ICCJ. Decizia nr. 1750/2014. Penal. Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1750/2014
Dosar nr. 508/111/2014
Şedinţa publică din data de 22 mai 2014
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 88 din data de 17 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Bihor, în baza art. 595 C. proc. pen. cu aplicarea art. 23 din Legea nr 255/2013, s-a admis sesizarea comisiei de evaluare a legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului O., privind pe condamnatul R.D.
S-a constatat că nu au fost incidente dispoziţiile privind legea penală mai favorabilă cu privire la pedepsele principale aplicate condamnatului R.D. prin sentinţa penală nr. 6 din 5 ianuarie 2012 a Tribunalului Iaşi definitivă prin decizia penală nr. 2860/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei din 26 septembrie 2013 al Tribunalului Iaşi; prin sentinţa penală nr. 2696 din 26 octombrie 2005 a Judecătoriei Bucureşti sectorul 1 definitivă prin decizia penală nr. 314/2006 a Tribunalului Bucureşti în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei din 27 aprilie 2006 al Judecătoriei Bucureşti sector 1; prin sentinţa penală nr. 331 din 15 mai 2006 a Tribunalului Iaşi definitivă prin neapelare în baza căruia s-a emis mandatul de executare a pedepsei din 7 iunie 2006 al Tribunalului Iaşi; prin sentinţa penală nr. 165 din 20 mai 2009 a Tribunalului Hunedoara definitivă prin decizia penală nr. 3096/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei din 24 iunie 2011 al Tribunalului Hunedoara; prin sentinţa penală nr. 14 din 16 ianuarie 2012 a Tribunalului Botoşani definitivă prin decizia penbală nr. 2510/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei din 4 octombrie 2012 al Tribunalului Botoşani.
S-a constatat că au fost aplicabile dispoziţiile privind legea penală mai favorabilă, exclusiv pentru pedeapsa complementară aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 6 din 5 ianuarie 2012 a Tribunalului Iaşi şi definitivă prin decizia penală nr. 2860/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în baza căreia s-a emis mandatul de executare din 2012 al Tribunalului Iaşi, în executarea căreia se află în prezent acesta.
În baza art. 6 alin. (6) raportat la art. 67 C. pen. s-a dispus executarea pedepsei complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen. pe o durată de 5 ani conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. pe lângă pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată condamnatului R.D., prin sentinţa penală nr. 6 din 5 ianuarie 2012 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin decizia penală nr. 2860/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a dispus anularea formelor de executare cu privire la pedepsele complementare şi emiterea unor noi forme de executare cu privire la aceste noi pedepse, conform prezentei hotărâri.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Prin decizia penală nr. 43/C din 16 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi art. 23 din Legea nr. 255/2013, modificat prin O.U.G. nr. 116/2013 cu referire la art. 595 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de petentul condamnat R.D., împotriva sentinţei penale nr. 88/P din 17 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Bihor.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului, suma de 100 RON onorariu avocat din oficiu avocat B.C. conform delegaţiei din 3 martie 2014 emisă de Baroul Bihor urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie condamnatul R.D.
Contestaţia apare ca inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, sunt susceptibile de desfiinţare, pe calea contestaţiei, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Astfel, dispoziţiile legale menţionate prevăd următoarele:
(1) Procedura la instanţa de executare cu privire la solicitările privind aplicarea legii penale mai favorabile formulate ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se va face potrivit dispoziţiilor privind executarea hotărârilor penale din Legea nr. 135/2010, în următoarea ordine de preferinţă:
a) din oficiu, de către instanţa de executare pentru persoanele aflate în penitenciar în executarea hotărârilor de condamnare;
b) la cerere, de către instanţa de executare pentru celelalte hotărâri de condamnare.
(2) Procedura în faţa instanţei de executare în cazurile prevăzute la alin. (1) se desfăşoară fără participarea condamnatului şi a procurorului. După redactarea hotărârii, aceasta se comunică în întregul sau condamnatului şi procurorului.
(3) Hotărârea poate fi atacată cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.
(4) Hotărârea prin care instanţa de executare constată intervenirea legii penale mai favorabile este executorie.
(5) Contestaţia se judecă de un complet format dintr-un judecător, în şedinţă publică, cu participarea procurorului şi cu citarea părţilor.
(6) Hotărârea prin care se soluţionează contestaţia este definitivă.
(7) Pentru obligarea hotărârilor judecătoreşti prevăzute la alin. (1) lit. a) potrivit prezentei proceduri, se deleagă la instanţele de executare, pe un termen de două luni, judecători din cadrul judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel învecinate.
Astfel, potrivit art. 23 alin. (6) Hotărârea prin care se soluţionează contestaţia este definitivă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, decizia contestată este definitivă.
Condamnatul R.D. şi-a exercitat dreptul la contestaţie, contestaţie declarată împotriva unei hotărâri definitive, cu care Înalta Curte a fost sesizată, cale de atac care nu întruneşte cerinţele textelor menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept. Ca atare, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de reprezentantul Parchetului, este întemeiată.
Pentru motivele mai sus arătate, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată.
Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 43/C din 16 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1778/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1739/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
