ICCJ. Decizia nr. 1794/2014. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1794/2014

Dosar nr. 3643/118/2013

Şedinţa publică din 27 mai 2014

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr. 131/P din 11 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 304 din 9 august 2013, Tribunalul Constanţa a reţinut dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi în baza art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul F.C., deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, pentru infracţiunea de omor calificat, la pedeapsa de 19 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul F.C. pentru infracţiunea de port fără drept în locurile şi împrejurimile în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, pumnalului, şişului, boxului sau a altor obiecte anume confecţionate pentru tăiere, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 61 C. pen. anterior, s-a dispus revocarea restului rămas neexecutat de 268 de zile din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 558 din 30 mai 201 a Judecătoriei Constanţa şi s-a dispus contopirea acestuia cu fiecare din pedepsele aplicate, în final rezultând în urma contopirii pedepsele de 19 ani şi 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele astfel rezultate de 19 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior şi 1 an închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 19 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

Pedeapsa principală s-a dispus a fi executată în regim de detenţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 57 C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 8 ianurie 2013 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a menţinut starea de arest a inculpatului F.C.

S-a constatat că numita A.N. nu a formulat pretenţii civile în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea bunurilor din coletul ce conţine un cuţit şi un spray iritant lacrimogen ridicat la data de 21 decembrie 2012, din coletul ce conţine un cuţit, din coletul ce conţine un cuţit, din coletul ce conţine un cuţit, din coletul ce conţine o bâtă din material lemnos, din coletul ce conţine un pantalon din blugi de culoare albastra, ce urmează să fie distruse la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen. anterior, s-a dispus restituirea către inculpatul F.C. a următoarelor bunuri, la data rămânerii definitive a prezentei: coletul conţinând un fes, coletul conţinând gheată picior drept de culoare neagră, coletul conţinând gheată picior stâng de culoare neagră.

În baza art. 109 C. proc. pen. anterior, s-a dispus a fi ataşate la dosar următoarele obiecte: coletul conţinând o geacă din fâş matlasată; coletul conţinând un pantalon de blugi; coletul conţinând depozit subunghial ridicat de la mâna dreaptă inculpatului; coletul conţinând depozit subunghial ridicat de la mâna stângă a inculpatului; coletul conţinând urma biologică de culoare brun-roşcat; coletul conţinând proba biologică ridicată prin transfer de la victimă; coletul conţinând depozit subunghial ridicat prin tăierea unghiilor victimei.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpatul F.C., la eliberarea din penitenciar, a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 189 C. proc. pen. anterior, s-a dispus ca onorariul de avocat din oficiu pentru faza cercetării judecătoreşti, în sumă de 300 RON, în favoarea doamnei avocat C.C.T. şi onorariu avocat din oficiu din faza de urmărire penala în cuantum de 400 RON pentru domnul avocat V.C., să fie decontate din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Constanţa.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul F.C. la plata sumei de 1.800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Constanţa a reţinut următoarele:

La data de 1 aprilie 2013 pe rolul Tribunalului Constanţa s-a înregistrat cauza cu nr. 3643/118/2013 privind pe inculpatul F.C., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 17/P/2013 din data de 28 martie 2013, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. anterior şi art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În fapt, s-a reţinut în esenţă, că la data de 7 ianuarie 2013, în jurul orelor 18:30, inculpatul F.C. a aplicat mai multe lovituri, dintre care unele cu un cuţit, părţii vătămate L.S.G., cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acestuia, ca urmare a unei anemii acute grave consecutive unei hemoragii externe grave, prin secţiune dublă arteră popilitee dreaptă şi la data de 21 decembrie 2012, orele 03:45, inculpatul a fost depistat la intersecţia bulevardului T. cu strada N.I., având asupra sa un cuţit şi un spray cu gaz iritant lacrimogene, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor calificat, prevăzute de art. 174-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior şi portul fără drept în locurile şi împrejurimile în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, pumnalului, şişului, boxului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum şi folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecţionate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru şocuri electrice, prevăzute de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În susţinerea actului de inculpare au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto; procesele-verbale de examinare planşă foto a hainelor purtate de inculpat şi raportul medico-legal de necropsie a cadavrului; planşă foto; declaraţie parte vătămată; declaraţii martori; confruntări; declaraţii inculpat.

În faza cercetării judecătoreşti au fost audiaţi: inculpatul şi martorii din lucrări, iar mama victimei A.N. a arătat că nu se constituie parte civilă.

Din materialul probator de la dosarul cauzei a rezultat că atât inculpatul F.C., cât şi victima L.S.G. fac parte din rândul oamenilor străzii, de pe raza municipiului Constanţa, aceştia făcând parte fiecare din câte un grup, ce se aflau unul cu altul în relaţii de prietenie, cunoscându-se şi între ei.

Cei ce făceau parte din grupul inculpatului, locuiau într-o canalizare situată în apropierea punctului termic din zona Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, dintre aceştia făcând parte, pe lângă inculpat, martorii C.M., A.A.A., N.M., P.G.F., G.C.V., C.M.S. şi A.M. Numiţii A.A.A., P.G.F. şi G.C.V. erau minori, cu vârste cuprinse între 12 şi 15 ani.

Din grupul victimei L.S.G., zis „G.N.” făceau parte martorii B.M., S.L.C., C.M.C. şi S.G.

În ultima perioadă, între victimă şi inculpat s-a creat o stare conflictuală pe motiv că aceştia, în calitatea lor de lideri de grup, încercau să atragă membri din celălalt grup, pentru a-i folosi în obţinerea de foloase materiale, prin cerşit, muncă ori furturi mărunte din pieţe ori magazine.

În aceste împrejurări, imediat după anul nou, victima pe motiv că l-ar fi agresionat pe minorul P.G.F. şi pe martora A.M., a luat hotărârea de a se deplasa la canalizarea folosită de victimă şi, la data de 6 ianuarie 2013, în jurul orelor 18:30, a dat cu spray iritant în această încăpere şi în momentul în care cei din interior au intenţionat să iasă la suprafaţă, cu un baston metalic inculpatul l-a agresionat pe martorul C.M.C., aplicându-i o lovitură cu acel baston, la nivelul capului, după care a fugit.

În aceleaşi împrejurări, inculpatul F.C., la data de 7 ianuarie 2013, în jurul orelor 18:30, dar de această dată însoţit de minorii P.G.F. şi G.C.V., s-a deplasat din nou la canalizarea folosită ca şi adăpost de către victimă şi de către unii dintre martori, fiind înarmat cu o bâtă tip baseball şi cu un cuţit. Inculpatul a pătruns în canalizare, urmat de minorul P.G.F. şi a lovit victima cu bâta la nivelul capului, determinând căderea acesteia la nivelul solului, după care s-a năpustit asupra celui căzut şi i-a aplicat mai multe lovituri cu acel cuţit, la nivelul picioarelor.

La data de 25 martie 2013 Serviciul Judeţean de Medicină Legală Constanţa a înaintat raportul medico-legal de necropsie, din care a rezultat că moartea numitului L.S.G. a fost violentă, ea s-a datorat anemiei acute grave, consecutivă unei hemoragii externe grave prin secţiune parţială dublă de arteră poplitee dreaptă. Leziunile de violenţă de la nivelul membrului inferior drept au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător, posibil cuţit, cu lăţimea lamei maxim 3 cm pe o direcţie orizontală din lateral spre medial şi au legătură directă cu cauza morţii. Leziunile de violenţă de la nivelul feţei şi toracelui posterior au putut fi produse prin lovire cu corp dur în timpul vieţii, sunt minore şi nu au legătură cu cauza morţii. Leziunile pot data din 17 ianuarie 2013, moartea poate data de circa 14 ore, în sângele aparţinând grupului sanguin 0 nu s-a constatat alcool, iar în urină nu s-a constatat prezenţa drogurilor.

Din declaraţiile martorilor oculari B.M., S.L.C., C.M.C., S.G. şi P.G.F. a rezultat că inculpatul, în premomentele şi în timpul agresiunilor exercitate asupra victimei, i-a adresat acesteia injurii, cuvinte indecente şi ameninţări cu moartea, rămânând insensibil la rugăminţile victimei de a nu o mai lovi şi a creat o stare de teamă şi tensiune pentru ceilalţi martori oculari ce se aflau în canalizare, cu excepţia minorului care îi era „aşa-zis” partener, dar şi acesta, la rândul său, a precizat că a rămas indignat de violenţa şi agresivitatea autorului.

Tot din declaraţiile martorilor oculari, a rezultat că acţiunea violentă a inculpatului asupra victimei a durat aproximativ 10 minute, după care a abandonat victima, fugind.

Martorii precizaţi mai sus, cu excepţia minorului, dar ajutaţi şi de martorii S.I. şi C.M.S. au scos victima din canalizare şi, împreună cu cetăţenii din zonă, au sesizat serviciul de urgenţă care a transportat victima spre spital, unde a decedat.

Fiind sesizate organele de cercetare penală şi dispunându-se măsuri operative de către echipa de cercetare la faţa locului, în jurul orelor 21:00 a fost identificat inculpatul şi condus la sediul autorităţilor pentru cercetări. Cu această ocazie, pe bocancii purtaţi de către inculpat s-au identificat pete de culoare brun-roşcat ce păreau a fi de sânge, motiv pentru care s-a dispus ridicarea acestora în vederea exploatării urmelor din punct de vedere criminalistic.

A fost identificată martora A.M., de la care s-a stabilit că inculpatul i-a dat geaca cu care acesta fusese îmbrăcat în timpul comiterii faptei, ce la rândul ei conţinea pete de culoare brun-roşcat şi a condus membrii echipei de cercetare la o pubelă de gunoi aflată pe una dintre aleile din apropierea gurii de canal folosită drept locuinţă de inculpat şi alţii, loc unde aceasta a declarat că inculpatul a ascuns perechea de pantaloni blugi cu care fusese îmbrăcat în timpul comiterii faptei şi, întrucât era purtătoare de pete de culoare brun-roşcat, a luat hotărârea de a le ascunde realizând că poate fi căutat de autorităţi. În acest context, a fost identificată o pereche de pantaloni blugi ce prezentau urme de culoare brun-roşcat.

În sarcina inculpatului F.C. s-a reţinut şi faptul că, la 21 decembrie 2012 a fost depistat de către lucrătorii secţiei 1 poliţie în jurul orelor 03:45, la intersecţia bulevardului T. cu strada N.I., în timp ce se afla cu prietenul său N.N., ocazie cu care s-a găsit asupra inculpatului în buzunarul din partea stângă a hainei cu care era îmbrăcat, un cuţit în lungime de 22 cm având lungimea lamei de 12 cm şi mânerul de aproximativ 10 cm, despre care inculpatul a precizat că l-ar fi achiziţionat cu ceva timp în urmă, prin cumpărare din Bazarul „I.” şi-l deţinea pentru a se apăra de duşmani. De asemenea, asupra sa s-a găsit şi un spray cu gaze iritant-lacrimogen, bunuri ce au fost ridicate de către lucrătorii de poliţie şi se află la dosarul cauzei.

Faptele inculpatului au fost dovedite cu mijloacele de probă administrate în cauză.

Astfel, în cuprinsul declaraţiilor date, inculpatul F.C. a precizat că nu cunoaşte victima, nu a avut discuţii cu aceasta, nu s-a dus în zona T.3 din Constanţa pentru a se bate cu vreun băiat care locuieşte în canal, însă acei băieţi au dat vina pe el, deşi în realitate victima a fost bătută de fraţii C. Inculpatul nu-şi explică de ce alte persoane au declarat că el a bătut victima, susţinând că nu avea decât hainele cu care era îmbrăcat şi nu a dat nicio geacă lui A.M.

Martora C.M. a arătat ca îl cunoştea pe inculpat de pe stradă şi doi minori care umblau de obicei cu inculpatul au spus ca acesta ar fi lovit şi omorât pe cineva. A menţionat că îl cunoştea şi pe cel care a murit, sub porecla de G.N.l.

În cuprinsul declaraţiilor date, martora B.M. a precizat că, cu o seară înainte de incident, a venit o fată care s-a plâns că a fost bătută şi i-a spart dintele, iar inculpatul şi B.M. s-au luat la bătaie în autobuz. A doua seară, inculpatul a venit înarmat cu un cuţit şi o bâtă de baseball, împreună cu doi minori pe care nu-i cunoştea, au intrat în canal, inculpatul a dat cu spray paralizant apoi a dat fără milă în G.N.l, pe care l-a lovit cu un cuţit. A intrat în canal încercând să-l ajute însă din cauza loviturilor de cuţit acesta a murit. Fraţii C. l-au scos din canal pe G.N.l şi au încercat să-l ajute. A văzut că inculpatul avea un cuţit în mână, care se închide.

Martorul S.G. a relatat că a mers seara la groapa de gunoi din zona T.3 şi a văzut că era un scandal, unde se bătea inculpatul şi cu G.N., însă nu a stat să vadă ce s-a întâmplat cu G.N. A văzut că era întins şi avea sânge la picior.

Martorul S.I. a relatat că nu cunoştea persoanele însă în timp ce se afla în zona T.3 a văzut un băiat mai mare şi alţi băieţi mai mici care fugeau şi o persoană, M., care îi dădea ajutor unui băiat.

În cuprinsul declaraţiilor date, martora A.M. a arătat că a vorbit cu inculpatul deoarece acesta o văzuse bătută şi a întrebat-o ce i s-a întâmplat. A văzut că au intrat mai mulţi în canal, fără să ştie cine l-a lovit pe cel decedat; inculpatul a văzut ca i-a dat o palmă, apoi acesta, împreună cu alţi 2-3 copii mici a plecat de acolo. A văzut cum G.N. a ţipat când a fost lovit cu briceagul în picior, însă acest lucru a fost făcut de copiii mai mici. Pentru că îi era frig, a luat geaca lui F.C., ce a fost luată apoi de poliţie. G.N. era rău, însă inculpatul era un băiat de treabă.

Martorul P.G.F. a relatat că de la poliţie a aflat că P.G.F. l-a lovit pe L.S.G. cu un cuţit, nu a stat sa vadă cum l-a scos din canal pe cel lovit, însă l-a auzit cum ţipa, iar pe inculpat l-a văzut că avea un cuţit asupra lui.

În declaraţia dată, martorul G.C.V. a susţinut că inculpatul prinsese ură pe victimă, pentru că aceasta îl lovise într-o anumită împrejurare cu pumnul, apoi într-o seară, după ce consumase aurolac, s-au dus împreună la o canalizare, iar inculpatul a intrat peste cei care locuiau în ea. Cu ei a mai mers un băiat, dar fără să ştie ce se va întâmpla. Ajungând acolo, F.C. a intrat în canal, apoi a auzit ţipete de ajutor, că îl omoară. Nu a mai stat până a ieşit inculpatul din canal, nu ştie ce s-a întâmplat. G.N. era rău, iar inculpatul era bun, până se droga, atunci devenind agresiv.

Martorul S.L.C. a susţinut că locuia în canal, împreună cu victima, cu o femeie şi un alt băiat, iar într-o seară a venit inculpatul însoţit de un copil, l-a atacat pe G. cu o bâtă, după care l-a înjunghiat de 7-8 ori cu un cuţit în picioare, deşi victima i-a cerut să plece pentru că era rănită, însă inculpatul l-a mai lovit apoi a plecat.

În declaraţia dată în faza de urmărire penală, martorul C.M.C. a arătat că se afla în canalizare împreună cu S.L.C., iar la un moment dat cineva a dat cu un spray în canalizare, a fost lovit cu o bâtă în cap, apoi a fugit, însă a reuşit să afle ca acela se numeşte F.C. În seara zilei de 7 ianuarie 2013 se afla în canalizare împreuna cu S.L.C. şi L.S.G., la un moment dat a auzit nişte zgomote caracteristice unui conflict, apoi în canalizare a intrat un tânăr ce se numea C.M.S., care a lovit victima cu o bâtă în cap, apoi a intrat F.C. care avea în mână un briceag cu o lamă de 20 cm şi a lovit victima în zona picioarelor şi îi spunea ca îl omoară, iar acesta îl implora să nu-l mai lovească şi le cerea celor prezenţi să intervină ca să-l scape. După plecarea agresorilor, victima striga că îi curge mult sânge, nu mai putea vorbi prea bine. C. nu a fugit cu grupul agresorilor, dimpotrivă chiar i-a ajutat pe aceştia să scoată victima din canalizare.

Totodată, faptele inculpatului au fost dovedite şi cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la faţa locului; planşe foto, corpuri delicte ce au fost fotografiate, cum ar fi îmbrăcămintea inculpatului de la data depistării, geaca ridicată de la A.M. şi care aparţinea inculpatului, prezentând urme de sânge; raportul de constatare medico-legală de necropsia cadavrului nr. 23/A13/2013 al Serviciul Judeţean de Medicină Legală Constanţa din care rezultă că moartea numitului L.S.G. a fost violentă, ea s-a datorat anemiei acute grave, consecutivă unei hemoragii externe grave prin secţiune parţială dublă de arteră poplitee dreaptă; leziunile de violenţă de la nivelul membrului inferior drept au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător posibil cuţit cu lăţimea lamei maxim 3 cm pe o direcţie orizontală din lateral spre medial şi au legătură directă cu cauza morţii; leziunile de violenţă de la nivelul feţei şi toracelui posterior au putut fi produse prin lovire cu corp dur în timpul vieţii, sunt minore şi nu au legătură cu cauza morţii; leziunile pot data din 17 ianuarie 2013, moartea poate data de circa 14 ore, în sângele aparţinând grupului sanguin 0 nu s-a constatat alcool, iar în urină nu s-a constatat prezenţa drogurilor; procesul-verbal de depistare a inculpatului încheiat de organele de politie la data de 21 decembrie 2012 din care a reieşit că inculpatul a fost depistat la intersecţia bulevadrului T. cu strada N.I., având asupra sa un cuţit cu o lungime de 22 cm, având lungimea lamei de 12 cm şi un spray iritant lacrimogen, despre care a declarat că le-ar putea folosi împotriva duşmanilor; declaraţia mamei victimei A.N., din faza de judecată, în care a arătat că nu se constituie parte civilă.

Având în vedere toate probele administrate în cauză, Tribunalul Constanţa a apreciat ca negarea faptei de către inculpat nu poate avea relevanţă în cauză, din moment ce atâtea persoane prezente la locul faptei îl plasează în câmpul infracţional, ca fiind persoana care în mod activ s-a implicat în lovirea victimei cu un cuţit în picioare de mai multe ori, leziuni ce în final au condus la deces, existând legătură de cauzalitate între aceste leziuni produse de inculpat cu cuţitul şi rezultatul grav înregistrat ulterior. Chiar dacă s-ar lua în calcul şi ipoteza că şi altă persoană ce îl însoţea pe inculpat a lovit victima, acest aspect nu ar putea influenţa favorabil situaţia juridică a inculpatului, atâta timp cât lovirea cu un alt corp contondent nu ar fi condus la deces, dimpotrivă loviturile descrise de martori ca fiind aplicate de inculpat şi confirmate de raportul de constatare medico-legală au condus la producerea decesului victimei.

În drept, fapta inculpatului F.C. care, la data de 7 ianuarie 2013, în jurul orelor 18:30, a aplicat mai multe lovituri, dintre care unele cu un cuţit, părţii vătămate L.S.G., cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acestuia, ca urmare a unei anemii acute grave consecutive unei hemoragii externe grave, prin secţiune dublă arteră popilitee dreaptă şi la data de 21 decembrie 2012, orele 03:45 a fost depistat la intersecţia bulevardului T. cu strada N.I., având asupra sa un cuţit şi un spray cu gaz iritant lacrimogene, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de omor calificat, prevăzut de art. 174-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior şi portul fără drept

În locurile şi împrejurimile în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum şi folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecţionate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru şocuri electrice, prevăzute de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

Din perspectiva laturii subiective, s-a apreciat că inculpatul a săvârşit fapta de omor calificat cu intenţie directă, întrucât prin modalitatea acţiunii sale violente şi-a dat seama de caracterul său nejustificat şi de faptul că, prin comiterea ei va produce victimei o vătămare ce o poate ucide, rezultat pe care l-a urmărit având în vedere natura obiectului vulnerant folosit (cuţit) şi locul aplicării loviturilor.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă, partea vătămată A.N., mama victimei, a declarat că nu înţelege să se constituie parte civilă în proces.

Pe baza tuturor probelor administrate în cauza instanţa a reţinut că fapta există, a fost comisă de inculpat, cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, motiv pentru care s-a dispus condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. anterior, limitele de pedeapsă prevăzute în partea speciala a C. pen. anterior, modalitatea concretă de comitere a faptei, constând în lovirea unei persoane cu un cuţit de mai multe ori în picioare, ce a determinat sângerări masive, care în final au condus la deces, motivul fiind acela de a-i aplica o corecţie victimei, ca urmare a unei stări conflictuale preexistente, rezultatul produs, respectiv decesul unei persoane tinere de 28 de ani, fapta fiind comisă în public, în prezenţa mai multor persoane, dintre care unele persoane erau minore. S-a avut în vedere că inculpatul, anterior comiterii acestei fapte, a mai fost depistat în public purtând asupra sa un cuţit, despre care a şi declarat ca îl purta pentru a se apăra de duşmani, lucru ce s-a dovedit ulterior a fi real, doar că acesta a fost folosit în scop de atac şi nu de apărare.

Instanţa a avut în vedere şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care deşi are doar vârsta de 24 de ani, nu are ocupaţie, nu are loc de muncă, duce un trai parazitar, locuind în canalizări ale oraşului Constanţa, a mai intrat în conflict cu legea penală, fiind recidivist, anterior fiind condamnat de 10 ori la pedepse cu închisoarea pentru infracţiuni de furt calificat, ultima condamnare de 2 ani închisoare a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 558 din 30 mai 2011 a Judecătoriei Constanţa şi a executat pedeapsa în intervalul 29 martie 2011-3 iulie 2012, când a fost liberat condiţionat cu un rest rămas neexecutat de 268 de zile.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul F.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr la Curtea de Apel Constanţa.

În susţinerile orale, apelantul inculpat, prin apărător din oficiu, a solicitat achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, întrucât nu se consideră vinovat de săvârşirea infracţiunii dedusă judecaţii, în raport de declaraţiile contradictorii ale martorilor audiaţi în cauză.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale nr. 304 din 9 august 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 3643/118/2013, prin prisma criticilor aduse de inculpat, precum şi din oficiu, în condiţiile art. 371 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen. anterior, Curtea de Apel Constanta a constatat că apelul formulat de inculpatul F.C. este nefondat.

Astfel, s-a apreciat că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului în forma cerută de lege pentru infracţiunea consumată, respectiv intenţia, dând faptei comisă de acesta încadrarea juridică corespunzătoare probatoriului administrat, confirmând rechizitoriul.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, curtea a observat că atât organul de urmărire penală, cât şi instanţa de fond au reţinut corect şi complet împrejurările în care s-a săvârşit fapta şi au realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cele două faze ale procesului penal.

În mod corect a reţinut prima instanţă că, la data de 7 ianuarie 2013, înjurai orelor 18:30 inculpatul F.C. a aplicat mai multe lovituri, dintre care unele cu un cuţit, părţii vătămate L.S.G. cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acestuia, ca urmare a unei anemii acute grave consecutive unei hemoragii externe grave, prin secţiune dublă arteră popilitee dreaptă şi la data de 21 decembrie 2012, orele 03:45 a fost depistat la intersecţia bulevadrului T. cu strada N.I., având asupra sa un cuţit şi un spray cu gaz iritant lacrimogene.

În acest sens, s-a apreciat ca fiind relevante mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv: declaraţiile inculpatului F.C., declaraţiile martorilor C.M., B.M., S.G., S.I., A.M., P.G.F., G.C.V., S.L.C., C.M.C., coroborate cu procesul-verbal de cercetare la fata locului, planşele foto, raportul de constatare medico-legală de necropsia cadavrului nr. 23/A13/2013 al Serviciul Judeţean de Medicină Legală Constanţa, procesul-verbal de depistare a inculpatului încheiat de organele de poliţie la data de 21 decembrie 2012 din care reiese că inculpatul a fost depistat la intersecţia bulevardului. T. cu strada N.I., având asupra sa un cuţit cu o lungime de 22 cm, având lungimea lamei de 12 cm şi un spray iritant lacrimogen, despre care declara că le-ar putea folosi împotriva duşmanilor, declaraţia mamei victimei A.N., din faza de judecată, în care a arătat că nu se constituie parte civilă.

În mod corect Tribunalul Constanţa a înlăturat ca nesinceră declaraţia inculpatului, câtă vreme din probele administrate în cauză, a rezultat mai presus de orice dubiu că inculpatul este autorul faptei deduse judecăţii, având în vedere că martorii audiaţi în cauză l-au văzut la locul faptei, când acesta a lovit victima cu un cuţit în picioare de mai multe ori, cauzându-i leziuni care au condus în final la deces.

Constatând incidenţa dispoziţiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen. anterior, în sensul că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat, întemeiat prima instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat prevăzut de art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. anterior şi port fără drept în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor, ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, pumnalului, boxului sau alte obiecte anume confecţionate pentru tăiere, prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

Faţă de pedeapsa de 2 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 558 din 30 mai 2001 a Judecătoriei Constanţa, în mod corect prima instanţa a dispus revocarea restului rămas neexecutat de 268 zile, reţinând comiterea faptei în stare de recidivă posteondamnatorie.

Referitor la individualizarea pedepsei, Curtea de Apel Constanţa a observat că pedeapsa rezultantă de 19 ani închisoare, aplicată inculpatului, se înscrie în coordonatele individualizării legale şi răspunde tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. anterior. La stabilirea acestei pedepse, s-a ţinut seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen. pentru infracţiunea de omor calificat şi de limitele de pedeapsă cuprinse în legea specială pentru infracţiuni la Legea nr. 61/1991, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, dar şi de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează şi agravează răspunderea penală.

Curtea de Apel Constanţa a constatat că, pe lângă gradul de pericol social generic al infracţiunilor săvârşite determinate de importanţa valorii sociale ocrotite, de subliniat este gradul de pericol social concret foarte ridicat al faptei de omor calificat, dat de circumstanţele reale arătate, ce au evidenţiat o agresivitate din partea inculpatului, de modul şi mijloacele folosite, înarmat cu un cuţit, l-a lovit de mai multe ori în zone vitale, de rezultatul produs, provocarea unor leziuni ce au condus în scurt timp la deces, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale şi cu conduită nesinceră în cursul procesului penal.

În cauză, curtea a constatat că pedepsele aplicate au fost corect dozate, conformându-se scopului şi finalităţilor impuse de dispoziţiilor art. 52 C. pen. anterior, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către acesta.

Pentru toate aceste elemente, Curtea de Apel Constanţa a constatat că sentinţa penala apelată este legală şi temeinică, neexistând motive de refomare a acesteia, nici chiar sub aspectul celor care pot fi invocate din oficiu în favoarea inculpatului.

Drept urmare, prin decizia penală nr. 131/P din 11 noiembrie 2013, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, a respins, ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat F.C. împotriva sentinţei penale nr. 304 din 9 august 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 3643/118/2013.

În baza art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. anterior în referire la art. 350 C. proc. pen. anterior şi art. 160^b alin. (3) C. proc. pen. anterior, a fost menţinută starea de arest a inculpatului F.C.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. anterior, s-a dedus arestul preventiv pentru inculpatul F.C. de la 9 august 2013 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost obligat apelantul inculpat F.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 RON.

În temeiul art. 189 C. proc. pen. anterior, onorariul avocat oficiu, în sumă de 200 RON s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea avocat M.B.T.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul F.C.

În cuprinsul memoriului olograf depus la dosar, acesta a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 8 C. proc. pen. anterior, în sensul că nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile şi în condiţiile prevăzute de art. 117 alin. (1) şi alin. (2), precum şi cazul prevăzut de pct. 20 al art. 385⁹ C. proc. pen., cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.

Apărătorul recurentului inculpat, în motivarea recursului, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv a dispoziţiilor art. 5 C. pen., în sensul schimbării încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 cu referire la art. 175 lit. i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 188 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, precum şi din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior.

Ca efect al admiterii recursului a solicitat şi redozarea pedepsei.

Cu privire la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior a solicitat aplicarea dispoziţiilor noului C. pen., respectiv art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., urmând a se dispune interzicerea acestor drepturi pe o perioadă cât mai scurtă.

Apărătorul nu şi-a încadrat criticile în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior.

Analizând calea de atac declarată în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Având în vedere că în cursul soluţionării recursului a intrat în vigoare un nou C. proc. pen., în cauză sunt incidente dispoziţiile tranzitorii din art. 12 din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi (Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014) declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Drept urmare, faţă de data pronunţării deciziei atacate, respectiv 11 noiembrie 2013, în speţă sunt aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Mai trebuie precizat că, în conformitate cu prevederile stricte ce reglementează calea de atac a recursului şi care limitează atât posibilitatea atacării hotărârilor cât şi posibilitatea examinării în totalitate a cauzei de către instanţa de control judiciar, Înalta Curte va proceda la soluţionarea recursului doar prin analiza cauzei în limita cazurilor de casare care au fost invocate şi în măsura în care criticile formulate se încadrează în aceste cazuri, precum şi prin luarea în considerare a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., pot fi avute în vedere din oficiu.

Instanţa de recurs nu va putea să reanalizeze mijloacele de probă şi să stabilească o altă situaţie de fapt decât cea stabilită prin hotărârile atacate, examenul său urmând să aibă în vedere doar chestiunile de drept.

Cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 8 C. proc. pen. anterior, când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile şi în condiţiile prevăzute de art. 117 alin. (1) şi alin. (2) şi de art. 385 pct. 20 C. proc. pen. anterior, când a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului.

Conform art. I pct. 14 şi pct. 16 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. au fost abrogate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 8 şi pct. 20 C. proc. pen. anterior, aşa încât Înalta Curte nu mai poate cenzura hotărârile atacate pe aceste motive.

Criticile cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile

Recurentul inculpat a criticat decizia cu privire la la aplicarea legii penale mai favorabile, solicitând aplicarea unei sancţiuni în limitele prevăzute de C. pen. în vigoare.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.

În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, instanţa de recurs constată că este în prezenţa situaţiei descrise de art. 5 C. pen. şi anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Astfel, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei se realizează în conformitate cu dispoziţiile art. 5 C. pen. în vigoare (Legea nr. 286/2009) potrivit căruia: „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.”

Conform art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Drept urmare, principiul activităţii legii penale, prevăzut de art. 10 C. pen. anterior, dar şi de art. 3 C. pen. în vigoare, are ca excepţii retroactivitatea legii penale, respectiv ultraactivitatea legii penale mai blânde.

Rezultă, astfel, că aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 mai sus menţionat este incidenţă în situaţii tranzitorii, caracterizate printr-o succesiune a legilor penale intervenită de la data săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, când ia naştere raportul juridic penal de conflict şi până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În speţă, suntem într-o asemenea situaţie, deoarece după comiterea infracţiunii şi mai înainte de judecarea definitivă a cauzei, la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare un nou C. pen., ce a dus modificări substanţiale, care pot influenţa soluţia ce poate fi pronunţată în cauză.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurent, instanţa de recurs urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la condiţiile de tragere la răspundere penală şi regimul sancţionator, care se aplică ţinând cont de toate instituţiile de drept penal incidente într-o cauză, care concură la stabilirea tratam entului juridic aplicabil.

Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infr-acţiuniipentru care este acuzat.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară pentru a verifica dacă abrogarea sau modificarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare.

Potrivit art. 4 C. pen., „Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.”

Aprecierea intervenţiei legii de dezincriminare se face in concreto, în sensul că vorbim de o dezincriminare atunci când, în raport de legea nouă, fapta concretă comisă de inculpat nu mai atrage răspunderea penală. Cu alte cuvinte, suntem în prezenţa legii de dezincriminare în două situaţii:

a) atunci când legea nouă suprimă o incriminare, aceasta nemaiavând un corespondent în legea nouă; nu există însă o dezincriminare atunci când, deşi norma de incriminare din legea veche nu se mai regăseşte în legea nouă, conţinutul ei a fost preluat de o altă normă C. pen. sau din legislaţia specială sau este acoperit de o incriminare generală existentă;

b) în ipoteza în care, prin prevederile noii legi, se restrânge sfera de incidenţă a unui anumit text, astfel încât fapta concretă comisă de inculpat nu mai întruneşte condiţiile impuse de acesta.

Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în vigoare la data săvârşirii faptei, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, portul, fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum şi folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecţionate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru şocuri electrice.

Prin art. 39 al Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. a fost abrogat art. 2 al Legii nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată.

C. pen. actual incriminează portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase în cuprinsul art. 372.

Astfel, în alin. (1) al art. 372 C. pen., se prevede că fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural sportive, în locuri special amenajate şi autorizate pentru distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în comun: a) cuţitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, înţepare sau lovire; b) arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori dispozitive pentru şocuri electrice; c) substanţe iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că folosirea, fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri de distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în comun a obiectelor sau substanţelor prevăzute în alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Alin. (3) al articolului menţionat prevede că portul, fără drept, al obiectelor sau substanţelor prevăzute în alin. (1) în sediul autorităţilor publice, instituţiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spaţiile rezervate desfăşurării procesului electoral se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

Verificarea incidenţei legii de dezincriminare, chiar dacă se face pe baza unei aprecieri in concreto, nu presupune administrarea de noi probe, evaluarea fiind realizată pe baza datelor reţinute de instanţele de fond şi apel.

Astfel, Înalta Curte constată că în sarcina inculpatului F.C. s-a reţinut că la data de 21 decembrie 2012, orele 03:45, a fost depistat la intersecţia bulevardului T. cu strada N.I., având asupra sa un cuţit şi un spray cu gaz iritant lacrimogene, apreciindu-se că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

Se observă că elementul material al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului a fost modificat, în cuprinsul art. 372 alin. (1) C. pen. reţinându-se că fapta de a purta fără drept, cuţitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, înţepare sau lovire trebuie săvârşită la adunări publice, manifestări culturalsportive, în locuri special amenajate şi autorizate pentru distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în comun.

Totodată, în alin. (2) al art. 372 C. pen. se menţionează că folosirea, fără drept, a obiectelor sau substanţelor prevăzute în alin. (1), trebuie să aibă loc la adunări publice, manifestări cultural sportive, în locuri de distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în comun, iar în alin. (3) al aceluiaşi articol se prevede că portul, fără drept, al obiectelor sau substanţelor prevăzute în alin. (1) trebuie să se realizeze în sediul autorităţilor publice, instituţiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spaţiile rezervate desfăşurării procesului electoral.

Prin urmare, fapta inculpatului F.C., constând în aceea că la data de 21 decembrie 2012, orele 03:45, a fost depistat la intersecţia bulevardului T. cu strada N.I., având asupra sa un cuţit şi un spray cu gaz iritant lacrimogene, a fost dezincriminată, legea nouă adăugând condiţii suplimentare cu privire la locul săvârşirii faptei, condiţii care nu sunt întrunite în speţă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. coroborat cu art. 3 din Legea nr. 187/2012, va dispune achitarea inculpatului F.C. în legătură cu săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la condiţiile de tragere la răspundere penală şi regimul sancţionator, care se aplică ţinând cont de toate instituţiile de drept penal incidente într-o cauză, care concură la stabilirea tratamentului juridic aplicabil

În vederea stabilirii şi aplicării legii penale mai favorabile, în doctrina penală şi practica judiciară s-au stabilit criterii de determinare a legii penale mai favorabile în raport de situaţia juridică concretă a inculpatului.

Condiţiile de incriminare, urmărire sau de judecată din legi penale succesive sunt examinate în legătură cu toate consecinţele pe care le atrage încadrarea juridică potrivit uneia sau celeilalte legi cu toate consecinţele pe care le prevede, cu excluderea absolută a celeilalte legi.

Pentru ca, din mai multe legi penale apărute succesiv în raport cu momentul săvârşirii unei infracţiuni să se identifice o lege penală mai favorabilă trebuie să existe anumite criterii, şi anume: legile trebuie să se compare sub aspectul condiţiilor de incriminare a faptei (al conţinutului infracţiunii), al condiţiilor de tragere la răspundere penală, al sancţiunilor şi al altor aspecte asupra cărora au survenit modificări (termenul de prescripţie al răspunderii penale sau al executării pedepsei).

Compararea legilor nu se reduce numai la observarea limitelor de pedeapsă din normele incriminatorii, ci presupune, în plus, examinarea tuturor reglementărilor privitoare la răspunderea penală. Trebuie avute în vedere şi cauzele de modificare a pedepsei (de atenuare sau de agravare), precum şi circumstanţele atenuante sau agravante, termenele de prescripţie.

Analizând succesiunea legilor penale intervenite de la data săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, când a luat naştere raportul juridic penal de conflict şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 174 C. pen. anterior Omorul

Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 175 C. pen. anterior Omorul calificat

Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări:

(...) i) în public, se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. (...)

Art. 53 C. pen. anterior Felul pedepselor aplicabile persoanei fizice

(...) 2. Pedepsele complementare sunt:

a) interzicerea unor drepturi de la unu la 10 ani; (...)

Art. 39 C. pen. anterior Pedeapsa în caz de recidivă pentru persoana fizică

În cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. (1) lit. a), pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor art. 34 şi art. 35. Sporul prevăzut în art. 34 alin. (1) lit. b) se poate mări până la 7 ani.

Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior. (...)

Art. 61 C. pen. anterior Efectele liberării condiţionate

(1) Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune. Dacă în acelaşi interval cel liberat a comis din nou o infracţiune, instanţa, ţinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menţinerea liberării condiţionate, fie revocarea. În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani. (...)

Art. 188 C. pen. Omorul

Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 66 C. pen. Conţinutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi

(1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi: (...)

Art. 43 C. pen. Pedeapsa în caz de recidivă

(1) Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. (...)

Art. 104 C. pen. Revocarea liberării condiţionate

(...) (2) Dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.

Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legile succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă.

Utilizând aşadar criteriul aprecierii in concreto vor fi examinate aspectele privind modificarea condiţiilor de incriminare şi a tratamentului sancţionator.

Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de incriminare, se constată că infracţiunea de omor, în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpat, continuă să fie incriminată în noul C. pen., având, aşadar, corespondent în noua reglementare.

Astfel, fapta de a ucide o persoană este în continuare incriminată fiind prevăzută ca infracţiune în art. 188 C. pen., fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

La momentul comiterii, infracţiunea, în modalitatea faptică reţinută de instanţa de fond, era incriminată în art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, fiind sancţionată cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.

Spre deosebire de vechea reglementare, noul C. pen. nu mai prevede varianta agravată a comiterii în loc public a infracţiunii de omor.

Înlăturarea elementului circumstanţial agravant influenţează doar încadrarea juridică a faptei potrivit legii noi, în sensul că nu va mai putea fi reţinută infracţiunea în forma calificată, ci doar varianta tip prevăzută de art. 188 C. pen. şi nu are efecte cu privire la incriminarea faptei de a ucide o persoană care a rămas în continuare prevăzută de legea penală.

Deşi legea penală mai favorabilă se aplică ope legis, în cauză, aceasta presupune, în prealabil, schimbarea de încadrare juridică din forma calificată a infracţiunii în forma de bază.

În ceea ce priveşte individualizarea acesteia în concret, instanţa de recurs constată că diferenţa între minimul şi maximul special este de 10 ani atât în cazul legii noi, cât şi în cazul legii vechi. Conform legii vechi inculpatul a primit o sancţiune de 19 ani, cu patra ani mai mare faţă de media extremelor. Luând în considerare diferenţa dintre minimul şi maximul sancţiunii conform legii noi, respectiv conform legii vechi, reducându-se proporţional sancţiunea stabilită pentru omor, instanţa poate aplica o pedeapsă de 14 ani închisoare.

Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. anterior prevedea că pedepsele complementare constau în interzicerea unor drepturi de la unu la 10 ani, iar art. 66 alin. (1) C. pen. menţionează că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multor drepturi.

După cum se poate observa, noua reglementare prevede o limită maximă mai redusă cu privire la perioada pentru care se poate aplica pedeapsa complementară. Referitor la individualizarea acesteia în concret, instanţa de recurs constată că diferenţa dintre limitele maxime este de 5 ani. Conform legii vechi, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară de 7 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, după executarea pedepsei principale. Această pedeapsă are corespondent în legea nouă în dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. Luând în considerare diferenţa dintre maximul prevăzut de legea veche (10 ani) şi maximul prevăzut de legea nouă (5 ani), conform legii noi, reducându-se proporţional sancţiunea stabilită, instanţa poate aplica pedeapsa complementară pe o durată de 3 ani.

În ceea ce priveşte existenţa recidivei, Înalta Curte constată că legea nouă ar fi fost mai favorabilă doar dacă sancţiunea aplicată anterior era închisoarea mai mică sau egală cu un an, caz în care, conform art. 41 C. pen., ar fi dispărut starea de recidivă. Având în vedere că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă mai mare de un an, noua infracţiune este în stare de recidivă atât conform legii noi, cât şi conform legii vechi.

Referitor la aplicarea pedepsei în caz de recidivă, legea nouă prevede cumulul aritmetic al sancţiunilor (la pedeapsa stabilită ca urmare a reducerii limitei maxime s-ar adăuga 268 zile), iar legea anterioară prevede contopirea sancţiunilor (s-a dispus să se execute sancţiunea cea mai grea, fără să se aplice nici un spor).

În analiza efectelor liberării condiţionate, respectiv revocării liberării condiţionate, se constată că legea veche prevede că pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani (s-a dispus să se execute sancţiunea cea mai grea, fără să se aplice nici un spor), iar legea nouă prevede că instanţa revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă, iar pedeapsa pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară (la pedeapsa stabilită ca urmare a reducerii limitei maxime s-ar adăuga 268 zile).

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată ca fiind lege penală mai favorabilă C. pen. actual, astfel încât va admite recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr. 131/P din 11 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, va casa decizia penală mai sus menţionată şi în parte sentinţa penală nr. 304 din 9 august 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi rejuclecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 19 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, aplicată inculpatului F.C. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv:

- 19 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior

- restul de executat de 268 zile din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 558/2011 a Judecătoriei Constanţa.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului F.C. din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul F.C. la o pedeapsă de 14 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen., va interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. coroborat cu art. 3 din Legea nr. 187/2012, va achita pe inculpatul F.C. în legătură cu săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Va revoca liberarea condiţionată şi în baza art. 104 alin. (2) C. pen. şi art. 43 alin. (1) C. pen., va dispune ca inculpatul să execute pedepsa de 14 ani şi 268 zile, respectiv 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen., va interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 ianuarie 2013 la 27 mai 2014.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr. 131/P din 11 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Casează decizia penală mai sus menţionată şi în parte sentinţa penală nr. 304 din 9 august 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 19 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, aplicată inculpatului F.C. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:

- 19 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior

- restul de executat de 268 zile din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 558/2011 a Judecătoriei Constanţa.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului F.C. din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul F.C. la o pedeapsă de 14 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. coroborat cu art. 3 din Legea nr. 187/2012, achită pe inculpatul F.C. în legătură cu săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Revocă liberarea condiţionată şi în baza art. 104 alin. (2) C. pen. şi art. 43 alin. (1) C. pen., dispune ca inculpatul să execute pedepsa de 14 ani şi 268 zile, respectiv 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 ianuarie 2013 la 27 mai 2014.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 177/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 181/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 177/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). înşelăciunea (art. 215 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.), falsul în declaraţii (art. 292 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 181/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 1810/2014. Penal. Vătămarea corporală gravă (art. 182). Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 321 C.p.), infracţiuni la normele de convieţuire socială (Legea 61/1991 art.1 ind.1). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1/2014. Penal