ICCJ. Decizia nr. 181/2014. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 181/2014
Dosar nr. 4422/2/2013
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 316/F din 18 iulie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Camera de Consiliu, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a recunoscut sentinţa penală nr. 178 din 26 mai 2011 a Tribunalului Verbania, definitivă prin sentinţa penală nr. 793 din 12 iulie 2010 a Tribunalului Ancona şi a sentinţei penale din 11 februarie 2011 a Curţii de Apel Ancona, definitivă la 24 februarie 2012 privind condamnarea numitului L.V. (fost Z.), pentru comiterea infracţiunilor de furt, tâlhărie şi ultraj, infracţiuni ce îşi găsesc corespondenţa în legislaţia penală romană în art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen.; art. 211 alin. (1), alin. (2)1 C. pen. şi art. 239 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 ani, 6 luni închisoare şi 1.200 euro amendă astfel cum rezultă după contopirea pedepselor aplicate prin Ordonanţa nr. 206/12 S.I.E.P. din 21 august 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ancona.
A luat act de acordul persoanei transferabile de a executa restul de pedeapsă într-un penitenciar din România.
A dispus transferarea persoanei L.V. (fost Z.) într-un penitenciar din România pentru continuarea executării restului de pedeapsă începute la 10 iunie 2010, cu aplicarea dispoziţiilor art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
A computat perioada executată de la 10 iunie 2010 la zi.
Instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 21 iunie 2013 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti,- secţia a II-a penală, sesizarea formulată în art. 162 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 rep. de Procurorul general al Parchetului de lângă această instanţă, vizând recunoaşterea unor sentinţe penale pronunţate de instanţele italiene împotriva cetăţeanului român L.V. (fost Z.), în procedura soluţionării cererii de transferare a celui în cauză într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei.
Instanţa a dispus citarea condamnatului, prin intermediul Ministerului Justiţiei şi i-a desemnat avocat din oficiu, care a fost prezent la dezbateri, punând concluzii de admitere a sesizării. .
A fost ataşat Dosarul nr. 1128/11-5/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în care s-a emis Rezoluţia Procurorului general din 18 iunie 2013.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea de apel a reţinut că, la data de 14 mai 2013, Ministerul Român al Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, a trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, potrivit prevederilor Legii nr. 302/2004 rep., solicitarea Ministerului Justiţiei al Republicii Italiene vizând transferarea condamnatul .V. (fost Z.), deţinut în Penitenciarul Cassino, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată de instanţele italiene.
Cererea a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, inclusiv declaraţia celui în cauză, de consimţământ la transfer.
În urma verificărilor efectuate, a rezultat că L.V. (fost Z.), din com. Colbuc, judeţul Bistriţa - Năsăud, este cetăţean român.
S-a constatat astfel că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenţia de la Strasbourg 1983 şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004, rep.
Curtea a mai reţinut, în privinţa situaţiei juridice a celui în cauză, că acesta:
- prin sentinţa penală nr. 178 din 26 mai 2011, pronunţată de judecătorul pentru cercetări preliminare de la Tribunalul Verbania, rămasă definitivă la 23 iunie 2011, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi 400 euro amendă pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 110, 624, 625 pct. 2, 5 C. pen. italian, întrucât la 04 februarie 2010, împreună cu alte persoane, noaptea, prin efracţie, a pătruns în birourile unei societăţi, de unde a sustras un memory stick şi un IPod.
- prin sentinţa penală nr. 793 din 12 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Ancona, menţinută prin sentinţa din 11 februarie 2011 a Curţii din Ancona, a fost condamnat la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 800 euro amendă pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 81, 110, 628, 582 şi 585 C. pen. italian, constând în aceea că la data de 10 iunie 2010, împreună cu altă persoană, a pătruns prin spargerea uşii de la intrare în Centrul Sportiv Eschilo Conero din Ancona, de unde a sustras o sumă de bani, apoi a folosit violenţe faţă de agenţii de poliţie pentru a păstra suma furată şi a fugit de la locul faptei;
- prin Ordonanţa nr. 206 S.I.E.P. din 21 august 2012 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Ancona s-au contopit pedepsele concurente şi s-a dispus să fie executată pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 1200 euro amendă, luându-se şi măsura expulzării de pe teritoriul Republicii Italiene.
Curtea de apel a constatat astfel îndeplinită şi cerinţa prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană (Strasbourg, 1983) şi de art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Referitor la situaţia executării pedepsei închisorii, a avut în vedere că aceasta expiră la data de 12 decembrie 2015, astfel încât sunt incidente prevederile art. 3 lit. c) din Convenţie şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În privinţa cerinţei dublei incriminări (art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţie), instanţa a avut în vedere că faptele reţinute în sarcina condamnatului L.V. (fost Z.), au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de: furt calificat (art. 208 alin. 1-209 alin. (1) lit. a), i) C. pen.), pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani, tâlhărie (art. 211 alin. (1), alin. (2)1 C. pen.), sancţionată cu închisoarea de la 7 la 20 de ani şi ultraj (art. 239 alin. (2) C. pen.), pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
A mai rezultat din dosarul cauzei că statul italian, prin declaraţia dată, folosindu-se de dreptul acordat de art. 3 parag. 3 din Convenţia de la Strasbourg, a exclus procedura conversiei condamnării, prevăzută de art. 159 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3959 pct. 172 C. proc. pen. solicitând, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecând, admiterea cererii formulate, transferarea condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei unice de 6 ani închisoare şi 1.200 euro amendă.
Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public, de apărătorul intimatei persoană transferabilă au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Examinând actele de executare emise împotriva condamnatului persoană transferabilă L. (fost Z.) V. rezultă că acesta a fost condamnat astfel
- prin sentinţa penală nr. 178 din 26 mai 2011, pronunţată de judecătorul pentru cercetări preliminare de la Tribunalul Verbania, rămasă definitivă la data de 23 iunie 2011, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi 400 euro amendă pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 110, 624, 625 pct. 2, 5 C. pen. italian (comise la data de 04 februarie 2010), pedeapsă suspendată- beneficiu revocat prin ordonanţa din data de 04 mai 2012 de Tribunalul Ancona.
- prin sentinţa penală nr. 793/2010 din data de 2 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Ancona, menţinută prin sentinţa din data de 11 februarie 2011 a Curţii din Ancona, a fost condamnat la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 800 euro amendă pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 81, 110, 628, 582 şi 585 C. pen. italian (comise la data de 10 iunie 2010).
- prin măsura de executare a pedepselor concurente S.I.E.P. din data de 21 august 2012 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Ancona s-a stabilit în sarcina inculpatului, pedeapsa unică totală de 6 ani închisoare şi 1200 euro amendă şi că această pedeapsă a început a fi executată la data de 10 iunie 2010 şi că va înceta la data de 12 decembrie 2015, ţinând cont de cele 180 zile eliberare anticipată acordate prin Ordonanţa din data de 17 iulie 2012 a magistratului cu atribuţii de supraveghere din Frosinone.
Potrivit dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată - privind obiectul transferării persoanelor condamnate, o persoană condamnată definitiv pe teritoriul României poate fi transferată pe teritoriul statului al cărui resortisant este în vederea executării pedepsei, iar în alin. (3) al aceluiaşi articol este folosită sintagma (pentru a fi transferată în vederea executării pedepsei).
Deoarece textul de lege nu precizează expres că transferul persoanelor condamnate se dispune cu privire la pedeapsa rămasă de executat se apreciază că instanţă de fond era obligată să recunoască şi să dispună transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei finale de 6 ani şi 1.200 euro amendă, aşa cum a fost ea stabilită de către autoritatea judiciară străină prin Ordonanţa nr. 206/2012 S.I.E.P. din data de 21 august 2012 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Ancona şi nu restul rămas de executat de 4 ani şi 6 luni.
De asemenea, în mod greşit s-a constatat prin hotărârea atacată că pedeapsa expiră la data de 12 decembrie 2015, întrucât autorităţile italiene au avut în vedere cele 180 zile de liberare anticipată, ce nu pot avea efect în ceea ce priveşte pedeapsa ce se execută conform legii penale române.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 316/F din 18 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a Ii-a Penală.
Va casa, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând:
Va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti:
Va recunoaşte sentinţa penală nr. 178 din 26 mai 2011 a Tribunalului Verbania, definitivă la 23 iunie 2011, prin care persona transferabilă L. (fost Z.) V. a fost condamnată la 1 an şi 6 luni închisoare şi 400 euro amendă;
Va recunoaşte sentinţa penală nr. 739/10 din 12 iulie 2010 a Tribunalului Ancona, menţinută prin Decizia nr. 240 din 11 februarie 2011 a Curţii de Apel Ancona, definitivă la 24 februarie 2011 prin care L. (fost Z.) V. a fost condamnat la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 800 euro amendă;
Va dispune transferarea condamnatului L. (fost Z.) V. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei unice de 6 ani închisoare şi 1.200 euro amendă, astfel cum a fost stabilită prin Măsura de executare a pedepselor concurente aplicate prin Ordonanţa nr. 206 S.I.E.P. din data de 21 august 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ancona.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană-transferabilă, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 316/F din 18 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe condamnatul persoană transferabilă L. (fost Z.) V., casează, în parte, sentinţa penală şi, rejudecând:
Admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti:
Recunoaşte sentinţa penală nr. 178 din 26 mai 2011 a Tribunalului Verbania, definitivă la 23 iunie 2011, prin care persona transferabilă L. (fost Z.) V. a fost condamnată la 1 an şi 6 luni închisoare şi 400 euro amendă;
Recunoaşte sentinţa penală nr. 739 din 12 iulie 2010 a Tribunalului Ancona, menţinută prin Decizia nr. 240 din 11 februarie 2011 a Curţii de Apel Ancona, definitivă la 24 februarie 2011prin care L. (fost Z.) V. a fost condamnat la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 800 euro amendă;
Dispune transferarea condamnatului L. (fost Z.) V. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei unice de 6 ani închisoare şi 1.200 euro amendă, astfel cum a fost stabilită prin măsura de executare a pedepselor concurente aplicate prin Ordonanţa nr. 206 S.I.E.P. din 21 august 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ancona.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 182/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 273/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
