ICCJ. Decizia nr. 1861/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1861/2014

Dosar nr. 48654/3/2012

Şedinţa publică din data de 30 mai 2014

Asupra recursului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 374 din 30 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., rap. la art. 320¹ pct. 7 C. proc. pen. a fost condamnată inculpata G.M.O.A., cetăţean român, căsătorită, fără copii, studii medii, la pedeapsa de 6 ani şi 10 luni închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile disp. art. 65 C. pen.

I-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatei şi s-a constatat că aceasta este arestată în alta cauza.

În temeiul disp. art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedeapsa de 5 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 254 din 30 aprilie 2012, Dosar nr. 70893/3/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2784 din 19 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu pedeapsa de 6 ani şi 10 luni închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. aplicată prin prezenta, faptele fiind concurente, în final urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 10 luni închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada reţinerii de la 24 februarie 2011 şi a reţinerii şi arestării preventive de la 13 iulie 2011 la zi.

Au fost admise acţiunile civile formulate de părţile civile.

În temeiul disp. art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ. a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabila civilmente SC B.W.H. SRL la plata către părţile civile SC C.N.T.A.T. SA a sumei de 45.557 lei despăgubiri civile; către partea civilă B.L. a sumei de 5938 lei.

A fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.T. SRL, în temeiul disp. art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ. la plata către părţile civile R.O.I. a sumei de 850 euro despăgubiri civile; G.V. a sumei de 1256 euro despăgubiri civile; T.V.G. a sumei de 2806 lei despăgubiri civile; N.N. a sumei de 3087 lei despăgubiri civile; Z.I. a sumei de 600 euro; P.P. a sumei de 12.707 lei despăgubiri civile; N.V. a sumei de 800 dolari SUA şi 250 euro; A.R. a sumei de 970 dolari SUA despăgubiri civile; L.N. a sumei de 628 euro despăgubiri civile; I.S. a sumei de 3651,7 RON despăgubiri civile; R.A. a sumei de 3.317 RON despăgubiri civile; B.G.E. a sumei de 2862 RON despăgubiri civile; R.C. a sumei de 9923,7 RON; M.M. a sumei de 1552 lei despăgubiri civile; O.I.N. a sumei de 1548 euro despăgubiri civile; C.R.A. a sumei de 4039 lei despăgubiri civile; C.A.I. a sumei de 9430 lei despăgubiri civile; S.P. a sumei de 628 euro; V.E. a sumei de 1370 lei despăgubiri civile; D.D.L. a sumei de 790 euro despăgubiri civile; H.F.M.- administrator al SC T.T.I. SA a sumei de 5.643 lei despăgubiri civile.

A fost obligată inculpata, în temeiul disp. art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., la despăgubiri civile către partea civilă SC A.N. SA Bucureşti în cuantum de 79.950,74 lei şi către partea civilă D.S. în cuantum de 9504 lei.

În temeiul disp. art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea sumelor de 7.196 euro, 5.570 euro, 1.054 euro, 6.374 euro ce au fost însuşite de inculpată de la părţile vătămate B.D.G., E.L.N., D.A.L. şi C.V., nefiind restituite acestora pentru că nu s-au constituit părţi civile şi ca atare, nu servesc la despăgubirea lor. Ca atare, s-a luat act că aceste părţi vătămate B.D.G., E.L.N., D.A.L. şi C.V. nu s-au constituit părţi civile.

În temeiul disp. art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a fost obligată inculpata în solidar cu părţile responsabil civilmente SC "B.W.H." SRL, SC "B.T." SRL la plata sumei de 6.000 lei cheltuieli judiciare statului, în contul deschis la Trezoreria Sector 4 Bucureşti, beneficiar Tribunalul Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 5753/P/2011 din 12 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost trimisă în judecată, arestată în alta cauză, inculpata G.M.O.A., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut în rechizitoriu ca în perioada iunie 2009 - iulie 2011, în calitate de administrator al mai multor societăţi comerciale având ca obiect prestări servicii în domeniul turismului, între acestea numărându-se SC "G.T.I." SRL, SC "B.W.H." SRL, SC "B.T." SRL, a indus în eroare mai multe persoane fizice şi juridice pe care le-a determinat să încheie contracte având ca obiect pachete turistice (bilete de avion, cazare hotel) de la care a încasat contravaloarea serviciilor fără a mai achiziţiona de la furnizor aceste servicii. Scopul a fost acela de a obţine pentru sine un folos material injust, producând prejudicii în cauza, în valoare totala de 221.239,74 lei, 8200 euro, 1770 DOLARI S.U.A. (aproximativ 262.694,74 lei).

I. Fapta de înşelăciune comisa în dauna SC "A.N." Bucureşti SA:

La data de 25 martie 2008, inculpata G.M.A.O., în calitate de reprezentant al SC C.T.T. SRL, a încheiat cu partea vătămată SC A.N. SA un contract de servicii turism, valabil pe o perioadă de 2 ani de la data semnării, agenţia de turism obligându-se să pună la dispoziţia beneficiarului bilete de odihnă şi tratament pentru salariaţii părţii vătămate, plata urmând a fi făcută fie 50% în numerar de către salariatul beneficiar al concediului, în momentul eliberării biletelor şi 50% de către SC A.N. SA, fie integral de către salariat, în momentul eliberării biletelor, dacă unitatea hotelieră era calificată cu mai mult de trei stele.

Pe parcursul anului 2008, între părţi nu au fost înregistrate incidente, iar la data de 23 februarie 2009, SC A.N. Bucureşti a primit o comunicare potrivit căreia S.C. C.T.T. SRL a fuzionat cu SC G.I. SRL, devenită ulterior SC G.T.I. SRL, cu precizarea că toate contractele încheiate anterior rămân în vigoare.

Semnatarul contractului încheiat între SC C.T.T. SRL şi SC A.N. Bucureşti SA a fost soţul inculpatei G.M.O.A., respectiv martorul G.M.M.Ş.

Cu toate că acesta din urmă a încheiat contractul de mai sus, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor, toată activitatea infracţională a fost desfăşurată de inculpata G.M.O.A., care s-a ocupat în fapt de întreaga activitate a societăţii comerciale implicate în păgubirea părţilor civile.

Astfel, după încasarea unui avans în valoare de 79.950,74 lei, pentru care a emis facturi şi chitanţe, anexate în fotocopie la dosarul cauzei, a purtat corespondenţă electronică cu membrii familiilor care urmau a pleca în concediu, întărindu-le acestora convingerea că faptele prezentate sunt reale şi, totodată, a remis acestora vouchere de călătorie, confirmând astfel rezervările efectuate la prestatorii de servicii, inculpata a comunicat reprezentanţilor SC A.N. Bucureşti că nu mai poate onora contractul încheiat, întrucât o angajată a sa a sustras o sumă mare de bani din contabilitatea firmei, astfel încât plăţile către unităţile de cazare nu au mai fost realizate.

În acest mod un număr de 28 de grupuri de persoane, salariaţi ai SC A.N. Bucureşti şi membrii ai familiilor acestora, au constatat că se află în situaţia de a nu-şi putea efectua concediile, deşi achitaseră parţial sau integral contravaloarea pachetului de turism, situaţie în care reprezentanţii angajatorului au încheiat contracte de prestări servicii cu alte agenţii de turism şi au achitat acestora sumele plătite deja către SC G.T.I. SRL, salariaţii în cauză putând astfel să îşi petreacă timpul liber în condiţiile şi locaţiile stabilite anterior.

În cauză a fost audiat în calitate de martor numitul V.T., reprezentant al S.C. A.N. Bucureşti S.A., angajat în funcţia de economist, depoziţie din care rezultă că, în anul 2009, în momentul în care s-a împlinit termenul pentru derularea contractelor de turism, respectiv efectuarea concediilor (serviciile de turism fiind achitate integral) învinuita G.M.O.A. a informat S.C. A.N. Bucureşti S.A. că nu a făcut plata către companiile de zbor şi hotelurile unde se făcuse rezervarea, prin urmare nu se pot efectua concediile în locaţiile stabilite. Motivarea învinuitei a fost aceea că o angajată a agenţiei a furat o sumă de bani.

În aceste condiţii, S.C. A.N. Bucureşti S.A. a achiziţionat, de la o altă agenţie de turism, pachetele turistice necesare efectuării concediilor, constatând că SC G.T.I. SRL i-a produs un prejudiciu în valoare de 79.950,74 lei, reprezentând contravaloarea pachetelor de servicii plătite şi neonorate, sumă cu care partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal.

Reprezentanţii SC A.N. SA au încercat soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului creat, au reuşit obţinerea doar de promisiuni din partea învinuitei G.M.O.A., concretizate în încheierea unei tranzacţii notariale, în data de 03 noiembrie 2009, prin care SC G.T.I. SRL se obliga să achite, în două tranşe, suma datorată printr-o linie de credit ce urma să o deschidă la o unitate bancară, angajament, de asemenea, neonorat.

Şi acest fapt este reclamat de reprezentanţii S.C. A.N. Bucureşti S.A ca fiind un element material al infracţiunii continuate de înşelăciune, constând, de această dată, în menţinerea în eroare pe parcursul derulării contractului în litigiu, întrucât învinuita, în calitate de reprezentant al SC G.T.I. SRL, a garantat achitarea datoriilor cu o linie de credit pe care urma să o obţină de la o unitate bancară, deşi, susţin reprezentanţii părţii vătămate, obţinerea unui asemenea împrumut nu era posibil, aspect aflat ulterior.

Probele administrate în cauză nu susţin însă săvârşirea unui nou act material al infracţiunii de înşelăciune, în dauna S.C. A.N. Bucureşti S.A - în forma menţinerii în eroare - întrucât paguba în patrimoniul reclamantei se produsese deja, încercarea inculpatei, chiar şi nerealistă, de a repara prejudiciul produs fiind o circumstanţă ulterioară comiterii faptei, care poate fi apreciată în defavoarea acesteia, considerând că a avut o atitudine nesinceră şi de dezinteres în raport cu repararea pagubei.

Martorul V.T. a subliniat că, în fapt, de derularea contractelor de turism s-a ocupat numai inculpata G.M.O.A., chiar dacă în documente apărea şi numele soţului acesteia, G.M.M.Ş.

În acelaşi sens, au fost avute în vedere şi declaraţiile martorului G.M.M.Ş., potrivit cărora a înfiinţat S.C. C.T.T. SRL împreună cu soţia sa, inculpata G.M.O.A., în anul 2003, deţinând fiecare 50% din părţile sociale. încă de la înfiinţare, martorul G.M.M.Ş. nu s-a ocupat de activităţile comerciale ale societăţii şi nu a desfăşurat activităţi de administrare, cu excepţia unor mici activităţi inerente, cum ar fi angajarea unui conducător auto, în timp ce soţia sa, învinuita G.M.O.A., se ocupa de activitatea de turism şi de tot ceea ce presupunea administrarea persoanei juridice.

În anul 2008, în calitatea sa de director general al S.C. C.T.T. SRL, martorul a încheiat cu SC A.N. Bucureşti SA un contract de prestări servicii de turism, contract negociat anterior de învinuită.

Martorul cunoaşte faptul că S.C. C.T.T. SRL a fuzionat cu, SC G.I. SRL, devenită ulterior SC G.T.I. SRL, precum şi aceea că, mai departe, învinuita s-a ocupat de administrarea acestor agenţii de turism.

II. Fapta de înşelăciune comisă în dauna SC C.N.T.A.T. SA:

La data de 03 februarie 2012, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a fost înregistrată plângerea formulată de SC C.N.T.A.T. SA împotriva reprezentanţilor SC B.W.H. SRL, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii, faptă prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi 3 C. pen.

Plângerea a fost conexată cauzei penale cu nr. 5753/P/a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, iar cercetările au fost continuate de către ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia de Investigare a Fraudelor, fiind identificată inculpata G.M.O.A., în calitate de reprezentant al S.C. B.W.H. SRL.

Organele de cercetare penală au stabilit că, în perioada 24 septembrie -29 octombrie 2010, inculpata G.M.O.A., în calitatea menţionată anterior, a emis mai multe ordine de plată electronice false, pe care le-a transmis Companiei T., cu scopul de a face dovada că au fost efectuate plăţile pentru documentele de transport emise de compania de zbor.

Deşi ordinele de plată au fost trimise de către inculpata G.M.O.A. în format electronic, acestea îndeplineau din punct de vedere formal toate condiţiile plăţii, mai mult decât atât, această procedură era agreată şi de furnizorul de bilete S.C. C.N.T.A.T. S.A., în relaţiile contractuale cu toţi clienţii, inclusiv cu S.C. B.W.H. SRL.

Ordine de plată întocmite de inculpata G.M.O.A., cuprindeau în mod expres sumele de bani facturate de compania de zbor, constituind un element de inducere în eroare a Companiei T., determinând-o în acest fel să emită în continuare bilete de avion pentru clientul S.C. B.W.H. SRL.

În cauză a fost audiată martora L.R.D., supervisor în cadrul Companiei T. - Agenţia Splai, care declară că, în luna septembrie 2010, a fost solicitată de agenţia de turism E.S., să furnizeze un număr de peste 30 de bilete de avion pe ruta Bucureşti - Amsterdam, la solicitarea SC B.W.H. SRL, E.S. a cerut lămuriri Companiei T., respectiv dacă S.C. B.W.H. SRL, deşi nu era membră I.A.T.A., se poate adresa direct companiei de zbor, pentru achiziţia biletelor de avion.

Răspunsul părţii vătămate a fost afirmativ, deoarece procedura de lucru permitea acest mod de colaborare, situaţie în care, în perioada 24 septembrie - 29 octombrie 2010, în numele companiei pe care o reprezenta, inculpata G.M.O.A. a solicitat mai multe tichete de zbor, pentru diferiţi pasageri şi destinaţii, pentru care T. a emis facturi fiscale.

Procedura de lucru a Companiei T. prevedea că nu se putea elibera o factură fiscală unui client, dacă aceasta nu era achitată.

Pentru inducerea în eroare a operatorului de zbor, inculpata G.M.O.A. a trimis de fiecare dată, informat electronic, confirmarea de plată interbancară, prin care făcea dovada că a achitat respectiva factură, fapt ce genera emiterea tichetelor de zbor pentru pasagerii solicitaţi. Ordinele de plată electronice cuprindeau ştampila şi semnătura reprezentantului agenţiei de turism, în speţă inculpata G.M.O.A.

Cu toate acestea, comunicările electronice nu corespundeau adevărului, fiind concepute de inculpata numai pentru realizarea acţiunii de inducere în eroare a părţii vătămate.

Acest mod de lucru a durat aproximativ o lună, mai exact până în momentul în care Serviciul Financiar al T. a constatat că acele ordine de plată erau fictive, în realitate plata biletelor de avion neefectuându-se. Acest fapt a generat încetarea relaţiilor contractuale cu S.C. B.W.H. SRL.

Verificându-se extrasele conturilor deschise de Compania T. la B.R.D. - şi I.N.G., aferente lunilor septembrie şi octombrie 2010, s-a constatat că ordine de plată emise de S.C. B.W.H. SRL, având ca beneficiar compania de zbor, nu au fost încasate în conturile beneficiarului.

Părţile au încercat soluţionarea, pe cale amiabilă, a laturii civile, situaţie în care au purtat negocieri finalizate cu plata, de către învinuită, a numai două dintre facturile emise de reclamantă ca urmare a manoperelor dolosive exercitate asupra sa.

În aceste împrejurări, prejudiciul cauzat Agenţiei T. de către învinuita G.M.O.A., în calitate de reprezentant al S.C. B.W.H. SRL, este de 45.557 lei, suma cu care reclamanta se constituie parte civilă în procesul penal.

Întrucât dovezile de plată electronică nu pot fi expertizate în sensul stabilirii persoanei care le-a redactat şi nu s-a realizat nici identificarea autorului lor - după utilizatorul mijlocului informatic, fiind însă cert că inculpata le-a folosit în derularea contractului cu Compania T., organele de urmărire penală au apreciat că acestea constituie mijloace frauduloase în comiterea infracţiunii de înşelăciune, fără a fi totodată obiecte materiale ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, împrejurare în care fapta prev. de art. 290 C. pen. nu a fost reţinută în sarcina învinuitei G.M.O.A.

III. Fapta de înşelăciune comisă în dauna părţilor vătămate R.O., G.V., T.V.G., N.M., Z.I., P.P., N.V. şi A.R.:

Dosarele penale cu numerele 7424/P/2011, 7410/P/2011 şi 7490/P/2011 conexate prin ordonanţa din data de 28 decembrie 2011, la Dosarul nr. 5753/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti - inculpata în calitate de reprezentant al SC B.T. SRL.

Părţile vătămate menţionate anterior au reclamat săvârşirea mai multor infracţiuni de înşelăciune, fapte prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., de către reprezentanta SC B.T. SRL, respectiv inculpata G.M.O.A.

În fapt, reclamanţii au achitat contravaloarea biletelor de avion în conturile agenţiei de turism menţionate mai sus, împrejurare în care inculpata G.M.O.A. nu le-a emis tichetele de călătorie, ci le-a prezentat ca drept bilet electronic o rezervare a călătoriei, care, de cele mai multe ori a expirat ca urmate a neplăţii serviciilor către compania de zbor.

Din declaraţia martorului C.A., rezultă că, împreună cu tatăl său, C.D.A., în prezent decedat, au avut calitatea de asociaţi ai SC B.T. SRL, C.D.A. fiind şi administratorul persoanei juridice.

Întrucât cumnata martorului, învinuita G.M.O.A. desfăşura de mai mult timp activităţi în domeniul prestării de servicii turistice, cei doi au fost de acord ca aceasta să îi sprijine în desfăşurarea activităţii SC B.T. SRL, astfel încât învinuita a ajuns să administreze în fapt şi această persoană juridică, realizând toate operaţiunile comerciale cu persoanele fizice sau juridice care solicitau servicii turistice.

Inculpata nu a avut nici un contract de muncă ori contract de colaborare cu SC B.T. SRL, iar după un timp, când martorul C.D.A. a constatat că s-au ivit probleme cu persoanele care au achiziţionat, prin intermediul acestei agenţii, bilete de avion ori cazare, în sensul că rezervările făcute nu erau plătite, deşi inculpata încasa banii de la beneficiarii serviciilor, a purtat o discuţie cu inculpata G.M.A.O., discuţie cunoscută şi de martorul C.A., în urma căreia s-a convenit cesionarea societăţii către învinuită.

Acest fapt nu s-a mai petrecut întrucât inculpata a fost arestată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de înşelăciune.

Fiind citat şi în alte dosare de urmărire penală, martorul C.A. a luat la cunoştinţă faptul că învinuita obişnuia să se prezinte sub numele "O.C.", fără a avea însă vreo legătură cu acest nume. Aşa cum susţine martorul şi cum rezultă şi din fişa de evidenţă a populaţiei, inculpata nu a purtat niciodată numele de familie "C.".

Potrivit aceleiaşi declaraţii, nici martorul şi nici tatăl său nu au încheiat, în calitate de reprezentanţi ai SC B.T. SRL, nici un contract de prestări servicii în domeniul turismului, cu persoane fizice sau juridice care s-au constituit părţi vătămate sau civile în prezenta cauză.

De asemenea, martorul declară că nici el şi nici tatăl său nu au primit de la inculpata bani rezultaţi din activitatea sa infracţională, pe care, de altfel, au luat-o la cunoştinţă cu puţin timp înainte ca inculpata să fie arestată.

Partea vătămată R.O.I. a declarat că, în cursul lunii martie 2011, a contactat SC B.T. SRL prin intermediul internetului, cu intenţia de a achiziţiona un bilet pe ruta Bucureşti - Jakarta şi retur. După negocierea telefonică cu o persoană de sex femeiesc, al cărei nume nu 1-a reţinut, a primit un cont la Banca T., unde a depus suma de 850 de euro, contravaloarea biletelor de avion, fiindu-i menţionat faptul că pentru data de 31 iulie 2011, ora 19.20, are bilet rezervat pentru zborul solicitat.

După 3 zile de la efectuarea plăţii, partea vătămată a primit, pe email, un înscris pe care erau menţionate toate datele în legătură cu zborul, locul şi data plecării, destinaţia, data returului, urmând să se prezinte la aeroport cu rezervarea respectivă.

La data şi ora convenită, reclamantul s-a prezentat la aeroport, iar în momentul efectuării check-in-ului i s-a adus la cunoştinţă că biletele de avion pe care le plătise nu există, iar rezervarea pe care a prezentat-o era expirată.

În aceste condiţii, partea vătămată R.O.I. fost nevoită saşi achiziţioneze un alt bilet de avion, în valoare de 1300 euro, fapte pentru care se constituie parte civilă cu suma de 2.500 euro (1300 reprezintă costul celui de-al doilea bilet, 850 euro costul biletelor plătite anterior, iar diferenţa de 350 euro, reprezintă costuri cu cazarea, transportul şi masa aferente zilei petrecute în Bucureşti).

Partea vătămată G.V. a declarat organelor de urmărire penală că a urmărit achiziţionarea unui număr de patru bilete de avion, prin intermediul internetului, de la o agenţie de turism, sens în care a completat câmpurile unui site de profil cu datele necesare eliberării documentului de călătorie.

Peste câteva zile a fost contactat de inculpata G.M.O.A., care s-a prezentat ca fiind reprezentanta S.C.B.T. SRL, aceasta prezentându-i oferta pentru bilete de avion solicitate, totodată invitându-l la sediul agenţiei, respectiv Bucureşti, Str. T.A., unde partea vătămată a achitat învinuitei suma de 1256 euro, conform facturii fiscale seria BLS nr. 172 din 24 iunie 2011, pentru cele 4 bilete de avion solicitate. În aceeaşi împrejurare, partea vătămată a primit deja de la învinuită patru înscrisuri, tipărite de aceasta, cu privire la care i-a spus că reprezintă biletele de avion, deşi în realitate înscrisurile primite erau doar rezervări.

Suplimentar vânzării tichetelor, reprezentanta agenţiei i-a propus clientului să revină la punctul de lucru pentru eliberarea unor adeverinţe medicale, pentru toţi pasagerii, fapt ce i-a consolidat convingerea părţii civile că totul este în regulă, în condiţiile în care reprezentantul agenţiei se gândeşte şi la asigurările medicale ale pasagerilor.

Biletele în cauză aveau destinaţia Croaţia şi au fost rezervate pentru G.V., H.N., V.M. şi H.D., pasageri care s-au prezentat la aeroport şi la check-in la data stabilită, constatând cu surprindere că nu au bilete emise pe numele lor, ci doar simple rezervări, care au fost anulate pentru neplată.

Partea vătămată G.V. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1256 euro, reprezentând contravaloarea biletelor plătite şi neeliberate.

Potrivit declaraţiei părţii vătămate T.V.G., în luna aprilie 2011 a căutat bilete de avion pe site-ul agenţiei B.A., unde a văzut reclama unei agenţii partenere, respectiv SC B.T. SRL, societate pe care a contactat-o telefonic.

Partea vătămată a solicitat reprezentantei agenţiei de turism un număr de 4 bilete de avion, pentru luna august 2011, cu destinaţia Roma şi cazare în aceeaşi localitate, iar după acceptarea ofertei, a primit pe e-mail două facturi fiscale (emise pe numele T.V. şi D.N.), cu privire la contravaloarea biletelor de avion şi a 30% din preţul cazării, în cuantum total de 2806 lei, pe care le-a achitat în data de 14 aprilie 2011, făcând dovada plăţii în aceeaşi zi.

În data de 12 iulie 2011, partea vătămată a contactat reprezentanţii agenţiei SC B.T. SRL, pentru a trimite datele de identificare ale pasagerilor, iar după 2 zile, observând că nu primeşte nicio informare pe email, a încercat contactarea telefonică a agenţiei. Observând că nu răspunde nimeni la telefoanele postate pe internet, a verificat la compania de zbor dacă s-au rezervat biletele, constatând astfel că nu a fost efectuată nicio rezervare, iar biletele nu au fost emise.

Partea vătămată T.V.G. se constituie parte civilă cu suma de 2806 lei.

În prezenta cauză a formulat plângere penală şi reclamanta N.M., aceasta declarând că, în data de 17 mai 2011, a contactat telefonic SC B.T. SRL, pentru achiziţionarea unui bilet de avion către Houston - Texas, U.S.A. După ce a primit o ofertă pentru destinaţia solicitată, partea vătămată s-a deplasat la punctul de lucru al agenţiei de turism, situat în Str. T.A. nr. 32, din Bucureşti, unde a primit un înscris, cu privire la care i s-a comunicat că reprezintă tichetul de călătorie. În acest timp, tatăl reclamantei, partea vătămată N.N., a virat din banii proprii în contul societăţii de turism contravaloarea biletului, conform facturii fiscale.

În data de 11 august 2011, reclamanta N.M. s-a deplasat la aeroport, ocazie cu care a constatat că nu poate efectua călătoria, deoarece înscrisul prezentat companiei de zbor era o rezervare şi aceea anulată de operatorul de zbor întrucât nu era plătită.

Compania de zbor a informat-o că a fost într-adevăr un bilet rezervat pe numele său, de către S.C. B.W.H. SRL şi nu SC B.T. SRL, dar rezervarea expirase, din motivul precizat mai sus.

Întrucât efectuarea călătoriei se impunea, reclamanta fiind beneficiara unei burse de studii în U.S.A., N.M. a achiziţionat un alt bilet şi s-a deplasat în străinătate, unde se găseşte şi în prezent, neputând fi audiată.

A fost însă identificat şi audiat tatăl sus-numitei, partea vătămată N.N., acesta confirmând sesizarea reclamantei, cu precizarea că a aflat de la fiica sa că persoana care a indus-o în eroare este inculpata G.M.O.A. Totodată, a reiterat faptul că a achitat, din banii personali, în contul SC B.T. SRL suma de 3087 lei, sumă cu care se constituie parte civilă în procesul penal.

Partea vătămată Z.I. a declarat că, în data de 23 iunie 2011, a achiziţionat de la SC B.T. SRL, 3 bilete de avion tur - retur Bucureşti - Barcelona. Biletele au intrat în posesia reclamantului prin curierul agenţiei de turism - a cărui identitate nu a reţinut-o, achitându-i acestuia contravaloarea tichetelor, respectiv suma de 600 euro.

În data de 14 iulie 2011, reclamantul s-a deplasat la sediul agenţiei pentru a-şi cumpăra şi asigurările medicale, dar şi ca urmare a unor reportaje vizionate pe posturile TV, în legătură persoane păgubite de către agenţiile de turism. Cu această ocazie, partea vătămată Z.I. a constatat că la punctul de lucru nu mai putea fi contactat nici un reprezentant al agenţiei, iar în faţa sediului se aflau mai multe persoane care, asemenea reclamantului, plătiseră pentru servicii de transport sau cazare, fără însă a le fi emise biletele corespunzătoare.

Pentru verificarea situaţiei, partea vătămată a contactat Aeroportul Otopeni, precum şi compania de zbor din Barcelona, constatând că biletele de zbor nu există, situaţie în care a fost nevoit să achiziţioneze alte bilet pentru efectuarea călătoriei.

Partea vătămată Z.I. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 600 euro.

Partea vătămată P.P. declară că, în luna mai 2011 a găsit pe internet o agenţie de turism, SC B.T. SRL, societate pe care a contactat-o telefonic în vederea cumpărării unor bilete de avion.

A luat legătura cu o persoană de sex femeiesc, care s-a prezentat "O.C.", recunoscută după planşa foto a organelor de poliţie, ca fiind inculpata G.M.O.A.

Deplasându-se la punctul de lucru al agenţiei, partea vătămată a achitat, conform facturii fiscale nr. 102 din 12 mai 2011, suma de 12.707 lei, pentru 3 bilete de avion, cu destinaţia Canada, cu plecarea în data de 17 iulie 2011 şi întoarcerea pe data de 29 august 2011.

În ziua plecării partea vătămată a aflat cu surprindere de la membrii companiei de zbor că nu avea bilete emise, rezervările făcute de agenţie expirând ca urmare a neplăţii.

Partea vătămată P.P. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 25.000 lei.

În data de 02 iunie 2011, partea vătămată N.V. a apelat la societatea SC B.T. SRL, pentru a cumpăra un bilet de avion, cu destinaţia U.S.A.

În acest scop, sus-numitul a achitat reprezentanţilor agenţiei sumele de 800 dolari şi 250 euro, în baza facturilor fiscale emise de societate, primind în schimb biletul de avion solicitat.

Cu aceeaşi ocazie, părţii vătămate i s-a comunicat că poate face check-in-ul cu o zi înaintea zborului, la punctul de lucru al agenţiei, împrejurare în care, în data de 06 iunie 2011 soţia petentului, N.A., cea pe numele căreia fusese eliberat biletul de călătorie, s-a deplasat la sediul SC B.T. SRL, ocazie cu care a constatat că acesta este închis, ca urmare a intervenţiei organelor de urmărire penală.

Verificând la compania de zbor (L.) partea vătămată a constatat că într-adevăr a fost realizată o rezervare pe numele soţiei sale, însă aceasta a fost anulată întrucât reprezentanţii SC B.T. SRL nu au achitat costul călătoriei, deşi primiseră banii respectivi de la reclamant.

Partea vătămată N.V. se constituie parte civilă cu suma de 800 dolari şi 250 euro.

Partea vătămată A.R. declară că a contactat SC B.T. SRL, pentru a achiziţiona un bilet de avion, cu destinaţia S.U.A., situaţie în care a discutat telefonic cu inculpata M.G.O.A., negociind cu aceasta condiţiile călătoriei.

În câteva zile de la emiterea "biletului", partea vătămată a achitat costul integral al acestuia, prin intermediul martorei N.A..

În tot acest timp, partea vătămată A.R. a menţinut legătura cu inculpata, care a asigurat-o că a fost emis tichetul de călătorie şi, cu o zi înainte de plecare, va putea efectua check-in-ul la sediul agenţiei de turism. Partea vătămată a aflat de la martora N.A., care s-a deplasat la sediul din Bucureşti, str. T.A. nr. 32, că nici unul dintre reprezentanţii agenţiei de turism nu mai poate fi contactat, activitatea societăţii fiind întreruptă ca urmare a intervenţiei organelor de urmărire penală.

Partea vătămată A.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 970 dolari.

Cu aceiaşi ocazie, au fost înregistrate şi plângerile formulate de părţile vătămate C.C.V. şi D.C., victime ale infracţiunii de înşelăciune săvârşită de înv. G.M.A.O., în calitate de reprezentant al SC B.T. SRL, însă aceste plângeri au fost soluţionate în dosarul penal nr. 991/P/2011.

IV. Fapta de înşelăciune comisă în dauna părţilor vătămate L.N., I.S.A, R.C., R.A., B.G.E., H.F.M., B.D., E.L.N., D.A. şi C.V.

Prin Ordonanţa nr. 5753/P/2011, din 28 septembrie 2011, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a dispus conexarea dosarului penal nr. 5872/P/2011, la dosarul de bază nr. 5753/P/2011.

Dosarul conexat are ca obiect plângerile penale ale părţilor vătămate L.N., I.S.A, R.C., R.A., B.G.E., H.F.M., B.D., E.L.N., D.A. şi C.V., împotriva SC B.T. SRL şi SC C.T.T. SRL, reprezentate de inculpata G.M.O.A.

Părţile vătămate s-au adresat direct sau în format electronic agenţiilor de turism menţionate anterior, cu scopul de a achiziţiona bilete de avion pe rute şi destinaţii diferite. Acestea erau îndrumate de către inculpata, după stabilirea preţului şi a destinaţiei, să achite în contul societăţilor de turism contravaloarea tichetelor, operaţiune în urma căreia le elibera rezervările de călătorie.

Chiar dacă inculpata G.M.O.A. rezerva călătoriile solicitate de părţile vătămate, acestea, nefiind achitate companiilor de zbor, se anulau din sistem în mod automat, astfel încât turiştii erau puşi în faţa situaţiei de a se prezenta la aeroport, fără să aibă bilete emise pe numele lor şi de a nu putea efectua călătoria.

Potrivit declaraţiilor părţii vătămate L.N., în cursul lunii aprilie 2011, a achitat la Ministerul Apărării Naţionale contravaloarea unui concediu de odihnă pe care urma să îl petreacă în Portugalia, în baza unui program de reciprocitate între ministerele de profil din cele două ţări.

În continuare, partea vătămată s-a preocupat de achiziţionarea unui bilet de avion, situaţie în care a contactat SC B.T. SRL, care prezenta o ofertă mai bună, discutând cu inculpata G.M.O.A. despre avantajele oferite de această agenţie de turism.

În data de 27 aprilie 2011, partea vătămată L.N. s-a deplasat la sediul societăţii, unde a achitat contravaloarea biletului, în baza chitanţei seria BLS nr. 17 din 27 aprilie 2011 şi facturii fiscale seria BLS nr. 57, primind în schimb o rezervare a biletului pe ruta Bucureşti - Frankfurt - Porto, cu decolare 25 august 2011 şi întoarcere 05 august 2011.

Partea vătămată a întrebat-o pe inculpata G.M.O.A. dacă mai este nevoie de vreo confirmare, însă a fost informat că, odată cu achitarea sumei de bani, rezervarea a fost făcută, iar biletul în format electronic a fost emis, urmând să primească talonul de îmbarcare, cu ocazia efectuării check-in-ului.

În data de 09 august 2011, partea vătămată a contactat compania de zbor L. pentru a verifica biletul său, dar şi ale colegilor împreună cu care efectua călătoria, ocazie cu care a constatat că rezervările sunt expirate din cauza neplăţii, iar biletele nu au fost emise.

Partea vătămată L.N. declară că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 628 euro.

Partea vătămată I.S.A precizează că în luna mai 2011, împreună cu alte trei persoane, a intenţionat să efectueze o deplasare cu avionul, sens în care a căutat 3 bilete de avion cu destinaţia Bucureşti - Jakarta, dus-întors, respectiv 3 bilete de avion cu destinaţia Bucureşti - Beijing - Jakarta - Bucureşti. Şi partea vătămată B.G., membră a grupului de turişti, s-a ocupat de găsirea unor oferte, situaţie în care a contactat SC B.T. SRL, a negociat biletele şi a stabilit coordonatele de zbor.

Din discuţiile purtate de partea vătămată cu reprezentanta agenţiei de turism, a rezultat că s-au rezolvat toate problemele legate de bilete, urmând ca acestea să fie plătite şi să fie eliberate tichetele de îmbarcare.

Rezervările au fost emise pe numele I.S.A, R.A., R.T., R.M., B.G. şi R.C., aceasta din urmă ocupându-se de achitarea contravalorii tichetelor de călătorie, în valoare totală de 18.363 lei.

Partea vătămată I.S.A declară că a intenţionat să se deplaseze personal la agenţie, pentru a ridica biletele, însă a fost informată de învinuită că le va primi printr-un curier, ceea ce s-a şi întâmplat, cu menţiunea că înscrisurile prezentate drept bilete de avion, în format electronic, constituiau de fapt simple rezervări.

În luna august 2011, verificând pe site-ul companiei de zbor Qatar numărul biletelor de zbor pentru a le prezenta Ambasadei Chineze, în vederea obţinerii vizei, partea vătămată a constatat că biletele nu au fost emise, din cauza neplăţii. Astfel, reclamantele au fost nevoite, pentru a nu pierde şi rezervările făcute la unităţile hoteliere, să îşi achiziţioneze alte bilete de avion, pentru care au plătit suma de 14.176,61 lei.

Deşi plângerea formulată de părţile vătămate I.S.A, R.A., B.G. şi R.C. este îndreptată împotriva numiţilor C.A. şi C.A.D. -asociaţi şi administratori ai SC B.T. SRL - probele administrate în cauză au relevat, în mod indubitabil că inculpata G.M.O.A. este singura care s-a ocupat de încheierea şi derularea contractelor de călătorie asumate în numele persoanei juridice.

Atât I.S.A, cât şi R.C., R.A. şi B.G., au declarat că se constituie părţi civile în procesul penal, cu suma totală de 18.363 lei.

Cele declarate de I.S. sunt susţinute în declaraţiile lor şi de către R.C., R.A. şi B.G..

Prin comisie rogatorie a fost audiată partea vătămată SC T.T.I. SA, prin reprezentant legal - administratorul H.F.M., care a declarat că a contactat SC B.T. SRL pe internet, purtând discuţii cu învinuita G.M.O.A. pentru a achiziţiona 3 bilete de avion cu destinaţia India, cu plecare în data de 01 august 2011 şi sosire la 05 octombrie 2011.

Partea vătămată a achitat suma de 5643 lei, potrivit facturii fiscale nr. 189, din 06 iulie 2011, fără să mai primească de la agenţia de turism biletele. Administratorul societăţii a încercat, în mod repetat, fără rezultat însă, contactarea reprezentanţilor agenţiei de turism şi, adresându-se companiei de zbor, a constatat că biletele nu au fost emise, rezervările pe numele celor trei călători fiind anulate pentru neplată.

Întrucât tichetele de călătorie au fost achiziţionate în din bugetul SC T.T.I. SA, reprezentantul părţii vătămate H.F.M. a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

Părţile vătămate B.D.G., E.L.N., D.A. şi C.V., au formulat plângere penală împotriva inculpatei G.M.O.A., în calitate de administrator al S.C. C.T.T. SRL, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, constând în aceea că, în luna decembrie 2008, intenţionând să achiziţioneze servicii de turism privind cazarea, transportul cu avionul, etc, au contactat agenţia amintită, căreia i-au plătit, în baza facturilor fiscale emise, suma de 115.376,35 lei.

În data de 02 ianuarie 2009, ajungând la Hotelul Mandarin Oriental - Kuala Lumpur, personalul de la recepţie le-au informat pe părţile vătămate că nu aveau achitat sejurul rezervat de către agenţia de turism din România.

În aceste împrejurări, părţile vătămate au contactat-o pe inculpata G.M.O.A., care le-a promis că o să achite serviciile turistice încasate deja, însă acest fapt nu s-a mai petrecut.

Aceiaşi situaţie s-a repetat şi la hotelul din Istanbul, unde părţile vătămate aveau de asemenea rezervări neachitate.

Astfel, părţile vătămate au fost nevoite să achite din nou costurile de cazare, din fondurile proprii.

Ajungând în ţară, părţile vătămate au cerut explicaţii inculpatei, aceasta susţinând că a plătit unităţilor hoteliere serviciile solicitate, prezentându-le în acest sens o dispoziţie de plată externă care nu era însă ştampilată de bancă.

Pe parcursul urmăririi penale, prin adresă, părţile vătămate B.D.G., E.L.N., D.A. şi C.V. au precizat organelor de poliţie că nu se constituie părţi civile în procesul penal cu sumele de 7.196 euro, 5.570 euro, 1.054 euro, respectiv 6.374 euro.

Totodată, părţile vătămate au solicitat "încetarea cercetărilor" în cauza având ca obiect înşelăciunea reclamată, fără a cunoaşte dispoziţiile legale referitoare la exercitarea, din oficiu, a acţiunii penale în cazul infracţiunilor de această natură.

V. Fapta de înşelăciune comisă în dauna părţii vătămate B.L.:

Prin rezoluţia nr. 5753/P/2011, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la data de 04 aprilie 2012, a fost conexat dosarul penal nr. 1454/P/2012 la Dosarul nr. 5753/P/2011, cauza conexată având ca obiect plângerea părţii vătămate B.L., care solicita tragerea la răspundere penală a S.C. B.W.H. SRL şi a administratorului acesteia, înv. G.M.A.O. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune.

În fapt, partea vătămată B.L. arată că, în luna octombrie 2010, a contactat SC B.W.H. SRL, solicitând agenţiei de turism achiziţionarea a două bilete de avion, cu destinaţia Singapore.

După purtarea unei corespondenţe prin mijloacele electronice, partea vătămată a primit factura fiscală emisă de agenţie şi a achitat suma de 5938 lei, contravaloarea celor două bilete, primind totodată, pe email, "biletele electronice", care, ulterior, s-au dovedit a fi simple rezervări ale tichetelor de călătorie.

La data de 12 ianuarie 2011, partea vătămată B.L. a contactat compania de zbor şi a constatat că pe numele său şi al prietenului T.V. nu au fost emise bilete de avion, ci doar rezervări care au fost anulate pentru neplată, situaţie în care partea vătămată a suferit un prejudiciu în cuantum de 5938 lei, sumă cu care se constituie parte civilă în procesul penal.

VI. Fapta de înşelăciune comisă în dauna părţilor vătămate, A.M. şi O.I.N.:

Prin ordonanţa nr. 5753/P/2011, din data de 14 decembrie 2011, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la Dosarul nr. 5753/P/2011 au fost conexate şi dosarele nr. 13794/P/2011 şi 15267/P/2011 (declinate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti), cauze având ca obiect plângerile penale formulate de persoanele vătămate M.M., C.F. şi O.I.N., împotriva SC B.T. SRL şi SC A.C.T. SRL, precum şi a reprezentanţilor acestora.

În fapt, s-a reţinut că sus-numiţii au reclamat săvârşirea infracţiunii de înşelăciune de către înv. G.M.O.A., cu ocazia achiziţiei biletelor de avion, pe care le-au plătit, dar nu au fost emise, iar din cauza neplăţii acestora de către agenţia de turism, rezervările au fost anulate către companiile de zbor.

În ceea ce priveşte plângerea părţii civile C.F., aceasta a fost soluţionată în dosarul penal nr. 991/P/2011, cauză sesizată instanţei de judecată, prin rechizitoriu.

De asemenea, în prezenta cauză, este depusă şi plângerea SC F. SRL împotriva SC B.T. SRL, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, însă sesizarea are acelaşi obiect cu plângerea formulată şi de persoana fizică C.F., respectiv înşelăciunea în contracte cu prilejul achiziţionării unui număr de 5 bilete de avion pe ruta România - SUA, prin intermediul SC B.T. SRL, ocazie cu care s-a produs un prejudiciu în cuantum de 25.567 lei.

Partea vătămată M.M. a declarat organelor de poliţie că, în luna iunie 2011, a contactat SC B.T. SRL, iar ulterior s-a deplasat la sediul societăţii, în vederea achiziţionării a două bilete de avion cu destinaţia Turcia.

Deşi partea vătămată menţionează că a purtat discuţii cu o reprezentantă a agenţiei de turism, al cărei nume nu 1-a reţinut, putând preciza despre aceasta doar că era tânără, din declaraţia martorului C.A. rezultă că singura persoană care s-a ocupat de derularea activităţilor de turism în cadrul SC B.T. SRL a fost inculpata G.M.A.O.

Potrivit aceleiaşi declaraţii a părţii vătămate, în urma negocierii, a stabilit data plecării 26 august 2011, precum şi data întoarcerii 05 septembrie 2011, achitând suma de 1552 lei, pentru care a primit factură şi chitanţă fiscală.

Totodată, părţii vătămate i-au fost eliberate două înscrisuri, conţinând toate datele de zbor, cu privire la care i s-a comunicat că reprezintă biletele de avion, în format electronic.

Mai înainte de efectuarea călătoriei, partea vătămată a intenţionat să modifice unele clauze ale contractului, împrejurare în care s-a deplasat la agenţie şi a constatat că aceasta nu mai funcţiona la sediul respectiv.

Verificând pe site-ul companiei de zbor, partea vătămată M.M. a constatat că nu au fost eliberate niciodată bilete de zbor, înscrisurile prezentate fiind simple rezervări, care au expirat pentru neplată.

Partea vătămată M.M. se constituie parte civilă cu suma de 1552 lei.

În cauză a fost audiată şi partea vătămată O.I.N., care a declarat că, în luna martie 2011, a căutat pe internet o agenţie de turism pentru achiziţionarea unor biletelor de avion, cu destinaţia Cuba, identificând astfel SC F.G.T. SRL.

În acest sens, partea vătămată s-a deplasat la sediul societăţii menţionate anterior şi a întrebat de învinuita G.M.A.O., cea cu care negociase achiziţionarea biletelor de avion, cu plecare în data de 28 mai 2011 şi întoarcere 14 iunie 2011, contra sumei de 1548 euro.

Cu toate că învinuita era în unitate, a remis reclamantei după efectuarea plăţii, prin intermediul unei alte persoane, două înscrisuri, care cuprindeau toate datele de zbor, cu privire la care i s-a precizat că sunt biletele de călătorie, în format electronic.

Partea vătămată a observat că societatea în numele căreia au fost emise facturile este S.C. A.C.T. SRL şi nu SC F.G.T. SRL, însă nu a acordat importanţă acestui lucru.

În data de 27 mai 2011, intenţionând să facă check-in-ul înaintea zborului, partea vătămată a constatat că nu figura pe listele T., întrucât biletele nu erau emise, ci avea simple rezervări la A.F., în data de 31 mai 2011, făcute de SC B.W.H. SRL.

În aceste condiţii, partea vătămată şi cel de al doilea călător au fost nevoiţi să îşi cumpere alte bilete de călătorie, iar la revenirea în ţară, au încercat să o contacteze pe înv. G.M.O.A., cu scopul lămuririi situaţiei create, însă acest fapt nu a fost posibil.

Partea vătămată O.I.N. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 1548 euro.

VII. Fapta de înşelăciune comisă în dauna părţilor vătămate C.R.A. şi C.A.I.:

Prin ordonanţa nr. 5753/P/2011, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a dispus conexarea dosarelor penale nr. 6960/P/2011, 6957/P/2011, 6961/P/2011, la dosarul penal nr. 5753/P/2011, având ca obiect plângerile formulate de C.R.A. şi C.A.I. împotriva reprezentanţilor SC B.T. SRL, respectiv a inculpatei G.M.O.A. şi făptuitorului C.D.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, având în vedere modul de operare similar faptelor prezentate anterior.

Partea vătămată C.R.A. a declarat organelor de poliţie că, în vara anului 2011, s-a deplasat la sediul social al SC B.T. SRL, după ce în prealabil a purtat o discuţie telefonica cu învinuita G.M.A.O.

La agenţie, partea vătămată a achitat suma de 4039 lei, în baza facturii fiscale seria BLS nr. 149 din 03 iunie 2011, reprezentând contravaloarea a patru bilete de avion pe ruta Bucureşti - Amsterdam, cu plecare în data de 01 septembrie 2011 şi întoarcerea în data de 03 iunie 2011.

Tot cu aceasta ocazie, partea vătămată a primit şi rezervările tichetelor pe care le-a verificat on-line, la ieşirea din sediul agenţiei, constatând că acestea existau pe site-ul T.

În data de 08 iulie 2011, partea vătămată a reverificat rezervările şi a constatat că acestea erau expirate, primind acelaşi răspuns şi de la compania de zbor T.

În aceste împrejurări, partea vătămată a contactat-o pe învinuită, care i-a explicat că nu a putut efectua plata din cauza unei defecţiuni informatice a site-ului.

Ulterior, la data de 11 iulie 2011, inculpata G.M.O.A. i-a eliberat părţii vătămate C.R.A. bilete de avion, prin intermediul agenţiei M.V.V., înmânându-i şi înscrisurile aferente, pe care erau trecute în mod expres seriile şi numerele tichetelor de îmbarcare.

Verificându-le şi pe acestea din urmă pe site, partea vătămată a constatat că acestea existau, iar în data de 10 august 2011, la o nouă verificare, a sesizat că şi acestea au fost anulate, pentru neplată, fapt confirmat şi de compania M.V.V., care a reiterat faptul că anularea s-a produs ca urmare a împrejurării că SC B.T. SRL nu a achitat costul biletelor.

Ulterior, partea vătămată C.R.A. a încercat să o contacteze pe inculpata ori un alt reprezentant al agenţiei, însă aceştia nu au mai putut fi găsiţi nici la sediu nici la vreunul din mijloacele electronice de contact puse la dispoziţia turiştilor.

Partea vătămată C.R.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 4039 lei.

Partea vătămată C.A.I. a formulat plângere împotriva inculpatei G.M.O.A. şi făptuitorului C.D.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi furt calificat, fapte prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., precum şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., constând în aceea că, în data de 08 iulie 2011 a solicitat pe un site de profil, o ofertă de călătorie cu avionul, pentru două persoane, pe ruta Cluj - Munchen - Toronto - Munchen - Sibiu, iar în data de 11 iulie 2011, a primit o ofertă în acest sens de la SC B.T. SRL.

Urmare discuţiilor purtate cu inculpata G.M.O.A., partea vătămată a achitat suma de 9430 lei, în conturile agenţiei de turism, conform facturii fiscale emise. Încrederea părţii vătămate a fost câştigată şi prin faptul că în expunerea ofertei era menţionat şi numele unei agenţii internaţionale, respectiv M.V.V.

Văzând însă că nu îi mai parvin biletele electronice, aşa cum i se promisese, partea vătămată a contactat agenţia de turism, care însă i-a trimis rezervările călătoriilor.

Partea vătămată a insistat în remiterea biletelor de călătorie, ba chiar a trimis la sediul agenţiei un prieten care locuieşte în Bucureşti, acesta ajungând în momentul în care învinuita G.M.A.O. era ridicată de organele de urmărire penală, în vederea efectuării de cercetări.

În această situaţie, partea vătămată C.A.I. a contactat M.V.V., comunicându-i-se că această agenţie de turism nu are nicio legătură cu SC B.T. SRL, în timp ce de la operatorul de zbor (L.) a aflat că rezervările efectuate au fost anulate pentru neplată.

Partea vătămată a fost citată pentru audieri, prin comisie rogatorie, însă aceasta nu a putut fi audiată deoarece se află în Canada, pentru o perioadă nedeterminată.

Partea vătămată C.A.I. nu a declarat dacă se constituie parte civilă în procesul penal.

VIII. Fapta de înşelăciune comisă în dauna părţii vătămate S.P.:

La data de 26 octombrie 2011, pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la Dosarul cu nr. 5753/P/2011, a fost înregistrată şi plângerea penală a numitului S.P. împotriva SC B.T. SRL şi a inculpatei G.M.A.O., în actul de sesizare solicitându-se efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune.

În fapt, s-a reţinut că, deşi în temeiul unui program desfăşurat de ministerele apărării din România şi Portugalia, partea vătămată a achitat contravaloarea unui sejur în perioada 25 august - 07 septembrie 2011, în Portugalia, urmând ca partea vătămată să se ocupe în continuare de găsirea unor bilete de avion pe ruta Bucureşti - Porto şi retur.

În aceste împrejurări, partea vătămată a aflat de la un alt coleg, L.N., că SC B.T. SRL are oferta cea mai atractivă pentru călătoria căutată.

Partea vătămată S.P. declară că a contactat SC B.T. SRL, unde a discutat cu înv. G.M.O.A., solicitându-i un bilet de avion pe ruta Bucureşti - Porto, cu plecare în data de 25 august 2011 şi retur 07 septembrie 2011, iar după discutarea condiţiilor, învinuita i-a comunicat contul bancar, în care partea vătămată a achitat suma de 628 de euro, contravaloarea biletelor de călătorie.

În data de 09 august 2011, partea vătămată a aflat de la colegul sau, L.N., că biletele nu au fost plătite, împrejurare în care rezervările au fost anulate, fapt care a determinat-o pe partea vătămată să se deplaseze la sediul agenţiei, fără însă a putea găsi vreo persoană de contact.

Partea vătămată S.P. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 628 euro, contravaloarea biletelor.

IX. Fapta de înşelăciune comisă în dauna părţii vătămate V.E.:

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti cu nr. 5753/P/2011, din data de 10 octombrie 2011, a fost conexat Dosarul penal nr. 6070/P/2011 la prezenta cauză, dosarul conexat având ca obiect plângerea numitei V.E., împotriva reprezentanţilor SC B.T. SRL, prin care se solicita efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, constând în aceea că reclamanta a achitat agenţiei de turism contravaloarea unor servicii turistice, fără a beneficia de acestea, din cauza neplăţii tichetelor către compania de zbor, fapt săvârşit de înv. G.M.O.A.

Persoana vătămată V.E., declară că în cursul lunii iulie 2011, a achiziţionat de la SC B.T. SRL un bilet de avion cu destinaţia Bucureşti - Barcelona şi retur, precum şi contravaloarea a 3 nopţi de cazare, servicii pentru care a plătit suma de 400 de euro, primind biletul de avion în format electronic şi o factură, dovada de plată a serviciilor de cazare.

Contravaloarea pachetului turistic a fost achitată, în numele părţi vătămate, de către martorul C.N.A., care ulterior, a identificat-o pe inculpata G.M.O.A. ca fiind persoana care a reprezentat SC B.T. SRL în relaţie contractuală.

În ziua plecării, partea vătămată s-a prezentat la aeroport, unde a constatat că biletul pe numele său nu a fost emis, înscrisul prezenta constituind doar rezervare. Partea vătămată, în vederea continuări călătoriei a apelat la o altă agenţie de turism, achiziţionând un alt bilet de avion, contra sumei de 600 euro pentru ziua următoare.

Partea vătămată V.E. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1370 lei.

X. Faptele de înşelăciune comise în dauna părţilor vătămate D.D. şi D.S.:

Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Serviciul de Investigare a Fraudelor, Poliţia Sectorului 1 a înaintat Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia de Investigare a Fraudelor, unde a fost înregistrată sub nr. 1411719, plângerea părţii vătămate D.D. împotriva reprezentanţilor SC B.T. SRL, solicitând efectuarea de cercetări împotriva acestora, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune.

Partea vătămată D.D. a declarat că, în luna iunie 2011, a căutat pe internet o ofertă de transport cu avionul, pe ruta Bucureşti - Ottawa, preţul cel mai avantajos fiind oferit de SC B.T. SRL.

După o discuţie telefonică prealabilă, partea vătămată s-a deplasat la punctul de lucru al agenţiei unde s-a întâlnit cu înv. G.M.O.A., stabilind cu aceasta datele zborului şi alte amănunte necesare efectuării călătoriei.

În baza facturii fiscale emisă de inculpată, partea vătămată a achitat suma de 790 euro contravaloarea biletului, primind în schimb biletul în format electronic.

Ulterior, partea vătămată a verificat tichetul remis de inculpată pe site-urile de profil, constatând că biletul de avion este deja anulat, fapt ce a determinat-o să o contacteze pe inculpată, explicându-i situaţia.

Răspunsul furnizat de aceasta a fost că partea vătămată nu ştie să caute pe internet, iar în scurt timp s-a prezentat la domiciliul său un domn, trimis de inculpată, care i-a demonstrat că biletul este valabil.

Cu câteva zile înainte de zbor, partea vătămată D.D. a reverificat biletul de transport constatând că acesta este anulat, iar înscrisul care i-a fost prezentat drept bilet de călătorie în format electronic, era doar o rezervare.

Partea vătămată a reîncercat contactarea inculpatei, atât la sediul SC B.T. SRL cât şi al SC B.W.H., însă nu a putut fi contactat niciun reprezentant al agenţiilor de turism, de pe site-urile de profil aflând că mai multe persoane fizice şi juridice au depus reclamaţii la organele de urmărire penală cu privire la activitatea infracţională a învinuitei.

Pentru efectuarea călătoriei partea vătămată D.D. a fost nevoită să achiziţioneze alte bilete de transport, fapt pentru care se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 790 euro.

În data de 27 octombrie 2011, la I.G.P.R. - D.I.F. a fost înregistrată plângerea penală nr. 1411669, conexată dosarului penal cu nr. 5753/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, sesizare formulată de reclamanta D.S. împotriva reprezentanţilor SC A.C.T. SRL, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, constând în achiziţionarea unor bilete de avion de la societatea menţionată anterior, servicii turistice de care reclamanta nu a beneficiat, din cauza neplăţii tichetelor către compania de zbor, prejudiciul cauzat fiind de 9504 lei.

În fapt, partea vătămată D.S. a contactat prin intermediul internetului agenţia de turism SC A.C.T. SRL, reprezentată de inculpata G.M.O.A., părţile discutând despre achiziţia unui nr. de 3 bilete de avion, cu destinaţia China.

Partea vătămată a acceptat oferta primită de la inculpata şi a achitat suma de 9504 lei, contravaloarea biletelor, învinuita oferindu-se să o ajute şi cu procurarea vizelor pentru ţara de destinaţie, sens în care i-a înmânat mai multe formulare, care trebuiau completate de călători şi returnate agenţiei cu aproximativ o lună şi jumătate înainte de plecare.

Totodată, partea vătămată a primit şi confirmarea rezervărilor de călătorie, cu privire la care a avut reprezentarea, indusă de inculpata că sunt chiar biletele de avion în format electronic.

Când partea vătămată a revenit cu formularele pentru viză, a constatat că societatea nu mai funcţiona şi, verificând la Compania de zbor T., a constatat că rezervările erau anulate pentru neplată.

Partea vătămată D.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 9504 lei.

La urmărirea penală s-a administrat următorul probatoriu: declaraţiile martorului G.M.M.Ş.;declaraţiile martorului C.A.; declaraţiile părţii civile SC A.N. Bucureşti SA, prin reprezentant convenţional V.T.; înscrisuri depuse de partea civilă în dovedirea reclamaţiei formulate(contracte de prestări servicii; corespondenţă între partea civilă şi agenţiile de turism reprezentate de învinuită; tranzacţie; documente financiar contabile emise de agenţiile de turism reprezentate de învinuită;centralizatoare privind persoanele - angajaţi ai societăţii care ar fi trebuit să beneficieze de serviciile turistice şi sumele de bani achitate de acestea); declaraţiile SC T. S.A, prin reprezentant legal L.R.D.; înscrisuri depuse de partea civilă în susţinerea reclamaţiilor aduse (corespondenţă între partea civilă şi agenţia de turism reprezentată de învinuită; documente financiar contabile eliberate în temeiul contractelor încheiate între părţi; extrase de cont);declaraţiile părţii civile R.O.I.; dovezi de plată; înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuită; corespondenţa între părţi; declaraţiile părţii civile G.V.; dovezi de plată;înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuită;corespondenţa între părţi; declaraţiile părţii civile T.V.G.; dovezi de plată; înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuită; corespondenţa între părţi; declaraţiile părţii civile C.C.V.; dovezi de plată; înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuita; corespondenţa între părţi; declaraţiile părţii civile N.M. şi N.N.; dovezi de plată; înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuită; corespondenţa între părţi;declaraţiile părţii civile Z.I.; dovezi de plată; înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuită; corespondenţa între părţi; declaraţiile părţii civile P.P.; dovezi de plată; înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuită; corespondenţa între părţi;declaraţiile părţii civile N.V.; dovezi de plată; înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuită; corespondenţa între părţi; declaraţiile părţii civile A.R.; dovezi de plată; înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuită; corespondenţa între părţi; declaraţiile părţii civile L.N.; dovezi de plată; înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuită; corespondenţa între părţi; declaraţiile părţilor civile I.S., R.C., R.A. şi B.G.E.; dovezi de plată; înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuită; corespondenţa între părţi;declaraţiile părţii civile SC T.T.I. SA, prin reprezentant legal H.F.M.; dovezi de plată; înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuită; corespondenţa între părţi; declaraţiile părţilor vătămate B.D.G., E.L.N., D.A., C.V.; dovezi de plată; înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuită; corespondenţa între părţi;declaraţiile părţii civile B.L., dovezi de plată; înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuită; corespondenţa între părţi;declaraţiile părţii civile M.M., dovezi de plată; înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuită; corespondenţa între părţi; declaraţiile părţii civile O.I.N., dovezi de plată; înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuită; corespondenţa Între părţi;declaraţiile părţii civile C.R.A., dovezi de plată; înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuită; corespondenţa între părţi;declaraţiile părţii vătămate C.A.I., dovezi de plată; înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuită; corespondenţa între părţi;declaraţiile părţii civile S.P., dovezi de plată; înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuită; corespondenţa între părţi; declaraţiile părţii vătămate V.E., dovezi de plată; înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuită; corespondenţa între părţi; declaraţiile martorului C.N.A.; declaraţiile părţii civile D.S., dovezi de plată; înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuită; corespondenţa între părţi;declaraţiile părţii civile D.D., dovezi de plată; înscrisuri emise de agenţia de turism reprezentată de învinuită; corespondenţa între părţi;procese-verbale de constatare, încheiate de organele de poliţie; procese-verbale de ridicare de înscrisuri, de la sediile societăţilor comerciale reprezentate de învinuită; procese-verbale de căutare a învinuitei; extrase de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, referitoare la societăţile comerciale folosite de învinuită în comiterea faptelor cercetate; declaraţiile învinuitei G.M.A.O.; extrase din presa scrisă cu privire la impactul social avut de activitatea infracţională comisă de învinuită.

În faza cercetării judecătoreşti au fost audiate părţile civile C.R.A., M.M., A.R., D.S., D.D., N.V., Z.I., s-au administrat probatorii cu înscrisuri, respectiv constituirile de părţi civile şi înscrisurile doveditoare ale pretenţiilor acestora, s-au depus fisa de cazier judiciar a inculpatei şi Sentinţa penală nr. 254 din 30 martie 2012 pronunţată în Dosar nr. 70853/3/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2784 din 12 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Audiată fiind, inculpata a declarat că doreşte să beneficieze de disp. art. 320¹ C. proc. pen. privitoare la judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, sens în care a menţionat că recunoaşte săvârşirea infracţiunilor pentru care este trimisă în judecată prin actul de sesizare al instanţei, aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu, nu solicită probe în apărare în afară de înscrisurile în circumstanţiere, respectiv un memoriu pe care l-a depus la dosar. A mai declarat că doreşte ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.

Faţă de poziţia inculpatei, în faza cercetării judecătoreşti nu s-au mai audiat martorii propuşi în rechizitoriu sau alte probatorii. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei, că infracţiunile există în materialitatea lor şi că au fost săvârşite de inculpată.

Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., în raport de gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, cât şi de persoana inculpatei, care a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, instanţa a aplicat inculpatei o pedeapsă al cărei cuantum şi modalitate de executare în regim de detenţie să dea eficienţă disp. art. 52 C. pen. S-a dat eficienţă disp. art. 320¹ pct. 7 C. proc. pen., în sensul că inculpata beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, pedeapsa pentru faptele deduse judecăţii stabilindu-se între aceste limite.

La stabilirea cuantumului pedepsei, instanţa a avut în vedere poziţia procesuală de recunoaştere a săvârşirii faptelor de către inculpată, dar şi împrejurarea că aceasta a mai suferit o condamnare pentru fapte de acelaşi gen, fiind vorba de Sentinţa penală nr. 254 din 30 martie 2012, Dosar nr. 70853/3/2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2784 din 12 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele fiind concurente, în temeiul disp. art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopire pedeapsei de 5 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. aplicata prin Sentinţa penală nr. 254 din 30 martie 2012, definitivă prin Decizia penală nr. 2784 din 12 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecăţii, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea. S-a aplicat pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi după executarea pedepsei principale, având în vedere disp. art. 65 C. pen. şi art. 64 C. pen.

În ceea ce priveşte pedepsele accesorii, s-a considerat că aceasta condamnare poate atrage existenta unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natura electorala prevăzute de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., respectiv de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe perioada executării pedepsei.

Nu s-au interzis inculpatei drepturile de a alege, ci doar de a fi aleasă, având în vedere exigenţele Curţii Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005 în cauza Hirst c/Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Sabou şi Pârcălab c/României

Conform disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatei, iar conform disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de la 24 februarie 2011 şi a reţinerii şi arestării preventive de la 13 iulie 2011 la zi.

În temeiul disp. art. 14 C. proc. pen., 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ. inculpata a fost obligată, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "B.W.H." SRL la despăgubiri civile, către următoarele părţi civile, pretenţiile lor fiind dovedite: SC C.N.T.A.T. SA a sumei de 45.557 lei despăgubiri civile, către partea civilă B.L. a sumei de 5938 lei şi în temeiul art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ. inculpata a mai fost obligată în solidar cu partea responsabilă SC "B.T." SRL la despăgubiri civile către părţile civile, după cum urmează: R.O.I. a sumei de 850 euro despăgubiri civile, G.V. a sumei de 1256 euro despăgubiri civile, T.V. a sumei de 2806 lei despăgubiri civile, N.N. a sumei de 3087 lei despăgubiri civile, Z.I. a sumei de 600 euro, P.P. a sumei de 12.707 lei despăgubiri civile, N.V. a sumei de 800 dolari SUA şi 250 euro, A.R. a sumei de 970 dolari SUA despăgubiri civile, L.N. a sumei de 628 euro despăgubiri civile, I.S. a sumei de 3651,7 RON despăgubiri civile, R.A. a sumei de 3.317 RON despăgubiri civile, B.G. a sumei de 2862 RON despăgubiri civile, R.C. a sumei de 9923,7 RON, M.M. a sumei de 1552 lei despăgubiri civile, O.I. a sumei de 1548 euro despăgubiri civile, C.R. a sumei de 4039 lei despăgubiri civile, C.A. a sumei de 943 0 lei despăgubiri civile, S.P. a sumei de 628 euro, V.E. a sumei de 1370 lei despăgubiri civile, D.D. a sumei de 790 euro despăgubiri civile, H.F.M. administrator al SC T.T.I. SA a sumei de 5.643 lei despăgubiri civile.

Inculpata a mai fost obligată, în temeiul disp. art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., la despăgubiri civile către partea civilă SC A.N. SA Bucureşti în cuantum de 79.950,74 lei şi către partea civilă D.S. în cuantum de 9504 lei.

În temeiul disp. art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea sumelor de 7.196 euro, 5.570 euro, 1.054 euro, 6.374 euro ce au fost însuşite de inculpată de la părţile vătămate B.D.G., E.L.N., D.A.L. şi C.V., nefiind restituite acestora pentru că nu s-au constituit părţi civile şi ca atare, nu servesc la despăgubirea lor.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a criticat sentinţa pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează:

1) Sentinţa este nelegală deoarece nu s-a făcut aplicarea obligatorie a dispoziţiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen.

S-a arătat că inculpata a mai fost trimisă în judecată pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, constând în aceea că, în perioada iunie 2009 - iulie 2011, în calitate de administrator al mai multor societăţi comerciale, a indus în eroare 96 de persoane fizice, pe care le-a determinat să încheie contracte având ca obiect pachete turistice şi de la care a încasat contravaloarea serviciilor, fără a mai achiziţiona de la furnizori aceste servicii, cu scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust. Aceste fapte au fost obiectul rechizitoriului nr. 991/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în urma trimiterii în judecată şi judecării cauzei fiind pronunţată Sentinţa penală nr. 254 din 30 martie 2012 de către Tribunalul Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 2784 din 12 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care inculpata a fost condamnată la 5 ani închisoare.

În raport de situaţia de fapt expusă, de încadrarea juridică a faptelor din prezenta cauză şi a celor din cauza în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 254/2012, se impunea aplicarea art. 335 alin. (2) C. proc. pen., care reglementează situaţia în care cu privire la unele dintre actele care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, s-a pronunţat anterior o hotărâre definitivă, instanţa trebuie să procedeze la reunirea cauzei cu aceea în care s-a pronunţat hotărârea definitivă şi să pronunţe o nouă hotărâre în raport cu toate actele care intră în conţinutul infracţiunii, desfiinţând în acelaşi timp hotărârea anterioară.

Ca urmare, instanţa nu ar fi trebuit să constate concursul de infracţiuni între infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care inculpata a fost trimisă în judecată în cauză şi infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 254/2012, ci ar fi trebuit să constate că faptele din cele două cauze întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracţiuni de înşelăciune în formă continuată.

Astfel, prin aplicarea prevederilor art. 335 alin. (2) C. pen., trebuia să reunească cauzele, să desfiinţeze sentinţa 254 din 30 martie 2012 şi să dispună condamnarea inculpatei pentru o singură infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), 5 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Inculpata a săvârşit la intervale scurte de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Toate faptele din cele două cauze au fost comise în perioada 2009 - 2011 iar activitatea infracţională prezintă aceleaşi caracteristici.

2) În al doilea motiv de apel a criticat sentinţa şi pentru netemeinicie, arătând că pedeapsa aplicată inculpatei este blândă în raport cu consecinţele faptelor comise.

Astfel, s-a arătat că instanţa trebuia să aibă în vedere prejudiciul cauzat părţilor vătămate, numărul mare de părţi vătămate, numărul mare de acte materiale, perioada îndelungată în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, mijloacele complexe frauduloase prin care s-a săvârşit acţiunea de inducere în eroare, mijloace de natură a spori încrederea părţilor vătămate.

În raport de totalitatea faptelor, de perseverenţa infracţională deosebită a inculpatei, se impune sporirea pedepsei rezultante aşa cum a fost stabilită de către prima instanţă, respectiv aplicarea unei pedepse mai mari în raport de întreaga activitate infracţională.

3) În al treilea motiv de apel, a criticat sentinţa pentru greşita menţinere, în temeiul art. 350 C. proc. pen., a stării de arest a inculpatei, întrucât aceasta a fost trimisă în judecată, în stare de deţinere, în executarea pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 254/2012 a Tribunalului Bucureşti, fiind emis mandatul de executare nr. 398/2012. Ca urmare, inculpata nu era arestată în cauză, deci, nu trebuia făcută aplicarea art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

4) În al patrulea motiv de apel, s-a criticat sentinţa pentru aceea că, instanţa de fond a omis să anuleze mandatul de executare a pedepsei, nr. 398 din 13 septembrie 2012, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, instanţa trebuind să anuleze acest mandat şi să dispună emiterea unui alt mandat, pentru pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 10 luni închisoare.

Inculpata, prin apărător, faţă de solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, de schimbare a încadrării faptei, prin aplicarea art. 335 alin. (2) C. proc. pen., a solicitat respingerea acestei cereri şi menţinerea încadrării, astfel cum a fost stabilită de către prima instanţă.

În ceea ce priveşte apelul pe care l-a declarat, inculpata a solicitat reducerea pedepsei aplicate de către prima instanţă, prin acordarea unei mai largi eficienţe circumstanţelor sale atenuante.

Prin Decizia penală nr. 216/A din 13 august 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, împotriva Sentinţei penale nr. 374 din 30 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pe care o desfiinţează, numai în ceea ce priveşte latura penală, în sensul că:

A fost înlăturată dispoziţia privind contopirea, în temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a pedepsei de 5 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 254 din 30 martie 2012, în Dosarul nr. 70853/3/2011 al Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală 2784 din 12 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu pedeapsa de 6 ani şi 10 luni închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., aplicată prin sentinţa apelată.

În temeiul dispoziţiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus reunirea Dosarul nr. 48654/3/2012 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, cu Dosarul nr. 70853/3/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi desfiinţarea Sentinţei penale nr. 254 din 30 martie 2012 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2784 din 12 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, numai în ceea ce priveşte latura penală.

În baza art. 334 C. proc. pen. rap. la art. 335 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că actele materiale care compun infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost condamnată în prezenta cauză şi actele materiale care compun infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 254/2012 a Tribunalului Bucureşti, constituie infracţiunea unică continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap la art. 320¹ pct. 7 C. proc. pen., a fost condamnată inculpata G.M.A.O., la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.

Au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), în condiţiile art. 71 C. pen.

Au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c), în condiţiile art. 65 C. pen., pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale .

A fost înlăturată dispoziţia privind menţinerea arestării preventive a inculpatei.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 398 din 13 septembrie 2012 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, dispunându-se emiterea unui nou mandat de executare, pentru pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

A fost dedusă perioada executată din pedeapsă, anume reţinerea din data de 24 februarie 2011 şi perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 13 iulie 2011 la zi, 13 august 2013.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A fost respins ca nefondat apelul inculpatei G.M.A.O. declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.

A fost obligată apelanta la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei, onorariu avocat oficiu, a fost avansat din fondurile M.J.L.C.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte prima critică formulată, aceea privind neaplicarea prevederilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen., faţă de existenţa unei condamnări anterioare pentru acte materiale care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, instanţa de apel a apreciat că este întemeiată.

S-a avut în vedere că aşa cum rezultă din dosarul ataşat la dosarul prezentei cauze (nr. 70893/3/2011 al Tribunalului Bucureşti), inculpata a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 254 din 30 aprilie 2012 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2784/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., reţinându-se în respectiva sentinţă, faptul că, în perioada iunie 2009 - decembrie 2010, inculpata, în calitatea sa de administrator al SC T.T.I. SRL a indus în eroare mai multe părţi vătămate, iar în perioada iulie - decembrie 2010, în calitate de administrator al SC B.W.H., a indus în eroare alte părţi vătămate, prin încasarea contravalorii biletelor de avion pentru călătorii interne sau externe sau a unor pachete turistice, fără a le achiziţiona, în realitate de la furnizori, prejudiciul total depăşind 200.000 lei.

S-a apreciat că inculpata a comis toate faptele de înşelăciune, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. Toate actele materiale au acelaşi conţinut, fiind acte de inducere în eroare a unor părţi vătămate în legătură cu achiziţionarea de pachete sau servicii turistice, de bilete de avion. Toate actele materiale au fost comise în aceeaşi perioadă, respectiv 2009 - 2011 şi în calitate de administrator al aceloraşi societăţi comerciale.

În acest sens s-a apreciat că în cauză inculpata a comis infracţiunea unică de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prin acte materiale repetate, în perioada anilor 2009 - 2011 şi potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. c) C. proc. pen., există cazul de indivizibilitate prevăzut de acest text de lege, anume, în cazul infracţiunii continuate, când mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracţiune.

Instanţa de apel a menţionat că potrivit dispoziţiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen., dacă cu privire la unele dintre actele care alcătuiesc conţinutul aceleiaşi infracţiuni, s-a pronunţat anterior o hotărâre definitivă, instanţa reuneşte cauza cu aceea în care s-a dat hotărârea definitivă, pronunţând o nouă hotărâre în raport cu toate actele care intră în conţinutul infracţiunii şi desfiinţează hotărârea anterioară, făcând aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen. [art. 335 alin. (3)].

În consecinţă, instanţa de apel a înlăturat dispoziţia privind contopirea, în temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a pedepselor de 5 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor, cu titlu de pedeapsă complementară, aplicată prin Sentinţa penală nr. 254/2012 şi 6 ani şi 10 luni închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor, aplicată în prezenta cauză, nefiind întrunite condiţiile concursului de infracţiuni, aşa cum s-a arătat mai sus, iar în temeiul art. 335 alin. (2) C. proc. pen., a dispus reunirea Dosarului nr. 48654/3/2012 cu Dosarul nr. 70853/3/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia I, desfiinţarea Sentinţei penale nr. 254 din 30 martie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2784 din 12 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, numai în ceea ce priveşte latura penală.

În baza art. 334 C. proc. pen., rap. la art. 335 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că actele materiale care compun cele două infracţiuni de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2), o infracţiune pentru care a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 254/2012 şi o infracţiune pentru care este trimisă în judecată în prezenta cauză, constituie infracţiunea unică continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte pedeapsa pentru această infracţiune unică continuată, instanţa de apel a avut în vedere toate actele materiale în ansamblul lor, făcând astfel o nouă individualizare a pedepsei, în raport cu întreaga activitate infracţională.

Astfel, a apreciat instanţa de apel că se impune majorarea pedepsei pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, astfel cum a fost reţinută, avându-se în vedere că inculpata a dovedit o persistenţă infracţională cu totul deosebită, că a înşelat un număr impresionant de părţi vătămate, iar prejudiciul produs acestora şi nerecuperat este foarte ridicat, în jur de 500.000 Ron. S-a mai avut în vedere că perioada de timp în care a acţionat este mare, pe parcursul a doi ani iar mijloacele pe care le-a folosit la comiterea faptelor au fost temeinic preconstituite de către inculpată, care astfel a reuşit să înşele nu doar părţi vătămate persoane fizice, ci, chiar şi companii cu vechime şi experienţă în transport internaţional, precum T.

Având în vedere limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7), anume, închisoarea de la 6 ani şi 8 luni la 13 ani şi 4 luni, instanţa de apel a apreciat că nu se impune aplicarea unei pedepse orientate chiar la minimul special, ci deasupra acestui minim, numai astfel, putând fi atins scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., acela de constrângere şi reeducare, de prevenire a comiterii de noi infracţiuni. S-a considerat că inculpata va trebui să conştientizeze faptul că a încălcat grav normele de conduită socială, profitând de buna-credinţă a persoanelor fizice şi juridice care au avut nevoie de servicii turistice şi de transport, că, securitatea unor astfel de raporturi a fost grav lezată şi totodată alături de alte astfel de fapte, afectează în mod grav încrederea cetăţenilor în serviciile prestate de alţi operatori, de pe piaţa internă.

Prin urmare, instanţa de apel a dispus aplicarea unei pedepse de 7 ani şi 6 luni închisoare, precum şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), în condiţiile art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale şi interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) dar şi lit. c), anume dreptul de a desfăşura o activitate, de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit inculpata la comiterea infracţiunii, pe o durată de 6 ani, de la terminarea executării pedepsei principale.

Faţă de aceste aspecte, apreciindu-se că se impune majorarea pedepsei şi având în vedere că individualizarea pedepsei reprezintă o critică şi a inculpatei, instanţa de apel a apreciat nefondat apelul, acesta vizând strict reducerea pedepsei.

S-a apreciat că singura circumstanţă invocată şi dovedită ca atare - lipsa de antecedente penale - nu poate conduce prin ea însăşi la coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât intră în concurs şi cu starea de agravare a pedepsei, reprezentată de forma continuată a infracţiunii, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 42 C. pen.

În ceea ce priveşte critica privind greşita menţinere a măsurii arestării preventive, în temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost apreciată întemeiată, întrucât inculpata nu a fost trimisă în judecată în prezenta cauză în stare de arest preventiv, ci ea se afla la momentul trimiterii în judecată, în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa nr. 254/2012 a Tribunalului Bucureşti. Or, s-a menţionat că, instanţa, prin hotărârea de condamnare, se pronunţă asupra menţinerii arestării preventive, numai dacă inculpatul este arestat preventiv în cauză şi nu arestat în executarea unei pedepse, aflându-se sub puterea mandatului de executare.

Având în vedere desfiinţarea Sentinţei nr. 254/2012 a Tribunalului Bucureşti şi reunirea acestei cauze cu cauza de faţă, în care s-a pronunţat o nouă hotărâre pentru întreaga activitate infracţională, instanţa de apel a anulat mandatul de executare nr. 398 din 13 septembrie 2012 emis de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, dispunând emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata M.G.O.A. la data de 21 august 2013.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţei la data de 10 septembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fiind învestită cu judecarea recursului înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. pen.

În acest context, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor tranzitorii din Legea de punere în aplicare a Codului de Procedură Penală, respectiv dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursul ce face obiectul prezentei cauze se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, fiind declarat împotriva unei hotărâri care a fost supusă apelului potrivit legii vechi, aşa încât rămâne în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă că decizia recurată a fost pronunţată la 13 august 2013, deci ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursul a fost declarat de inculpat la data de 21 august 2013, situaţie în care acesta este supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. anterior.

Aşadar, obiectul judecăţii în recurs este limitat doar la cazurile expres prevăzute de lege, aşa încât instanţa de recurs poate analiza cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior.

Din examinarea cazurilor de casare expres prevăzute de textul de lege anterior menţionat, rezultă că prin limitarea obiectului judecăţii în recurs legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

De altfel, reexaminarea integrală a cauzei de către instanţa de apel, în condiţii similare cu cea desfăşurată de instanţa de fond, conduce în mod firesc la concluzia că devoluţiunea în faţa instanţei de recurs trebuie limitată numai la anumite aspecte prevăzute de lege.

Aşadar, recursul nu provoacă un control integral din partea instanţei de recurs, fiind exclusă rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în coordonatele în care stabilirea adevărului a avut loc în primele două grade de jurisdicţie.

Ca atare, din perspectiva finalităţii avute în vedere, recursul nu are drept scop soluţionarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, stabilirea vinovăţiei şi reindividualizarea pedepsei aplicate, ci doar sancţionarea sentinţelor ori deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.

În consecinţă, Înalta Curte notează că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel că, nu poate examina decât chestiuni ce privesc aspecte de drept fără a putea examina şi netemeinicia deciziei atacate.

În afara acestei restrângeri a efectului devolutiv al recursului, există şi o limitare, prevăzută de art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen. anterior, potrivit căreia instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, dacă motivul de recurs, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu excepţia cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Analizând recursul formulat conform dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată următoarele:

Cu respectarea termenului prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, au fost depuse la dosarul cauzei motivele de recurs de către inculpată, prin apărător desemnat din oficiu, la data de 14 februarie 2015, prin care se solicită, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. anterior, să se facă aplicarea art. 5 C. pen. şi să se aibă în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de noul C. pen., apreciindu-se că din acest punct de vedere, se impune aplicarea unei pedepse mai mici. De asemenea, s-a solicitat să se dea eficienţă circumstanţelor persoanele ale inculpatei, având în vedere că aceasta a avut o atitudine procesuală sinceră, a recunoscut şi regretat fapta, a colaborat cu organele de anchetă, iar prejudiciul cauzat de aceasta a fost parţial recuperat.

Cu prilejul dezbaterilor apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, a arătat că în raport de decizia Curţii Constituţionale privind aplicarea globală a legii penale mai favorabile, legea veche este mai favorabilă inculpatei, solicitând însă admiterea recursului şi reducerea pedepsei ca urmare a reţinerii în favoarea inculpatei a circumstanţelor atenuante.

În ceea ce priveşte critica vizând greşita apreciere asupra cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată, prin invocarea cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că individualizarea pedepsei se realizează de către instanţele de fond şi apel pe baza criteriilor menţionate în art. 72 C. pen. anterior, implicând o operaţiune de apreciere fundamentată pe probatoriului administrat.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, în recurs nu se mai poate proceda la o reapreciere a probelor iar criticile inculpatei privind individualizarea pedepsei nu vizează legalitatea hotărârii ci temeinicia acesteia.

De altfel, modificarea cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior, prin înlăturarea tezei vizând greşita individualizare a pedepsei, arată că voinţa legiuitorului a fost aceea ca, în conformitate cu art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, examinarea în recurs să se limiteze doar la chestiunile de legalitate şi nu de temeinicie.

Prin urmare, motivul de recurs referitor la greşita individualizare a pedepsei nu se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior şi nu poate fi examinat prin prisma celorlalte cazuri de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. anterior.

Examinând incidenţa legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că în timpul judecării cauzei în calea de atac exercitată de inculpata M.G.O.A., a intrat în vigoare noul C. pen., care a adus schimbări, printre altele şi în ceea ce priveşte limitele speciale ale pedepsei închisorii pentru infracţiunea de înşelăciune.

Modificările ivite în cursul judecării cauzei în recurs, ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, C. pen. anterior şi C. pen. în vigoare, impun soluţionarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situaţie tranzitorie.

Cu toate acestea, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Excepţia înscrisă în art. 15 alin. (2) din Constituţie impune ca într-o situaţie tranzitorie cum este cea din prezenta cauză, să se facă aplicarea dispoziţiei constituţionale.

Expresie a acestui principiu constituţional este dispoziţia din art. 5 alin. (1) C. pen. potrivit căreia, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Ca atare, aplicarea legii mai favorabile în temeiul dispoziţiei constituţionale anterior menţionate nu poate fi limitată la cazurile prev. de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior şi, în consecinţă, trebuie examinată din oficiu de către instanţa de recurs.

Controlul legalităţii unei hotărâri judecătoreşti în recurs presupune verificarea dacă prin ivirea unor situaţii ulterioare pronunţării hotărârii atacate nu apare necesară restabilirea legalităţii şi pronunţarea unei hotărâri în conformitate cu legea substanţială.

În reglementarea C. proc. pen. anterior modificărilor intervenite prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, a fost abrogat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 20 C. proc. pen. anterior, care viza situaţia în care a intervenit o lege mai favorabilă condamnatului.

Prin abrogarea cazului de casare menţionat, în situaţia în care legea penală intervine înaintea soluţionării cauzei în primă instanţă sau în apel, iar aceste instanţe nu iau dat eficienţă, hotărârea de condamnarea va fi pronunţată cu aplicarea greşită a legii, fiind incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior.

Situaţia în care legea penală intervine după pronunţarea hotărârii în apel nu este reglementată distinct printr-un caz special de casare însă atrage incidenţa temeiului de casare înscris în art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, pentru că hotărârea chiar dacă la momentul pronunţării era legală, nelegalitatea ei este determinată de reglementări survenite ulterior pronunţării, şi nu ca urmare a unor erori de drept produse în cursul judecăţii în fond şi apel.

Aşadar, o hotărâre judecătorească care este legală la momentul pronunţării poate deveni contrară legii sau să aplice greşit legea în raport cu un element ulterior pronunţării, cum ar fi intervenţia unei noi legi.

Cu toate acestea, principiul constituţional anterior menţionat, chiar în lipsa unui caz de casare prin prisma căruia hotărârea devenită nelegală să fie casată, impune aplicarea retroactivă a legii noi mai favorabile şi restabilirea legalităţii sub acest aspect.

Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen. din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009), a pronunţat Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă, utilizând aşadar criteriul aprecierii în concreto.

Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de incriminare, se constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, în cele două reglementări succesive, există unele deosebiri, astfel:

Potrivit alin. (1) al art. 215 C. pen. anterior, "inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani."

Alin. (2) stipulează că "înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani iar dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni."

Alin. (3) prevede o variantă specială a modalităţii tip şi anume "inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate."

Potrivit alin. (5) înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

În noul C. pen., în prezent în vigoare, infracţiunea de înşelăciune este incriminată în art. 244, după cum urmează:

"(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală."

În primul rând se impune observaţia că legea nouă prevede posibilitatea împăcării părţilor, ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale însă, în cauză, nu poate opera acest motiv de încetare a procesului penal dat fiind faptul că nu a existat o astfel de manifestare de voinţă din partea inculpatului şi a părţilor civile.

Totodată, se observă că înşelăciunea săvârşită în condiţiile încheierii unui contract sau al executării acestuia precum şi varianta agravată prevăzută în art. 215 alin. (5) C. pen. anterior nu au mai fost menţinute prin noua reglementare, însă acesta nu conduce la concluzia dezincriminării faptei, care potrivit noului C. pen. se încadrează în art. 244 alin. (1) şi (2).

Fapta prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior era pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 ani închisoare. În condiţiile reţinerii comiterii faptelor în formă continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, recurentei inculpate i s-a aplicat pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, având în vedere că limitele de pedeapsă se situau între 6 ani şi 8 luni şi 13 ani şi 4 luni închisoare, ca urmare a aplicării art. 320¹ C. proc. pen. anterior.

În prezent, fapta de înşelăciune este incriminată în prezent în art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., fiind pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani, limitele în situaţia reţinerii art. 396 alin. (10) C. proc. pen. fiind între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni.

În ceea ce priveşte efectele procedurii recunoaşterii vinovăţiei, se constată că nu există diferenţe între art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) cu referire la art. 374 alin. (4) C. proc. pen. în sensul că ambele texte prevăd reducerea limitelor pedepsei cu o treime în aceleaşi condiţii de reglementare.

Potrivit legii vechi, faptele de înşelăciune săvârşite de recurenta inculpată M.G.O.A. constituiau o unitate legală de infracţiune, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, potrivit cărora infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Astfel, s-a reţinut că în cauză toate actele materiale săvârşite de inculpată au acelaşi conţinut, fiind acte de inducere în eroare a 29 de părţi vătămate în legătură cu achiziţionarea de pachete sau servicii turistice, bilete de avion, fiind comise în aceeaşi perioadă, respectiv 2009 - 2011 şi în calitate de administrator al aceloraşi societăţi comerciale. Aşadar, s-a constatat că faptele de înşelăciune reţinute în sarcina inculpatei au fost comise în dauna SC "A.N." Bucureşti SA, S.C. C.N.T.A.T. S.A. şi în dauna părţilor vătămate R.O., G.V., T.V.G., N.M., Z.I., P.P., N.V., A.R., L.N., I.S., R.C., R.A., B.G.E., H.F.M., B.D., E.L.N., D.A., C.V., B.L., M.M., O.I.N., C.R.A., C.A.I., S.P., V.E., D.D. şi D.S.

Tototodată, se are în vedere că dosarul de faţă a fost reunit cu Dosarul nr. 70853/3/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 254 din 30 martie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2784 din 12 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, s-a reţinut că în cauza reunită actele materiale săvârşite de inculpata M.G.O.A. în perioada iunie 2009 - decembrie 2010, în calitate de administrator al SC T.T.I. S.R.L., respectiv S.C. B.W.H. S.R.L., au constat în inducerea şi menţinerea în eroare 76 de persoane vătămate care s-au constituit părţi civile în cauză, cu ocazia încasării contravalorii unor pachete turistice oferite (bilete de avion, cazare hotel), pe care însă în realitate nu le-a achiziţionat de la furnizori, creându-le acestora un prejudiciu total de peste 200.000 lei, iar în perioada ianuarie - iulie 2011, în calitate de administrator al SC B.T. S.R.L., a indus şi menţinut în eroare 20 de persoane vătămate care s-au constituit părţi civile în cauză, cu ocazia încasării contravalorii unor pachete turistice oferite (bilete de avion, cazare hotel), pe care însă, în realitate, nu le-a achiziţionat de la furnizori, creându-le acestora un prejudiciu total sub 200.000 lei.

Potrivit legii noi, respectiv dispoziţiilor art. 35 C. pen. în vigoare, a fost introdusă o condiţie specială de calificare a infracţiunii continuate referitoare la subiectul pasiv, în sensul că infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Prin urmare, condiţia unicităţii subiectului pasiv nu este îndeplinită în cauză în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, faptă inculpatei fiind compusă din 125 acte materiale, fiecare având un subiect pasiv diferit, astfel încât corespunde unei pluralităţi de infracţiuni, respectiv 125 infracţiuni de înşelăciune şi impun aplicarea a 125 de pedepse de câte 1 an cu respectarea principiului proporţionalităţii.

Având în vedere că în raport cu condiţiile de existenţă stabilite de reglementarea nouă, pluralitatea de acţiuni în dauna unor subiecţi pasivi distincţi nu mai poate fi calificată ca infracţiune continuată, pentru determinarea legii mai favorabile aplicabile ansamblului de acţiuni se va compara tratamentul sancţionator prevăzut de C. pen. anterior pentru infracţiunea continuată cu tratamentul sancţionator prevăzut de C. pen. în vigoare pentru concursul de infracţiuni.

Regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., este mai sever decât tratamentul sancţionator al infracţiunii continuate C. pen. anterior, întrucât în cauză, la pedeapsa cea mai grea s-ar impune, în mod obligatoriu, adăugarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în mod evident ar îngreuna situaţia inculpatei M.G.O.A..

Astfel, în cazul inculpatei, pedeapsa ce s-ar aplica inculpatei pe noua reglementare ar fi de 30 de ani închisoare, ceea ce constituie maximul general al pedepsei închisorii, având în vedere că prin aplicarea regulilor de mai sus s-ar ajunge la o pedeapsă de 42 de ani închisoare obţinută prin adăugarea la pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, a unui spor de 41 de ani închisoare, reprezentând o treime din suma celorlalte 124 pedepse de câte 1 an închisoare.

Toate aceste aspecte relevă aşadar, în considerarea celor expuse anterior, că legea penală veche este legea mai favorabilă inculpatei M.G.O.A., neimpunându-se admiterea recursului pe acest aspect.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata M.G.O.A. împotriva Deciziei penale nr. 216/A din 13 august 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.G.O.A. împotriva Deciziei penale nr. 216/A din 13 august 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2014.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 2193/2014. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 3111/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2357/2014. Penal. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 2790/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2193/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23), infracţiuni privind comerţul el