Covasna;
- din conţinutul antecontractelor de vânzare-cumpărare, al procurilor şi proceselor verbale olografe de predare-primire a terenurilor a rezultat că, prin inducere în eroare, coinculpaţii C.G.A. şi C.L.V. au reuşit să obţină consimţământul scris al vânzătorilor promitenţi N.V., T.R., T.M.M., D.N., I.A. şi S.L., pentru a fi abilitaţi să încheie orice acte necesare administrării terenurilor respective, dar şi să poată valorifica materia lemnoasă care ar rezulta în urma diverselor acţiunilor ilegale;
- la circa un an de zile de la semnarea promisiunilor de vânzare-cumpărare, deşi convenţiile nu fuseseră perfectate, astfel cum se obligaseră iniţial, cei doi inculpaţi au determinat proprietarii terenurilor încredinţate să reînnoiască tranzacţiile iniţiale, de această dată înscrisurile completându-se cu menţiunea nereală că "părţile contractante au luat cunoştinţă că în perimetrul ce face obiectul vânzării s-au constatat tăieri ilegale, care au condus la crearea de prejudicii, urmând ca persoana ce a dobândit terenul să aibă posibilitatea valorificării masei lemnoase rămase pe picior";
- din coroborarea declaraţiilor martorilor T.R., T.M.M., B.V. şi O.V. a rezultat că, după încheierea antecontractelor de vânzare-cumpărare, respectiv în toamna anului 2005, coinculpaţii au trecut la valorificarea masei lemnoase, pe picior, arborii doborâţi fiind depozitaţi în rampa amenajată în P.C.;
- audiaţi fiind, în şedinţă publică, martorii I.C. şi T.R. şi-au menţinut declaraţiile făcute la urmărirea penală, aceştia infirmând apărările coinculpaţilor C.G.A. şi C.L.V. că la preluarea terenurilor achiziţionate, s-ar fi constatat arbori doborâţi de pe picior (primul), ori numărul lor s-a majorat în perioada 22 iulie 2005 - 11 martie 2006 (secunda);
- la rândul lor, martorii B.V., O.D. şi T.M.D. au declarat în mod constant că în calitate de conducători auto angajaţi pe autovehiculele SC C.P. SRL, începând cu toamna anului 2005 au efectuat transport de materiale lemnoase, de regulă esenţă fag, pentru diferiţi beneficiari (persoane fizice şi juridice) în cazul cărora, deşi au fost ridicate de pe rampa amplasată în exploatarea forestieră din comuna Ş., judeţul Prahova, în avizele de expediţie inculpatul C.L.V. a menţionat, nereal, că ar proveni de la punctul de încărcare Crasna de pe raza Ocolului Silvic Sita Buzăului, judeţul Covasna, cu destinaţia SC C.P. SRL, sat V., comuna Ş. şi, de aici, gaterul amplasat la punctul Nistoreşti din acelaşi judeţ.
Că achiziţionarea celor cinci terenuri pădure aflate în administrarea Ocolului Silvic Câmpina s-a realizat nu pentru scopul declarat proprietarilor, acela privind amenajarea unei zone turistice de vânătoare, ci pentru exploatarea masei lemnoase aflată pe picior, a rezultat, în opinia Curţii, din conduita adoptată ulterior de inculpaţii C.G.A. şi C.L.V., respectiv:
- imediat după semnarea antecontractelor şi procurilor notariale, respectiv mai înaintea încheierii acestora cu martorul D.N., fără consultarea proprietarilor de drept, inculpatul C.V.L. a demarat procedura de întocmire a studiului sumar de amenajare pentru terenurile în litigiu, sens în care a completat şi semnat în fals documentaţia pusă la dispoziţie de martorul C.G., şeful de proiect din cadrul SC A. SRL Piteşti, societate autorizată în acest scop;
- de comun acord cu inculpaţii C.V.L. şi C.G.A., după achitarea contravalorii lucrării de către cel de al doilea şi a întocmirii facturii fiscale şi chitanţei aferente pe numele martorului T.M.M., coinculpata C.M.E. a completat, semnat şi depus în numele proprietarilor cererea înregistrată sub nr. 2883 din 26 octombrie 2005 prin care solicita marcarea arborilor şi întocmirea actului de punere în valoare în vederea exploatării pădurii, iar ulterior şi cererea nr. 8055 din 11 octombrie 2005 prin care solicita marcarea masei lemnoase conform studiului sumar de amenajare avizat favorabil prin Ordinul nr. 2893 din 26 septembrie 2005 de I.T.R.S.V. Ploieşti;
- mai mult, în cuprinsul ultimei cereri aceasta a menţionat în mod nereal că "masa lemnoasă (...) a fost vândută unei societăţi comerciale cu specific de exploatare forestieră în baza unui contract de vânzare-cumpărare iar termenul de începere a exploatării este 10 octombrie 2005", deşi la data respectivă părţile nu perfectaseră convenţiile iniţiale;
- pentru ascunderea provenienţei ilicite şi valorificarea cât mai rapidă a materialului lemnos, pe de o parte, coinculpaţii asociaţi au transformat arborii doborâţi, de pe picior, în lemne de foc, al căror transport, potrivit legislaţiei silvice în vigoare, nu presupunea inventarierea piesă cu piesă şi permitea utilizarea unui aviz la mai multe transporturi.
S-a mai arătat de către instanţa de apel că valorificarea masei lemnoase în această modalitate a constituit mijlocul fraudulos de inducere în eroare a organelor silvice abilitate să asigure conservarea fondului forestier naţional şi să dispună sesizările legale în cazul tăierilor, fără drept, de arbori de pe picior, fapt confirmat de concluziile raportului de expertiză nr. 13 din 27 februarie 2007, întocmit de Institutul Naţional al Lemnului Bucureşti. Astfel, prin analizele de specialitate efectuate s-a stabilit că materialul lemnos provenit din punctul P.C. era de calitate superioară (lemn rotund de fag pentru industrializare), nu se impunea debitarea acestuia ca lemn de foc iar arborii ridicaţi de la faţa locului în luna februarie 2007 au fost tăiaţi cu cel mult trei luni în urmă adică cel mai devreme în luna noiembrie a anului 2006, deci la circa 6 luni de la data închiderii exploatării forestiere de pe raza Ocolului Silvic Sita Buzăului, judeţul Covasna.
Curtea a subliniat, totodată, că în mod corect s-a confirmat, prin sentinţa apelată, şi acuzaţia că după epuizarea documentelor cu regim special aparţinând SC C.P. SRL Breaza (reţinute cu ocazia cesionării părţilor sociale către martorul I.G.), livrările s-au efectuat şi prin intermediul PF C.M.E., persoană juridică care potrivit evidenţelor deţinute de ORC nu deţinea vreun punct de încărcare şi nici exploatare pe raza comunei Ş. iar la sediul declarat din Breaza, str. A.P. s-a constatat că nu locuia nimeni şi nici nu s-a mai desfăşurat vreo activitate începând cu luna martie 2007.
De asemenea, s-a menţionat că prima instanţă a reţinut în mod corect că în împrejurările de fapt descrise în precedente, în concret, doborârea arborilor, de pe picior s-a realizat de către coinculpaţii C.L.V. şi D.V.
Contrar apărărilor făcute, prezumţia de nevinovăţie a fost înlăturată prin declaraţiile martorilor B.V., O.V. şi T.M.D., care având calitatea de angajaţi ai SC C.P. SRL (administrată în fapt de coinculpaţii C.L.V. şi C.G.A.) şi executând activităţi în exploatarea din pct. Cucuiatu-Măgura, au perceput direct actele materiale comise de aceştia, primul descriind în detaliu şi modalitatea de operare, inclusiv aceea de împiedicare a stabilirii în timp a datei tăierilor executate.
Astfel, acesta explicat că inculpatul D.V. a fost singurul drujbist folosit la doborâtul arborilor, de pe picior, că aflându-se în aşteptare pentru încărcarea buştenilor, de pe rampa P.C., în dese rânduri l-a văzut mergând împreună cu inculpatul C.L.V., în pădure, unde ambii executau atari tăieri.
Acelaşi martor a învederat şi faptul că, în aceleaşi condiţii, la cererea fraţilor C., buldozeristul acoperea cioatele tăiate, că a fost de faţă când inculpatul C.L.V. a procurat sodă caustică din magazin, după care a amestecat-o cu apă şi alături de primul a turnat-o peste cioatele proaspăt tăiate pentru a părea mai vechi.
În ce priveşte împrejurarea că în cursul cercetării judecătoreşti, parte dintre martori au retractat împrejurările de fapt relatate iniţial s-a apreciat că în mod întemeiat aceasta nu a primit eficienţă juridică la primul grad de jurisdicţie, deoarece ei au precizat că menţin integral declaraţiile făcute la urmărirea penală, iar acestea din urmă se coroborează întocmai cu rapoartele şi notele de constatare în teren, întocmite de reprezentanţii autorităţilor silvice începând cu toamna anului 2005, întrucât:
- prin documentaţia prezentată de martorii I.G.A., N.A., B.C., M.A., pădurarii titulari în cantoanele din zona Cucuiatu-Măgura, s-au sesizat că o firmă din localitatea Nistoreşti, judeţul Prahova (sediul depozitului de material lemnos al SC C.P. SRL) exploatează şi transportă arbori care nu au fost puşi în valoare, sens în care administratorii acesteia, inculpaţii C.G.A. şi C.L.V. au amenajat un drum de acces, iar pentru valorificarea acestora folosesc avize de însoţire, ce atestă nereal ca punct de încărcare Ocolul Silvic Sita Buzăului, judeţul Covasna;
- prin adresa nr. 1414 din 07 februarie 2006 reprezentanţii Ocolului Silvic Câmpina au adus la cunoştinţa I.T.R.V.S. Ploieşti împrejurarea că SC C.P. SRL Breaza taie ilegal arbori nemarcaţi, aceştia fiind transportaţi cu avize conţinând menţiuni nereale, respectiv faptul că ar proveni de la alte exploatări forestiere (punctele de încărcare SC C.P. SRL - Ocolul Silvic Lăcusta - Buzău, expeditor I.G.; comuna Ş., sat V., expeditor I.G. şi str. P. - Nistoreşti, expeditor C.M. sau I.G., beneficiari SC S.I. SRL Brebu, SC A.F.C. SRL Breaza şi altele).
Sesizările anterior menţionate au fost confirmate la controalele în teren (28 martie 2006, 25 mai 2006 şi 26 iulie 2006) efectuate de inspectorii I.T.R.V.S. Ploieşti, prin procesele-verbale încheiate constatându-se că pe proprietăţile particulare aflate în posesia coinculpaţilor C.L.V. şi C.G. s-au tăiat, fără a fi puşi în valoare, un număr de 556 arbori, însumând cantitate totală de 1.071 mc masă lemnoasă în valoare de 465.778,95 RON, calcul efectuat conform preţului mediu al unui mc de masă lemnoasă pe picior, aprobat prin Ordinul Ministrului nr. 537 din 18 noiembrie 2002.
Faptul că deţinătorii de păduri proprietate privată nu au formulat plângeri penale cu privire tăierile de arbori, fără drept, efectuate de inculpaţii C.L.V. şi D.V., în perioada 2005 - primăvara anului 2008, s-a apreciat că nu poate fi primit drept cauză de exonerare de răspundere penală întrucât potrivit dispoziţiilor art. 42 - 49 şi art. 73 şi urm. din Legea nr. 26/1996 cu modificările ulterioare, (preluate inclusiv prin O.G. nr. 96/2008 şi C. silvic în vigoare) indiferent de forma de proprietate, pădurile şi terenurile destinate împăduririi fac parte din fondul forestier naţional. Ca urmare, deţinătorii acestora, cu orice titlu, care execută exploatarea masei lemnoase sunt obligaţi să se supună întocmai regimului silvic prev. de art. 42 şi urm., respectiv să recolteze arborii aflaţi pe picior, ori doborâţi, cu sau fără drept, numai cu respectarea termenelor şi modalităţilor epocilor de recoltare, scoaterii din fondul forestier şi transportării materialului lemnos, astfel cum sunt determinate prim avizele autorităţilor publice care răspund de silvicultură.
Drept consecinţă, doborârea arborilor, fără drept, aflaţi pe picior, inclusiv în terenurile cu pădure achiziţionate conform antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu proprietarii persoane fizice, lezează în egală măsură patrimoniul privat şi interesul public protejat prin dispoziţiile art. 32 alin. (1) - (4) lit. a) din O.G. nr. 96/1998 (în vigoare la data comiterii faptelor), în ultima situaţie antrenarea răspunderii penale a inculpaţilor C.L.V. şi D.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tăiere ilegală de arbori de pe picior, fiind determinată de nerespectarea normelor privind asigurarea conservării fondului forestier naţional.
Analizând în continuare situaţia de fapt privind infracţiunile de tăiere ilegală de arbori şi furt, sesizate de părţile civile N.C. şi D.O. şi vinovăţia coinculpaţilor C.V.L. şi D.V., respectiv C.G.A., Curtea a constatat că acestea au fost stabilite corect la primul grad de jurisdicţie.
Astfel, s-a considerat că concluziile raportului de expertiză topografică vizând inadvertenţele existente între titlul de proprietate şi planul de parcelare a terenurilor situate pe raza Ocolului Silvic Câmpina - punctul Cucuiatu-Măgura sunt irelevante pentru stabilirea raportului de cauzalitate dintre faptele reţinute în sarcina celor trei inculpaţi şi prejudiciul suferit de cele două părţi civile, deoarece:
- prin sesizarea înregistrată sub nr. 7774 din 01 august 2006 şi declaraţiile făcute în cursul lunii septembrie 2006, părţile civile D.O. şi N.C. au susţinut că descoperirea tăierilor de arbori s-a realizat la deplasarea în teren, sesizaţi fiind telefonic de localnici cu privire la actele materiale comise de o persoană apelată C., care ar fi doborât arbori de pe picior şi din pădurea altor proprietari limitrofi;
- prin raportul nr. 5896 din 14 august 2006, întocmit în urma controlului de fond efectuat în prezenţa părţii civile D.O., inspectorul I.T.R.S.V. Ploieşti s-au confirmat susţinerile părţii civile N.C., în sensul că în cursul lunii iunie 2006, pe suprafaţa indicată (punctul Măgura, conform titlului de proprietate nr. 77011 din 07 iulie 2004 şi procesului-verbal de punere în posesie nr. 207 din 25 mai 2004), s-au identificat un număr de 21 cioate provenite din tăieri ilegale de arbori, (60,45 mc masă lemnoasă în valoare de 47.221 RON), din care la faţa locului fusese abandonată cantitatea de 25,00 mc;
- din procesul-verbal întocmit cu ocazia cercetării locului faptei în data de 31 august 2006, rezultă că în prezenţa martorilor asistenţi S.I. şi I.I.G., organele de poliţie, la rândul lor, au constatat că pe terenul indicat de cei doi intimaţi ca bun succesoral deţinut în indiviziune, existau 7 cioate de arbori tăiaţi de pe picior, dar şi faptul că proprietatea acestora era delimitată de celelalte, prin marcaj cu vopsea de culoare verde;
- la controlul efectuat la data de 24 august 2006 în reşedinţa martorului J.M. din comuna Ş., satul P.C., agenţii de poliţie au descoperit un număr de 7 piese lemn molid, ce nu prezentau marcă silvică, martorul B.C. recunoscând că materialul lemnos fusese achiziţionat contra cost dar fără documente de la inculpatul C.L.V., provenind de pe din rampa amenajată în aceeaşi localitate;
- descoperindu-se fapta, în aceeaşi zi, secundul a complinit forma legală predând martorului B.C. actele de expediţie în care se menţiona nereal, ca fiind emise de inculpata C.M.E. în numele PF C.M.E. şi expediate la 31 iulie 2006, aplicând totodată şi marca înscrisă în acestea;
- în cuprinsul fişei de inventariere a cioatelor, anexă la actul de control silvic de fond, între alte esenţe, s-a evidenţiat şi identificarea tăierii şi sustragerii cantităţii 13,32 mc răşinoase, calcul ce corespunde masei lemnoase ce ar rezulta raportat la caracteristicile corpurilor delicte descoperite de poliţia judiciară.
Împrejurările de fapt rezultate din aceste probe, s-a apreciat că prezintă relevanţă pentru stabilirea situaţiei de fapt, în sensul art. 63 şi urm. C. proc. pen., fiind confirmate indirect şi de martorul B.A., care a declarat că în perioada incriminată cei şapte buşteni esenţă molid nu au fost tăiaţi din pădurea deţinută de inculpaţi conform antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate anterior, ci dintr-o altă pădure învecinată, întrucât în perimetrul acestora nu se aflau atari esenţe de arbori.
De asemenea, s-a considerat că în mod justificat, tribunalul a reţinut şi faptul că, deşi făceau obiectul, cercetărilor în dosarele penale nr. 1026/P/2006, nr. 1728/P/2006 şi nr. 2455/P/2006, instrumentate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, coinculpaţii C.G.A. şi C.L.V. au continuat să valorifice arbori tăiaţi, fără a fi puşi în valoare de autorităţile silvice competente, aflaţi pe picior în pădurile deţinute pe raza Ocolului Silvic Câmpina, avându-se în vedere că din procesul-verbal întocmit de organele de poliţie la data de 19 februarie 2008 rezultă că secundul a fost identificat pe DJ 227 (localitatea P.C., comuna Ş., judeţul Prahova) în timp ce transporta material lemnos, cu autoutilitara X4, iar la controlul efectuat a prezentat avizul de însoţire nr. 1676013 din 19 februarie 2008, atestându-se în fals ca punct de încărcare comuna Ş., depozit V., livrat fiind de SC V.P. SRL - Ocolul Silvic Nehoiu către beneficiarul SC A.F.C. SRL Breaza - punct de descărcare Nistoreşti.
Prin urmare, Curtea a reţinut că în cauză, s-a dovedit că în perioada noiembrie 2005 - decembrie 2006, împreună şi pe timp de zi, inculpaţii C.L.V. şi D.V. au tăiat din pădurea proprietatea părţilor civile N.C. şi D.O., cât şi din pădurile dobândite de primul şi inculpatul C.G.A., conform antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu proprietarii de drept, situate în comuna Ş., judeţul Prahova, un număr de 577 arbori esenţe diferite în valoare de 512.999, 95 lei, deci depăşindu-se de 7.434,78 ori preţul mediu al unui metru cub de material lemnos pe picior.
În ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina coinculpaţilor C.G.A. şi C.L.V., Curtea a constatat că starea de fapt a fost stabilită corect, găsindu-şi corespondent în probele administrate, care au fost judicios analizate şi apreciate în deplin acord cu legislaţia şi jurisprudenţa în materie.
La efectuarea propriului examen asupra lucrărilor şi materialului instrumentat în cele două faze procesuale, instanţa de apel a reţinut că în înţelegere, în perioada septembrie 2005 - iulie 2006, deşi nu mai deţineau calitatea de asociaţi şi administratori ai persoanei juridice SC C.P. SRL Breaza, coinculpaţii C.G.A. şi C.L.V. au continuat să desfăşoare activităţi de transport şi comercializare a materialului lemnos, pe raza judeţului Prahova, folosind documentele cu regim special ale acesteia, prejudiciul produs bugetului de stat fiind în sumă de 41.623 lei (din care 38.876 lei impozit pe profit şi 2.721 lei TVA).
Astfel, după închiderea exploatării forestiere deţinută în judeţul Covasna, punctul de lucru Ocolul Silvic Sita Buzăului, judeţul Covasna, începând cu primăvara anului 2005, aceştia şi-au restrâns activitatea pe raza judeţului Prahova iar din octombrie 2005 s-au retras şi din societatea respectivă, părţile sociale fiind cedate martorului I.G. din comuna Ş. sat V. nr. 58, adresă la care s-a mutat şi sediul social al persoanei juridice. Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, cesiunea s-a realizat numai în drept, deoarece s-a dovedit că, în fapt, inculpaţii C.G.A. şi C.L.V. au continuat să desfăşoare operaţiuni comerciale, în numele acesteia, fără însă, ca veniturile realizate să fie înregistrate în contabilitate, să declare ori să vireze la bugetul statului obligaţiile fiscale aferente.
Acest fapt rezultă din declaraţiile martorului I.G., acesta învederând că profitându-se de relaţia de rudenie, lipsa de cunoştinţe în domeniu şi starea de sănătate precară, a fost determinat să accepte încheierea contractului de cesiune şi preluare, în drept, a persoanei juridice cesionate. A precizat totodată, că după semnarea convenţiei (18 noiembrie 2005), sub motivaţia că ar fi fost reţinute la D.N.A., coinculpaţii nu i-au predat documentele cu regim special, aparţinând SC C.P. SRL iar în fapt, nu a fost implicat în vreun mod la comercializarea materialului lemnos deoarece la cererea lor, ulterior a acceptat ca afacerile să fie derulate în continuare de foştii asociaţi.
Respectivele susţineri se coroborează cu declaraţiile martorilor B.V., T.M.D., B.A.I., R.G. (primii trei conducători auto angajaţi în cadrul persoanei juridice), care au învederat faptul că, în cadrul transporturilor efectuate sarcinile au fost încredinţate exclusiv de cei doi coinculpaţi, nu au ridicat material lemnos niciodată din satul V. (unde era noul sediul social al SC C.P. SRL), nu au purtat nici o legătură cu noul administrator al persoanei juridice, iar documentele de însoţire cu regim special emise în numele acesteia erau deţinute de inculpatul C.L.V., el fiind acela care se prezenta pentru justificare, în cadrul controalelor efectuate în trafic, de organele de poliţie. Mai mult, ei au învederat şi faptul că transporturile efectuate nu erau însoţite de documentele cu regim special aferente, acestea urmând a fi întocmite numai atunci când şoferii erau opriţi pentru control în trafic, situaţie în care, fiecare dintre aceştia purta asupra lui un carnet cu avize de expediţie, sau după caz, la faţa locului se prezenta inculpatul C.L.V. având asupra sa un atare înscris conţinând menţiuni nereale privind "punctul de încărcare" ori "cumpărătorul".
Împrejurările de fapt menţionate au fost confirmate şi prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică efectuat de IPJ Serviciul criminalistic, în cursul urmăririi penale şi necontestat de inculpaţi la cercetarea judecătorească.
Astfel, pe baza examenelor de specialitate efectuate asupra documentelor financiar-contabile recuperate în perioada 2006 - 2007, s-a concluzionat că menţiunile scrise din conţinutul unui număr de 12 avize de însoţire a materialului lemnos, 3 facturi şi 8 chitanţe fiscale emise în numele SC C.P. SRL, în perioada noiembrie 2005 - iunie 2006, au fost executate de inculpatul C.L.V., iar în cazul a două chitanţe fiscale scrisul şi semnăturile depuse aparţin coinculpatei C.M.E.
Pe de. altă parte, prin declaraţiile martorilor N.F.. .R.G., T.E., D.I., M.P., s-a dovedit de asemenea că, pentru ascunderea sursei impozabile, la solicitarea aceluiaşi inculpat C.L.V., plata livrărilor efectuate către beneficiari s-a realizat în numerar, cu chitanţă, sub motivaţia că persoana juridică înregistrează debite restante şi s-ar afla în imposibilitatea de a intra în posesia banilor.
Că inculpaţii C.L.V. şi C.G. au continuat să desfăşoare activităţi comerciale în numele persoanei juridice cesionate, rezultă şi din aceea că în perioada 3 octombrie 2005 - 3 iulie 2006, au rulat prin contul acesteia deschis la BRD Sucursala Câmpina, cel puţin suma de 85.000 lei achitată din materialul lemnos livrat beneficiatului SC B.W. SRL Nehoiu, ei păstrându-şi specimenul de semnătură.
S-a apreciat că, în mod corect, a reţinut tribunalul şi acuzaţia că, după epuizarea documentelor cu regim special aparţinând SC C.P. SRL, pentru ascunderea sursei impozabile, livrările de material lemnos s-au efectuat prin SC A.F.C. SRL Breaza, înfiinţată anume în acest scop.
Mijlocul fraudulos s-a descoperit prin controlul financiar fiscal, ocazie în care s-au identificat şi înscrisuri privind achiziţionarea materialului lemnos pe persoană fizică C.L.V. de la Ocolul Silvic Câmpina, sub forma lemnului de foc, în care erau trecute cantităţi infime, după care, prin modificarea documentelor de însoţire erau menţionate şi introduse în gestiunea persoanei juridice respective, cantităţi net superioare acelora iniţiale (exemplu bonul de achiziţie nr. 5 din 9 octombrie 2006, nota de recepţie 1 din 9 octombrie 2006, respectiv bonul de vânzare fiscal seria PHlda 281617 din 30 mai 2006 şi avizul de însoţire seria PH1bb 0795322 din 30 septembrie 2006).
Totodată, Curtea a avut în vedere pentru dovedirea modalităţii de operare folosită de coinculpaţii C.G.A. şi C.L.V. şi procesul-verbal încheiat la data de 28 noiembrie 2007 de Corpul de inspectori din cadrul D.C.F.F. Prahova, înlăturând raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de judecată de expertul judiciar A.A.
În acest sens, constatările şi concluziile organelor fiscale au fost apreciate ca pertinente pentru aflarea adevărului şi determinarea întinderii răspunderii penale şi civile delictuale, raportat la activitatea infracţională dedusă judecăţii, fiind consecinţa verificărilor şi demersurilor efectuate în anul 2007 pentru recuperarea evidenţelor contabile aparţinând persoanei juridice şi agenţilor economici implicaţi în afacerile comerciale, derulate pe perioada incriminată, documentaţia obţinută fiind judicios analizată şi în deplin acord cu legislaţia specială aplicabilă în materie, astfel:
- prin actul de control s-a stabilit că până în luna noiembrie 2007, SC C.P. SRL nu a mai fost supusă unor atari verificări, că la data efectuării acestora persoana juridică nu mai funcţiona nici la sediul declarat din comuna Ş. sat V. nr. 58, condiţii în care situaţia financiar contabilă s-a stabilit pe baza actelor şi documentelor justificative (facturi fiscale, avize de însoţire a materialelor lemnoase, chitanţe fiscale, extrase bancare), puse la dispoziţie de organele de poliţie, deci, aflate în dosarul de urmărire penală;
- pentru determinarea influenţelor fiscale, pe lângă acestea, inspectorii de specialitate au avut în vedere fişa plătitorului SC C.P. SRL, informaţiile transmise de RN Romsilva - Direcţia Silvică Ploieşti privind volumul de masă lemnoasă şi locaţiile pentru care SC C.P. SRL a obţinut autorizaţii de exploatare, procesele-verbale întocmite de organele de poliţie împreună cu reprezentanţii I.T.R.V.S. Ploieşti prin care s-a constatat exploatarea nelegală de masă lemnoasă de către SC C.P. SRL;
- s-a constatat, totodată, că deşi s-a solicitat, în perioada de control (15 - 20 noiembrie, respectiv 11 - 20 decembrie 2007), inculpatul C.G.A. nu a prezentat inspectorilor financiari alte documente privind evidenţa contabilă a activităţii desfăşurate de societate, susţinându-se că i-ar fi fost furate, iar martorul I.G. nu a dat curs invitaţiilor emise pentru îndeplinirea obligaţiei fiscale în acelaşi sens.
Or, în atare situaţie, expertul judiciar era obligat să se conformeze disp. art. 19 (impozitul pe profit), art. 108 (impozitul pe veniturile microîntreprinderilor) şi art. 137 (TVA) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora pentru operaţiunile comerciale desfăşurate de societate începând cu luna octombrie 2005, pentru care nu s-a mai întocmit evidenţă contabilă şi nu s-au declarat obligaţiile fiscale de plată la bugetul statului, baza de impunere se stabileşte luându-se în considerare toate veniturile obţinute de SC C.P. SRL, din orice sursă, facturate sau nefacturate, chiar dacă nu s-a întocmit evidenţa contabilă pentru acesta.
Drept consecinţă, dovedindu-se prin notele de constatare încheiate de către organele silvice în cursul anului 2006 şi declaraţiile martorilor anterior menţionaţi că, în perioada septembrie 2005 - iulie 2006, coinculpaţii C.L.V. şi C.G.A. au comercializat în mod ilegal cantitatea de 1229,305 metri cubi material lemnos tăiat, în valoare de 244.688 lei către beneficiarii SC S.C.M. SRL Brazi, SC B.W. SRL Nehoiu, SC R. SRL Breaza şi PF C.M.E., determinarea întinderii obligaţiilor fiscale cuvenite bugetului general al statului la suma de 41.623 lei (38.876 impozit pe profit şi 2.721 lei TVA), a fost considerată ca fiind corectă.
În drept, s-a arătat că faptele coinculpaţilor C.G.A. şi C.L.V. care în perioada 2005 - 2008, împreună şi pe timp de zi, au sustras din pădurea proprietatea părţilor civile N.C. şi D.O., situată în comuna Ş., judeţul Prahova, arbori tăiaţi fără drept, diferite esenţe, în valoare de 27.692 lei, ceea ce depăşeşte de 401,33 ori preţul mediu al unui mc de material lemnos pe picior, realizează conţinutul legal al infracţiunii silvice prev. de art. 98 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 26/1996 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele aceloraşi inculpaţi care, în perioada septembrie 2005 - iulie 2006, deşi nu mai deţineau calitatea de asociaţi şi administratori ai persoanei juridice SC C.P. SRL, au continuat să desfăşoare operaţiuni comerciale fără a evidenţia veniturile obţinute, prin valorificarea cantităţii de 1.229,305 mc masă lemnoasă în valoare de 244.688 lei, sustrăgându-se de la plata obligaţiilor fiscale în cuantum de 41.623 lei (38.876 lei impozit pe profit, 2.721 lei TVA) iar în perioada ianuarie 2004 - septembrie 2005 nu a achitat obligaţiile bugetare cu stopaj la sursă în sumă de 1091 lei (impozit de venituri din salarii, CAS asiguraţi, şomaj asiguraţi şi CASS asiguraţi) în termenul legal de 30 zile, s-a arătat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Cu privire la faptele inculpaţilor C.L.V. şi D.V., care împreună, pe timp de zi, în perioada noiembrie 2005 - decembrie 2006 au tăiat din pădurea proprietatea părţilor civile N.C. şi D.O. cât şi din pădurile dobândite de primul şi inculpatul C.G.A., conform antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu proprietarii de drept, situate în comuna Ş., judeţul Prahova, un număr de 577 arbori esenţe diferite în valoare de 512.999, 95 lei, deci depăşindu-se de 7.434,78 ori preţul mediu al unui metru cub de material lemnos pe picior, acestea au fost încadrate în drept în infracţiunea silvică prev. de art. 32 alin. (1), (3), (4) lit. a) din O.G. nr. 96/1998 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen.
Totodată, s-a apreciat că faptele inculpatului C.L.V. care în perioada 2006 - 2008 a întocmit în fals avizele de însoţire a materialului lemnos, facturile şi chitanţele fiscale emise în numele SC C.P. SRL, avizele de însoţire nr. 0607780 din 01 noiembrie 2006 şi nr. 1676013 din 19 februarie 2008, precum şi bonul de vânzare fiscală seria PHlda 281617 din 30 septembrie 206 şi avizul de însoţire seria PHlbb 0795322 din 30 septembrie 2006 emise de Ocolul Silvic Câmpina, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Prin urmare, condamnarea celor trei inculpaţi pentru infracţiunile şi încadrările juridice menţionate, s-a constatat de către Curte că este legală, iar motivele de reformare invocate de coinculpaţii C.G.A., C.L.V., D.V. şi C.M.E., privind existenţa faptelor stabilite în sarcină la primul grad de jurisdicţie, nu se justifică.
În legătură cu fapta inculpatei C.M.E., constând în aceea că în datele de 11 octombrie 2005 şi 26 octombrie 2005 a completat şi depus cererea înregistrată sub nr. 2883/2005 la I.T.R.S.V. Ploieşti, respectiv cererea înregistrată sub nr. 8055 din 11 octombrie 2005 la Ocolul Silvic Câmpina, solicitând în numele proprietarilor de drept marcarea arborilor şi întocmirea actului de punere în valoare, respectiv marcarea masei lemnoase conform studiului sumar de amenajare emis conform Ordinului nr. 2893 din 26 septembrie 2005; a completat şi semnat chitanţele fiscale emise în numele SC C.P. SRL la data de 07 decembrie 2005; a antedatat procesele de predare-primire a suprafeţelor de teren la 11 martie 2003 deşi în realitate fuseseră încheiate la 25 mai 2006, precum şi bonul de vânzare fiscal seria PH 3132555/2006 şi avizul e însoţire seria PHlbb 0607707/2006: emise în numele PF C.M. pentru martorul B.C.; s-a arătat că aceasta realizează conţinutul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. şi ped. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Având în vedere limitele de pedeapsă înscrise sub textele incriminatorii, dispoziţiile art. 122 alin. (1), art. 124 C. pen., art. 13 C. pen., precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1092 din 20 decembrie 2012 Curtea a constatat că, faţă de data comiterii faptelor, inculpata C.M.E. nu mai poate fi condamnată pentru fapta stabilită în sarcină, întrucât pe parcursul procesului s-a împlinit termenul de prescriere a răspunderii penale, fiind incidente prevederile art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. privind încetarea procesului penal pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. şi ped. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., dedusă judecăţii.
Examinând în continuare motivele de reformare invocate în subsidiar de coinculpaţii C.G.A., C.L.V. şi D.V., Curtea a constatat că pedepsele rezultante de câte 2 ani închisoare, stabilite la primul grad de jurisdicţie, corespund criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.
Curtea de apel a avut în vedere că, prin natura lor, infracţiunile stabilite în sarcina inculpaţilor fac parte din categoria acelora de gravitate ridicată, fiind sancţionate de legea specială cu închisoarea de până la 13 ani şi interzicerea exerciţiului unor drepturi civile, că pentru aducerea la îndeplinire a rezoluţiei infracţionale, conjugându-şi acţiunile aceştia au contribuit la doborârea de pe picior şi valorificarea masei lemnoase corespunzătoare unui număr de 577 arbori de esenţe diferite, au produs prejudicii importante proprietăţii private (27.692 lei), s-au sustras de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului general al statului cu suma de circa 42.000 lei (apelanţii C.G.A. şi C.L.V.).
Totodată, s-a ţinut seama de perseverenţa infracţională manifestată de inculpaţi, aceştia continuând comiterea faptelor chiar în condiţiile descoperirii lor de către autorităţile silvice şi poliţia locală şi în timpul cercetărilor efectuate începând cu 2006 în dosarele penale conexate în prezenta cauză, toate unite cu atitudinea adoptată în cursul procesului, lipsa vreunei diligente pentru înlăturarea consecinţelor patrimoniale produse, dar şi escaladarea infracţiunilor de acest gen în raza de competenţă teritorială.
Pe de altă parte, din fişa de antecedente penale, s-a reţinut că apelantul D.V. nu se află la primul conflict cu legea penală română, el săvârşind infracţiunea silvică stabilită în sarcină în timpul suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 81 din 17 martie 2005 a Judecătoriei Sinaia, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 516 din 13 mai 2005 a Tribunalului Prahova, deci a reluat ciclul infracţional la numai cinci luni de la condamnarea tot pentru infracţiuni silvice prev. de art. 97 alin. (1) şi (3), respectiv art. 98 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 26/1996, având statut de recidivist postcondamnatoriu conform art. 37 lit. a) C. pen.
De aceea, în circumstanţele de fapt şi de drept arătate, lipsa antecedentelor penale în cazul coinculpaţilor C.L.V. şi C.G.A., ca şi executarea actelor materiale în calitate de muncitor al acestora de către inculpatul D.V., s-a apreciat că nu reprezintă suficiente motive justificative pentru reindividualizarea pedepselor judiciare stabilite la primul grad de jurisdicţie şi atenuarea răspunderii penale conform art: 74 şi art. 76 C. pen., sub limita minimă specială înscrisă sub textele incriminatorii.
Cuantumul de câte 2 ani închisoare, dozat la limita specială înscrisă în textele incriminatorii ori în imediata apropiere a acesteia, a fost considerat ca fiind necesar atât pentru realizarea funcţiei retributive în raport de natura şi gravitatea faptelor comise şi conduita procesuală adoptată, cât şi pentru protejarea interesului public prin descurajarea comiterii infracţiunilor de acest gen, cu atât mai mult cu cât prima instanţă a apreciat că reinserţia socială poate fi realizată prin suspendarea condiţionată a executării conform art. 81 - 83 C. pen.
Analizând motivele de apel invocate de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare, Fiscală - Direcţia Generală, a Finanţelor Publice Prahova, de coinculpaţii C.G.A., C.L.V. şi D.V., şi de părţile civile N.C. şi D.O., raportat la materialul probator administrat în cauză, dispoziţiile procedurale şi de drept material incidente în cauză, Curtea de apel a reţinut cu privire la acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova că suma de 41.623 lei (38.876 lei impozit pe venit şi 2.721 lei TVA), reprezentând paguba efectivă produsă prin infracţiunea de evaziune fiscală, reţinută în sarcina inculpaţilor C.G.A. şi C.L.V., s-a stabilit corect prin sentinţa apelată, găsindu-şi corespondent în probele concludente şi pertinente administrate în cauză.
S-a arătat că prima instanţă a înlăturat justificat apărările formulate sub acest aspect, cât şi concluziile expertizei contabile dispusă în cursul cercetării judecătoreşti, deoarece prin procesul-verbal încheiat la data de 20 decembrie 2007 de Corpul de Control al Direcţiei Control Financiar Fiscal din cadrul judeţului Prahova s-a dovedit că în perioada septembrie 2005 - iulie 2006, aceştia s-au stras de la plata obligaţiilor fiscale privind veniturile în sumă de 244.688 lei, obţinute din valorificarea cantităţii de 1.229,305 mc masă lemnoasă, comercializată către beneficiarii SC B.W. SRL Nehoiu, SC S.C.M. SRL Brazi, SC R. SRL Breaza, respectiv prin operaţiunile derulate cu PF C.M.E. şi neînregistrată în evidenţele contabile. Astfel din conţinutul acestuia rezultă că:
- determinarea veniturilor s-a realizat avându-se în vedere procesele-verbale, sesizările depuse de I.T.R.S.V. Ploieşti, rapoartele şi notele de constatare şi fişelor de inventariere a cioatelor provenite din arborii tăiaţi ilegal, întocmite de autorităţile silvice în perioada septembrie 2005 - iulie 2006;
- concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul cercetării judecătoreşti nu sunt relevante pentru stabilirea întinderii prejudiciului civil atâta timp cât expertul judiciar desemnat s-a limitat să determine obligaţiile fiscale numai raportat la documentaţia financiar contabilă aflată în dosarul de urmărire penală;
- controlul fiscal s-a realizat în luna noiembrie 2007, ocazie în care s-a constatat că până la aceea dată persoana juridică SC C.P. SRL Breaza nu mai fusese supusă vreunui control financiar, iar faţă de refuzul martorului I.G. şi al inculpatului C.G.A., de a prezenta toate documentele justificative privind activitatea desfăşurată, verificările s-au efectuat pe baza actelor şi documentelor justificative (facturi fiscale, avize de însoţire a materialelor lemnoase, chitanţe fiscale şi extrase bancare, recuperate de organele de poliţie cu ocazia începerii cercetărilor penale);
- s-au avut în vedere, de asemenea, fişa plătitorului SC C.P. SRL, informaţiile transmise de RN Romsilva - Direcţia Silvică Ploieşti privind volumul de masă lemnoasă şi locaţiile pentru care SC C.P. SRL a obţinut autorizaţii de exploatare, procesele-verbale întocmite de organele de poliţie împreună cu reprezentanţii I.T.R.V.S. Ploieşti prin care s-a constatat exploatarea nelegală de masă lemnoasă de către SC C.P. SRL;
- din conţinutul procesului-verbal de control rezultă că în circumstanţele anterior menţionate organele financiare au fost obligate să facă aplicaţia dispoziţiilor art. 19 (impozitul pe profit), art 108 (impozitul pe veniturile microîntreprinderilor) şi art. 137 (TVA) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv prin estimarea bazelor de impunere luându-se în considerare toate veniturile obţinute de SC C.P. SRL, din orice sursă, facturate sau nefacturate, apreciindu-se că începând cu luna octombrie 2005 nu s-a întocmit evidenţă contabilă şi nici nu s-au declarat obligaţiile fiscale de plată la bugetul statului;
- rezultă de asemenea că pentru stabilirea TVA aferentă perioadei 2005 - 2006 s-au avut în vedere prevederile art. 160 din C. fisc. privind aplicarea măsurilor de simplificare pentru materialul lemnos comercializat de SC C.P. SRL precum şi faptul că beneficiarii SC B.W. SRL Nehoiu, SC S.C.M. SRL Brazi şi SC R. SRL Breaza sunt persoane juridice impozabile iar pe facturile emise s-a făcut menţiunea "taxare inversă", sumele respective deducându-se din totalul obligaţiilor de plată calculate în condiţiile anterior menţionate.
Prin urmare, s-a constatat că motivul de reformare invocat în apelul declarat de cei trei inculpaţi sub acest aspect nu este întemeiat.
Nici critica invocată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova vizând obligarea persoanei juridice SC C.P. SRL Breaza, în calitate de parte responsabilă civilmente, în solidar cu inculpaţii la plata despăgubirilor civile, obiect al acţiunii civile exercitate în cauză, s-a apreciat că nu este fondată.
Astfel, deşi în cauza de faţă s-a dovedit că inculpaţii C.G.A. şi C.L.V. s-au sustras de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului general al statului, pentru veniturile realizate din activităţi comerciale derulate în drept (până în octombrie 2010) şi în fapt (până în iulie 2006), în numele SC C.P. SRL, s-a considerat că, în mod legal tribunalul nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 1000 alin. (1) C. civ. comb. cu art. 16 C. proc. pen. deoarece prin relaţiile transmise, ORC Prahova a confirmat faptul că mai înaintea trimiterii în judecată, respectiv la 07 mai 2010 persoana juridică a fost radiată din evidenţele acestuia.
În atare situaţie, potrivit art. 260 alin. (12) din Legea nr. 31/1990 modificată şi completată, bunurile rămase în patrimoniul societăţii comerciale radiate din Registrul Comerţului, revin acţionarilor de la aceea dată, care răspund în limitele valorii acestora, pentru acoperirea creanţelor datorate, conform prevederilor C. proc. civ.
Curtea de apel a constatat însă, că acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova s-a rezolvat cu nerespectarea principiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuală pentru repararea prejudiciilor produse prin infracţiunile deduse judecăţii în procesul penal, nefăcându-se aplicarea art. 1003 C. civ. (în vigoare la data comiterii infracţiunilor).
În acest sens s-a reţinut că inculpatul D.V. a fost trimis în judecată şi condamnat numai sub aspectul săvârşirii infracţiunii silvice prev. de art. 32 alin. (1), (3) şi (4) lit. a) din O.G. nr. 96/1998 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., comisă împreună cu inculpatul C.L.V. în perioada noiembrie 2005 - decembrie 2006, astfel încât, în mod nelegal prima instanţă a dispus obligarea acestuia în solidar cu inculpaţii C.G.A. şi C.L.V. la plata sumei de 42.714 lei despăgubiri civile plus dobânzile aferente către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, reprezentând prejudiciu produs prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală stabilită în sarcina acestora din urmă.
Pe de altă parte, prin adresa nr. J 39115 din 08 octombrie 2012, precizându-şi acţiunea civilă exercitată în procesul penal, această parte civilă a solicitat obligarea celor doi inculpaţi atât la plata sumei de 42.714 lei obligaţii fiscale datorate bugetului consolidat al statului, pentru perioada septembrie 2005 - iulie 2006 cât şi a folosului realizat, respectiv a obligaţiilor accesorii aferente acestora (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere, după caz). Ca urmare, întrucât obiectul material al infracţiunii îl constituie însuşirea unor sume de bani, conform dispoziţiilor art. 14 alin. (3) lit. b) din alin. (4) C. proc. pen. cu art. 22, art. 23 şi art. 24 C. proc. fisc. aprobat prin O.G. nr. 92/2003, modificat, respectiv art. 13 şi urm. Titlul II, art. 125 şi urm. Titlul VI din Legea nr. 271/2005 - Codul Fiscal, partea civilă este îndreptăţită la acordarea de despăgubiri civile ce includ pe lângă sumele datorate cu titlu de creanţă fiscală (impozit pe venit, TVA sau orice alte sume reţinute la sursă în nevărsate în termen legal) şi obligaţiile de plată accesorii aferente acestora (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere, după caz), care iau naştere la momentul în care potrivit legii civile se constituie baza de impunere care le generează.
Ca urmare, s-a arătat că raportat la specificul prejudiciilor produse bugetului de stat, prin neîndeplinirea obligaţiilor fiscale, în circumstanţele cauzei singura modalitate de acoperire integrală a pagubei rezultate din infracţiunea stabilită în sarcina inculpaţilor C.L.V. şi D.V., era obligarea în solidar atât la plata dobânzilor cât şi a celorlalte accesorii aferente sumei de 42.714 lei, determinată cu ocazia rezolvării acţiunii penale, calculate conform termenelor, condiţiilor şi legislaţiei incidente în materie fiscală.
În ce priveşte acţiunea civilă exercitată de părţile civile D.O. şi N.C., s-a constatat că motivele de reformare invocate de coinculpaţii C.G.A., C.L.V. şi D.V., privind obligarea în solidar la plata sumei de 27.692 lei cu titlu de despăgubiri civile către intimaţi, plus dobânzile aferente până la data achitării integrale a debitului, nu sunt întemeiate.
Sub un prim aspect, s-a observat că acţiunea civilă formulată de cele două părţi vătămate în procesul penal s-a exercitat cu respectarea întocmai a dispoziţiilor art. 15 C. proc. pen., acestea constituindu-se părţi civile încă din faza de urmărire penală, respectiv intimatul N.C. prin declaraţia făcută la data de 04 septembrie 2006, iar intimata D.O. prin sesizarea înregistrată sub nr. 7774 din 01 august 2006.
Astfel, după identificarea în teren a celor 21 cioate rămase prin tăierea de pe picior a arborilor de diferite esenţe (molid, fag, stejar, frasin, paltin), proprietate personală şi recuperarea cantităţii de 25 mc masă lemnoasă, găsită la faţa locului, aceştia au solicitat atât tragerea la răspundere penală a autorilor infracţiunilor silvice, cât şi obligarea acestora la acoperirea prejudiciului rezultat din sustragerea cantităţii de 35,45 mc masă lemnoasă, calculat potrivit legislaţiei speciale aplicabile în materie.
Faptul că după înregistrarea .sesizării, intimata D.O. nu. s-a mai prezentat în faţa organelor judiciare, iar, la cercetarea judecătorească, a solicitat judecata cauzei în lipsă, nu poate fi apreciată ca o renunţare la acţiunea civilă pornită în cursul urmăririi penale, atâta timp cât nu s-a depus o declaraţie scrisă în acest sens iar repararea pagubei produsă prin infracţiune în procesul penal, se face potrivit legislaţiei civile.
Pe de altă parte, s-a constatat că suma de 27.692 lei acordată cu titlu de despăgubiri civile s-a stabilit pe baza unor probe concludente şi pertinente, reprezentând o justă şi integrală reparaţie, astfel cum impun dispoziţiile art. 14 alin. (3) lit. a) şi b) şi alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 1003, art. 998 C. civ. (în vigoare la data comiterii infracţiunilor silvice), având în vedere că:
- prin actul de control silvic nr. 5896 din 14 august 2006 şi fişa de inventariere anexă s-au confirmat susţinerile părţilor civile în sensul că sesizate fiind de cetăţenii din localitatea Ş., în luna iulie 2006 de pe terenul deţinut în coproprietate, în calitate de succesori ai defunctului N.G., coinculpaţii C.G.A., C.L.V. şi D.V. au tăiat, fără drept, (ultimii doi) şi sustras (primii doi) un număr de 21 arbori, de pe picior, masa lemnoasă rezultată fiind evaluată la suma de 47.221 lei;
- procesul-verbal încheiat la data de 31 august 2006 de Poliţia Municipiului Câmpina în mod justificat nu s-a primit drept concludent pentru stabilirea prejudiciului produs, atâta timp cât din conţinutul acestuia şi declaraţia părţii civile N.C. rezultă că obiectul cercetărilor în teren l-au constituit numai identificarea cioatelor din molid, consecinţă a rezultatului controlului efectuat la gaterul deţinut de martorul J.M.
Concluziile raportului de expertiză topografică privind inadvertenţele existente între titlul de proprietate şi planul de parcelare a terenurilor situate pe raza Ocolului Silvic Câmpina - punctul Cucuiatu-Măgura au fost apreciate ca irelevante pentru stabilirea raportului de cauzalitate dintre faptele reţinute în sarcina celor trei inculpaţi şi prejudiciul suferit de cele două părţi civile, întrucât prin celelalte probe administrate în cauză (declaraţii de martori, cercetări la faţa locului, controale silvice) s-a dovedit că în cursul anului 2006, coinculpaţii au tăiat şi valorificat masă lemnoasă şi de pe alte proprietăţi, că în pădurile achiziţionate nu existau arbori esenţă molid, iar, la data de 14 august 2006, urmare sesizării depuse de intimatul N.C., organele de poliţie au identificat atari buşteni în reşedinţa martorului J.M., aduşi fiind de martorul B.C., ulterior formele legale şi marcarea silvică efectuându-se în aceeaşi zi de inculpatul C.L.V.
Relevant sub acest aspect a fost apreciat şi faptul că din procesul-verbal întocmit cu ocazia cercetării în teren din 31 august 2006, a rezultat că la aceea dată în prezenţa martorilor asistenţi S.I. şi I.I.G., organele de poliţie au identificat cioatele arborilor tăiaţi de pe picior pe terenul indicat de cei doi intimaţi ca bun succesoral deţinut în indiviziune, constatându-se totodată, că acesta era delimitat de celelalte proprietăţi prin marcaj cu vopsea de culoare verde.
Nici critica vizând calculul despăgubirilor civile raportat la legislaţia silvică în vigoare la momentul comiterii faptei nu a fost considerată întemeiată deoarece din menţiunile efectuate pe fişa de inventariere rezultă că întinderea acestora s-a stabilit conform Legii nr. 81/1993 Anexa 1 Cap. A, luându-se în considerare-suma de 69 lei pentru preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, conform Ordinului Ministrului nr. 416 din 13 iunie 2006.
Împotriva deciziei instanţei de apel au formulat recurs, în termen legal, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova şi inculpaţii C.G.A., C.L.V. şi D.V..
Prin motivele de recurs depuse în scris la dosar, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova a criticat hotărârea instanţei de apel sub aspectul neaplicării în cauză a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) C. proc. pen., nefiind introdusă în cauză SC C.P. SRL în calitate, de parte responsabilă civilmente.
Ca urmare, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi obligarea inculpaţilor în solidar cu SC C.P. SRL la plata integrală a prejudiciului.
Recurenţii inculpaţi C.G.A., C.L.V. şi D.V. au criticat hotărârea instanţei de apel sub aspectul greşitei condamnări, susţinând că nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate şi achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (1968).
În subsidiar, s-a solicitat de către recurenţii inculpaţi reindividualizarea pedepselor.
În plus, în ce priveşte pe inculpatul C.L.V. s-a invocat împlinirea termenului de prescripţie specială a răspunderii penale pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.
Pe latură civilă, inculpaţii au criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la greşita obligare la plata despăgubirilor civile către numiţii D.O. şi N.C., în condiţiile în care aceştia nu s-au constituit părţi civile.
În drept a fost invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.(1968).
1. Prealabil verificării temeiniciei susţinerilor recurenţilor, Înalta Curte arată că, deşi la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres Codul de procedură penală din 1968, cadrul procesual în care s-a desfăşurat judecarea prezentului recurs este cel reglementat de prevederile art. 3851 - 38519 C. proc. pen. anterior, având în vedere în acest sens dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.
În ce priveşte recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, se constată că potrivit art. 16 alin. (1) C. proc. pen. (1968) introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.
În alin. (2) al aceluiaşi text de lege se prevede că persoana responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenţiei.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, se constată, pe de o parte, că la acest moment procesual, introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC C.P. SRL nu mai este posibilă, iar pe de altă parte, că, din relaţiile transmise de Oficiul Registrului Comerţului Prahova rezultă că, înaintea trimiterii în judecată a inculpaţilor, respectiv la data de 7 mai 2010, persoana juridică a fost radiată, nemaiavând capacitate de folosinţă.
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 260 alin. (12) din Legea nr. 31/1990 modificată şi completată, bunurile rămase în patrimoniul societăţii comerciale radiate din registrul comerţului revin acţionarilor de la acea dată, care răspund în limitele valorii acestora, pentru acoperirea creanţelor datorate, conform prevederilor Codului de procedură civilă. Ca urmare, pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ca fiind nefondat, motiv pentru care, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. (1968) îl va respinge ca atare.
3. În ce priveşte recursurile formulate de inculpaţi, se constată că motivele invocate nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. (1968), care prevede că sunt supuse casării, hotărârile contrare legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Încălcarea legii se poate realiza prin neaplicarea de către instanţă a unei prevederi legale care trebuia aplicată, prin aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.
Invocând acest caz de casare, recurenţii inculpaţi au susţinut că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii întrucât din probele administrate nu rezultă cu certitudine vinovăţia lor, impunându-se achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (1968).
Această critică nu poate fi circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi niciunui alt caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172.
Şi motivul subsidiar privind reindividualizarea pedepselor este nefondat, întrucât, în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar al instanţei de recurs numai aspecte de drept, pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen. (1968) a fost modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În ce priveşte critica referitoare la greşita obligare în solidar a inculpaţilor la plata despăgubirilor civile către numiţii D.O. şi N.C., Înalta Curte apreciază că este nefondată, întrucât din datele dosarului rezultă că prin declaraţia de la d.u.p. aceştia s-au constituit părţi civile cu suma stabilită în actul de constatare de către I.T.R.S.V.
Înalta Curte apreciază ca fiind nefondată critica formulată de inculpatul C.L.V. referitoare la împlinirea termenului de prescripţie specială a răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. (1969).
Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 290 C. pen. (1969), art. 122 alin. (1), art. 124, art. 13 C. pen. (1969) precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1092 din 18 decembrie 2012, Înalta Curte constată că faţă de data efectuării ultimului act material, 19 februarie 2008, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. se împlineşte la data de 19 august 2015.
Examinând hotărârea atacată şi prin prisma dispoziţiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă pentru inculpaţi.
Înalta Curte, constată că legea penală mai favorabilă inculpaţilor C.G.A., C.L.V. şi D.V., raportat la condiţiile de incriminare şi cuantumul pedepselor este reprezentată de reglementările în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014, iar raportat la celelalte instituţii incidente în cauză (concurs, recidivă) dispoziţiile vechiului C. pen. sunt mai favorabile.
Astfel, în ce priveşte pe inculpatul C.G.A., acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori din fondul forestier naţional prev. de art. 98 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 26/1996 cu aplic, art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (1969) şi la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).
Limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 98 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 26/1996 sunt cuprinse între 1 şi 5 ani închisoare, la care se adaugă 3 ani închisoare conform art. 97 alin. (4) din aceeaşi lege, rezultând pedepse cuprinse între 1 şi 8 ani închisoare.
Potrivit noii legi, infracţiunea prev. de art. 98 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 26/1996 are corespondent în dispoziţiilor art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 4 şi 16 ani închisoare la care se adaugă 3 ani închisoare întrucât fapta a fost comisă în condiţiile prev. de art. 110 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege, rezultând pedepse cuprinse între 4 şi 19 ani închisoare.
Limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 sunt cuprinse între 2 şi 8 ani închisoare, fără să fi suferit modificări prin noua lege.
Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de noua lege şi tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, prevăzut de dispoziţiile art. 39 din noul C. pen., potrivit căruia la pedeapsa cea mai grea se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, Înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă inculpatului C.G.A., atât sub aspectul limitelor speciale ale pedepselor prevăzute pentru infracţiunile reţinute în sarcină cât şi sub aspectul regimului sancţionator al concursului de infracţiuni.
Inculpatul C.L.V. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori din fondul forestier naţional, prev.de art. 98 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 26/1996 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (1969), 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (1969) pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), 2 ani închisoare pentru tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, indiferent de forma de proprietate, prev. de art. 32 alin. (1), (3) şi (4) lit. a) din O.G. nr. 96/1998 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), precum şi 3 luni închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).
Astfel cum s-a menţionat şi în cazul inculpatului C.G.A., limitele de pedeapsă prevăzute.pentru infracţiunile prev. de art. 98 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 26/1996 sunt cuprinse între 1 şi 5 ani închisoare, la care se adaugă 3 ani închisoare conform art. 97 alin. (4), rezultă pedepse cuprinse între 1 şi 8 ani închisoare.
Potrivit noii legi, infracţiunea prev. de art. 98 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 26/1996 are corespondent în dispoziţiilor art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 4 şi 16 ani închisoare, la care se adaugă 3 ani închisoare întrucât fapta a fost comisă în condiţiile prev. de art. 110 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege, rezultând pedepse cuprinse între 4 şi 19 ani închisoare.
Limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 sunt cuprinse între 2 şi 8 ani închisoare, fără să fi suferit modificări prin noua lege.
În ce priveşte infracţiunea prev. de art. 32 alin. (1), (3) şi (4) lit. a) din O.G. nr. 96/1998, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 2 şi 7 ani închisoare la care se adaugă 3 ani întrucât fapta a fost comisă în condiţiile prev. de art. 32 alin. (4) lit. a) din aceeaşi ordonanţă, rezultând pedepse cuprinse între 2 şi 10 ani închisoare.
Această infracţiune îşi are corespondent în dispoziţiile art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic şi se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 16 ani, la care se adaugă 3 ani închisoare întrucât fapta a fost comisă în condiţiile prev. de art. 108 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege, în final, ajungându-se la un maxim de 19 ani închisoare.
Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de. art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi are corespondent în art. 322 din noul C. pen., limitele de pedeapsă fiind mai ridicate în noua lege, respectiv închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de noile dispoziţii şi tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, prevăzut de dispoziţiile art. 39 din noul C. pen., potrivit căruia la pedeapsa cea mai grea se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, Înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă inculpatului C.L.V.
Inculpatul D.V. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, indiferent de forma de proprietate, prev. de art. 32 alin. (1), (3) şi (4) lit. a) din O.G. nr. 96/1998 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).
În baza art. 83 C. pen. (1969) s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 81 din 17 martie 2005 a Judecătoriei Sinaia, definitivă prin Decizia penală nr. 416 din 13 mai 2005 a Tribunalului Prahova pentru infracţiunile prev. de art. 96 alin. (1) şi (3), respectiv art. 98 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 26/1996, dispunându-se ca prin cumul aritmetic acesta să execute în final pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
Infracţiunea prev. de art. 32 alin. (1), (3) şi (4) lit. a) din O.G. nr. 96/1998 se pedepseşte cu închisoare între 2 şi 7 ani închisoare la care se adaugă 3 ani întrucât fapta a fost comisă în condiţiile prev. de art. 32 alin. (4) lit. a) din aceeaşi ordonanţă, rezultând pedepse cuprinse între 2 şi 10 ani închisoare.
Această infracţiune îşi are corespondent în dispoziţiile art. 108 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic şi se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 16 ani, la care se .adaugă 3 ani închisoare întrucât fapta a fost comisă în condiţiile prev. de art. 108 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege, în final, ajungându-se la un maxim de 19 ani închisoare.
Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de noua lege, dar şi starea de recidivă în care se află inculpatul D.V. şi regimul sancţionator al acesteia care prevede la art. 43 alin. (5) din noul C. pen., că limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate, Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă este legea veche, atât în ceea ce priveşte limitele speciale de pedeapsă ale infracţiunilor cât şi în ceea ce priveşte regimul sancţionator al stării de recidivă.
Ca urmare, în privinţa tuturor recurenţilor inculpaţi, legea penală mai favorabilă este cea veche, motiv pentru care hotărârea recurată nu poate fi reformată sub acest aspect.
În consecinţă, faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. (1968) va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii C.G.A., C.L.V. şi D.V. împotriva Deciziei penale nr. 176 din 25 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova şi de inculpaţii C.G.A., C.L.V. şi D.V. împotriva Deciziei penale nr. 176 din 25 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţa publica, azi 08 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1561/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat... | ICCJ. Decizia nr. 1582/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea... → |
|---|
