ICCJ. Decizia nr. 2357/2014. Penal. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2357/2014
Dosar nr. 304/43/2014
Şedinţa publică de la data de 13 august 2014
Asupra contestaţiei de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 15/ME din 30 iulie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în Dosarul nr. 304/43/2014, în conformitate cu art. 103 alin. (7) şi art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală s-a constatat că persoana solicitată F.F. (cetăţean român, în prezent deţinut în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă Mureş), nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare germane.
S-a dispus executarea Mandatului european de arestare nr. 4a Gs 74/14 din 22 aprilie 2014, emis de autorităţile judiciare din Germania-Staatsanwaltschaft Frankenthal (Pfalz), în Dosarul nr. 5121 Js 3187/13, pe numele persoanei solicitate F.F.
S-a dispus predarea F.F. către autorităţile judiciare din Germania, sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
S-a constatat că F.F. nu a renunţat la beneficiile conferite de regula specialităţii;
Potrivit art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate F.F., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de astăzi 30 iulie 2014, până la data de 28 august 2014 inclusiv.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, precizată ulterior, s-a solicitat punerea în executare a Mandatului european de arestare nr. 4a Gs 74/14 din 22 aprilie 2014, emis de autorităţile judiciare din Germania-Staatsanwaltschaft Frankenthal (Pfalz), în Dosarul nr. 5121 Js 3187/13, privind pe persoana solicitata F.F. (cetăţean român, în prezent deţinut în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă Mureş).
În mandatul european de arestare se arată că persoana solicitată este cercetată ca urmare a săvârşirii infracţiunii de viol în unitate de faptă cu vătămare corporală, prev. de art. 1776 alin. (1), (2), 223, 230, 52 C. pen. german. Fapta are corespondent în dispoziţiile art. 218 alin. (1), (3) lit. e) C. pen. român.
Rezultă din mandatul european de arestare precizat anterior că, la data de 25 ianuarie 2013, în jurul orelor 16:30, persoana solicitată F.F., observând-o pe numita L.B. care făcea jogging pe un drum de ţară, pe raza localităţii Dannstadt-Schauernhei, în zona podului autostrăzii, a urmărit-o, a prins-o, a culcat-o la pământ, lovind-o de mai multe ori cu pumnul în faţă, provocându-i astfel leziuni pe jumătatea dreaptă a feţei. Se mai reţine că ulterior i-a obstrucţionat respiraţia şi a târât-o în tufişurile de sub pod. Acolo, împotriva voinţei ei, i-a tras jos pantalonii de jogging şi chilotul şi i-a introdus un deget în vagin. Apoi, a apucat-o de o mână, care la momentul faptei purta o mănuşă, şi i-a atins cu ea organele genitale. Ulterior i-a dat drumul sus-numitei.
Persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 ore, din data de 30 iulie 2014, ora 13:23, până la data de 31 iulie 2014, ora 11:10.
Persoana solicitată F.F., în faţa instanţei de judecată, a declarat că, nu este de acord să fie predat autorităţilor germane, în vederea executării mandatului european de arestare. Totodată, a arătat că nu renunţă la regula specialităţii şi că doreşte ca în situaţia în care se va aplica faţă de el o pedeapsă, aceasta să fie executată în România.
Având în vedere că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autoritatea juridică din Germania şi că în cauză nu există niciunul din motivele de refuz a executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş, ţinând cont de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, constată că în cauză sunt întrunite prevederile art. 103 alin. (7) şi art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie persoana solicitată F.F. Cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 6 august 2014.
În dezbateri, contestatorul - persoana solicitată F.F., prin apărător din oficiu, a solicitat admiterea contestaţiei, revocarea mandatului de arestare în vederea predării şi punerea în libertate ori înlocuirea cu măsura arestului la domiciliu, precizând că solicită a fi judecat de către instanţele române.
La dosar au fost depuse şi motive scrise de către apărătorul ales al contestatorului - persoana solicitată prin care se solicită revocarea mandatului de arestare, punerea în libertate a persoanei solicitate, înlocuirea arestului preventiv cu controlul judiciar, cu obligaţia de a nu părăsi localitatea sau ţara sau arestul la domiciliu. În ceea ce priveşte mandatul european de arestare solicită amânarea. S-a susţinut că persoana solicitată nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, invocându-se circumstanţele personale ale acesteia şi atitudinea de cooperare cu autorităţile judiciare.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată F.F., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin. (2) al acelui text statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."
Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.
Cât priveşte conţinutul şi forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conţină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, şi indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 88 şi art. 96 din prezenta lege.
Din actele cauzei se constată ca fiind îndeplinite cerinţele legii, dat fiind faptul că autorităţile germane au menţionat expres că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării adresate autorităţilor judiciare române o constituie „Mandatul european de arestare nr. 4a Gs 74/14 din 22 aprilie 2014, emis de autorităţile judiciare din Germania-Staatsanwaltschaft Fraiikenthal (Pfalz), în Dosarul nr. 5121 Js 3187/13, pe numele persoanei solicitate F.F.
În atare condiţii, instanţa de fond în mod corect a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Germania.
În cauză nu există niciun impediment privind punerea în executare şi predarea către autorităţile germane a persoanei solicitate, neexistând niciunul din motivele de refuz a executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004
Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a dispus arestarea persoanei solicitate, conform art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că aceasta nu şi-a dat acordul în vederea predării către autorităţile germane, conform declaraţiei aflată la dosarul instanţei de fond, ceea ce echivalează cu o lipsă de cooperare cu autorităţile judiciare din statul solicitant, existând astfel riscul să se sustragă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată F.F. împotriva Sentinţei penale nr. 15/ME din 30 iulie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi o va obliga la 500 RON cheltuieli judiciare către stat din care 320 RON onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată F.F. împotriva Sentinţei penale nr. 15/ME din 30 iulie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 304/43/2014.
Obligă contestatorul F.F. la 500 RON cheltuieli judiciare către stat din care 320 RON onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul translatorului de limba maghiară se suportă din fondul ICCJ.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 august 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1135/2014. Penal. Infracţiunea de spălare de... | ICCJ. Decizia nr. 2790/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
