ICCJ. Decizia nr. 1/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1.811/2014

Dosar nr. 963/91/2013

Şedinţa publică din 28 mai 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 141 din 19 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia penală, a fost condamnat inculpatul B.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la 18 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul B.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost revocată liberarea condiţionată pentru restul neexecutat de 1.937 zile din pedeapsa de 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. aplicată prin Sentinţa penală nr. 145 din 03 mai 2000 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 139/91/2000, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu data de 14 noiembrie 2012 - ora 15:15 la zi.

A fost obligat inculpatul la 5.000 RON despăgubiri materiale şi la 10.000 RON daune morale către partea civilă G.C.

A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile după cum urmează: - către Spitalul Judeţean de Urgenţă "S.P." Focşani la 618,98 RON plus dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la achitarea integrală a debitului;

- către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vrancea la 826,02 RON plus dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

A fost obligat inculpatul la 3228,65 RON despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgenţă "P.D.N.O." laşi.

S-au confiscat beţele din corn folosite la agresiune, puse la dispoziţia organelor de cercetare penală de mama inculpatului, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Vrancea.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

În dimineaţa zilei de 18 noiembrie 2012 victima G.V., ajutat de martorul P.M., a început să cureţe grădina de vegetaţia uscată, iar în jurul orei 13:00 a dat foc la aceasta, cei doi continuându-şi activitatea în grădină.

La rândul său, inculpatul B.C. se afla la locuinţa mamei sale şi a simţit la un moment dat miros de fum. Urmând sursa acestuia a constatat că fumul provine de la focul aprins de vecinul său G.V. Deranjat de acest lucru, fiind şi sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul a ieşit înjurând din curtea casei şi s-a îndreptat spre locuinţa victimei pe stradă, trecând prin dreptul martorilor G.M.C. şi G.I.

Martorul G.I. a observat că inculpatul era foarte nervos şi avea în mână un băţ "ciobănesc", a intrat în curtea casei victimei, apoi în grădină, unde i-a cerut acesteia să stingă focul întrucât riscă să-i dea foc la fânărie.

Victima i-a cerut inculpatului să iasă din grădina sa şi i-a spus că face ce vrea pe proprietatea sa şi el va răspunde dacă se întâmplă ceva.

În faţa acestui refuz inculpatul a plecat acasă, ameninţând că va face apel la pompieri.

La scurt timp inculpatul a ieşit din nou din curtea sa având în mână acelaşi băţ "ciobănesc", cu care s-a îndreptat iarăşi spre locuinţa victimei. De această dată inculpatul a fost oprit din drumul său, în stradă, de martorul G.I., iar la intervenţia sa inculpatul a revenit acasă tot agitat şi înjurând.

După alte 5 minute inculpatul, nervos că vecinul său nu i-a dat ascultare să stingă focul, a luat un alt băţ "ciobănesc" mai gros, cu care a pornit din nou către casa victimei. A pătruns din nou în curte şi apoi în grădină pe o poartă spre care victima şi martorul P.M. stăteau cu spatele.

Inculpatul i-a cerut din nou victimei G.V. să stingă focul, însă acesta i-a spus să plece acasă şi să dea telefon la pompieri dacă aşa vrea.

Fiind din nou refuzat, inculpatul s-a enervat şi a lovit de două ori cu băţul în cap pe victimă, cele două "buşituri" alertându-l pe martorul P.M., aflat în acel moment cu spatele, astfel încât acesta a venit repede spre cei doi, cerându-i inculpatului să nu mai lovească întrucât "a omorât omu"". Aflat încă în stare de surescitare, inculpatul s-a îndreptat şi spre martorul P.M., aplicând o lovitură cu băţul şi în direcţia acestuia, însă lovitura a fost parată de martor cu sapa pe care o avea în mână. După acest moment inculpatul a plecat spre casa sa.

În drum s-a întâlnit din nou cu martorii G.M.C. şi G.I., făcându-le semn acestora să tacă din gură şi spunând că "l-a aranjat pe G.! Şi că "i-a dat un băţ pe spate".

Ulterior victima a fost ajutată de martorii P.M. şi G.I. să se spele de sânge la cişmeaua din curtea casei, iar martorul G.M.C. a apelat serviciile specializate pentru a trimite o ambulanţă să transporte victima la spital.

Dată fiind gravitatea rănilor provocate de loviturile aplicate, victima a fost transportată la Spitalul de Neurochirurgie "N.O." Iaşi unde a fost supus unei intervenţii chirurgicale, însă a decedat la data de 18 noiembrie 2012.

În cauză s-a reţinut intenţia inculpatului în ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii de omor deosebit de grav, întrucât acesta i-a spus martorei F.M.N., atunci când aceasta i-a reproşat loviturile aplicate naşului său, că "a fost un prost, că trebuia să-l omoare" fiindcă victima putea să le dea foc la case astfel cum făcuse focul în grădină.

Ulterior inculpatul a mers şi la martorul C.C., căruia i-a povestit ce a făcut.

Din Raportul de constatare medico-legală nr. 2006 din 24 decembrie 2012, fiind constatate multiple leziuni de violenţă la nivelul capului, respectiv traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie dilacerare cerebrală, hematom intracerebral, hematom şi hemoragie subarahnoidiană, concluziile actului medico-legal fiind că acestea au fost create prin lovire activă cu obiecte contondente.

Totodată, în raport se menţionează că între leziunile cranio-cerebrale şi deces există o legătură directă de cauzalitate.

Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută mai sus a rezultat din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto; declaraţiile inculpatului; declaraţiile martorilor; proces-verbal de recunoaştere obiecte şi planşe foto; raport de constatare medico-legală; raport de expertiză medico-legală psihiatrică; acte medicale; proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare.

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului B.C. de a pătrunde fără drept în curtea victimei G.V. în data de 13 noiembrie 2012 şi de a-l lovi pe acesta în zona capului, cu intenţie, în mod repetat, cu un băţ "ciobănesc" din corn provocându-i multiple leziuni care au condus la decesul victimei în data de 18 noiembrie 2012, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav şi violare de domiciliu prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., motiv pentru care acesta a răspuns penal.

Incidenţa dispoziţiilor art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost atrasă de faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru o infracţiune de omor calificat.

Aceeaşi condamnare la o pedeapsă de 16 ani închisoare aplicată pentru o infracţiune prev. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. prin Sentinţa penală nr. 145 din 03 mai 2000 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin Decizia penală nr. 300 din 22 iunie 2000 a Curţii de Apel Galaţi şi din executarea căreia a fost eliberat condiţionat la data de 22 iunie 2010 cu un rest de pedeapsă de 1.937 zile de închisoare, i-a atras inculpatului starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

S-a constatat că moartea victimei a fost violentă, că aceasta s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie dilacerare cerebrală, hematom intracerebral, hematom şi hemoragie subarahnoidiană; că topografia şi morfologia leziunilor tanatogeneratoare au pledat pentru producerea lor prin lovire activă cu obiecte contondente; că între leziunile cranio-cerebrale şi deces a existat o legătură directă de cauzalitate.

S-a conchis astfel, că inculpatul a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate, rezultat letal care s-a şi produs.

Că este aşa a rezultat şi din declaraţiile martorilor P.M. dată la urmărirea penală şi la instanţă, care a arătat că "inculpatul dorea să se întoarcă să lovească din nou victima", că victima era plină de sânge şi avea o lovitură la cap, era chiar o gaură deasupra tâmplei, că iniţial când inculpatul a pătruns în grădina victimei "era băut, avea o privire tulbure, avea în mână un ciomag de oi".

De asemenea, intenţia de a suprima victima a rezultat şi din faptul că inculpatul a lovit victima din spate, aşa cum rezultă din declaraţia martorei F.M.N. dată la instanţă.

Cu declaraţia acestei martore, precum şi cu declaraţia martorului G.M.C. s-a dovedit şi infracţiunea de violare de domiciliu, inculpatul pătrunzând de două ori în curtea victimei.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului B.C. s-a avut în vedere gradul de pericol concret al faptei, persoana inculpatului şi poziţia sa procesuală.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul B.C.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a apreciat că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei, care a fost apreciată ca fiind prea mică raportat la persoana inculpatului recidivist, care a mai săvârşit anterior o infracţiune de omor. S-a solicitat aplicarea unei pedepse la maximul special prevăzut de lege şi aplicarea unui spor de pedeapsă ca urmare a concursului de infracţiuni.

S-a mai criticat neaplicare pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicate prin Sentinţa penală nr. 145/2000 a Tribunalului Vrancea.

Inculpatul B.C. a apreciat hotărârea instanţei de fond ca fiind nelegală deoarece nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor, victima decedând ca urmare a tratamentului medical neadecvat şi nu loviturilor aplicate.

Prin Decizia penală nr. 251/A din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, a fost desfiinţată în parte Sentinţa penală nr. 141/2013 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare:

S-a dispus ca inculpatul B.C. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă din pedeapsă perioada arestării preventive începând de la 14 noiembrie 2012 la zi. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.C.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. apelantul inculpat a fost obligat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 RON s-a dispus va fi avansat din fondurile Ministerul Justiţiei către Baroul Galaţi.

Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că în mod judicios instanţa de fond, având în vedere probele administrate în cauză, a constatat săvârşirea faptei cu vinovăţie de către inculpat şi a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.

S-a arătat că vinovăţia inculpatului rezultă din următoarele probe:

Declaraţia martorului ocular P.M., care precizează următoarele: Inculpatul i-a cerut din nou victimei G.V. să stingă focul, însă acesta i-a spus să plece acasă şi să dea telefon la pompieri dacă aşa vrea.

Această declaraţie din care rezultă că inculpatul a lovit victima cu băţul în cap de două ori se coroborează cu concluziile expertizei medico -legale.

Din Raportul de constatare medico-legală nr. 2006 din 24 decembrie 2012, sunt constatate multiple leziuni de violenţă la nivelul capului, respectiv traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie dilacerare cerebrală, hematom intracerebral, hematom şi hemoragie subarahnoidiană, concluziile actului medico-legal fiindcă acestea au fost create prin lovire activă cu obiecte contondente.

Totodată, în raport se menţionează că între leziunile cranio-cerebrale şi deces a existat o legătură directă de cauzalitate.

Raportat la aceste două probe a rezultat cu claritate că inculpatul B.C. a pătruns fără permisiune în curtea victimei G.V. şi în urma unui conflict spontan a aplicat acestuia cu un corp contondent două lovituri de mare intensitate în zona capului.

Pe cale de consecinţă, în mod judicios, instanţa de fond, a reţinut că inculpatul B.C. se face vinovat atât de săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, cât şi de infracţiunea de omor deosebit de grav, urmând a respinge apelul inculpatului, care apreciază că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii.

De asemenea instanţa de fond a avut în vedere la individualizarea pedepselor şi gravitatea faptei săvârşite de inculpat, care a dus la decesul unei persoane, dar şi modalitatea concretă de săvârşire pe fondul unui conflict spontan şi a unei stări de nervozitate a inculpatului.

În raport de aceste elemente corespunzătoare criteriilor prev. de art. 72 C. pen., Curtea a apreciat că pedeapsa de 18 ani închisoare, în regim de detenţie, este suficientă pentru asigurarea scopului preventiv, educativ al pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

În ceea ce priveşte neaplicarea sporului de pedeapsă; Curtea a apreciat că în condiţiile în care aplicarea sporului este facultativă, în mod corect instanţa de fond, a ales varianta aplicării pedepsei cele mai grele, care să fie şi pedeapsa rezultantă de executat, aceasta fiind suficientă pentru reeducarea inculpatului.

În concluzie, Curtea a apreciat că nu se impune majorarea pedepsei şi nici aplicarea unui spor, cuantumul sancţiunii rezultante de 18 ani închisoare, în regim de detenţie, asigurând pe deplin scopul sancţiunii penale.

Totuşi, verificând hotărârea apelată s-a constatat că în mod greşit instanţa de fond, în condiţiile în care prin Sentinţa penală nr. 145/2000 pronunţată de Tribunalul Vrancea, inculpatului B.C. i s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală de 16 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani, nu s-a pronunţat asupra acestei măsuri în condiţiile în care a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat din această sentinţă de 1.937 zile închisoare.

În concret, instanţa de fond, trebuia să revoce restul de pedeapsă rămas neexecutat şi în urma contopirii cu pedeapsa rezultantă, aplicată pentru faptele deduse judecăţii, trebuia să dispună şi contopirea pedepselor complementare, respectiv: pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată prin sentinţa penală apelată, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, şi să dispună ca inculpatul B.C. să execute pe lângă pedeapsa principală rezultantă şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cea mai grea, respectiv aceea de 5 ani.

Împotriva acestei decizii, inculpatul B.C. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, solicitând, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi în rejudecare, achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina sa întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor nici sub aspectul laturii obiective şi nici sub aspectul laturii subiective; în subsidiar prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. s-a solicitat o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Examinând recursul declarat de inculpatul B.C. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la 17 octombrie 2013 deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, şi înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la 13 noiembrie 2013, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., în redactarea dată prin sus arătata lege.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17² alin. (1) art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Critica inculpatului vizând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nu poate fi subsumat (circumscris) cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit cu care casarea poate interveni, "când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334 - 337", deoarece, în realitate, se tinde la o reapreciere a stării de fapt - aspect de netemeinicie, iar nu de nelegalitate şi nu poate fi luată în discuţie din moment ce pct. 18 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. a fost abrogat, încât examinarea, de către instanţa de recurs, a stării de fapt reţinută prin decizia instanţei de apel nu mai este posibilă.

Critica vizând reindividualizarea pedepsei, nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., potrivit cu care "este supusă casării hotărârea care este contrară legii sau prin care s-a făcut o greşită aplicare a legii", neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, text de lege care, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost, de asemenea, modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.

Urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal şi de procedură penală), instanţa este datoare să verifice dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care "în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".

Întrucât inculpatul a fost condamnat şi pentru infracţiunea de violare de domiciliu, Înalta Curte a făcut demersurile necesare, în sensul că părţii civile G.C. i-au fost aduse la cunoştinţă prevederile art. 224 alin. (3) C. pen., care ar fi permis, dacă partea civilă şi-ar fi retras plângerea pentru această infracţiune, încetarea procesului penal în baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., ceea ce însă nu s-a întâmplat.

Înalta Curte constată că, în speţa de faţă, dispoziţiile legii penale vechi sunt favorabile inculpatului pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

După cum se poate observa, inculpatul a fost condamnat la:

- 18 ani închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În consecinţă, a fost revocată liberarea condiţionată pentru restul neexecutat de 1.937 zile din pedeapsa de 16 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 145 din 03 mai 2000, pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 139/91/2000, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunându-se ca inculpatul B.C. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în M. Of. al României nr. 372 din 20 mai 2014 dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Cu alte cuvinte, determinarea legii penale mai favorabile vizează aplicarea legii mai blânde şi nu a dispoziţiilor mai blânde dintr-o lege, neputându-se combina prevederi din legea veche cu prevederi din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, adică în pofida prevederilor art. 61 din Constituţie, s-ar permite judecătorului să legifereze, iar nu să se mărginească la aplicarea legii.

În noul C. pen. infracţiunile săvârşite de inculpat au corespondent în art. 189 alin. (1) lit. e) C. pen. (infracţiune sancţionată tot cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoarea de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi) şi art. 224 alin. (2) C. pen. (infracţiune sancţionată mai uşor, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, în loc de închisoare de la 3 la 10 ani).

Aşadar, inculpatul B.C. a săvârşit un concurs real de infracţiuni, mai înainte ca durata pedepsei din a cărei executare fusese liberat condiţionat să se fi împlinit şi în stare de recidivă (postcondamnatorie, potrivit distincţiei ce se făcea în C. pen. din 1969).

În fiecare din aceste ipoteze, C. pen. din 1969 prevedea cumulul juridic al pedepselor, cu posibilitatea, fie a sporirii pedepsei celei mai grele până la maximul ei special şi a aplicării unui spor de pedeapsă (art. 34 alin. (1) lit. a), art. 39 alin. (1)), fie doar a aplicării unui spor de pedeapsă (art. 61 alin. (1)).

Noul C. pen. stabileşte, pentru fiecare din cele trei ipoteze, un tratament sancţionator cu mult mai sever, caracterizat, în cazul concursului de infracţiuni prin obligativitatea adăugării sporului de pedeapsă (şi încă de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite ), art. 39 alin. (1) lit. b), respectiv, prin cumul aritmetic al pedepselor aplicate, în cazul recidivei (art. 43 alin. (2)) şi al revocării liberării condiţionate (art. 104 alin. (2) cu referire la art. 101).

Pentru aceste considerente Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 251/A din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen, recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 251/A din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 la 28 mai 2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2014.

Procesat de AM

← ICCJ. Decizia nr. 1810/2014. Penal. Vătămarea corporală...		ICCJ. Decizia nr. 1814/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1/2014. Penal