ICCJ. Decizia nr. 1839/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1839/2014
Dosar nr. 6410/99/2013
Şedinţa publică din 29 mai 2014
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 171/2013 din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 312 din 23 iulie 2013 a Tribunalului Iaşi, s-au hotărât următoarele:
„Condamnă inculpatul A.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prev. şi ped. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pentru o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 862 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, suspendă executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. obligă inculpatul ca, pe durata termenului de încercare stabilit, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, conform programului stabilit de această instituţie;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.
Datele prevăzute la lit. b)-d) se vor comunica Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Conform art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. dispune confiscarea unui cuţit, folosit de inculpat la comiterea infracţiunii.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 obligă inculpatul la prelevarea de probe biologice, în vederea obţinerii şi stocării în S.N.G.D. a profilului genetic al inculpatului.
Constată că partea vătămată S.M. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 obligă inculpatul să achite suma de 7.142,41 RON către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe Iaşi, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 191 C. proc. pen. obligă inculpatul să achite suma de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, sumă în care va fi inclus onorariul apărătorului din oficiu din cursul urmăririi penale, în sumă de 200 RON, sumă ce va fi suportată din fondurile Ministerului Public.”
Pentru a pronunţa sentinţa penală, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi nr. 368/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului A.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prev. şi ped. de disp. art. 20 raportat la art. 174 C. pen. anterior.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul, în seara zilei de 07 aprilie 2013, în intervalul cuprins între orele 21.30-23.30, în timp ce partea vătămată S.M. se afla la locuinţa acestuia situată în comuna D., judeţul Iaşi, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi al unui conflict spontan, a aplicat părţii vătămate o lovitură cu un cuţit în gât, cauzându-i plagă tăiată latero-cervicală dreapta cu interesare venă jugulară dreaptă, venă jugulară externă dreapta, trunchi venos tiro-lingo-facial şi faringiană cu şoc hemoragie, insuficienţă respiratorie acută, leziune ce a pus în primejdie viaţa victimei.
În cursul cercetării judecătoreşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. anterior, instanţa i-a adus la cunoştinţă inculpatului fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător, precum şi dreptul de a nu face nicio declaraţie.
Totodată, instanţa i-a adus la cunoştinţă inculpatului dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. anterior, introdus prin Legea nr. 201/2010, respectiv posibilitatea de a recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare a instanţei şi de a solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu consecinţa reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Prin declaraţia dată la data de 20 iunie 2013, inculpatul A.M. a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare, şi a precizat că doreşte ca judecata să urmeze procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. anterior, nu are alte probe de solicitat, îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi regretă săvârşirea faptei.
Prin ordonanţa procurorului din data 08 aprilie 2013 a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului pentru infracţiunea de tentativă la omor prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. anterior.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, a indicat împrejurările şi modalitatea în care a acţionat, precizând şi contextul care a generat atitudinea sa violentă.
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 339 C. proc. pen. anterior, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul A.M. are vârsta de 35 ani şi locuieşte singur într-un imobil proprietate personală situat pe raza comunei D., judeţul Iaşi. Este cunoscut ca şi consumator de băuturi alcoolice, iar potrivit declaraţiei martorei A.P. (cumnata inculpatului) pe fondul acestui consum devine violent.
Pe numitul S.M. - partea vătămată din prezenta cauză - îl cunoaşte de mulţi ani, cei doi fiind prieteni.
În ziua de 07 aprilie 2013, în jurul orelor 19.00, după ce pe parcursul zilei inculpatul A.M. consumase băuturi alcoolice, acesta s-a întâlnit cu martorul D.C. împreună cu care s-a deplasat la un magazin alimentar de pe raza comunei D., unde gestionară este numita A.P. (cumnata inculpatului) pentru a consuma băuturi alcoolice. Aici s-au întâlnit şi cu partea vătămată S.M., cei trei consumând împreună băuturi alcoolice.
De la magazin, inculpatul a mai cumpărat o sticlă de 2 litri cu vin şi, însoţit de martorul D.C. şi partea vătămată S.M., s-a deplasat la un alt bar, unde au continuat să consume băuturi alcoolice. Deoarece gestionarul barului intenţiona să închidă, inculpatul A.M. i-a invitat la el acasă pe martorul D.C. şi partea vătămată S.M., pentru a continua să bea.
Martorul D.C. a mai stat la locuinţa inculpatului aproximativ 20 minute, după care a plecat, inculpatul rămânând cu partea vătămată.
Cel mai probabil părţile au continuat să consume băuturi alcoolice, iar, la un moment dat, potrivit susţinerilor inculpatului cei doi „s-au luat la sfadă” (fără ca inculpatul să precizeze care a fost motivul care a dus la această situaţie). Partea vătămată ar fi luat de pe masă un cuţit şi ar fi încercat să îl lovească pe inculpat, însă acesta s-a apărat, a luat cuţitul din mâna părţii vătămate şi, imediat, a aplicat părţii vătămate o lovitură cu acel cuţit în gât.
Apoi, în jurul orelor 23.30-23.45, inculpatul A.M. a mers la locuinţa martorului A.M., care, deplasându-se la locuinţa inculpatului, l-a văzut pe numitul S.M. căzut la pământ şi plin de sânge pe faţă, la gât şi pe haine. Martorul a fost cel care a apelat serviciul de urgenţă 112.
Partea vătămată S.M. a fost transportată cu salvarea la Spitalul de Urgenţe Iaşi, fiind operată în regim de urgenţă.
Din certificatul medico-legal din data de 26 aprilie 2013 rezultă că partea vătămată S.M. prezintă „plagă tăiată profundă penetrantă în faringe latero-cervicală dreapta pentru care s-a efectuat traheotomie profilactică joasă şi s-a intervenit chirurgical efectuându-se cervicotomie exploratorie dreapta cu hemostază, sutură faringiană şi drenaj, leziune ce a putut fi produsă prin lovire activă cu obiect tăietor-înţepător (cuţit) şi necesită 25-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Prin insuficienţa respiratorie şi şocul hemoragic consecutiv, leziunea a fost de natură să-i pună în primejdie viaţa victimei.
Cu ocazia cercetărilor efectuate a fost ridicat corpul delict (cuţitul), în urma examinării acestuia constatându-se că prezintă pete de culoare brun-roşcat.
În cauză nu există martori oculari, având în vedere condiţiile concrete în care a fost comisă fapta, respectiv în locuinţa inculpatului, pe timp de noapte.
În cadrul activităţii de urmărire penală inculpatul A.M. a avut o atitudine procesuală oscilantă. În faza de debut a cercetărilor, în declaraţia olografă a susţinut că după ce s-au luat la sfadă, partea vătămată ar fi luat de pe masă un cuţit şi ar fi încercat să îl lovească, însă acesta s-a apărat, a luat cuţitul din mâna părţii vătămate şi, imediat, a aplicat părţii vătămate o lovitură cu acel cuţit în gât.
Ulterior, s-a prevalat de dreptul de a nu da nicio declaraţie.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul A.M. a adoptat o poziţie procesuală sinceră, recunoscând faptul că a înjunghiat pe partea vătămată S.M. în abdomen, motivându-şi acţiunea agresivă ca fiind doar urmarea consumului exagerat de băuturi alcoolice („amândoi eram foarte beţi”).
Partea vătămată S.M. a declarat că în seara de 07 aprilie 2013 s-a întâlnit la un bar cu inculpatul A.M. şi martorul D.C. şi împreună au consumat băuturi alcoolice, după care toţi s-au deplasat la locuinţa inculpatului pentru a bea în continuare, moment din care nu îşi mai aduce aminte nimic, probabil din cauza faptului că a stat în comă timp de 48 ore, după cum susţine partea vătămată. Martorul D.C. nu se mai afla la locuinţa inculpatului în momentul agresiunii. Situaţia de fapt reţinută de instanţă a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:
- proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto;
- declaraţia părţii vătămate S.M.;
- certificat medico-legal din 26 aprilie 2013;
- declaraţiile martorilor A.M., D.C. şi A.P.;
- declaraţie învinuit/inculpat;
- proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Situaţia de fapt reţinută de instanţă, dovedită de mijloacele de probă arătate anterior conduce la concluzia vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunii imputate.
În drept, fapta inculpatului A.M., care în seara de 07 aprilie 2013, în intervalul cuprins între orele 21.30-23.30, în timp ce partea vătămată S.M. se afla la locuinţa acestuia situată în comuna D., judeţul Iaşi, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi al unui conflict spontan, a aplicat părţii vătămate o lovitură cu un cuţit în gât, cauzându-i plagă tăiată latero-cervicală dreapta cu interesare venă jugulară dreapta, venă jugulară externă dreapta, trunchi venos tiro-lingo-facial şi faringiană cu şoc hemoragic, insuficienţă respiratorie acută, leziune ce a pus în primejdie viaţa victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor - prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 C. pen. anterior.
La individualizarea judiciară a pedepsei şi a modului de executare instanţa a ţinut seama, conform dispoziţiilor art. 72 C. pen. anterior, atât de gradul de pericol social concret major al faptei, de modalitatea şi împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, de urmarea gravă produsă, cât şi de circumstanţele personale ale inculpatului care a adoptat o poziţie procesuală corectă, a recunoscut comiterea faptei şi a manifestat regret pentru cele întâmplate.
Conform disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost introdus prin art. XVlll pct 43 din Legea nr. 202/2010, în cazul recunoaşterii vinovăţiei instanţa pronunţă condamnarea inculpatului, care beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii. în speţa de faţă, inculpatul poate beneficia de această dispoziţie, întrucât pedeapsa pentru tentativa la omor este închisoarea de la 5 la 10 ani.
Faţă de aceste considerente, instanţa a aplicat inculpatului A.M. o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum a fost orientat - în raport de gravitatea faptei comise şi periculozitatea socială a inculpatului - conform dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior. În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. anterior a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen. anterior; cum inculpatul nu s-a folosit la comiterea infracţiunii de vreo funcţie, profesie sau altă activitate pe care o desfăşura, se apreciază că în cauză nu s-a impus interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. anterior, incluse de legiuitor în conţinutul pedepsei accesorii.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a avut în vedere circumstanţele personale ale acestuia, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este la primul contact cu legea, a conştientizat gravitatea faptelor sale, a recunoscut şi regretat sincer săvârşirea faptei. De asemenea, instanţa a avut în vedere faptul că, aşa cum rezultă din actele depuse în circumstanţiere, inculpatul îşi câştigă existenţa în mod cinstit, fiind agricultor, este bine integrat în societate. În consecinţă, raportat la toate aceste considerente, instanţa a reţinut că pentru a se atinge scopul educativ al pedepsei nu este necesară executarea pedepsei în regim de detenţie fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la art. 861-862 C. pen. anterior, privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
A constatat că partea vătămată S.M. nu s-a constituit parte civilă.
Având în vedere adresa de constituire de parte civilă trimisă de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe Iaşi şi deconturile ataşate, instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul să achite cheltuielile de spitalizare ale părţii vătămate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2008 a obligat inculpatul la prelevarea de probe biologice, în vederea obţinerii şi stocării în S.N.G.D. a profilului genetic al inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi art. 191 C. proc. pen. anterior, care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat ocazionate de desfăşurarea procesului penal, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului se arată că pedeapsa nu a fost just individualizată prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. anterior.
Instanţa de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei constatând că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, interpretând greşit dispoziţiile art. 861 C. pen. anterior, în sensul că aspectele legate de atingerea scopului pedepsei sunt prevăzute ca o condiţie pentru aplicarea art. 81 C. pen. anterior şi nu pentru posibilitatea aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Condiţia prev. de art. 861 lit. c) C. pen. anterior are în vedere că instanţa, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, apreciază că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni. Instanţa trebuia să analizeze posibilitatea de a dispune suspendarea sub supraveghere prin prisma faptului că, lăsându-l în libertate pe inculpat, nu există riscul săvârşirii unor noi infracţiuni. Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă riscul săvârşirii de noi infracţiuni.
Inculpatul a săvârşit infracţiunea în stare de ebrietate, fapt ce demonstrează caracterul violent al acestuia în condiţiile consumului de alcool şi nu există garanţia că, într-o împrejurare asemănătoare, inculpatul nu va avea aceleaşi manifestări de violenţă şi nu va săvârşi alte noi infracţiuni de violenţă.
Din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, rezultă faptul că inculpatul A.M., consumă în mod frecvent băuturi alcoolice, având manifestări deosebit de violente pe fondul consumului de alcool (martorii A.M. şi A.P.).
Inculpatul a săvârşit fapta brusc şi fără nicio provocare din partea părţii vătămate S.M.
Faţă de gravitatea deosebită a faptei săvârşită de inculpatul aflat în stare de ebrietate şi faţă de rezultatul deosebit de grav pe care l-a avut fapta sa, lipsa antecedentelor penale, caracterul relativ sincer al inculpatului şi caracterizările depuse la dosar nu pot circumstanţia favorabil persoana inculpatului şi nu pot oferi date certe despre comportamentul inculpatului şi nici garanţia că acesta nu va săvârşi noi infracţiuni în condiţii similare.
Instanţa trebuia să aplice inculpatului o pedeapsă privativă de libertate, să constate că lăsarea în libertate creează pericol real ca acesta să săvârşească noi fapte de violenţă în condiţiile consumului de alcool.
Hotărârea penală este nelegală sub aspectul dispunerii ca plata onorariului pentru apărător din oficiu în cursul urmăririi penale se va avansa din fondurile Ministerului Public, în condiţiile în care Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală încheiat între Ministerul Justiţiei şi U.N.B.R. nr. 113928/2008, prevede că asistenţa juridică în materie penală se suportă din sumele cuprinse distinct în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei.
Astfel, onorariul datorat apărătorului din oficiu în faza de urmărire penală trebuie să fie achitat din fondurile Ministerului Justiţiei.
II. Prin decizia penală nr. 171/2013 din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus admiterea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 312 din 23 iulie 2013 a Tribunalului Iaşi pe care a desfiinţat-o în parte în latură penală şi rejudecând:
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A.M. durata reţinerii şi arestării preventive de la 08 aprilie 2013 la 21 iunie 2013 inclusiv.
A înlăturat dispoziţia privind suportarea din fondurile Ministerului Public a sumei de 200 RON reprezentând onorariu pentru apărător oficiu la urmărirea penală.
Suma de 200 RON reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu la urmărirea penală va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Analizând apelul procurorului, instanţa de apel a constatat că este parţial fondat.
Instanţa de fond a soluţionat şi judecat cauza în cadrul procedurii simplificate, prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. anterior, şi a examinat şi evaluat toate probele administrate la urmărirea penală coroborat cu probele cu înscrisuri şi declaraţia inculpatului de recunoaştere a faptelor şi vinovăţiei administrate la judecarea cauzei, iar faptele şi împrejurările reţinute corespund probelor şi reprezintă adevărul.
Fapta inculpatului A.M. care, în seara de 07 aprilie 2013, între orele 21.30-23.30, în timp ce partea vătămată S.M. se afla la locuinţa acestuia din comuna D., judeţul Iaşi, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi al unui conflict spontan, a aplicat părţii vătămate o lovitură cu un cuţit în gât, cauzându-i o plagă tăiată latero-cervicală dreapta cu interesare venă jugulară dreapta, venă jugulară externă dreapta, trunchi venos tiro-lingo-facial şi faringiană cu şoc hemoragic, insuficienţă respiratorie acută, leziune ce a pus în primejdie viaţa victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 C. pen. anterior.
La individualizarea pedepsei, în considerarea dispoziţiilor art. 72 şi 52 C. pen. anterior, instanţa de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă reduse cu 1/3 ca efect al dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, gradul de pericol social concret al faptei comise, pe care l-a considerat ca fiind unul major, rezultând din modalităţile şi împrejurările de săvârşire, din urmarea gravă produsă (leziunile care i-au pus în primejdie viaţa), cât şi circumstanţele personale ale inculpatului care a adoptat o poziţie procesuală corectă, a recunoscut comiterea faptei şi a manifestat regret pentru cele întâmplate. La aplicarea modalităţii de executare, instanţa de fond a reţinut lipsa antecedentelor penale ale inculpatului care este la primul contact cu legea penală, a conştientizat gravitatea faptelor sale, a recunoscut şi regretat sincer săvârşirea faptei, precum şi faptul că inculpatul este bine integrat social, câştigându-şi existenţa în mod cinstit, fiind agricultor, şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen. anterior privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, atât în cuantum, cât şi modalitate de executare.
Instanţa de apel a reţinut că pentru aplicarea modalităţii de individualizare prev. de art. 861 C. pen. anterior trebuie îndeplinite condiţiile prevăzute de textul menţionat în alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior, condiţii care se referă la durata pedepsei aplicată care este închisoarea de cel mult 4 ani, la lipsa antecedentelor penale ale inculpatului care, prin urmare constituie un temei al aplicării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi la elementele ce ţin de persoana inculpatului şi comportamentul acestuia după comiterea faptei, pe baza cărora instanţa apreciază că pronunţarea condarnnării constituie un avertisment pentru inculpat şi chiar fără executarea pedepsei acesta nu va mai săvârşi infracţiuni.
Împrejurările şi modalitatea de comitere a faptei dau dimensiunea gradului de pericol social al infracţiunii comise alături de urmările produse şi conturează elementele constitutive ale infracţiunii.
Raportat la condiţiile de aplicare a art. 861 C. pen. anterior, toate acestea au fost constatate ca îndeplinite în cauză.
Inculpatul nu are antecedente penale, nu a mai fost judecat sau condamnat penal. A recunoscut şi regretat faptele în cursul procesului penal din faza de urmărire penală, de la momentul prezentării materialului de urmărire penală, anterior menţionând că în urma unui conflict spontan cu partea vătămată aceasta l-a ameninţat cu un cuţit. La momentul săvârşirii faptei nu au asistat martori oculari, martorul D. fiind plecat deja de la domiciliul inculpatului, iar celălalt martor audiat, A.M., a fost chemat de inculpat la domiciliul său şi a constatat postfactum cele întâmplate, găsind pe partea vătămată la locuinţa inculpatului şi anunţând poliţia şi salvarea.
I nculpatul a comis infracţiunea pe fondul consumului de alcool împreună cu partea vătămată şi martorul D. Deşi este caracterizat ca un consumator de băuturi alcoolice (declaraţie martor A.M. şi A.P.) acesta este cunoscut ca o persoană liniştită, muncitoare (declaraţie martor A.M. şi caracterizări depuse la instanţa de fond).
În cursul judecăţii, inculpatul a recunoscut faptele şi vinovăţia aşa cum sunt descrise în rechizitoriu. Acestea toate sunt elemente care caracterizează persoana inculpatului şi comportamentul acestuia după săvârşirea faptei reţinând şi faptul că acesta este integrat social şi munceşte, câştigându-şi existenţa ca agricultor.
Faţă de aceste date ce ţin de persoana inculpatului şi comportamentul său după comiterea faptei, aprecierea Curţii a fost în sensul că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat şi chiar fără executarea pedepsei acesta nu va mai săvârşi infracţiuni.
Scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen. anterior, constă în reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. În cazul inculpatului acesta poate fi realizat fără executarea pedepsei aplicate în regim de detenţie şi prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, măsurile de supraveghere impuse şi sancţiunea revocării suspendării sub supraveghere în cazul săvârşirii de noi infracţiuni, constituind garanţii în sensul prevenirii comiterii de noi infracţiuni.
Instanţa de apel a constatat că pedeapsa aplicată este just individualizată, proporţională cu faptele şi persoana inculpatului, acest motiv de critică nefiind întemeiat.
În cursul procesului penal, inculpatul a fost arestat preventiv, prin încheierea penală din 09 aprilie 2013 a Tribunalului Iaşi şi mandatul de arestare preventivă din 09 aprilie 2013, fiind reţinut prin ordonanţa de reţinere a Parchetului din 08 aprilie 2013. Prin încheierea din 20 iunie 2013 a Tribunalului Iaşi, în cursul judecăţii în fond a cauzei, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, fiind pus în libertate la data de 21 iunie 2013.
La soluţionarea cauzei şi condamnarea inculpatului, instanţa de fond a omis să deducă din pedeapsă, conform art. 88 C. pen. anterior şi art. 350 C. proc. pen. anterior, durata reţinerii şi arestării preventive, sens în care hotărârea a fost reformată.
Critica privind avansarea onorariului pentru apărător din oficiu în cursul urmăririi penale din fondurile Ministerului Justiţiei şi nu din fondurile Ministerului Public a fost considerată ca fondată.
Prin Protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România se prevede alocarea în bugetul Ministerului Justiţiei a fondurilor necesare suportării cheltuielilor privind asistenţa juridică obligatorie în materie penală, Protocolul nr. 113928 fiind adoptat în 2008, în vigoare de la data de 01 decembrie 2008. Conform art. 1 alin. (2) al acestui Protocol, plata onorariilor prev. la alin. (1) se suportă din sumele cuprinse distinct în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei la Capitolul „Ordine publică şi siguranţă naţională” Titlul „Bunuri şi servicii” Articolul „Ajutor public judiciar” pentru finanţarea sistemului de ajutor public judiciar şi a sistemului de asistenţă juridică.
Potrivit art. 1 alin. (1) lit. b) din Protocol, prin protocol se stabilesc cuantumul şi modalitatea de plată a onorariilor pentru avocaţii care acordă asistenţă juridică în materie penală.
Conform art. 5 alin. (2) din Protocol, onorariile cuvenite avocaţilor pentru asistenţa juridică obligatorie a învinuitului, inculpatului, în cursul urmăririi penale se acordă o singură dată pentru întreaga durată a urmăririi penale, iar, în cursul judecăţii, separat pentru fiecare grad de jurisdicţie.
Prin sentinţa penală atacată, instanţa de fond a dispus că onorariul pentru apărător din oficiu al inculpatului în cursul urmăririi penale, în sumă de 200 RON, va fi suportat din fondurile Ministerului Public, în baza art. 191 C. proc. pen.
Dispoziţiile art. 191 C. proc. pen. nu prevăd modalităţile concrete de plată a onorariilor pentru apărătorii din oficiu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, deşi acestea sunt incluse în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Conform dispoziţiilor art. 189 alin. (2) C. proc. pen., cu nota marginală „Acoperirea cheltuielilor judiciare”, cheltuielile judiciare prevăzute în alin. (1), avansate de stat, sunt cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei, Ministerul Public şi Ministerul Administraţiei şi Internelor. Această dispoziţie legală este în vigoare fiind modificată prin art. 1 pct. 108 din Legea nr. 356/2006, iar protocolul aplicabil în cauză este adoptat în 2008, cu data intrării în vigoare la 01 decembrie 2008, deci după modificarea art. 189 alin. (2) C. proc. pen., conform căruia, şi în prezent, onorariile pentru apărătorii din oficiu ai inculpaţilor în cursul urmăririi penale se suportă din fondurile bugetare alocate în continuare Ministerului Justiţiei.
În consecinţă suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului la urmărirea penală, inclusă în cheltuielile judiciare, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei şi nu ale Ministerului Public.
Pentru considerentele expuse, conform art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. anterior s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 312 din 23 iulie 2013 a Tribunalului Iaşi.
Împotriva deciziei penale nr. 171/2013 din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul A.M.
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 255/2013, conform cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
C. proc. pen. anterior al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, situaţie în care decizia recurată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, se constată că inculpatul A.M. nu a depus motive de recurs în termenul legal, situaţie în care se vor analiza incidenţa cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior şi aplicarea art. 5 C. pen.
Înalta Curte, analizând dosarul cauzei, constată că în cauză nu sunt incidente cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior.
Mai mult, instanţa constată că inculpatul A.M. nu a declarat apel, iar în apelul admis al procurorului s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A.M. durata reţinerii şi arestării preventive de la 08 aprilie 2013 la 21 iunie 2013 inclusiv şi a fost înlăturată dispoziţia privind suportarea din fondurile Ministerului Public a sumei de 200 RON reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu la urmărirea penală, sumă care a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei. Ca atare, conform art. 3851 alin. (4) C. proc. pen. anterior, doar sub aceste aspecte inculpatul A.M. ar fi putut critica hotărârea instanţei de prim control judiciar.
În ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen., examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunii de către inculpat, instanţa de recurs constată că nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile.
Astfel, inculpatul A.M. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prev. şi ped. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. anterior, cu limite de pedeapsă de la 5 la 10 ani.
Conform noii legi, infracţiunea se încadrează în art. 32 rap. la art. 188 C. pen. cu limite de pedeapsă tot de la 5 la 10 ani, astfel că nu este incident art. 5 C. pen.
Faţă de aceste considerente, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 171/2013 din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 171/2013 din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1841/2014. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1779/2014. Penal. Omorul deosebit de grav... → |
|---|
