ICCJ. Decizia nr. 1850/2014. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1850/2014
Dosar nr. 2315/88/2013
Şedinţa publică din 29 mai 2014
Deliberând asupra recursului declarat de revizuentul I.N. împotriva deciziei penale nr. 158/P din 17 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 7/C.E. din data de 01 octombrie 2013, pronunţată în dosarul penal nr. 2315/88/2013, Tribunalul Tulcea a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul I.N., în prezent în Penitenciarul Bucureşti - Jilava, ca inadmisibilă.
Pentru pronunţarea hotărârii, instanţa a constatat următoarele:
Revizuientul I.N. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 208 din 24 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 1893/2005, sentinţă ce a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1171 din 24 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
I.N. solicită schimbarea încadrării juridice din faptele deduse judecăţii în art. 259 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, art. 264, 294 şi art. 260 C. pen. anterior, învederând că se consideră nevinovat de toate faptele reţinute în sarcina sa.
Din interpretarea prevederilor art. 393 şi 394 C. proc. pen. anterior, a rezultat că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care pot fi înlăturate erorile judiciare datorate necunoaşterii - de către instanţa care a pronunţat hotărârea judecătorească definitivă - a unor anumite împrejurări. Revizuientul nu a indicat care ar fi faptele sau împrejurările necunoscute de instanţă la momentul pronunţării hotărârii de condamnare, nu a făcut dovada săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă de către vreun martor sau orice altă probă care să conducă instanţa la admiterea în principiu a cererii.
Prin urmare, revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive poate fi admisă numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, printre care nu se regăsesc şi motivele invocate de condamnatul I.N., astfel că cererea a fost respinsă, ca inadmisibilă.
Il. Împotriva hotărârii, în termenul legal, revizuientul a declarat apel deoarece sunt întrunite cerinţele art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. anterior, nu au fost audiaţi anumiţi martori care ar fi ajutat la dezlegarea pricinii, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. anterior, martorii audiaţi în cauză, respectiv S.E.C., S.E.L., H.V., R.M., D.I. şi I.I. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 260 C. pen. anterior.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, prin prisma criticilor formulate, Curtea a constatat următoarele:
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. anterior, revizuirea poate fi cerută când „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă” sau atunci când la soluţionarea cauzei „un martor a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere”.
De la data condamnării, Curtea a constatat că nu au apărut fapte sau: împrejurări care să creeze dubii asupra probelor acuzării, nefiind incident cazul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. anterior.
Cum acuzaţia de „mărturie mincinoasă” adusă martorilor nu s-a confirmat, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite nici cerinţele cazului de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. anterior.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, negăsind nici vreunul dintre celelalte cazuri de revizuire, dar nici vreun caz de nulitate a hotărârii atacate, apelul a fost apreciat ca nefondat şi, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, a fost respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, apelantul a fost obligat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 189 C. proc. pen. anterior, a Protocolului încheiat la 26 noiembrie 2008 între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, onorariul în cuantum de 200 RON pentru avocat C.M.T.O. care a asigurat asistenţa juridică din oficiu s-a plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.
III. Împotriva deciziei penale nr. 158/P din 17 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a declarat recurs, în termenul legal, revizuentul I.N.
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 255/2013, conform cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
C. proc. pen. anterior al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, situaţie în care decizia recurată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, se constată că revizuentul l.N. nu a depus motive de recurs în termenul legal, situaţie în care se vor analiza incidenţa cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior.
Înalta Curte, analizând dosarul cauzei, constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, instanţa de prim control judiciar constatând în mod legal că nu există motive care să poată fi valorificate în revizuire.
Criticile formulate în susţinerea recursului cu privire la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către martorii audiaţi în cauză nu se circumscriu cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, doar prin prisma acestor cazuri de casare revizuentul putând critica hotărârea instanţei de prim control judiciar.
Faţă de aceste considerente, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul I.N. împotriva deciziei penale nr. 158/P din 17 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul I.N. împotriva deciziei penale nr. 158/P din 17 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând tfnhrarml apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 194/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1846/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
