ICCJ. Decizia nr. 1863/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1863/2014Dosar nr. 4175/118/2009
Şedinţa publică din 30 mai 2014
Asupra recursurilor penale de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 302 din data de 26 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 4175/118/2009, s-a făcut aplic, art. 13 C. pen. în raport de infracţiunea prev. de art 12 alin. (1) din Legea nr. 678/ 2001, modificată prin Legea nr. 230/2010.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei M.D., pentru infracţiunea prev. deart. 7 alin. (1) şi alin. (3). din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 13 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată, la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată, la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată, la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., art. 36 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre iar acestea au fost contopite şi cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 35 din 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Vaslui, modificată prin Decizia penală nr. 42 din 08 aprilie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1845/2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, în final, inculpata M.D. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şr4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei închisorii de 8 ani, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, perioada executată (din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare) de la 30 august 2007 la 03 decembrie 2008, dată la care a fost eliberată condiţionat în baza sentinţei penale nr. 2256 din 27 noiembrie 2008 a Judecătoriei Ploieşti, precum şi durata reţinerii în prezenta cauză, pe timp de 24 de ore, de la data de 4 decembrie 2008 ora 24,00 la data de 5 decembrie 2008 ora 24,00.
S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza sentinţei penale nr. 35 din 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Vaslui şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului M.M. pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat, la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aphc.art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 6 (ase) luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) în ref. la art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, în final inculpatul M.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii de 7 ani, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reţinerii pe timp de 24 de ore, de la 4 decembrie 2008 ora 23,30 la 5 decembrie 2008 ora23,30.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatuluui I.A., pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza.a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3)- din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) litb C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) în ref; la art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele" aplicate, în final inculpatul I.A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii de 4 ani şi 6 luni, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi. lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reţinerii.pe timp de 24 de ore, de la 4 decembrie 2008 ora 16,45, la 5 decembrie 2008 ora 16,45.
În baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B.V.C., pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1)- şi alin. (3) din Legea nr. 3 9/2003.
În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 13 C. pen. şi cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat, la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe.o perioadă de 1 (un) an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii de 2 ani şi 6 luni, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului P.M., pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003. .
În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 13 C. pen. şi art. 37 litb C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prev. de. art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi, inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 9 (nouă) luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi litb C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, în final inculpatul P.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe"durata executării pedepsei închisorii de 5 ani, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S.R.C., pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 13 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 711 C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii de 5 ani, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b)) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea,inculpatei P.M., pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 2 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplic.art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată, la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. în ref. la art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, în final inculpata P. (B.) M., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei închisorii de 4 ani, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art 11 pct. 2 lit. a) rap. la art 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A.l. pentru infracţiunea prev.de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003, cu . aplic.art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat, pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. şi cu .aplic, art. 74 alin. (2) rap: la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii . drepturilor, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii de 4 ani, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
S-a respins cererea, de .arestare preventivă a inculpaţilor formulată de partea civilă C.V., ca inadmisibilă.
În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen., cu aplic. art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ., s-au admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile C.V. şi D.N.
Au.fost obligaţi inculpaţii M.D., M.M., I.A. şi A.l., în solidar, către partea civilă D.N., la plata sumei de 9.000 (nouă mii) euro echivalent în lei la data plăţii efective, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale.
Au fost obligaţi inculpaţii M.D., P.M. şi S.R.C., în solidar, către partea civilă C.V., la plata sumei de 9.000 (nouă mii) euro echivalent în Iei la data plăţii efective, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale. S-au respins ca nefondate restul pretenţiilor civile formulate de părţile civile. S-a luat act că părţile vătămate R.E.S. şi G.G. nu au formulat pretenţii civile în cauză.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. nr. 207/D/P/ 2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor : M.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 13 alin. (1) (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu,aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.; M.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003; de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; l.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a). din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003; A.l., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art 41 alin. (2) C. pen., de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003; S.R.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12. alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, de.art. 7. alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.; P.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; P.M., pentru săvârşirea iafracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 13 alia. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003; B.V.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.
S-a arătat că la data de 29 mai 2006, organele de poliţie din cadrul I.G.P.F s-au sesizat din oficiu, despre faptul că numitele R.E.S. şi D.C.M. au fost racolate de soţii B. şi, ulterior vândute numiţilor M.M. şi P.D. (fostă P., fostă P.), fiind apoi obligate să practice prostituţia în folosul celor din urmă.
S-a reţinut că victimele au fost racolate prin înşelăciune, procedeu frecvent folosit de traficanţi pentru a convinge victimele să accepte propunerile lor propuneri ce nu au substanţă în realit. a)te, existând doar o situaţie în care se poate vorbi de o altă modalit. a)te prin care victima C.V. a fost racolată, şi anume aceea de răpire, aceasta fiind luată de la locul unde se afla, prin constrângere, respectiv introducerea ei în mod forţat, de către inculpatul S.R.C., în autoturismul condus de inculpatul P.M. şi dusă la locuinţa acestuia.din urmă, de unde ulterior a fost vândută inculpatei M.D., care a obligat-o îu continuare să practice prostituţia.
Ulterior racolării tinerelor, inculpaţii M.D. şi M.M. au folosit împotriva • acestora ameninţări, acestea constituind unul din procedeele frecvent utilizate de traficanţi, prin care victimelor li se insuflă temerea că vor fi expuse unui pericol grav, ele, familiile lor sau persoanele de .care sunt legate printr-un sentiment de afecţiune puternică, toate acestea pentru a fi intimidate şi determinate să cedeze presiunilor, astfel încât să se supună pretenţiilor traficanţilor.
De asemenea, s-a reţinut că unele dintre victime au fost bătute ca urmare a faptului că nu obţineau mai mulţi bani din practicarea prostituţiei sau pentru faptul că traficanţii aflau că acestea au vrut să fugă de la ei. Mai mult, s-a constatat că şi în situaţia în care victimele au reuşit să scape de „protecţia" traficanţilor, acestea au fost contactate pentru a nu da declaraţii organelor de poliţie, iar în cazul în care au dat declaraţii să meargă şi să-şi retragă declaraţiile date.
În majoritatea cazurilor de trafic de persoane s-a constatat că victimele traficului nu reprezintă pentru traficanţi decât o marfă pe care o pot vinde sau transfera de la un traficant la altul. În funcţie de modul în care arată victima, ce sume de bani obţine aceasta din practicarea prostituţiei, precum şi recuperarea unor datorii fictive pe care victima le are de achitat traficanţilor, datorii create de plata cheltuielilor de transport, cazare şi asigurarea hranei.
Astfel, au fost identificate numitele D.N., Felea Irina, C.V., R.E.S., G.G., S.G., D.C.M., B.G., V.N., M.M., care au şi fost audiate. Nu au putut fi identificate numitele B.M. şi A., victime al infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea, nr. 678/2001.
În cursul-urmăririi penale au fost audiaţi martorii acuzării cât martorii propuşi în apărare, respectiv : V.N., F.I., D. (L.) C.M., B.G., F.T., L.S., M.L., M.M., C.M.N., C.F.I., C.G., I.Ş., D.O.I., C.N., N.S.T., T.E., R.M.C. şi l.D.S.V., C.M.
Ca urmare a faptului că între declaraţiile. victimelor şi declaraţiilor inculpaţilor existau contradicţii, s-a procedat la efectuarea de confruntări între aceste persoane.
Au fost adrninistrate şi alte mijloace de probă, respectiv: recunoaşterea din fotografii aşa cum rezultă conform proceselor - verbale de recunoaştere şi planşele foto aferente; adrese; percheziţii domiciliare; procese - verbale de verificare; situaţia intrărilor şi ieşirilor în/din România; înscrisuri.
În sarcina inculpaţilor,.prin actul de sesizare, în fapt, s-au reţinut următoarele:
Inculpata M.D. s-a ocupat împreună cu ceilalţi inculpaţi, de racolarea, transportul şi cazarea victimelor D.N., C.V., F.I., A., R.E.S., M.M. şi D.C.M., în vederea exploatării sexuale a acestor victime, totodată, că s-a ocupat de Mesnirea practicării prostituţiei de către victimele menţionate anterior.
Inculpatul M.M. s-a ocupat împreună cu ceilalţi inculpaţi, de racolarea, transportul şi cazarea victimelor D.N., A., F.I., R.E.S., M.M., D.C.M. şi B.M., în vederea exploatării sexuale-a acestora, totodată, că s-a ocupat de înlesnirea practicării prostituţiei de către aceste victime şi de a obţine foloase materiale de pe urma desfăşurării acestei activităţi de către victime.
Inculpatul I.A. s-a ocupat de cazarea victimelor D.N., A., F.I. şi M.M., care erau obligate să practice prostituţia în folosul celorlalţi inculpaţi, inculpatul cunoscând acest lucru.
Inculpatul A.I. s-a ocupat de racolarea şi cazarea .victimei D.N. în vederea exploatării sexuale şi i-a propus de mai multe ori .numitei V.N. sprijinul în vederea plecării în străinătate pentru a-i găsi un loc de muncă, promisiune ce nu avea corespondent în realitate.
Inculpatul P.M. s-a ocupat împreună cu inculpatul S.R.C., de racolarea părţii vătămate C.V., prin răpire, de cazarea acesteia o perioadă de timp şi apoi de a o vinde inculpatei M.D. în vederea exploatării sexuale, totodată,"inculpatul a înlesnit practicarea prostituţiei de către părţile vătămate C.V. şi G.G.
Inculpatul S.R.C. s-a ocupat împreună cu inculpatul P.M., de racolarea părţii vătămate C.V., prin răpire, în vederea exploatării sexuale.
Inculpata B.M. s-a ocupat împreună cu numitul B.M.I., de racolarea victimelor R.E.S., D.C.M., B.G. şi G.G., de cazarea unora dintre acestea, aceste activităţi fiind efectuate în vederea exploatării sexuale a victimelor, activitate de care s-a ocupat în principal B.M.I.
Inculpatul B.V.C. s-a ocupat împreună cu numitul B.T., prin înşelăciune, de racolarea părţii vătămate R.E.S. şi de a o vinde ulterior, împreună cu B.M.I., inculpaţilor M.D., M.M., victima fiind obligată apoi să practice prostituţia.
În sarcina tuturor inculpaţilor, s-a mai reţinut că au acţionat în vederea racolării, transportării, transferării, cazării victimelor, care apoi erau obligate să practice prostituţia atât în ţară, cât şi în străinătate.
Prin rechizitoriu s-a mai reţinut, cu privire la numitul B. N., că acesta nu a avut o participare efectivăJa racolarea numitei D.C.M. sub promisiunea găsirii unui loc de muncă, acesta dorind să fie prieten cu sus numita. Iniţial a dorit să locuiască împreună cu aceasta, lucru acceptat şi de către victimă, pentru ca-ulterior aceasta să plece împreună cu învinuiţii B.M. şi B.M.I. în vederea găsirii unui loc de muncă, fiind ulterior traficată şi exploatată. In această situaţie, s-a apreciat că nu se poate reţine nici faptul că B. N. a sprijinit gruparea de criminalitate organizată în vederea săvârşirii unei infracţiuni grave.
Cu privire la racolarea numitei G.G., racolare despre care victima a precizat iniţial că s-a făcut de către B.M.I., iar ulterior cu ocazia confruntării cu inculpaţii B.M. şi P.M. să menţioneze că şi B. N. a venit la domiciliul ei când i s-a propus de către B.M.I. să meargă la discotecă, însă a fost dusă apoi la Medgidia şi obligată să practice prostituţia, în rechizitoriu s-a arătat că nu se poate reţine participarea acestuia din urmă la activitatea de racolare a victimei şi exploatare a acesteia. Ca urmare, faţă de B. N. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penalăcu privire la racolarea.victimei D.C.M. şi neînceperea urmăririi penale cu privire la racolarea victimei G.G., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de minori şi trafic de persoane, lipsind latura subiectivă.
Referitor la B.T., s-a reţinut faptul că acesta a participat la racolarea victimei R.E.S., împreună cu inculpatul B.V.C. şi apoi a participat la vinderea acesteia către alţi traficanţi, însă datorită circumstanţelor personale ale acestui învinuit(este nevăzător), nu a participat decât la racolarea unei singure victime, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter adrrrinistrativ.
Cu privire la aspectele relevate de partea vătămată C.V., referitor la faptul că în perioada în.care a fost cazată la locuinţa inculpatului P.M., a fost sechestrată la un moment dat, fiind legată de calorifer, s-a constatat conform probelor administrate, că nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate de către învinuitul P.M., atâta timp cât la acea locuinţa nu există calorifere, fiind doar sobe, precum şi faptul că victima avea posibilit. a)tea de a se deplasa singură în toate camerele locuinţei, fără a fi constrânsă să stea într-o singură cameră şi a fi supravegheată pentru a nu părăsi locuinţa Din acest motiv, în. cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inculpatul P.M. cu privire la săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate, apreciindu-se că lipsesc elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
În ceea ce îl priveşte pe învinuitul B.M. Iulian, acesta nu a putut .fi identificat pentru a i se aduce la cunoştinţă faptele pentru care s-au efectuat cercetări, întrucât la domiciliul declarat nu locuieşte, fiind plecat de mai mulţi ani în străinătate. La adresa care a fost declarată de acesta în Spania,- pentru stabilirea rezidenţei, nu a fost identificat de către autorităţile spaniole, iar cu ocazia audierii inculpatei B.M., aceasta a declarat că nu au locuit niciodată la adresa declarată din Spania şi mai mult nu are cunoştinţă unde se află soţul său, întrucât s-au despărţit în fapt de acesta din cursul anului 2006. Din acest motiv, faţă de învinuitul B.M. Iulian s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor într-o cauză separată
În faza de judecată au fost audiaţi inculpaţii, părţile vătămate, martorii din lucrări şi au fost administrate şi probele în apărare şi în circurnstanţiere, încuviinţate. în sentinţa penală, instanţa de fond a reluat în extenso declaraţiile persoanelor audiate în cauză, declaraţii care nu vor mai fi redate în prezenta hotărâre.
Prin încheierea de şedinţă din data de 11 februarie 2011, instanţa de fond a încuviinţat la cererea inculpaţilor, în apărare, a dministrarea următoarelor probatorii : pentru inculpatul B.V.C., audierea martorului B.T.; pentru inculpaţii M.M. şi M.D., audierea martorilor C.V. (care este şi martor din lucrări) şi V.S.; pentru inculpatul P.M., proba cu înscrisuri care să ateste amplasamentul camerelor locuinţei şi sursa de încălzire a locuinţei, plecând de la susţinerile părţii vătămate C.V., precum că existau calorifere iar ea a fost sechestrată la un moment dat, fiind legată de calorifer; pentru inculpaţii M.M. şi M.D., solicitarea de relaţii de la S.P.C.E.E.P.S.; pentru inculpaţii M.M., M.D. şi P.M., solicitarea de relaţii dela Poliţia municipiului Mangalia; pentru inculpaţii M.M., M.D., P.M., P. (B.) M., S.R.C., A.I., B.V.C. şi l.A., proba cu acte în circumstanţiere. Ulterior, inculpaţii M.D. şi M.M., au renunţat la audierea martorei V.S.
La solicitarea reprezentantului Ministerului Public, instanţa a dispus efectuarea referatului de evaluare pentru fiecare dintre cei opt inculpaţi.
Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, s-a apreciat că se impune achitarea tuturor inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003 iar a inculpatului A.I. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 pentru argumentele expuse mai jos iar pe de altă parte, condamnarea inculpaţilor pentru celelalte infracţiuni, întrucât faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către aceştia, .neputând fi primite concluziile formulate oral şi în scris de apărare, de a fi exoneraţi de răspundere penală inculpaţii.
În acest sens, s-a arătat că potrivit art. 69 C. proc. pen., declaraţiile inculpatului în procesul penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În cauza dedusă judecăţii, declaraţiile inculpaţilor, nu au fost reţinute de către instanţă ca fiind corespunzătoare adevărului, întrucât apărările acestora sunt în vădită contradicţie cu materialit. a)tea împrejurărilor cauzei, nu au suport probator şi nici o argumentare temeinică.
Din perspectiva mdeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 75 C. proc. pen., s-a apreciat că declaraţiile părţilor vătămate C.V., R.E.S., D.N. şi G.G., s-au coroborat, în contextul ansamblului probator, care nu este de natură să-i disculpe pe inculpaţi ori să creeze dubii asupra veridicităţii declaraţiilor părţilor vătămate.
Acestea au fost constante cu ocazia audierii, când au descris cu lux de amănunte activitatea infracţională şi au oferit detalii semnificative, declaraţiile coroborându-se şi cu celelalte probe administrate, dintre care deosebit de relevante sunt: procesele verbale de confruntare, depoziţiile martorilor M.M. (martor cu identitate protejată), F.L., F.T., M.L., M.M., C.M.N., C.F.I., C.G., F.I., B.G., L.S. şi D.O.I., depoziţiilor martorei D. (L.) C.M., date iniţial,. în primă fază procesuală vol.2 u.p., fila 197 şi urm.),- depoziţiile martorei I.Ş. date în faza urmăririi penale, situaţia traficului de frontieră, respectiv intrările/ieşirile în/din România ale inculpaţilor şi victimelor, procesele verbale pentru recunoaştere din fotografii şi planşele foto aferente, procesele - verbale de percheziţie domiciliară.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului M.M., după începerea urmăririi penale, au fost identificate mai multe înscrisuri referitoare la problemele judiciare ale inculpatei M.D., precum şi declaraţii ale victimei D.C.M., date în faţa unui notar din România prin care aceasta preciza că declaraţiile pe care le-a dat în Spania cu ocazia unei descinderi ale poliţiei spaniole, ocazie cu care a fost luată şi inculpata M.D., declaraţii din care rezulta implicarea inculpatei în săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, nu corespund adevărului, susţinând că acele declaraţii au fost luate sub presiune din partea autorităţilor spaniole.
De asemenea, D.C.M.-menţiona că şi declaraţia luată de organele de poliţie române în luna mai 2006, ocazie cu care a fost audiată şi partea vătămată R.E.S. sunt neconforme adevărului şi au fost date sub ameninţare şi presiuni din partea autorităţilor din România. Tot la percheziţia domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului M.M., a fost ridicat un înscris reprezentând o declaraţie dată autorităţilor spaniole de către o martoră cu identitate protejată, declaraţie din care rezultă implicarea inculpatei M.D. în obligarea acelei tinere în practicarea prostituţiei, în aceeaşi perioadă în- care a fost obligată să practice prostituţia şi numita D.C.M.
S-a-arătat că potrivit art. 78 C. proc. pen.; - depoziţia-martorului poate avea că obiect orice cunoştinţe despre vreo faptă sau împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului, ori, declaraţiile date de către martora D.C.M. - atunci când a revinit asupra celor relatate iniţial în cursul urmăririi penale, când îi incrimina pe inculpaţii M.D. şi M.M. -precum şi de martorii în apărare N.S.T., T.E., R.M.C., I.D. şi C.N., nu pot fi luate în considerare, din examinarea conţinutului acestor declaraţii rezultând în mod vădit. tendinţa de subiectivism, aceştia relevând doar aspecte favorabile inculpaţilor. Martorii în apărare menţionaţi mai sus, au încercat să scoată în evidenţă faptul că tinerele la care s-au referit, nu erau obligate să practice prostituţia, nu erau supravegheate şi nici nu au solicitat ajutorul vreunei persoane, cu toate că au avut posibilitatea să facă acest lucru. în acelaşi timp, au insistat să evidenţieze faptul că, în momentul în care.tinerele mergeau pentru a întreţine raporturi sexuale în camerele situate la barul F., inculpata M.D. nu avea posibilitatea să le urmărească şi să le supravegheze când intrau sau ieşeau de la cameră, datorită modului în care sunt amplasate scările ce duc la etaj şi astfel, tinerele aveau posibilitatea să fugă în orice moment.
S-a mai susţinut că partea vătămată C.V. nu a fost depistată de către organele de poliţie împreună cu inculpata M.D. şi cu partea vătămată R.E.S. în timp ce practicau prostituţia în acest club, aspect ce este contrazis de probele administrate în cauză, întrucât la acea dată s-a făcut un control al poliţiei, inculpata M.D. a fost audiată olograf iar partea vătămată C.V. a condus organele de poliţie la camerele în care a fost obligată să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi clienţi, camerele indicate au fost 1, 4, 6, 12, 11, pe care organele de poliţie le-au fotografiat şi s-a întocmit proces verbal în acest sens.
În legătură cu acest aspect a fost audiată în timpul cercetărilor, numita M.E.,care a precizat că în. perioada când lucra în funcţia de cameristă la Hotelul F. din Mangalia, în ziua de 2 ianuarie 2006 orele 10,15, organele de poliţie din Mangalia s-au legitimat şi au prezentat o tânără în vârstă de aproximativ 19 ani, pe nume C.V. din Babadag, judeţul- Tulcea, care le-a indicat organelor de poliţie camerele în care a practicat prostituţia cu diferiţi clienţi, camerele indicate au fost 1, 4, 6, 12, 11, pe care organele de poliţie le-au fotografiat.
Aşa cum am arătat mai înainte, declaraţiile date în calit. a)te de martoră de către victima D.C.M. în cursul urmăririi penale - când a retractat depoziţiile anterioare - precum şi declaraţia data în cursul judecăţii, au fost apreciate ca nesincere, aceasta încercând de fapt să prezinte o situaţie favorabilă inculpaţilor şi să.convingă că ea a practicat prostituţia pe cont propriu, totodată susţinând că această activitate a desfâşurat-o şi înainte de a-i cunoaşte pe inculpaţii M.D. şi M.M., ceea ce este greu de presupus, despre acest aspect neexistând nici o declaraţie a vreunuia dintre martorii audiaţi în cauză, aceasta cu atât mai mult cu cât martora era minoră la data la care a fost racolată.
în cazul acestei victime, racolarea s-a făcut sub promisiunea găsirii unui loc de muncă, în condiţiile în care B.M.I. şi B. N. nu aveau un loc de muncă la acea dată.
S-a arătat că declaraţiile martorei amintită mai sus, sunt în contradicţie cu depoziţiile părţii vătămate R.E.S., - ale martorului cu identitate protejată M.M., ale martorelor L.S., F.T. şi M.L. şi conform declaraţiei martorului C.V.
Cât priveşte pretinsele presiuni din partea lucrătorilor de poliţie, la care face referire . martora D.C.M. (fostă L.), atunci când în ambele faze procesuale justifică retractarea primelor declaraţii de la urmărirea penală, acestea nu au fost în nici un mod dovedite.
Aşa fiind, s-au înlăturat din ansamblul probator de către instanţă, declaraţiile date de martoră în faza urmăririi penale, prin care a rectractat cele susţinute iniţial cât şi depoziţia dată în faza de Judecată, precum şi declaraţiile martorilor în apărare.,amintiţi anterior, sub aspectele examinate şi evidenţiate deja.
Cât priveşte probele administrate la cererea inculpaţilor, acestea nu au adus elemente noi în sprijinul apărării.
De asemenea audierea la data de 08 aprilie 2011 a martorului B.C., mcuviinţată la solicitarea procurorului, nu a relevat aspecte în sprijinul acuzării.
În consecinţă, s-a apreciat că în drept:
Fapta inculpatei M.D. de a se ocupa, în perioada anilor 2004 - împreună şi cu alţi inculpaţi, de racolarea, transportul şi cazarea victimelor D.N., F.I., A., C.V., R.E.S., M.M. şi D.C.M., în vederea exploatării sexuale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor, de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 230/2010, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.
Fapta aceleiaşi inculpate de a se ocupa de înlesnirea practicării prostituţiei de către, aceleaşi victime menţionate anterior, constituie infracţiunea de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului M.M. de a se ocupa, în perioada anilor 2004-2006, împreună şi cu alţi inculpaţi, de racolarea, transportul şi cazarea victimelor D.N., A., F.I., R.E.S., M.M., B.M. şi D.C.M., în vederea exploatării sexuale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuatăjprev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 230/2010, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat de a se ocupa de înlesnirea practicării prostituţiei de către aceste victime şi de a obţine foloase materiale de pe urma desfăşurării acestei activităţi de către victime, constituie infracţiunea de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.
Fapta inculpatului I.A., care în intervalul de timp cuprins între sfârşitul lunii ianuarie 2004 şi luna iulie 2004, s-a ocupat de cazarea victimelor D.N., A., F.I., M.M., victime ce erau obligate să practice prostituţia în folosul inculpaţilor M.D. şi M.M., inculpatul cunoscând acest lucru, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 230/2010, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 13 C. pen. şi trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001.
Fapta inculpatului A.I., care în luna ianuarie 2004 s-a ocupat .de racolarea şi cazarea părţii vătămate D.N., în vederea exploatării sexuale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001.
Fapta inculpatului P.M. care în cursul lunii ianuarie 2006, s-a ocupat împreună cu inculpatul S.R.C. de racolarea părţii vătămate C.V., prin răpire, de cazarea o perioadă de timp a acesteia şi apoi de o vinde inculpatei M.D. în vederea exploatării sexuale, constituie infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 230/2010, cuaplic.art. 13 C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat de a înlesni practicarea prostituţiei de către părţile vătămate C.V. şi G.G., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului S.R.C., care în cursul lunii ianuarie 2006, s-a ocupat împreună cu inculpatul P.M., de racolarea victimei C.V., prin răpire, în vederea exploatării-sexuale, constituie infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 230/2010, cu aplic, art. 13 C. pen.
Fapta inculpatei B.M.B. în perioada anilor 2004-20057s-a:6cupat împreună cu inculpatul B.M.I., de racolarea victimelor R.E.S., D.C.M., B.G. şi G.G., de cazarea unora dintre acestea, aceste activităţi fiind efectuate în vederea exploatării sexuale a victimelor, activitate de care s-a ocupat în principal B.M.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 230/2010, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 13 C. pen. şi trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001.
Fapta inculpatului B.V.C., care în luna octombrie a anului 2005 s-a ocupat împreună cu inculpatul B. Tudorel, prin înşelăciune, de racolarea părţii vătămate R.E.S. şi a vândut-o împreună cu. B.M. Iulian, ulterior, inculpaţilor M.D. şi M.M., victima fiind obligată apoi să practice prostituţia, constituie infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. art. 12 alin (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 230/2010, cu aplic.art. 13 C. pen.
Instanţa a reţinut în privinţa încadrării juridice, în ceea ce priveşte pe inculpatul A.l., că menţiunea din- dispozitivul rechizitoriului în sensul reţinerii în formei continuate a infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, constituie în mod evident o eroare materială, aşa cum se poate lesne observa chiar din descrierea încadrării juridice a faptei, care nu face referire şi implicit, nu include art. 41 alin. (2) C. pen., motiv pentru care instanţa a apreciat că nu se impune a se face aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen.
În sarcina inculpaţilor M.D., M.M., l.A., şi învinuiţilor A.l., P.M., S.R.C., P. (B.) M. şi B. Valentin Comei, s-a reţinut prin rechizitoriu şi infracţiunea constând în iniţierea, sprijinirea, aderarea la un grup de criminahtate în vederea săvârşirii unei infracţiuni grave, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003, în speţă, fapta.de a acţiona în vederea racolării, transportării, transferării, cazării de victime, care apoi erau obligate a practica prostituţia atât în ţară, cât şi în străinătate.
S-a arătat că subiectul activ al acestei infracţiuni este de regulă plural, deoarece eu excepţia modalităţii iniţierii, existenţa infracţiunii presupune conlucrarea mai multor persoane în calit. a)te de subiecţi activi, indiferent de rolul jucat de către aceştia la săvârşirea infracţiunii. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii se poate manifesta alternativ, dar în oricare dintre acţiunile sale alternative, trebuie să aibă ca finalit. a)te un grup infracţional organizat, care să-şi propună săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni dintre cele expres prevăzute de-art. 2 din Legea nr. 39/2003. Astfel, iniţierea unui grup infracţional organizat înseamnă pregătirea sau organizarea unei asemenea structuri, iniţiatorul este persoana care pune bazele unei pluralităţi constituite de infractori şi nu are relevanţă dacă iniţierea a fost sau nu transpusă în practică. Constituirea unui grup infracţional organizat este o activitate prin care este înfiinţată o organizaţie criminală, care vizează săvârşirea unor infracţiuni dintre cele prevăzute de Legea nr. 3 9/2003. Aderarea la o asociere constituită în scop infracţional, constă în dobândirea calităţii de membru al asocierii şi se poate realiza expres ori tacit. Sprijinirea asocierii infracţionale înseamnă un ajutor, de orice fel, acordat unui astfel de grup, ajutor ce poate fi de natură materială (ex:plata unei „contribuţii") sau de ordin moral (exratragerea de aderenţi). Urmarea imediată a infracţiunii examinate, presupune crearea unei stări de pericol pentru ordinea de drept. Sub aspectul laturii subiective, de regulă, infracţiunea se comite cu-intenţie directă, calificată prin scop, deoarece în majoritatea cazurilor, membrii grupului infracţional prevăd rezultatul şi îl urmăresc. Consumarea infracţiunii are loc în momentul efectuării integrale a oricăreia dintre modalităţile elementului material.
Din ansamblul probelor administrate, s-a apreciat că în cauză nu rezultă existenţa unui grup infracţional organizat în înţelesul dat acestei noţiuni de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 39/2003, de grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, cu precizarea expresă că „nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului". Probele nu relevă că au fost efectuate acte în vederea comtituirii unui grup infracţional organizat, aşadar nici existenţa unei structuri organizate, care acţionează coordonat, după reguli bine stabilite, constituită de inculpaţi sau la care aceştia să fi aderat ori pe care să o fi sprijinit, în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit (de racolare, transportare, transferare, cazare şi primire a victimelor traficului de persoane), nu rezultă o activitate efectivă de coordonare, organizare sau control desfăşurată de un inculpat (în calit. a)te de conducător al grupului infracţional) asupra activităţii infracţionale a celorlalţi. Doar inculpaţii M.D. şi M.M. au avut legături repetate, coordonate, pe perioada activităţii infracţionale iar legăturile între ceilalţi inculpaţi ori între- aceştia şi cei doi inculpaţi amintiţi anterior, nu realizează elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003.
Pentru argumentele expuse, s-a dispus achitarea inculpaţilor M.D., M.M., l.A., A.l., P.M., S.R.C., P. (B.) M. şi B.V.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen, considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective.
De asemenea, s-a apreciat că nu poate fi angajată răspunderea penală a inculpatului A.l., pentru infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.
Elementul material al infracţiunii analizate, poate fi efectuat alternativ, în una din modalităţile prevăzute de textul de lege, respectiv: recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane.
Recrutarea constă în atragerea (racolarea) victimei prin convingerea acesteia spre a fi exploatată în vederea obţinerii de foloase. Din punct de vedere subiectiv, fapta de trafic de persoane se comite cu intenţie, cu excepţia formei agravate constând în traficul de persoane care produce sinuciderea ori moartea victimei. Urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru atributele fundamentale ale persoanei, cum ar fi libertatea, demnitatea, integritatea corporală,. sănătatea, dar acestea nu sunt elemente esenţiale .ale infracţiunii, ci numai împrejurări care determină reţinerea, eventual, a unei forme infracţionale agravate.
În actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că inculpatul A.l. i-a propus de mai multe ori numitei V.N., sprijinul în vederea plecării în străinătate pentru a-i găsi un loc de muncă, promisiune ce nu avea corespondent în realit. a)te.
Plecând de la descrierea faptei prin rechizitoriu, s-a apreciat că raportat la cerinţele textului incriminator şi insuficienţa probatoriului (declaraţiile victimei şi declaraţiile inculpatului), nu sunt temeiuri pentru a pronunţa o. soluţie de condamnare, din materialitatea împrejurărilor cauzei, nerezultând că inculpatul a efectuat acte materiale în modalitatea recrutării (racolării) victimei, în accepţiunea art. 12 din Legea nr. 678/2001.
Aşa fiind, în baza art. 11 pct .2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A.l., pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplic, art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale.infracţiunii, sub aspectul laturii obiective.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale şi obligatorii prevăzute de art. 72 C. pen., şi anume: dispoziţiile părţii generale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială,gradul de pericol social al faptelor săvârşite,persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a ţinut seamă de gradul de pericol social al faptei, de natura lor, împrejurările şi modalitatea de comitere (racolarea prin răpire a părţii vătămate C.V. iar în cazul celorlalte victime, recrutare prin inducerea în eroare în scopul exploatării sexuale, procedeu folosit de inculpaţi pentru a convinge victimele să accepte propunerile lor, constrângerea la practicarea prostituţiei, în cazul celor care nu acceptau să practice prostituţia; asupra mai multor persoane, atât majore cât şi minore la data recrutării, profitând şi de imposibilit. a)tea acestora de a se apăra, de a cere ajutor - dată fiind vârsta, personalitatea imatură, lipsa de experienţă de viaţă, nivelul redus de educaţie şi instruire, structura psihică fragilă, starea materială precară - contribuţia concretă a . fiecăruia în contextul activităţii infracţionale, urmările produse, relaţiile sociale cărora li s-a adus atingere - relaţii care ocrotesc bunele moravuri din cadrul relaţiilor de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă, dreptul la libertate de voinţă.şi acţiune, demnitatea, integritatea corporală, sănătatea sau viaţa victimei, sănătatea fizică şi psihică putând suferi grave tulburări şi de lungă durată limitele speciale de pedeapsă, precum şi de datele privind persoana inculpaţilor, aşa cum rezultă din probele în circumstanţiere şi referatele de evaluare.
Referitor la persoana inculpaţilor s-au reţinut:
M.D. are vârsta de 31 de ani, studii 5 clase, are doi copii minori în vârstă de 11 ani şi respectiv 13 ani, nu are ocupaţie, iar din fişa de cazier judiciar reiese că nu se află la prima confruntare cu legea penală, întrucât prin sentinţa penală nr. 35 din 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Vaslui, aceasta a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, la pedeapsa de 1,6 ani închisoare, faptele fiind comise anterior celor care fac obiectul prezentei cauze. Potrivit referatului de evaluare"întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa (fila 190 şi urm.din vol. l), inculpata locuieşte într-un apartament mchiriat, separat de familia de origine şi de fiica sa care este crescută de părinţii inculpatei, cel de-al doilea copil a fost adoptat, părinţii refuză să-i tolereze inculpatei conduita, motiv pentru care relaţiile dintre ea şi părinţi sunt tensionate, aceasta duce un stil de viaţă dezorganizat şi imoral iar factorii care ar putea favoriza reiterarea comportamentului infracţional, în opinia consiherului, ar putea fi reprezentaţi de părăsirea domiciliului de la vârsta de 15 ani, asocierea cu persoane cu preocupări ilicite, adoptarea unui stil de viaţă dezorganizat, neasumarea responsabilităţii privind creşterea propriilor copii, motivaţia redusă privind schimbarea comportamentală. în stilul de viaţă actual al inculpatei nu au fost identificaţi factori ce ar putea contribui la adoptarea unui comportament prosocial iar factorii care au contribuit la apariţia şi menţinerea conduitei infracţionale, sunt încă activi în stilul de viaţă al inculpatei.
M.M. are vârsta de 45 de ani, studii 10 clase, este căsătorit şi nu posedă antecedente penale. Din referatul de evaluare a rezultat că inculpatul a fost în mod constant preocupat de asigurarea unui nivel de trai normal familiei sale, lucrând iniţial ca mecanic şi conducător auto, ulterior administrator la două societăţi comerciale şi întrucât aceste afaceri nu au fost rentabile, a ales să desfăşoare - alte activităţi lucrative, în prezent desfăşurând în mod sporadic, lucrări în domeniul tâmplăriei metalice, concomitent cu alte acxtivităţi, fără încheierea formalităţilor legale, în Germania. In comunitatea în care trăieşte, inculpatul are în general o imagine pozitivă, fiind apreciat de -sursele de informaţii pentru eforturile pe care le face în vederea asigurării unui trai liniştit, prestând activităţi licite şi nu a fost cunoscut de organele de poliţie ca având un comportament.delincvent Se apreciază de .către consilierul de-probaţiune, că relaţiile suportive şi afective pe care inculpatul le are cu toţi membrii familiei, existenţa unei stabilităţi locative, a unei preocupări adecvate vârstei şi lipsa antecedentelor penale, sunt factori de natură să inbibe dezvoltarea comportamentului infracţional, însă nu poate preciza cu acurateţe şansele de reintegrare în societate ale inculpatului, ca urmare a nerecunoaşterii faptelor deduse judecăţii, apreciind că în situaţia în care acesta ar fi găsit vinovat, acest lucru ar putea reprezenta un factor ce ar putea să determine, pe viitor dezvoltarea unui comportamental infracţional P.M., nu este căsătorit dar are o relaţie de concubinaj, iar din fişa de cazier judiciar reiese că a suferit mai multe condamnări în minorat, totodată a mai fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentinţa penală nr. 989 din 03 aprilie 2001 a Judecătoriei Medgidia, pentru.infracţiunea de furt calificat, fiind arestat la 16 februarie 2001 şi eliberat la 24 octombrie 2001, cu un rest neexecutat de 115 zile, pedeapsă care îi atrage starea de recidivă postexecutorie. Se reţine în referatul de evaluare, pe baza relatărilor inculpatului, că acesta locuieşte împreună cu familia de origine, într-un imobil care aparţine surorii inculpatului, P.P., desfăşoară activităţi lucrative în domeniul construcţiilor, fără forme legale, după ce în perioada 2006-2009 a fost plecat în Spania unde ar fi lucrat tot în domeniul construcţiilor, relaţia cu familia este în general bună, familia nu este cunoscută în comunitate ca fiind una cu probleme, nu are- relaţii cu vecinii şi nici nu se cunosc informaţii despre aceasta în comunitate. Consilierul de probaţiune a apreciat că întrucât inculpatul nu recunoaşte comiterea faptelor, nu poate evalua factorii care au determinat activitatea infracţională a acestuia şi nici şansele de reintegrare socială, iar în privinţa factorilor care ar putea influenţa dezvoltarea unui comportament infracţional, s-a menţionat starea de antecedenţă penală, lipsa unui loc de muncă stabil şi implicit a unui venit stabil, în timp ce factorii de natură să inhibe un asemenea comportament, pot fi reprezentaţi de suportul oferit de familie şi adoptarea unei conduite nonagresive în relaţiile interumane.
S.R.C. are vârsta de 34 de ani, studii 6 clase, la- data când se reţine comiterea faptelor lucra ca şi agent de pază la SC C.H. SRL Constanţa, este căsătorit şi are patru copii, iar din fişa de cazier judiciar rezultă că nu posedă antecedente penale. Din declaraţiile persoanelor contactate de consilier, în vederea mtocmirii referatului de evaluare, s-a constatat că de-a lungul timpului, comportamentul inculpatului a fost unul prosocial, guvernat de normele şi valorile promovate de societate, de conformare şi cooperare, atitudine responsabilă în familie, implicare în activităţile casnice. S-a apreciat că stabilitatea locativă, existenţa unui suport material şi moral din partea familiei de origine, absenţa unor modele negative de conduită socială, lipsa antecedentelor penale, existenţa unor minime venituri, atitudinea responsabilă faţă de propria familie, ataşamentul faţă de soţie şi copii, comportamentul adecvat adoptat în relaţiile cu membrii familiei şi ai comunităţii, constituie factori decisivi în inhibarea comportamentalul infracţional şi reintegrarea sa socială. Pe de altă parte, s-a apreciat că sunt şi factori care ar putea influenţa în mod negativ conduita inculpatului, precum minimalizarea gravităţii faptelor deduse judecăţii,a bsenţa calificării profesionale, standardul de viaţă.situat la un nivel minim de subzistenţă şi inexistenţa unui loc de muncă stabil.
A.l. nu are ocupaţie, nu este căsătorit dar are o relaţie de concubinaj, iar din fişa de cazier judiciar rezultă că nu se află la primul conflict cu legea penală, suferind mai multe condamnări, începând cu anul 1996. Prin sentinţa penală nr. 1011 din 02 aprilie 1998 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 298 din 14 aprilie 2000 a Curţii de Apel Constanţa, acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru furt calificat, s-a revocat suspendarea condiţionată pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 321/1997, având de executat rezultanta de 3 ani închisoare, din care a fost liberat condiţionat la 13 martie 2002, cu un rest de 446 zile. Raportat la această condamnare, faptele pentru care este judecat, sunt comise în stare de recidivă postexecutorie."Inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 1-3 ani închisoare cu suspendare condiţionată, pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă, prin sentinţa penală nr. 2474/P din 08 decembrie 2010 a Judecătoriei Medgidia precum şi la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prin sentinţa penală nr. 865 din 04 aprilie 2010 a Judecătoriei Medgidia. Referitor la comportamentul adoptat de inculpat în comunitatea din care face parte, pe parcursul derulării interviului în vederea întocmirii referatului de evaluare, a rezultat că acesta nu a creat probleme -majore care să conducă la o caracterizare negativă, deşi membrii comunităţii au relatat că este o persoană care manifestă un comportament impulsiv. S-a apreciat că existenţa unui spaţiu locativ stabil; susţinerea- morală-din - partea membrilor familiei implicării într-un proces penal, ar putea constitui factori inhibitori ai comportamentului infracţional. Pe de altă parte, lipsa unui loc de muncă stabil, antecedentele penale ale inculpatului, promiscuitatea morală din cadrul familial tolerată şi acceptată de membrii familiei, menţinerea relaţiilor de prietenie cu un anturaj infracţional, impulsivitatea manifestată în condiţiile unor factori externi stresori, reprezintă factori de risc în reeditarea unei conduite similare. Din analiza ansamblului informaţiilor obţinute de către consilierul de probaţiune, s-a apreciat că inculpatul prezintă perspective reduse de reintegrare socială, în condiţiile în care nu este motivat pentru o schimbare comportamentală şi menţine relaţii de comunicare cu un anturaj infracţional.
P. (B.) M. are vârsta de 29 de ani, studii 8 clase, la data când se reţine comiterea faptelor era angajată ca barman, în prezent este . divorţată, conform hotărârii depusă la dosar (fila 260 şi urm. din vol.l inst), are un copil minor, nu posedă antecedente penale. Aşa cum rezultă din referatul de evaluare, aceasta locuieşte împreună cu membrii familiei de origine într-o locuinţă socială repartizată de Primăria Medgidia surorii acesteia P.P., o perioadă de timp a fost plecată în Spania pentru a munci şi intenţionează să.meargă din nou acolo după finalizarea procesului penal, nu deţine o sursă proprie de venit, la întoarcerea în ţară a realizat în mod sporadic venituri, fiind-angajată pentru o perioadă scurtă de timp ca vânzătoare în cadrul unei societăţi comerciale. S-a apreciat că factorii de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracţional şi să constituie premise ale reintegrării sociale, sunt reprezentaţi de stabilitatea locativă, existenţa suportului material şi moral acordat de membrii familiei extinse, afectivitatea manifestată de inculpată în relaţia cu fiica sa, implicarea în anumite perioade în desfăşurarea unor activităţi lucrative iar factorii care ar putea influenţa în mod negativ conduita inculpatei, ar putea fi reprezentaţi de absenţa calificării profesionale, a interesului real în acest.sens, de absenţa unei implicări constante în obţinerea de venituri prin mijloace licite, climatul familial caracterizat prin lipsa de interes pentru desfăşurarea de activităţi lucrative generatoare de venituri, neasumarea responsabilităţii cu privire la faptele reţinute în sarcina acesteia.
Referatul de evaluare privind pe inculpatul I.A. nu a putut fi întocmit, datorită lipsei . acestuia de la domiciliu şi implicit a nerealizării interviului, aşa cum rezultă din adresele Serviciului de Probaţiune, ca răspuns la solicitarea instanţei (filele 45 şi 120 din vol. 3), iar în faţa instanţei, după audiere, nu s-a mai prezentat.
B.V.C., are un copil minor iar din fişa de cazier judiciar rezultă că nu posedă antecedente penale. Cu ocazia interviului realizat de consilier, inculpatul a afirmat că se întreţine din activităţi cu caracter ocazional în construcţii iar în ceea ce priveşte comportamentul inculpatului în comunitate, din datele oferite de autorităţi, a reieşit că acesta este perceput ca o persoană obişnuită, cu o comportare bună în familie şi societate, nu a mai fost cercetat de poliţie, nu a fost sancţionat contravenţional. S-a apreciat că" factorii care inhibă dezvoltarea comportamentului infracţional sunt reprezentaţi de lipsa antecedentelor penale, buna conduită în comunitate şi interesul pentru activităţi licite din care să-şi asigure existenţa, pe de altă parte, factorii care accentuează dezvoltarea comportamentului infracţional, ar fi lipsa asumării responsabilităţii pentru comiterea faptei, influenţa negativă a persoanelor din familie, implicate în activitatea infracţională, cu referire la numitul B.M., gradul de instrucţie scăzut, înţelegerea deficitară a normelor şi a consecinţelor încălcării acestora.
În cursul procesului penal, inculpaţii au avut o conduită procesuală nesinceră, fiecare având propria versiune, deşi probele din dosar au confirmat incontestabil săvârşirea faptelor.
Faţă de pericolul social al faptelor, de circumstanţele reale şi cele personale, instanţa s-a orientat la stabilirea unor pedepse cu închisoarea, cu executare în regim privativ de libertate, în cuantum situat între minimul şi jnedia.prevăzută de textele de incriminare care să. corespundă pericolului social concret al faptelor, ecoului social negativ, contribuţiei fiecărui inculpat - în mod indubitabil mai mare din partea inculpaţilor M.D. şi M.M., având în vedere multitudinea faptelor şi antrenarea în activitatea infracţională a unui număr mare de persoane -circumstanţelor personale ale acestora, scopului prevăzut de art. 52 C. pen., de reeducare şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Totodată, s-a apreciat că se poate reţine circumstanţe atenuante în favoarea unora dintre inculpaţi, respectiv I.A., B.V.C., P.M. şi A.I., ţinând seama de contribuţia mai redusă în contextul activităţii infracţionale, în raport de actele materiale realizate şi de absenţa antecedentelor penale, exceptând pe al patrulea, care este recidivist. Aşa fiind, s-au aplicat circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi s-a dat eficienţă prevederilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., coborând pedepsele sub minimul special prevăzut de textele legale mcriminatoare.
S-a aplicat fiecărui inculpat, alăturat fiecărei pedepse principale, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., luând în considerare natura infracţiunilor deduse judecăţii, gradul de pericol social al faptelor şi urmările produse, toate acestea justificând, în opinia instanţei, interzicerea exerciţiului unor drepturi, faţă de atingerea adusă valorilor ocrotite de lege.
Referitor la acţiunea civilă, s-a reţinut că în cursul urmăririi penale, au formulat pretenţii civile părţile vătămate D.N. - 100.000 euro cu titlu de daune morale, C.V. - 100.000 euro reprezentând daune morale, R.E.S. - 20.000 euro şi G.G., fără a preciza cuantumul.
În faza de judecată, cu ocazia audierii, părţile vătămate R.E.S. şi G.G., au arătat că nu au pretenţii civile, iar partea vătămată D.N. şi-a menţinut pretenţiile civile formulate iniţial, instanţa luând act în acest sens.
Partea vătămată C.V., în cea de-a doua fază procesuală şi-a majorat cuantumul pretenţiilor civile la 122.400 euro din care reprezintă 100.000 euro daune morale şi 22.400 euro daune materiale, respectiv 22.000 euro sumă obţinută din practicarea prostituţiei în favoarea inculpaţilor şi 400 euro contravaloarea telefonului mobil de care a fost deposedată în timpul răpirii de către inculpaţi.
Pretenţiile civile formulate de D.N. şi C.V., cu titlu de daune morale au fost admise întrucât, raportat la natura faptelor, modalit. a)tea concretă de comitere, întinderea în timp a activităţii infracţionale, starea de minorat în perioada activităţii infracţionale a părţii vătămate D.N., acestora li s-a cauzat un prejudiciu nepatrimonial însemnat. Apreciind că suma de 100.000 euro solicitată de fiecare dintre cele două părţi civile este exagerată şi tinde la o îmbogăţire fără just temei, s-au admis în parte cererile de daune morale.
S-au respins restul pretenţiilor civile reprezentând daune morale precum şi daunele materiale solicitate de partea civilă C.V., întrucât nu au fost dovedite, pe de altă parte, pretenţiile pentru suma de 400 euro reprezentând contravaloarea telefonului mobil nu ar putea fi satisfăcute, nefiind mdeplinite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale.
S-a luat act că părţile vătămate R.E.S. şi G.G. nu au formulat pretenţii civile în cauză.
Împotriva susmenţionatei sentinţe au formulat apel D.LI.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanţa, inculpaţii M.M.D., P. (M.) D., P.M. I.A., B.V.C., S.R.C., P. (B.) M. şi A.I. şi partea civilă C.V. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 3/MP din 13 februarie 2013 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, de apelanta parte civilă C.V. şi de apelanţii inculpaţi M.M., P. (M.):D. şi P.M.
De asemenea, s-au admis apelurile formulate de către inculpaţii I.A.,B.V.C., S.R.C., P. (B.) M. şi A.l., s-a desfiinţat în parte, sentinţa penală nr. 302 din 26 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 4175/118/2009 şi rejudecând s-a dispus:
Reducerea pedepsei aplicată inculpatului I.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., de la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea .drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) în ref. la art. 35 alin. (3) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată prin sentinţa primei instanţe de 3 ani închisoare cu pedeapsa stabilită prin prezenta decizie, în final inculpatul I.A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea a^epturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului I.A. pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit in condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dipus ca inculpatul I.A. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;
b)- să anunţe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;
c)- să comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d)- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a.atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.V.C. pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi 6 luni stabilit in condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.V.C. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;
b)- să anunţe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;
c)- să comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d)- să comunice informaţii de natură a putea fi. controlate-mijloacele lui de existenta.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului S.R.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 13 C. pen. de la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., prin reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului S.R.C. pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit in condiţiile, art. 862 C. pen.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.R.C. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;
b)- să anunţe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;
c)- să comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d)- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 64 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei P. (B.) M. pentru săvârşirea irrfracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) rap.la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. în ref. la art. 35 alin. (3) C. pen., s-a contopit pedeapsa de de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa primei instanţe cu pedeapsa de 3 ani-închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicată prin prezenta decizie, în final, inculpata P. (B.) M., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.,după executarea pedepsei principale.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatei P. (B.) M., pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit in condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., s.-a dispus ca inculpata P. (B.) M., să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;
b)- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de dormciliu, reşedinţă sau locuinţă si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum și întoarcerea;
c)- să comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d)- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta. în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A.l. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi cu aplic.art. 74 alin. (2) fap.la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., la 3 (trei) ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Iit. a) şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Exarninând legalitatea şi temeinicia susmenţionatei sentinţe din perspectiva criticilor formulate, precum şi din oficiu, conform art. 371 alin. (1) şi 2 C. proc. pen., Curtea a constatat că instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea apelanţilor inculpaţi M.M., P. (M.) D.,. P.M., l.A., B.V.C., S.R.C., P. (B.) M. şi A.l., în acord cu materialul probator administrat în cauză şi a reţinut:
Activitatea infracţională a inculpaţilor M.D., M.M., A.l. şi l.A. în raport de victima D.N. şi de martora F.I.
Victima D.N. a fost racolată de de inculpatul A.l. în luna ianuarie 2004.
S-a reţinut că, în acea perioadă inculpatul se afla în relaţii de prietenie cu numita S.V. pe care partea vătămată o cunoştea,
Iniţial, părţii vătămate i s-a propus să meargă împreună la discotecă, ceea ce aceasta a acceptat, însă iniţial, contrar celor precizate de inculpat, partea vătămată a fost dusă la locuinţa inculpatului, unde a şi rămas, cu menţiunea că, abia a doua zi au mers în discotecă, loc unde inculpatul i-a cerut să întreţină relaţii sexuale cu un tânăr pe care l-a cunoscut în discotecă, tânăr care i-a dat inculpatului o sumă de bani.
În aceste împrejurări partea vătămată a întreţinut relaţii sexuale cu acel tânăr dar şi cu alţi trei bărbaţi în locuinţa unui prieten, partea vătămată fiind dusă dimineaţa la locuinţa inculpatului, loc unde a fost ţinută o săptămână şi unde inculpatul a obligat-o contra unor sume de bani să întreţină relaţii sexuale cu. bărbaţii din sat.
După o săptămână, deşi partea vătămată.şi-a exprimat dorinţa de a merge la domiciliul său, inculpatul A.l. i-a solicitat să se întâlnească în centru, loc unde acesta era cu un autoturism al cărui şofer era inculpatul M.M. şi în care se mai aflau inculpata M.D., numitul M.A. zis „ B." şi o fată din Băneasa – N., concubina lui A.l., toţi deplasându-se spre locuinţa inculpatei M.D.
Conform solicitărilor inculpatului A.l., partea vătămată i-a spus inculpatei M.D. că are vârsta de 18 ani.
În Mangalia toate persoanele menţionate au urcat la un apartament la etajul 1 sau 2 ce aparţinea numitei R. şi mchiriat de inculpata M.D. loc unde inculpatul A.l. i-a spus că va trebui să rămână trei săplămâni în grija inculpatei, după care o va duce acasă.
Partea vătămată D.N. nu a fost de acord însă i s-a spus de inculpata M.D. că i-a fost vândută de inculpatul A.l. şi că trebuie să practice prostituţia.
În acest context, timp de o lună victima a întreţinut relaţii sexuale cu clienţii pe care-i aducea inculpata M.D., sumele de bani primite de la aceştia fiind date inculpatei.
În această perioadă, părţii vătămate i s-a interzis să părăsească locuinţa, era supravegheată de proprietara apartamentului, prietenă cu inculpata.
Ulterior, urmare a unor discuţii, partea vătămată a fost dusă de inculpata M.D. într-un alt apartament, mchiriat de aceasta al cărui proprietar era inculpatul l.A. şi în care a locuit şi inculpata.
În fiecare seară inculpata o ducea la un bar şi îi aducea clienţi pentru a întreţine raporturi sexuale cu aceştia, iar banii îi-primea tot inculpata de la respectivii clienţi.
În apartamentul respectiv, inculpata M.D. a adus o fată pe nume F.I. şi după încă o perioadă a mai adus o altă fată pe nume A., tinere care întreţineau relaţii sexuale cu clienţii pe care-i racola inculpata, în mai multe baruri.
Sumele de bani obţinute de cele trei victime erau luaţi de inculpată şi din care o parte îi dădea inculpatului M.M., care venea zilnic în acea locuinţă, bani din care se achita şi chiria inculpatului l.A.
S-a reţinut că inculpatul l.A. avea cunoştinţă că în locuinţa sa se practica prostituţia. La sfârşitul lunii iunie 2004, partea vătămată a reuşit să fugă împreună cu F.I. şi A., profitând de faptul că inculpaţii M.D. şi M.M. erau plecaţi la Constanţa, ocazie cu care au forţat uşa de la apartament.
În ceea ce priveşte tratamentul aplicat victimei, reţinem că, aceasta a fost bătută de inculpată şi de numitul M.A., pe motiv că a refuzat un client care i-a cerut să facă sex oral iar. inculpata a bătut-o şi pentru că reuşise să strângă câteva sute de mii de lei, fără ştirea ei.
Situaţia de fapt reţinută a fost probată cu declaraţiile părţii vătămate ce se coroborează cu declaraţiile martorei F.I., ale inculpatului l.A. şi parţial cu declaraţiile inculpatei M.D.
Relevant este şi faptul că, partea vătămată i-a recunoscut pe inculpaţii M.M., l.A., A.l., M.D. şi pe numiţii A.M., S.V., M.N., R.C., persoane pe care partea vătămată nu avea de unde să le cunoască. S-a reţinut că, aceiaşi situaţie de fapt este relevată şi de martora F.I. Potrivit declaraţiei acestei martore, a rezultat că, la sfârşitul lunii ianuarie 2004, în timp ce se afla într-o staţie de autobuz din Palazu Mare pentru a pleca acasă în localitatea Nuntaşi, a oprit lângă ea o maşină Dacia de culoare roşie în care se aflau trei tineri de etnie rromă pe care nu îi cunoştea şi au întrebat-o ce face, iar după ce ea le-a răspuns că merge într-o comună alăturată, aceştia s-au oferit să o ducă ei cu maşina, însă aceştia s-au îndreptat spre Constanţa, moment în care i-a întrebat unde merg, iar unul dintre ei i-a spus că se vor deplasa în oraşul Mangalia, la o verişoară de-a lui să ia nişte bani. îa aceste împrejurări, martora a ajuns la locuinţa inculpatei M.D., unde se aflau şi inculpaţii M.M., şi l.A. în aceste împrejurări i s-a adus la cunoştinţă, iniţial de inculpatul M.M. şi ulterior de inculpata M.D. că le-a fost vândută de persoana care a adus-o şi că va trebui să practice prostituţia pentru ei pentru recuperarea banilor daţi, fiind atenţionată de inculpata M.D. să nu încerce sa fugă sau să iasă neînsoţită şi i-a precizat faptul că ea se va ocupa de racolarea clienţilor cu care martora urma să întreţină" raporturi sexuale contra unor sume de bani. S-a confirmat de martoră prezenţa în apartament a părţii vătămate D.N. de la care a aflat că şi aceasta se prostituează în folosul celor doi inculpaţi şi că este ţinută în acel apartament împotriva voinţei ei. Referitor la activitatea desfăşurată, martora a arătat că în fiecare seară, erau duse însoţite de inculpata M.D., în barurile din Mangalia, în special în „F." şi „I.P.", aceasta din urmă fiind cea care racola şi încasa banii de la aceştia cu menţiunea că relaţiile sexuale se consumau în apartamentul în care erau cazate. A precizat martora că erau în permanenţă supravegheate. S-a confirmat de martoră şi faptul că, pe la începutul lunii iunie 2004 în acel apartament a mai fost adusă o fată pe nume A., căreia traficanţii îi promisesem că-i vor găsi un loc de muncă, însă şi aceasta a fost obligată să practice prostituţia pentru cei doi. Totodată, s-a reliefat de martoră aceiaşi modalit. a)te de părăsire a acelui apartament, respectiv că, în cursul lunii iulie 2004 profitând de faptul că inculpaţii M.D. şi M.M. erau plecaţi la Constanţa iar l.A. nu era nici el acolo, au forţat cu o daltă a forţat încuietoarea de la uşă şi astfel a reuşit să deschidă uşa. Este de menţionat că şi martora F.I. i-a recunoscut din fotografii pe cei trei inculpaţi.
în acelaşi sens sunt şi declaraţiile date în cursul urmăririi penale de martora I.Ş., aceasta susţinând că, în cursul anului 2004, în apartamentul nr. 27 ce-i aparţine vecinului său l.A., au locuit patru tinere, care ieşeau în fiecare seară în jurul orelor 22,00 - 23,00
Însoţite de inculpata M.D., erau aşteptate de taxiuri şi se întorceau în jurul orelor 3-4 dimineaţa. A confirmat martora şi faptul că, în acel apartament venea zilnic şi inculpatul M.M., concubinul inculpatei. Totodată, martora a confirmat şi modul în care au plecat cele patru tinere din apartament, arătând că, la începutul lunii iulie 2004, martora fiind acasă, a auzit deschizându-se uşa de la apartamentul său şi mergând să vadă ce s-a întâmplat a constatat că trei din cele patru fete care locuiau în apartamentul 27, intraseră la ea în casă, acestea i-au făcut semn să tacă şi i-au precizat că au spart uşa de la apartamentul unde erau ţinute, cu un cuţit şi o şurubelniţă şi vor să fugă de la traficanţi. De asemenea, cele trei fete i-au spus martorei că erau ţinute cu forţa de către inculpaţi în acel apartament şi nu primeau decât mâncare şi că şi-a dat seama că sunt foarte speriate. S-a reţinut şi faptul că, martora le-a recunoscut pe D.N. şi F.I. ca fiind două dintre cele trei tinere care i-au solicitat ajutorul în luna iulie 2004.
În mod corect a fost înlăturată ca nesinceră declaraţia acestei martore din cursul cercetării judecătoreşti având în vedere că nu s-a precizat de martoră nici un motiv plauzibil în raport de care să se aprecieze că nu ar fi declarat adevărul în cursul urmăririi penale. Mai mult, declaraţia martorei din cursul urmăririi penale cu privire la modalitatea în care cele trei tinere au părăsit apartamentul s-a coroborat şi cu declaraţiile inculpatului I.A. potrivit cu care acestea au plecat din apartament în absenţa inculpaţilor.
Inculpatul I.A. a confirmat că i-a încniriat apartamentul inculpatei M.D., în cursul anului 2004, .primind de la aceasta cu titlu de chirie suma de 200 lei, loc unde era vizitată de concubinul ei, inculpatul M.M. Totodată, s-a arătat de inculpat că, iniţial în apartament a fost adusă partea vătămată D.N., acesta constatând personal faptul că, într-o împrejurare acestea au revenit la apartament însoţite de un bărbat străin, un filipinez, inculpatul realizând în acel moment cu ce se ocupă inculpata şi partea vătămată, fapt pentru care a şi solicitat un plus de chirie şi .anume suma de 50 lei. Acelaşi inculpat a confirmat că inculpata M.D. a mai adus la locuinţa sa încă o tânără pe nume Irina, identificată ca fiind martora F.I. iar după o altă perioada de timp încă o altă fată.
Referitor la activitatea inculpatei şi a celor trei tinere, s-a arătat de inculpat, că acestea au mers împreună cu inculpata la diverse cluburi din Mangalia, inclusiv la clubul F. care avea la etaj şi camere de închiriat şi unde acestea urcau cu clienţi iar în unele ocazii acestea au venit însoţite de câte un client la apartament unde au întreţinut raporturi sexuale. S-a reliefat de inculpat că partea vătămată D.N., martora F.I. şi încă o fată au plecat într-un moment în care nici el şi nici inculpata nu erau în casă.
In raport de acest material probator, în mod corect au fost înlăturate apărările inculpatei M.D. şi ale inculpatului I.A. potrivit cu care cele trei tinere au practicart de bună voie prostituţia, că ele erau cele care încasau sumele de bani de la clienţi sau că aveau posibilit. a)tea de a pleca dacă vroiau.
Totodată, în baza aceluiaşi material probator, în mod corect au fost înlăturate şi apărările inculpatului M.M. potrivit cu care nu le cunoaşte pe numitele D.N., F.I. şi A. şi că relaţia sa cu inculpata M.D. consta doar în faptul că apela la serviciile ei de prostituată. Faptul că, inculpatul M.M. primea sume de bani de la inculpata M.D. a fost probat, astfel încât, în condiţiile în care cunoştea activitatea desfăşurată de inculpata M.D. şi sursa veniturilor acesteia, mai mult, erau în relaţii de concubinaj, relaţii confirmate de toate părţile vătămate şi martorele care au. intrat în contact cu cei doi inculpaţi, s-a apreciat ca fiind cert că partea vătămată şi martora au practicat prostituţia şi în folosul inculpatului M.M.
Activitatea infracţională a inculpaţilor M.D., P.M. si S.R.C. în raport de victima C.V.
Încercările de racolare ale părţii vătămate. C.V. au început în vara anului 2004 când l-a cunoscut pe inculpatul S.R.C. şi care a încercat să ia legătura cu partea" vătămată însă â refuzat, au continuat în noiembrie 2005, când a primit un apel pe telefonul mamei sale de la inculpat, care i-a spus că a aflat că partea vătămată doreşte să meargă să muncească în străinătate şi s-a oferit să o ajute în acest sens, precizându-i că o va duce să lucreze la un restaurant în Spania, însă partea vătămată nu a fost de acord.
Pe data de 02 ianuarie 2006, partea vătămată a fost căutată la locuinţa sa de inculpatul S.R.C., ce era însoţit de alţi doi bărbaţi, unul fiind inculpatul P.M. şi altul numitul F., persoane care veniseră cu un autoturism roşu grena şi care, iniţial au discutat cu sora părţii vătămate, martora C.F.I., la scurt timp venind şi partea vătămată.
Potrivit declaraţiei martorei C.F.I., partea vătămată îl cunoştea pe inculpatul S.R.C. cu care a conversat, la scurt timp martora intrând în casă. După plecarea sorei, partea vătămată a fost urcată cu" forţa de cei trei bărbaţi în maşina cu care veniseră şi i-au spus că vor merge la un popas pentru a sta de vorbă. S-a susţinut de partea vătămată că, în acel local, sub pretextul că merge la toaletă a sunat-o pe sora sa şi i-a spus că a fost răpită şi să o anunţe pe mama sa şi rudele, însă neavând semnal corespunzător, aceasta nu a înţeles ce i s-a spus, aspect care însă nu a fost confirmat de martora C.F.I. şi nici de mama acesteia. Inculpaţii S.R.C., P.M. şi numitul F. împreună cu partea vătămată s-au deplasat spre Medgidia, inculpatul S.R.C. i-a adus la cunoştinţă părţii vătămate că va fi dusă în Spania, la.muncă. Partea vătămată a fost dusă într-o baracă unde i s-a spus că locuieşte inculpatul P.M., şi unde se mai aflau soţia inculpatului P.M., copilul acestuia precum şi sora inculpatului şi soţul sau prietenul acesteia, loc unde i s-a luat telefonul mobil şi i s-a precizat că cel cu care trebuia să se întâlnească este plecat însă a doua zi se vor întâlni cu alte cunoştinţe de-ale lui şi o vor duce în Spania.
Faptul că părţii vătămate i s-a luat telefonul mobil a fost confirmat de faptul că, mama părţii vătămate, încercând să o contacteze telefonic nu a putut lua legătura cu aceasta, fapt ce a alarmat-o astfel încât, a doua zi a anunţat organele de poliţie de dispariţia fiicei sale, aspecte ce au rezultat din declaraţia martorei C.G.
S-a susţinut de partea vătămată că inculpatul S.R. a ameninţat-o pe partea vătămată cu un cuţit şi a obligat-o să sune acasă şi să spună că s-a măritat, aspect care nu a fost confirmat de martora C.G., dimpotrivă, mama a sunat-o pe partea vătămată, care a răspuns şi care i-a precizat că se află într-o pizzerie.
S-a reţinut că, în aceiaşi seară, sora părţii vătămate, martora C.M.N. a fost contactată telefonic de un băiat care i-a spus că partea vătămată se află în pizzeria S., totodată solicitându-i să vină în acel local însă mama sa i-a interzis, mai mult i-a solicitat fiicei sale să îi spună părţii vătămate să vină acasă însă aceasta nu s-a întors. Faptul că, partea vătămată nu a discutat direct cu sora sa, constituie un argument în plus că acesteia i s-a luat telefonul şi nu avea posibilitatea să îşi contacteze familia, astfel încât criticile formulate de inculpaţii P.M. şi S.R. în acest sens au fost apreciate ca neîntemeiate.
A doua zi, inculpatul P.M. şi F. au dus-o la un bar unde s-au întâlnit cu patru bărbaţi şi o fată, care i-au spus că îi vor face mutaţie şi apoi paşaport, pentru a o putea duce- în Spania, însă urmare a faptului că a spus că nu are paşaport acele persoane au renunţat, partea vătămată fiind dusă de cei doi din nou în baracă, unde inculpatul S.R.C. a certat-o şi i-a reproşat că nu trebuia să spună de paşaport.
S-a menţionat că, potrivit declaraţiei martorei C.M.N., a doua zi a fost contactată telefonic de partea vătămată care i-a spus că se află la un prieten în Constanţa, însă aceasta.plângea, fapt pentru care l-a contactat pe acel prieten care i-a spus că partea vătămată nu se află cu el. Şi acest apel telefonic dar şi comportamentul părţii vătămate au constituit argumente, în opinia instanţei, în sensul că partea vătămată a fost sechestrată împotriva voinţei sale şi era obligată să îşi-contacteze familia pentru a linişti membrii familiei, însă aceasta nu avea posibilitatea să comunice liber cu aceştia şi să le aducă la cunoştinţă situaţia în care se afla.
În locul menţionat partea vătămată a fost ţinută împotriva: voinţei sale până la data de 15 ianuarie 2006, fiind obligată să întreţină relaţii, sexuale cu mai mulţi clienţi aduşi de aceştia, contra unor sume de bani pe care ei şi le-au însuşit apărarea inculpaţilor potrivit cu care configuraţia casei şi persoanele care se aflau în.ea nu permitea întreţinerea de raporturi sexuale nu a fost primită, având îu vedere, astfel cum s-a probat, că părţii vătămate i s-a pus la dispoziţie o cameră.
Pe data de 17 ianuarie 2006, în baraca în care se afla partea vătămată a venit inculpata M.D. ce era însoţită de o altă femeie şi de un bărbat, inculpata spunându-i că va veni a doua zi să o ia, însă, în aceiaşi noapte, inculpata M.D., însoţită de fratele ei C. şi un alt bărbat poreclit. „P.", au luat-o pe partea vătămată şi s-au deplasat spre Mangalia. I s-a adus la cunoştinţă părţii vătămate de inculpata M.D. că a fost vândută de inculpatul P.M. cu suma de 400 euro şi că va practica prostituţia pentru inculpată pentru ca aceasta să îşi recupereze suma de bani plătită. Partea vătămată a fost cazată într-un apartament din Mangalia ce aparţinea inculpatei M.D. loc unde se afla şi o altă persoană de sex feminin, numita R.F., care practica prostituţia pentru M.D., de patru luni. S-a reţinut că, partea vătămată şi numita R.F. erau duse în fiecare seară în clubul „F." de inculpata M.D., care le aducea şi clienţi pentru a întreţine relaţii sexuale cu ele, tot aceasta fiind cea care negocia preţul.
Pe data de 18 ianuarie 2006, în cursul serii, în timp ce se afla. cu un client, cetăţean german i-a precizat acestuia situaţia în care se află şi întrucât i s-a permis, a sunat de pe telefonul mobil al acestuia şi a luat legătura cu familia indicându-le unde o poate găsi şi în ce situaţie se află.
Acest aspect a fost confirmat, de martora C.G. care, .în declaraţia dată, a susţinut că partea vătămată a sunat-o de pe un alt telefon mobil şi i s-a solicitat de aceasta să meargă la poliţie întrucât cei care o ţin vor să o scoată peste graniţă.
Pe data de 21 ianuarie 2006, la o razie.facută de poliţie în club, partea vătămată, inculpata M.D. şi numita R.F. au fost duse la poliţie, loc unde au declarat ce i s-a întâmplat, iar a doua zi a venit mama sa şi a luat-o.
În aceste condiţii nu se poate reţine pasivitatea părţii vătămate cu privire la situaţia în care s-a aflat.
S-a reţinut şi faptul că, locurile în care se practicu relaţiile sexuale erau cunoscute de inculpata M.D., cei care administrau aceste locuri aveau cunoştinţă de ceea ce se întâmpla în camerele în care părţile vătămate şi martorele mergeau cu clienţii, aspecte care coroborate cu prezenţa inculpatei M.D., reduceau şansele ca. eventualele reclamaţii să fie luate în considerare.
În consecinţă şi aceste critici ale inculpaţilor sunt neîntemeiate.
Relevant este faptul că, martra C.G., aflând de la partea vătămată de locul unde a fost ţinută, respectiv apartamentul inculpatei M.D., s-a deplasat împreună cu partea vătămată în acel loc şi a aflat chiar de la inculpata M.D. că partea vătămată a fost răpită şi că inculpata a fost cea care a salvat-o.
S-a reţinut că nici inculpatul S.R.C. şi nici inculpatul P.M. nu au precizat un motiv pentru care partea vătămată a fost luată de la domiciliul său, şi dusă la domiciliul inculpatului P.M., neputând fi primită explicaţia inculpatului S.R.C. potrivit cu care era un loc unde se puteau întâlni, după cum-nu s-a explicat de ce-partea vătămată a stat atâtea zile în acel loc fără să fie prezent şi inculpatul S.R., cu privire la care se susţine că partea vătămată era în relaţii de concubinaj, şi de ce trebuiau să facă rost de bani ca să o ducă acasă. Cu atât mai mult nu s-a putut explica de inculpaţi modalitatea în care la locuinţa inculpatului P.M. a ajuns inculpata M.D., care nu avea de unde să cunoască că partea vătămată se afla în acel loc, în condiţiile în care nici nu se cunoşteau. Nu s-a oferit nici o explicaţie faptului că, partea vătămată a fost luată de inculpata M.D., cu atât mai mult cu cât motivarea inculpatului S.R.C. a fost că vroia să se întâlnească cu partea vătămată.
Apărările inculpatei M.D. potrivit cu care nu ar fi cunoscut-o pe partea vătămată C.V. au fost corect înlăturate de instanţa de fond având în vedere faptul că partea vătămată nu avea de unde să o cunoască pe inculpată pentru a-i preciza numele, mai mult partea vătămată îi cunoştea şi numele anterior, acela de P., şi totodată, s-a deplasat la locuinţa inculpatei împreună cu mama sa unde a şi stat de vorbă cu aceasta, şi unde chiar inculpata i-a spus mamei părţii vătămate că fiica sa a fost răpită, inculpata fiind cea care a salvat-o.
S-a apreciat ca neîntemeiată şi critica inculpatului P.M. referitoare la modul de soluţionare a acţiunii civile promovată de partea vătămată C.V., având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce priveşte modul de soluţionare a acţiuni civile, s-a apreciat, ca şi instanţa de fond că, prin luarea părţii vătămate de la domiciliul părinţilor săi, prin obligarea sa la practicarea prostituţiei, în condiţiile reţinute, perioada în care aceasta a fost obligată la o astfel de activitate, că s-au produs suferinţe psihice care impun acordarea de daune morale.
Activitatea infracţională a inculpaţilor M.D., M.M., B.M. si B.V.C. în raport de victimele R.E.S. si D.C.M.
Partea vătămată R.E.S. locuia în anul 2005 la locuinţa părinţilor săi, în comuna Sprâncenata, sat Viespeşti. în luna octombrie 2005, la propunerea inculpatului B.V.C. şi a numitului B.T., partea vătămată a acceptat să se deplaseze cu aceştia în localitatea Medgidia, pentru a-i ajuta la aprovizionarea cu marfă. în localitatea Medgidia, partea vătămată, inculpatul şi numitul B.T. s-au cazat la locuinţa numitului B.M.I., fratele inculpatului B.V.C., loc unde se afla şi inculpata B.M. Sub pretextul că se deplasează în Constanţa pentru a lua o sumă de bani de la un cunoscut, partea vătămată împreună cu inculpatul B.V.C. şi numiţii B.M. şi B.T. au plecat către Constanţa, iar pe drum aceştia i-au spus părţii vătămate ceva în legătură cu o eventuală plecare în Spania.
În Constanţa, inculpatul B.V.C. şi numiţii B.M. şi B.T. s-au întâlnit.cu inculpatul M.M., pe care B.M. i l-a prezentat ca fiind prietenul său şi după ce B.M., B.V.C. şi B.T. au discutat cu inculpatul, cei trei au plecat, partea vătămată rămânând cu inculpatul M.M. După plecarea inculpatul B.V.C. şi numiţii B.M. şi B.T., inculpatul M.M. i-a comunicat părţii vătămate că o să meargă la domciliul mamei inculpatului de unde va fi luată de cei trei.
Inculpatul i-a comunicat părţii vătămate că B.M.I., B.V.C. şi B.T. au vândut-o cu suma de 6 milioane lei şi un telefon mobil, urmând ca partea vătămată să fie dusă în Spania unde va practica prostituţia. Partea vătămată nu a fost de acord cu cererea inculpatului, a-cerut să-i dea voie să plece întrucât are acasă doi copii minori, însă i s-a precizat că nu va fi lăsată să plece decât dacă înapoiază banii pe care i-a plătit pentru cumpărarea ei.
Totodată, partea vătămată a fost ameninţată cu acte de violenţă precum şi cu faptul că va fi vândută altor persoane, împrejurări în care a fost de acord să meargă la poliţie pentru a obţine o nouă carte de identitate, ceea ce s-a şi întâmplat, domiciliul părţii vătămate fiind stabilit la locuinţa inculpatului M.M., cartea de identitate fiind eliberată inculpatului, fără ca partea vătămată să fie prezentă.
Demersurile pentru obţinerea unui nou paşaport pe numele părţii vătămate au fost realizate tot de inculpatul M.M. În această perioadă de timp, partea vătămată a locuit la mama inculpatului, loc de unde nu putea să plece deoarece se aflau mai multe rude ale inculpatului, care nu-i permiteau să iasă din casă. După obţinerea paşaportului, în luna niembrie 2005, inculpatul M.M. i-a comunicat-părţii vătămate că va pleca în Spania pentru a practica prostituţia pentru el, cu menţiunea că atât actul de identitate cât şi paşaportul părţii vătămate au rămas la inculpat.
Din Bucureşti, inculpatul M.M. a mai luat două fete, respectiv numitele G. şi C., deplasarea efectuându-se împreună până la punctul de frontieră, loc unde graniţa s-a trecut separat, numitele C. şi G. în microbuzul care mergea spre Spania, iar inculpatul împreună cu partea vătămată şi alţi trei bărbaţi cu un autoturism. După trecerea frontierei inculpatul şi partea vătămată au revenit la microbuzul care se deplasa spre Spania.
În Spania, partea vătămată, numitele G. şi C. şi inculpatul M.M. au mers la Barcelona unde s-au cazat la locuinţa numitei S., sora G. şi unde se mai aflau şi alte fete. Inculpatul M.M. i-a comunicat părţii vătămate că va practica prostituţia pe strada P. şi întrucât partea vătămată a refuzat a fost bătută, de inculpatul M.M.,împrejurări în care aceasta a ieşit pe stradă. Inculpatul M.M. i-a comunicat părţii vătămate că trebuie să practice prostituţia pentru el întrucât trebuie să îşi recupereze banii plătiţi pentru cumpărarea ei precum şi suma de două mii de euro cheltuiţi pentru deplasarea în Spania, respectiv pentru documente, haine, transport şi cazare.
În aceste condiţii, partea vătămată, împreună cu celelalte fete care erau-cazate la S., timp de o lună şi jumătate a practicat prostituţia pe strada P. din Barcelona şi a obţinut aproximativ. 7.000 de euro, bani care i-au fost luaţi în totalit. a)te de către inculpatul M.M. La sfârşitul lunii decembrie 2005 a venit în Spania şi inculpata M.D. împreună cu numita D.C.M. originară tot din satul Sprâncenata.
Partea vătămată R.E.S. a practicat prostituţia împreună cu D.C.M., fiind supravegheate de inculpata M.D., care nu le dădea voie să vorbească cu alte fete,- iar în momentul în care partea vătămată a făcut acest lucru a fost bătută de inculpată. în urma unui conflict, dintre S., M.M. şi M.D. cu un grup pakistanez, partea vătămată a reuşit să fugă la un pakistanez însă a -fost recuperată de inculpaţii M.M. şi M.D., însă, în momentul în care a venit poliţia, a. dat declaraţii şi le-a relatat poliţiştilor că vrea să se întoarcă acasă iar aceştia i-au permis să plece, fapt ce i-a determinat pe inculpaţii să o ducă în ţară pe partea vătămată pentru a nu le creea probleme, astfel că în jurul datei de 10 ianuarie 2006 inculpata M.D. a dus-o pe partea vătămată în România, însă tot la Mangalia.
În această localitate, partea vătămată a fost obligată de inculpata M.D. să practice prostituţia, raporturile sexuale având loc.la .clubul F. din Mangalia, sumele de bani obţinute din practicarea prostituţiei fiind luate de inculpată. întrucât nu şi-a recuperat banii cheltuiţi cu partea vătămată în prima deplasare, inculpata M.D. a hotărât să o ducă pe aceasta din nou în Spania, la Barcelona şi întrucât partea vătămată a refuzat a fost ameninţată de inculpată cu violenţe fizice, condiţii în care aceasta a acceptat.
În Barcelona partea vătămată a fost cazată tot la numita S., fiind obligată să practice prostituţia de către inculpată împreună cu numita D.C.M., partea vătămată practicând prostituţia aproximativ trei luni, până în aprilie 2006, perioadă în care a susţinut că a obţinut suma de 21.000 - 23.000 euro, care i-a fost luată în totalitate de către inculpată.
În luna aprilie 2006, partea vătămată a. revenit în România împreună cu inculpata M.D., întrucât îi expirase.viza şi au mers din nou-în Mangalia la locuinţa acesteia din urmă, iar aici a rugat-o să o lase să meargă acasă la familie şi copii, însă inculpata a refuzat-o.
În Mangalia, partea vătămată a stat trei săptămâni, perioadă în care, împreună cu numita D.C.M. au fost obligate să practice prostituţia în barul F. din Mangalia.
După obţinerea unor noi paşapoarte, conform hotărârii celor doi inculpaţi partea vătămată şi D.C.M. au plecat împreună spre Spania, însă la graniţă i s-a permis ieşirea din ţară numai inculpatei M.D. În aceste condiţii partea vătămată a reuşit să plece la domiciliul părinţilor săi.
Partea vătămată, la recunoaşterea din fotografii î-a indicat pe inculpaţii M.D., M.M., B.M. şi B.M. Iulian.
Inculpatul B.V.C. a susţinut că nu o cunoaşte pe partea vătămată, apărare care, în mod corect a fo"st înlăturată de instanţa de fond având în vedere că, partea vătămată, nu avea posibilitatea să îi cunoască pe inculpaţii M.M. şi M.D. cu atât.mai mult să ajungă la locuinţa inculpatei M.D. în Mangalia, având. în vedere şi localit. a)tea în care domicilia partea vătămată.
Susţinerile părţii vătămate şi ale inculpatei M.D., cu privire la data şi locul unde s-au cunoscut, respectiv în Spania când inculpata M.D. a venit şi ea la Barcelona coincid, astfel cum rezultă din procesul verbal de confruntare.
Nu s-a reţinut apărarea inculpatei M.D. potrivit cu care ar fi cunoscut-o pe partea vătămată în mod întâmplător, în timp ce practica prostituţia pe strada, şi aceasta întrucât, cele două locuiau la numita S., la care partea vătămată a ajuns prin intermediul inculpatului M.M., care locuia la aceiaşi adresă.
Totodată, în acelaşi sens este şi faptul" că, la momentul la care părţii vătămate i-a expirat viza de şedere, aceasta a plecat în România însoţită de inculpata M.D., care nu avea această problemă, mai mult partea vătămată a ajuns să locuiască în Mangalia la inculpata M.D., aspecte care exclud o legătură întâmplătoaredintre inculpată şi partea vătămată.
Faptul că, partea vătămată a fost obligată de inculpata M.D. să practice prostituţia după întoarcerea în România este probată şi de prezenţa atât a părţii vătămate cât şi -a inculpatei dar şi a numitei C.V. la o razie făcută de organele de poliţie în barul F., când toate au fost depistate de organele de poliţie,, aspect care de asemenea exclude o legătură întâmplătoare între inculpată şi partea vătămată.
Mai mult, partea vătămată a cunoscut în această perioadă rudele inculpatei, a putut indica rudele cu care aceasta locuia, configuraţia apartamentului dar şi prezenţa în acel. loc, pentru o anumită perioadă a părţii vătămate C.V.
S-a menţionat că partea vătămată indică aceiaşi locaţie şi aceiaşi modalitate în care proceda inculpata M.D. de racolare a clienţilor ca şi partea vătămată C.V.
În mod corect a fost înlăturată apărarea inculpatei M.D. potrivit cu care s-ar fi întors cu partea vătămată din Spania întrucât ar fi fost însărcinată cu inculpatul M.M. şi trebuia să facă o întrerupere de sarcină, întrucât acest aspect nu a fost susţinut niciodată de inculpat sau de partea vătămată şi nici nu a avut loc vreo întrerupere de sarcină. Şi comportamentul ulterior al inculpatei, recunoscut de aceasta, potrivit cu care i-a spus părţii vătămate să meargă din nou, împreună, în Spania, conduce spre concluzia altor legături dintre inculpată şi partea vătămată, de natura celor specificate de partea vătămată.
În acelaşi sens este şi faptul că, şi a doua oară partea vătămată s-a întors din Spania tot împreună cu inculpata, aspect recunoscut de inculpată.
Nu a fost primită apărarea inculpatului M.M. potrivit cu care ar fi cunoscut-o pe partea vătămată, învmod întâmplător, în Staţia C.F. Constanţa şi că, după ce a întreţinut un raport sexual cu partea vătămată, întrucât aceasta i s-a plâns că nu are unde să locuiască, ar fi dus-o la domiciliul mamei sale, loc unde a stat două săptămâni fiind improbabil ca, inculpatul să ducă în domiciliul său o persoană necunoscută şi să accepte ca aceasta să rămână în acel loc două săptămâni.
Totodată, nu a fost primită nici susţinerea inculpatului M.M. că partea vătămată a fost cea care a insistat să plece în Spania, mai mult că acesta nu ar fi fost de acord, având în vedere că, actul de identitate al părţii vătămate a fost emis pe adresa inculpatului, dar şi demersurile de obţinere ale actului de identitate şi ale paşaportului care.au fost efectuate de inculpat şi nu în ultimul . rând, sumele de bani necesare plecării au fost avansate de inculpat, partea vătămată neavând posibilităţi financiare.
În sensul aceleiaşi concluzii este şi faptul că, partea vătămată a fost cazată în acelaşi loc unde s-a cazat şi inculpatul M.M., la o persoană pe care partea vătămată, până în acel moment nu a cunoscut-o.
Nu a fost primită nici susţinerea inculpatului M.M. potrivit cu care ar fi locuit în alt loc decât la numita Speranţa, acest aspect fiind confirmat şi de inculpata M.D.
De asemenea, nu a fost primită nici apărarea inculpatului potrivit cu care s-ar fi implicat în trimiterea părţii vătămate în România întrucât ar fi aflat că aceasta este însărcinată şi ar fi apelat în acest sens şi la inculpata M.D., având în vedere că, pe de o parte, acesta aspect al sarcinii nu a fost confirmat medical iar pe de altă parte, ulterior a depus diligente pentru ca partea vătămată să revină în Spania tot împreună cu inculpata M.D.
Nu s-a indicat de inculpat o altă adresa la care ar fi locuit pentru ca susţinerile sale să poată fi verificate.
În mod corect a fost înlăturată şi apărarea inculpatei B.M. potrivit cu care nu o cunoaşte pe partea vătămată, având în vedere că, deşi nu avea posibilitatea să cunoască amănunte despre inculpată, partea vătămată a indicat că este soţia numitului B.I. la locuinţa căruia a fost dusă atunci când s-a realizat deplasarea din localitatea de domiciliu în Medgidia, arătând şi faptul că inculpata are un copil. Plecarea părţii, vătămate, cu numiţii B.V.C. şi B.T. este confirmată prin depoziţia martorului R.I., tatăl părţii vătămate care a relatat că în luna octombrie 2005, fiica se afla la domiciliul acestuia din comuna Sprâncenata, fiind despărţită temporar de soţul ei M.M. şi că, într-una din zile, fără ştirea sa, fiica sa a plecat cu numiţii B.T. şi B.V.C.
Fiind contactat de partea vătămată în mai multe rânduri, martorul a aflat de la aceasta că a plecat în Spania, primind chiar nişte sume de bani de la partea vătămată precum şi faptul că, ulterior se afla la Mangalia. A confirmat martorul că la plecare partea vătămată a avut asupra sa numai certificatul de naştere.
Martorului .M., concubinul părţii vătămate, a arătat că a aflat de la familia acesteia că partea vătămată a fost luată de către familia B., respectiv de către inculpatul B.V.C. şi numitul B.T. dar nu se ştie pentru ce motiv, fapt ce l-a determinat pe acesta să reclame la poliţie dispariţia părţii vătămate. Ulterior martorul a aflat, iniţial de la un prieten şi ulterior chiar de la partea vătămată, care l-a contactat telefonic, că aceasta este în Spania şi lucrează ca ospătăriţă, urmând să. vină acasă de sărbătorile pascale. Ulterior, după întoarcerea părţii vătămate, aceasta a reluat convieţuirea comună cu martorul la domiciliul acestuia, loc unde a fost. căutată de către organele de poliţie, şi cu acea ocazie martorul a aflat cum a plecat concubina sa şi ce s-a întâmplat în realitate în Spania.
În aceste împrejurări martorul a aflat că partea vătămată a fost rugată de B.T. şi B.V.C. să-i ajute să ia nişte marfă de la Constanţa şi întrucât îi cunoştea pe cei doi, fiind vecini şi prieteni cu familia ei, ea a acceptat propunerea acestora, însă după ce aceasta a ajuns în Constanţa, a fost vândută inculpaţilor M.M. şi M.D. contra sumei de şase milioane lei şi un telefon mobil. Totodată, a aflat că, cei doi inculpaţi s-au ocupat de obţinerea unei noi cărţii de identitate, şi i-au făcut mutaţie în judeţul Constanţa şi tot ei s-au.ocupat de obţinerea paşaportului, au transportat-o în Spania şi au obligat-o să practice prostituţia pentru ei.
Realitatea aspectelor arătate de partea vătămate a fost confirmată şi de faptul că, potrivit declaraţiei aceluiaşi martor, după ce partea vătămată a dat declaraţie organelor de poliţie, pe telefonul său a fost sunat de către inculpata M.D., care i-a spus „aveţi grijă" şi că partea vătămată trebuie să-şi retragă declaraţia ca să nu aibă probleme ea sau familia ei, martorul aflând de la partea vătămată că persoana care a sunat era inculpata M.D.
În acelaşi sens este şi faptul că, martorul a mai fost sunat.de la acelaşi număr de telefon, ocazie cu care a vbrbi"tla telefon partea vătămată, când aceasta a primit ameninţări în sensul că, dacă nu-şi va retrage plângerea şi declaraţia dată o va tăia pe faţă şi o va desfigura, ca să nu o mâi cunoască nimeni. Totodată, relevant este şi faptul că, martorul a fost contactat telefonic de inculpatul M.M. şi care i-a cerut să se întâlnească în Constanţa sau la Bucureşti, pentru a discuta situaţia concubinei lui, precizând că este „băiat finuţ şi ne înţelegem noi".
Astfel de demersuri au continuat şi în cursul lunii septembrie 2006, când pe telefonul martorului M.M., partea vătămată R.E.S. a. fost din nou contactată de inculpata M.D., care s-a interesat dacă „a mai căutat-o garda", precizându-i totodată că pe D.C.M. nu au mai căutat-o şi că aceasta ar fi în Bucureşti, unde lucrează şi urmează să se logodească cu un băiat pe care l-a cunoscut acolo.
Realitatea afirmaţiilor părţii vătămate a fost probată şi cu situaţia intrărilor şi ieşirilor din ţară, potrivit cu care partea vătămată a ieşit la data de 23 noiembrie 2005 împreună cu inculpatul M.M., la data de 10 ianuarie 2006 a venit în ţară împreună cu inculpata M.D., apoi la data de 24 ianuarie 2006 a ieşit din ţară împreună cu M.D. şi la data de 23 aprilie 2006 a intrat în România împreună cu aceeaşi inculpată.
S-a apreciat ca relevantă în înlăturarea apărărilor inculpaţilor şi declaraţia numitei D.C.M., care a confirmat implicarea inculpaţilor M.M. şi M.D. în exploatarea sexuală a părţii vătămate dar şi a martorei.
Astfel, martora a susţinut că partea vătămată şi alte fete au fost obligate de inculpaţii M.D. şi M.M. să practice prostituţia. Martora a confirmat şi implicarea inculpatei B.M. în racolarea sa precum şi faptul că aceasta îi cunoaşte pe inculpaţii M.M. şi M.D. în acest sens martora a arătat că, în luna decembrie 2004, s-a hotărât să meargă în Mangalia, pentru a-şi găsi un loc de muncă, fapt pentru care a luat legătura cu inculpata B.M., care i-a promis că o va angaja ca vânzătoare într-un magazin.din Mangalia. Totodată, a precizat martora că, la începutul anului 2005, inculpata B.M. şi soţul acesteia B.M. au vândut-o inculpatei M.D. şi că, timp de 2 luni a locuit împreună cu aceasta, cu familia inculpatei şi- cu o altă tânără pe nume M.N. La propunerea inculpatei de a pleca într-o excursie în Spania, partea vătămată, minoră, a fost de acord,; inculpata fiind cea care s-a ocupat de obţinerea paşaportului.
La data de 26 aprilie 2005 martora a plecat din Bucureşti cu un autocar împreună cu inculpata, cu numita M.N. şi inculpatul M.M. şi că, după ce au ajuns în Barcelona, inculpaţii M.D. şi M.M. i-au spus că va trebui să practice prostituţia la stradă, propunere pe care a refuzat-o, fapt pentru care a fost bătută de aceştia. Timp de trei luni martora a practicat prostituţia în folosul celor doi inculpaţi, sumele de bani obţinute, aproximate de martoră la 8000 de euro, fiind date inculpaţilor pentru ca aceştia, să îşi recupereze suma de 2.000 euro cu care a fost cumpărată de la B.M. şi B.M. După întoarcerea în România însoţită de inculpaţii M.D. şi M.M., martora a locuit la domiciliul acestora din Mangalia, fiind supravegheată permanent.
La data de 18 august 2005, martora a plecat din nou în Spania însoţită de cei doi inculpaţi, fiind obligată să practice prostituţia în folosul acestora. A susţinut martora că, în cele trei perioade de timp cât a fost obligată să practice prostituţia în folosul inculpaţilor M.D. şi M.M., a obţinut suma de 22.000 euro, martora primind de la cei doi suma de 300 euro. Martorei i-au fost obţinute de cei doi inculpaţi paşapoarte de mai multe ori pentru a nu-avea probleme la trecerea frontierei, inculpaţii fiind cei care i-au aranjat o căsătorie de convenienţă cu numitul D.I.O., căruia i-au plătit suma de 500 euro. Totodată, numita D.C.M. a mai precizat că în ziua de 25 mai 2006, inculpata M.D. a obligat-o din nou să meargă în Spania pentru a practica prostituţia în folosul acesteia, însă la punctul de trecere a frontierei, poliţia de frontieră din Vama Veche nu i-a permis ieşirea din ţară.
În mod corect s-a,reţinut de instanţa de fond prima declaraţie dată de.martora D.C.M. având în vedere că este singura care se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate R.S.E.
S-a arătat că, situaţia de fapt prezentată de inculpatul M.M. la momentul la care a fost confruntat cu partea vătămată R.S.E. este contrară celei prezentate de martora D., inculpatul susţinând că nu s-a implicat în nici o modalit. a)te în practicarea prostituţiei de către martoră în Spania, mai mult că nu a locuit cu aceasta şi cu inculpata M.D. la numita S.
Din materialul probator administrat în cauză, chiar şi din susţinerile inculpatei M.D. a rezultat cu certitudine că inculpatul M.M. a locuit la numita S., loc unde s-a aflat şi partea vătămată R.S.E. dar şi martora precum şi inculpata M.D.
Totodată, există contradicţii între susţinerile martorei şi cele ale inculpatului M.M., respectiv, deşi martora a precizat că la cunoscut pe inculpat. în Spania, prin intermediul numitei F., aspect ce nu a fost confirmat nici de partea vătămată R.S., inculpatul a susţinut că a cunoscut-o în Spania în momentul în care se ocupa cu vânzarea articolelor de îmbrăcăminte şi nu i-a făcut nimeni cunoştinţă cu aceasta.
S-a reţinut că partea vătămată R.S.E. nici nu avea posibilitatea să îi facă cunoştinţă martorei cu inculpatul, întrucât, cele două s-au cunoscut abia în momentul în care martora a venit în Spania cu inculpata M.D. la locuinţa numitei S., unde partea vătămată se şi afla cu inculpatul M.M. Susţinerile martorei şi ale inculpatului sunt infirmate şi de situaţia ieşirilor şi intrărilor în ţară ale martorei din care rezultă că, la 26 aprilie 2005, din ţară au ieşit atât cei doi inculpaţi cât şi martora D., însă cu mijloace de transport diferite, adspect care devine nerelevant, având în vedere declaraţia părţii vătămate R.S.E. potrivit cu care inculpatul M.M., pentru a masca ieşirile din ţară cu mai multe fete, obişnuia să folosească mijloace de transport diferite la trecerea frontierei.
Prezenţa inculpatei B.M. în preajma martorei D. a fost confirmată de mama martorei, care a arătat că, la sfârşitul anului.2005, la domiciliul său a venit B.M. împreună cu soţul ei B.M. şi un văr de al lor pe nume N. -zis P., precum şi un alt văr al acestora pe nume A., împreună cu soţia pe nume M., persoane care i-au spus că vor ca fiica ei L.C.M. să se căsătorească cu numitul N. şi urmează să plece la Bucureşti sau Mangalia pentru a-şi găsi un loc de muncă.
Mai mult, mama martorei a fost atenţionată de numita S.G., vecină, de. faptul că, nu ar fi trebuit să o lase pe C. să plece cu acele persoane, deoarece şi ea a fost plecată cu aceiaşi indivizi sub promisiunea, că se va căsători cu B.M., însă aceştia au obligat-o să practice prostituţia şi că, "în cazul în care nu făcea suficienţi bani era bătută, lăsată fără mâncare şi nu a primit nici o sumă de bani din cei câştigaţi ca urmare a practicării prostituţiei.
În acelaşi sens este şi atitudinea inculpatei B.M. care, în momentul în care era contactată de mama martorei pentru ca aceasta să afle veşti despre fiica sa, inculpata B.M. îi spunea că nu cunoaşte nici o fată pe nume C.
S-a mai arătat că, la o vizită făcută de martora D. la locuinţa mamei sale împreună cu soţul său dar şi cu inculpata M.D., mama martorei a observat că fiica sa este supravegheată de inculpată întrucât era atentă la ce vorbea fiica sa, stătea lângă ea când vorbea la telefon şi o însoţea la telefon. Nu s-a explicat de inculpata M.D. motivul pentru care a. însoţit-o pe martoră la domiciliul mamei sale, cu atât mai mult cu cât aceasta venise cu soţul său cu care de abia se căsătorise. S-a arătat că ceea ce trebuie reţinut este faptul că, potrivit declaraţiei mamei martorei asupra sa s-au făcut presiuni atât de fiica sa cât şi de inculpata. M.D. pentru retragerea sesizări de la poliţie privind dispariţia de la domiciliu a martorei D., mai mult cheltuielile efectuate cu această ocazie fiind suportate de inculpata M.D., cu toate că, aparent nu ar fi avut nici un motiv să se implice.
În realitate, dată fiind activitatea infracţională a inculpatei M.D., aceasta avea un evident interes de a fi retrase plângerile prmcarffse putea ajunge la cercetarea .sa.
S-a arătat că trebuie reţinut şi faptul că, aceleaşi presiuni s-au făcut de inculpata M.D. dar şi de inculpatul M.M. asupra părţii vătămate R.S.E.
În acelaşi sens este şi faptul că şi la o a doua vizită făcută de martora la domiciliul părinţilor săi, cu ocazia parastasului organizat pentru tatăl său, martora a venit însoţită tot de inculpata M.D., ocazie cu care martora şi-a exprimat dorinţa de a nu mai pleca de acasă, însă acest aspect depindea de inculpată, martora rugând-o pe mama sa să vorbească cu inculpata.
S-a apreciat ca relevant şi faptul că, ulterior discuţiei pe care mama martorei a avut-o cu inculpata, aceasta a proferat ameninţări în sensul că nu-şi va mai Vedea fiica niciodată şi nici nu va mai discuta cu ea la telefon. Acest fapt a probat starea de dependenţă în care se afla martora faţă de inculpată.
S-a reţinut că şi inculpatul M.M. a fost la domiciliul părinţilor martorei D.C., în două ocazii, împreună cu inculpata M.D., deşi ambii au negat, acest fapt fiind confirmat de martora F.T., vecina familiei martorei.
Prezenţa celor doi inculpaţi la familia martorei D.C. a fost confirmată şi de martora M.L. sora numitei D.C.M., care a arătat că, în cursul anului 2006, sora ei C. a venit la casa părinţilor, însoţită de cel despre care le-a spus că îi este soţ, de un bărbat pe nume M., o fată pe nume D. şi încă o fată al cărei nume nu-l cunoaşte, martora înţelegând că motivul acelei vizite era ca mama lor să-şi retragă o plângere pe care o făcuse la poliţie. Mai mult, martora M.L. a confirmat că mama sa a primit de la cei doi inculpaţi suma de 1.000 lei pentru a-şi retrage plângerea.
Referitor la căsătoria martorei cu numitul D.O.I., s-a reţinut că aceasta a fost de convenienţă, întrucât martora a stat cu soţul său numai o lună după care a plecat fără ca acesta să ştie unde.
Activitatea infracţională a inculpaţilor P.M. şi B.M. în raport de partea vătămată G.G. şi de martora B.G.
Partea vătămată G.G. ca şi partea vătămată R.S.E. dar şi ca martora D.C., locuia în anul 2004 în comuna Sprâncenata. În această localitate partea vătămată l-a cunoscut pe numitul B.M. care i-a propus să fie prietena lui. în aceste împrejurări numitul B.M., într-o seară, i-a propus părţii vătămate să meargă la discotecă însă nu au mai ajuns acolo, fiind dusă cu maşina la un văr al acestuia, numitul N., care. locuieşte tot în Sprâncenata, loc unde a aflat că B.M. este căsătorit cu o fată pe nume M. şi au un copil minor, persoane pe care le-a şi văzut. în acel loc, părţii vătămate i s-a propus de B.M. şi de B.M. să meargă la domiciliul lor din Constanţa, pentru a avea grijă de copilul lor, propunere care a fost acceptată de partea vătămată, s-a urcat în maşină cu B.M. şi B.M. unde se afla şi copilul lor, cu menţiunea că, deşi a solicitat să se oprească la domiciliul său pentru a-şi lua actele de identitate, cei doi nu au acceptat.
Partea vătămată a fost dusă şi lăsată de cei doi la locuinţa unui bărbat în vârstă, care a încercat de mai multe ori să întreţină raporturi sexuale şi, întrucât l-a refuzat i s-a precizat că a fost adusă pentru a întreţine raporturi" sexuale cu el. întrucât a refuzat în continuare întreţinerea de raporturi sexuale, părţii vătămate i s-a dat o palmă după care, acel bărbat i-a sunat pe B.M. şi B.M., care, venind să o ia au certat-o,.partea vătămată reproşându-le că a fost indusă în eroare.
Partea vătămată a fost dusă la locuinţa celor doi, mai exact la locuinţa inculpatului P.M. unde cei doi locuiau în acea perioadă, a fost ameninţată că, în măsura în care nu va face ce vor spune va fi omorâtă, împrejurări în care, a doua zi a fost dusă în zona de centură a oraşului Medgidia pentru a practica prostituţia, fiind lăsată în grija unor fete şi a unui bărbat care urma să le supravegheze. I s-a pus în vedere părţii vătămate că.trebuia.să obţină din practicarea prostituţiei un milion şi jumătate sau două milioane lei pe zi. în zona respectivă partea vătămată a stat aproximativ o lună, timp în care era adusă şi luată din acel loc de B.M., care se şi interesa dacă a refuzat sau nu vreun client sau dacă a încercat să fugă.
În această perioadă, asupra părţii vătămate s-au exercitat acte de violenţă de către B.M. şi B.M., în situaţia în care obţinea sume mici de bani, nu avea voie să iasă din casă şi uneori a fost închisă în beci.
Ulterior, partea vătămată a fost dusă de numitul B.M. pe o stradă din Medgidia, loc unde a rămas aproximativ o lună şi unde trebuia să practice prostituţia cu clienţii pe care-i găseau traficanţii, după care i s-a găsit un alt loc, respectiv în zona de centură.
Sumele de bani obţinute de partea vătămată din practicarea prostituţiei erau luate de B.M. şi B.M. în momentul în care partea vătămată nu a mai obţinut sume mari de bani, B.M. şi B.M. au vândut-o unui prieten de-al lor care se ocupa tot cu astfel de activităţi şi care mai avea şi alte fete. Acel bărbat a dus-o tot în zona de centură pentru a practica prostituţia pentru el, nu-i ştie numele şi nici ce sumă a plătit pentru cumpărarea ei. Cu ajutorul unui client, partea vătămată a reuşit să se întoarcă la domiciliul său.
În mod corect a fost înlăturată apărarea inculpatei B.M. potrivit cu care nu o cunoaştea pe partea vătămată şi că aceasta, nu a locuit împreună cu ea şi cu soţul său, având în vedere că partea vătămată a descris locuinţa unde inculpata a recunoscut că a stat o perioadă de timp, a precizat şi descris persoanele care mai locuiau în cea casă, gradul de rudenie ale acestora cu inculpata B.M., aspecte pe care partea vătămată nu ar fi avut posibilitatea să le cunoască dacă nu ar fi locuit în.acea locaţie.
S-a apreciat că nu prezintă relevanţă faptul că, în acea perioadă inculpata a fost angajată, întrucât, astfel cum s-a reliefat, persoana care o ducea şi o aducea pe partea vătămată de la locurile unde practica prostituţia era soţul inculpatei, numitul B.M., care, în acea perioadă nu avea nici o ocupaţie.
Totodată, s-a evidenţiat şi faptul că, partea vătămată, nu ar fi avut altă posibilitate de a ajunge să locuiască împreună cu B.M. şi B.M. decât dacă, ar fi fost adusă de.aceşria din localitatea sa de domiciliu.
Împrejurarea că numiţii B.M. şi B.M. desfăşurau o astfel de activitate, de racolare a unor persoane de sex feminin în vederea exploatării lor sexuale, pe.care le cazau şi ulterior încasau sumele de bani obţinute din practicarea de către acestea a prostituţiei este probată şi cu declaraţia martorei B.G. Astfel, martora a susţinut că îl cunoaşte pe numitul B.M. de mai mult timp, întrucât acesta venea la locuinţa bunicilor săi din comuna Sprâncenata şi astfel s-au împrietenit, având o relaţie apropiată şi că în vara anului 2005, B.M. a venit în comuna Sprâncenata şi i-a propus să meargă cu el la Constanţa promiţându-i că se va căsători cu ea, propunere pe care a acceptat-o.
S-a arătat că este de observat că martora a descris aceiaşi modalit. a)te de racolare practicată de B.M. ca şi cea descrisă de partea vătămată G.G. A arătat martora că a constatat că B.M. locuieşte în Medgidia, că este căsătorit cu B.M. şi are un copil, astfel toate aspectele pe care i le-a spus numitul B.M. nu corespund realităţii. A aflat. martora că scopul pentru care a fost adusă era acela.de a merge în Spania împreună cu B.M. pentru a practica prostituţia, propunere cu care iniţial martora nu a fost de acord însă ulterior, această acceptare fiind determinată de faptul că documentele ei se aflau la B.M.-.
S-a reţinut că, atât martora cât şi numiţii B.M. şi B.M. au plecat în Turcia, unde timp de o săptămână a fost obligată să practice prostituţia, sumele de bani încasate fiind luate de cei doi soţi şi din care s-a achitat cazarea, mâncarea şi s-au plătit biletele de întoarcere acasă. S-a făcut himitere şi la discuţia pe care martora B.G. a auzit-o între soţii B., potrivit cu care aceştia au mai avut fete care practicau prostituţia la stradă, pentru ei, în ţară şi în străinătate.
Întrucât B.M. şi B.M. nu au fost mulţumiţi de sumele de bani câştigate de martoră în Turcia au revenit în ţară, şi pentru că martora nu a fost de acord să practice prostituţia pe stradă, au hotărât să o vândă şi, la încercarea martorei de a fugi, numitul B.M. a lovit-o.Ulterior soţii B. au vândut-o pe martoră unei persoane numită S.
Faptul că martora a fost plecată cu B.M. şi B.M. în Turcia a rezultat din evidenţa poliţiei de frontieră, potrivit cu care, martora a ieşit din ţară la data de 21 august 2005 împreună cu B.M. şi B.M., deplasarea, fâcându-se cu autocarul iar la data de 27 august 2005 a intrat în ţară, tot împreună cu aceştia.
Activitatea infracţională a inculpaţilor M.D., M.M. si l.A. îa raport de martora cu identitate protejată M.M.
În vara anului 2004, prin intermediul unei cunoştinţe, martora şi o cunoştinţă a acesteia, numita G., s-au angajat, în calit. a)te de chelneriţe la o pensiune într-o staţiune de pe litoral, loc unde au stat aproximativ două săptămâni. Prin intermediul unei persoane numită N., care lucra în acelaşi loc, martora şi numita G. s-au angajat, cu contract de muncă, la un restaurant din staţiune, loc unde s-a angajat şi numitul N. La un moment dat, numitul N. nu a mai fost primit la. servici. In aceste împrejurări, la un moment dat, numitul N. a venit în camera unde stătea martora, a luat-o cu forţa, inclusiv bagajele, a suit-o cu forţa în autoturism şi a dus-o la o locaţie unde a stat aproximativ o săptămână. în acest interval de timp, în acel loc au venit numita C., ce era însoţită de numitul C., care i-a propus să meargă la domiciliul său, în Mangalia, spunându-i că îi va găsi de muncă, propunere acceptată de martoră.
S-a reţinut că, la numita C. martora a stat o săptămână, timp în care ieşind la un local, numita C. a îndemnat-o să aibă relaţii sexuale cu un cetăţean străin, pentru a obţine bani, propunere ce a fost refuzată de martoră.
După acest incident, numita C. a dus-o pe martoră la locuinţa inculpatei M.D. sub pretextul că aceasta are mai multe cunoştinţe şi îi poate găsi un loc de muncă, cu menţiunea că, în acel loc se afla şi numitul C. dar şi alte fete, reţinând numele a două dintre acestea, respectiv C. și L. dar şi proprietarul apartamentului, inculpatul l.A.
Inculpata M.D., martora şi celelalte trei fete, s-au deplasat la un local, unde, inculpata s-a interesat de situaţia personală a martorei, cu menţiunea că cele trei fete au plecat o perioadă de timp de la masă, revenind, fără ca martora să poată preciza ce au făcut în ceasta perioadă. în noaptea respectivă, martora a rămas în apartamentul inculpatei, aceasta aducându-i la cunoştinţă, a doua zi, că a cumpărat-o de la C., cu suma de 1.000 dolari iar din acel moment trebuie să lucreze pentru ea, respectiv să practice prostituţia, urmând ca din sumele de bani obţinute să îi restituie suma de bani achitată numitei C., martora fiind atenţionată de inculpată că nu va putea pleca de la ea până la restituirea acelei sume. în aceste împrejurări, martora a fost obligată să meargă să întreţină raporturi sexuale cu clienţii găsiţi de inculpată prin intermediul unor taximetrişti saii a altor fete care o cunoşteau, iar această activitate s-a desfăşurat în staţiunile Costineşti, Venus, Olimp, în lacaluri ca F., S. şi hotelul P.
S-a reţinut că, preţul pentru un raport sexual era stabilit de inculpată, direct cu clientul, sumele de bani fiind date de fete inculpatei.
A arătat martora că, timp de trei luni a avut un client stabil care plătea pe seară 100 de dolari pentru ea. Martora a locuit la inculpată până în apropierea sărbătorilor de iarnă iar în această perioadă au fost aduse şi alte fete care au fost obligate să practice prostituţia, unele dintre acestea fiind vândute de inculpată ultor proxeneţi.
A susţinut martora M.M., că unele fete au fost bătute de către inculpata M.D., aspect ce se coroborează cu declaraţiile celorlalte părţi vătămate care au arătat că asupra lor s-au exercitat acte de. vilenţă. La un moment dat, inculpata i-a propus să meargă în Spania pentru a practica prostituţia, spunându-i că are o prietenă pe nume Speranţa care câştigă mulţi bani.
Întrucât martora a pretins că şi-a achitat datoria, inculpata M.D. a proferat ameninţări la adresa ei.
Declaraţiile martorei în sensul că, la un moment dat inculpata M.D. a închiriat un alt apartament unde s-a mutat cu toate fetele întrucât se întorcea din străinătate mama inculpatului l.A., s-a coroborat cu declaraţiile acestuia din urmă.
S-a reţinut că, pentru plecarea martorei în Spania, toate formalităţile privind obţinerea actelor necesare au fost realizate de inculpaţii M.D. şi M.M., aspect care s-a coroborat cu declaraţiile celorlalte părţi vătămate şi martore care au fost racolate de cei doi inculpaţi.
Totodată, prin declaraţia acestei martore, s-a infirmat încă o dată, susţinerile inculpatului M.M. potrivit cu care nu a avut nici o legătură cu fetele care practicau prostituţia pentru inculpata M.D., cu atât mai mult cu cât, s-a susţinut de martoră că, în Spania a plecat împreună cu cei doi inculpaţi.
De asemenea, s-a infirmat şi susţinerea inculpatului M.M. potrivit cu care ar fi stat în Barcelona într-o altă locaţie decât cea aparţinând numitei Speranţa, martora arătând că, în Barcelona, toţi trei au stat la numita S.
Timp de o lună martora a practicat prostituţia în Barcelona, pe stradă, sub supravegherea inculpatei M.D., sumele de bani obţinute fiind luate de cei doi inculpaţi. La un moment dat, martora a revenit în ţară cu inculpata M.D., continuând să stea la locuinţa acesteia din Mangalia, practicând încă o perioadă de trei luni, prostituţia pentru aceasta.
Prin declaraţia martorei M.M. s-a confirmat şi realitatea declaraţiei iniţiale a martorei D.C.M., martora M. relatând împrejurările în care martora D. a ajuns să fie racolată de inculpata M.D. şi să locuiască cu aceasta, susţineri care sunt conforme cu relatările iniţiale ale martorei D.C.M.
Astfel martora M.M. a arătat că D.C.M. a fost preluată de inculpata M.D. de la o locuinţă din Medgidia, unde locuiau mai multe persoane, ocazie cu care a aflat că aceasta este minoră şi că ar practica prostituţia pentru alte persoane. A confirmat martora că numita D. a practicat prostituţia pentru inculpata M.D., aceasta fiind dusă, la fel ca celelalte fete în diverse baruri din Mangalia unde îi găsea clienţi cu care trebuia să întreţină raporturi sexuale. S-a susţinut de aceiaşi martoră că tot inculpaţii M.D. şi M.M. au rezolvat problemele legate de obţinerea paşaportului pentru numita D.C. Şi în cazul celei de-a doua ieşiri din ţară în Spania, martora M.M. a arătat că a plecat împreună cu martora D. dar şi cu cei doi inculpaţi, aspect confirmat şi prin situaţia intrărilor şi ieşirilor din ţară în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii M.D. şi M.M. şi pe martora D., precizări care sunt de natură să înlăture apărările inculpaţilor.
S-a reţinut că, şi de această dată, s-au cazat la numita Speranţa după care atât ea cât şi martora D. au fost scoase la stradă pentru a practica prostituţia, toate sumele de bani fiind luate de cei doi inculpaţi. S-a reţinut, potrivit declaraţiilor aceleiaşi martore că, deşi a avut posibilitatea să discute la telefon cu familia sa, în aceste momente era supravegheată de inculpata M.D., aceasta având posibilitatea să .întrerupă conversaţia, ştiind că, astfel se expunea la violenţe fizice din partea inculpatei.
Întreaga activitate infracţională a inculpaţilor M.D. şi M.M., relativ îa toate părţile vătămate şi la martorele care au practicat prostituţia pentru aceştia a fost confirmată şi prin depoziţia martorului C.V.D. care a intrat în contact cu inculpaţii în calit. a)te de transportator pentru unele dintre victimele care au fost duse în Spania. Acest martor a confirmat susţinerile părţii vătămate R.S.E. privind împrejurările în ere a fost dusă, prima dată, în Spania de inculptul M.M., că destinaţia finală a fost Barcelona, inculpatul fiind cel care a achitat transportul şi taxele pentru autostrăzi, depoziţie prin care se înlătură toate apărările inculpatului M.M.
Acelaşi martor a confirmat că şi de cea de-a doua plecare a părţii vătămate R.S. în Spania s-a ocupat tot inculpatul M.M., martorul arătând că, cea de-a doua tranşă a contravalorii transportului a fost achitată prin transfer bancar, recipisa de transfer fiind pe numele inculpatului M.M.
S-a apreciat ca relevant este şi faptul că martorul C.V.D., efectuând şi cel de-al treilea transport pentru inculpatul M.M., solicitat personal de acesta, a putut constata că s-a intenţionat transportul pentru inculpata M.D. dar şi pentru numita D.C.M. şi încă alte două persoane, ale căror nume nu şi le aminteşte;
Conlucrarea dintre cei doi inculpaţi în exploatarea sexuală a persoanelor menţionate afost probată prin depoziţiile aceluiaşi martor care a arătat că, - în momentul în care s-au ivit probleme la trecerea frontierei cu privire la numita D.C. dar şi a celorlalte fete, care erau date în consemn, inculpata M.D. a luat legătura telefonic cu inculpatul M.M., pentru a discuta cu privire la suma ce urmează să fie plătită martorului pentru transport, inculpatul M.M. asigurându-l că va primi şi diferenţa de tarif. Important este şi faptul că, deşi martorul Cernea Virgil nu i-a cunoscut anterior nici pe inculpaţi şi nici pe fetele cu care aceştia au trecut graniţa, fiindu-i prezentate planşe foto, acesta i-a recunoscut pe inculpaţii M.M., M.D., D.C.M., B.M. şi R.E.S.
În mod corect, în baza acestui material probator evidenţiat, instanţa de fond a înlăturat declaraţiile martorilor propuşi în apărare, respectiv martora C.N., martorul N.S.T., martorii T.E., R.M.C. şi I.D. şi martorul B.T.
Materialul probator adoainistrat în faţa instanţei de apel nu a fost de natură să schimbe situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond.
Faţă de considerentele expuse, în baza materialului probator analizat, instanţa de apel a constatat că, apărările inculpaţilor referitoare la neimplicarea în activitatea infracţională reţinută în sarcina fiecăruia nu sunt întemeiate.
Referitor la inculpaţii M.M., M.D. şi P.M. s-a apreciat că prima instanţă au avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. inclusiv gradul de pericol social concret al faptelor prin prisma tuturor elementelor prin care se circumstanţiază cât şi circumstanţele personale ale inculpaţilor apelanţi, realizând o individualizare corectă a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, astfel încât acestea să conducă la realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, astfel cum sunt stabilite prin dispoziţiile art. 52 alin. (1) şi (2) C. pen.
S-a reţinut gradul deosebit de ridicat de pericol social concret al infracţiunilor comise, astfel cum rezultă din împrejurările şi modalitatea de comitere.
Pentru inculpaţii M.M. şi M.D. s-a reţinut, în principal numărul relativ mare de persoane traficate, respectiv şase, vârsta acestora, faptul că se profita de condiţiile materiale precare ale victimelor pentru a fi luate din mediul familial, comportamentul adoptat faţă.de aceste persoane, prin exercitarea de violenţe fizice, proferarea de ameninţări şi inducere în eroare precum şi faptul că, întreaga activitate infracţională a fost iniţiată şi organizată de aceştia.
Totodată, s-a avut în vedere că aproape toate veniturile obţinute din exploatarea sexuală a victimelor au fost reţinute de cei doi inculpaţi."
Faţă de aspectele reliefate, circumstanţele personale ale inculpaţilor nu pot conduce la concluzia necesităţii reducerii pedepselor şi schimbării modalităţii de executare.
S-a reliefat că inculpata M.D. nu este la primul conflict cu legea penală fiind condamnată anterior pentru o fapte similare, nu are loc de muncă, nu a făcut dovada desfăşurării" unor activităţi licite din care să obţină mijloacele, necesare întreţinerii, ceea ce a condus la concluzia că inculpata şi-a format un adevărat mod de viaţă din traficarea sexuală a altor persoane.
Aceiaşi concluzie s-a impus şi în raport de inculpatul P.M., având în vedere contribuţia efectivă pe care a avut-o la răpirea victimei C.V., faptul că, după ce a răpit-o a cazat-o pe aceasta la domiciliul său şi nu în ultimul rând că a vândut-o inculpatei M.D., activitatea infracţională a acestuia prezentând în concret un grad ridicat de pericol social.
De asemenea, s-a reţinut că, acesta, pe o perioadă îndelungată a înlesnit practicarea prostituţiei atât pentru C.V. dar şi pentru numita G.G., în împrejurările reţinute în considerentele prezentei sentinţe.
Totodată, nici circumstanţele personale ale inculpatului nu sunt favorabile, acesta nefiind la primul conflict cu legea penală, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie, neexistând, potrivit referatului de. evaluare şanse reale de reintegrare, cu atât mai mult în lipsa unui loc de muncă stabil şi implicit a unui venit stabil dar şi a neasumării responsabilităţii pentru faptele comise.
Referitor la apelanţii inculpaţi l.A., B.V.C., S.R.C., P. (B.) M. şi A.I., s-a apreciat că instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepselor atât în ceea ce priveşte cuantumul şi modalitatea de executare pentru inculpaţii P. (B.) M., S.R.C. şi l.A., sub aspectul modalităţii de executare pentru B.V.C. şi numai sub aspectul cuantumului pedepsei pentru inculpatul A.I.
Pentru inculpatul A.I. s-a reţinut activitatea infracţională redusă, acesta participând doar la racolarea şi cazarea numitei D.N., perioada redusă de timp în care s-a realizat activitatea infracţională aspecte care impun reducerea cuantumului pedepsei aplicată acestuia.
Nu au fost avute în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, în condiţiile în care acesta nu este la primul conflict cu legea penală, având multiple condamnări, se află în stare de recidivă postexecutorie, nu are loc de muncă, existând şi un anturaj care îi influenţează comportamentul infracţional, aspecte în raport de care are şanse reduse de reintegrare.
Pentru inculpatul l.A. s-a reţinut, de asemenea activitatea infracţională redusă, acesta participând doar la cazarea a trei persoane, perioada redusă de timp în care s-a realizat activitatea infracţională aspecte care impun atât reducerea cuantumului pedepsei cât şi schimbarea modalităţii de executare.
S-au avut în vedere şi circumstanţele personale favorabile acestuia, sens în care s-a făcut trimitere la vârstă, lipsa antecedentelor penale dar şi la atitudinea parţială de recunoaştere a faptelor comise, acesta arătând că şi-a dat seama că atât inculpata cât şi persoanele care au fost cazate în acel apartament practicau prostituţia, ceea ce constituie un argument că inculpatul a conştientizat periculozitatea faptelor comise, având şanse de reintegrare.
În.raport de. aceleaşi elemente, s-a apreciat că sunt întrunite condiţiile impuse de art. 861 C. pen. pentru a dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Referitor la inculpatul B.V.C., s-a reţinut, de asemenea activitatea infracţională redusă, acesta participând doar la racolarea şi vânzarea părţii vătămate R.S., durata redusă a activităţii infracţionale, perioada mare de timp care a trecut de la comiterea faptei, interval de timp în care acesta nu a mai intrat în conflict cu legea penală.
S-au evidenţiat şi circumstanţele personale favorabile inculpatului, acesta fiind instruit şcolar şi profesional, este integrat familial, nu are antecedente penale fiind perceput în comunitate ca o persoană obişnuită, cu o comportare bună în familie şi societate, fiind totodată interesat pentru activităţi licite din care să-şi asigure existenţa.
În raport de aceste elemente, s-a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza şi fără executarea efectivă a pedepsei, fiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 861 C. pen. pentru a dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În ceea ce o priveşte pe inculpata P. (B.) M., s-a reţinut că activitatea infracţională a acesteia a constat în racolarea şi cazarea pe o. perioadă scurtă de timp a patru persoane, cu menţiunea că, fostul său soţ B.M. a avut contribuţia cea mai mare în realizarea activităţii infracţionale.
S-a avut în vedere perioada mare de timp care a trecut de la comiterea faptei, interval de timp în care inculpata nu a mai intrat în conflict cu. legea penală.
S-au evidenţiat şi circumstanţele personale favorabile inculpatei, respectiv, instrucţia şcolară, lipsa antecedentelor penale, faptul că la data când se reţine comiterea faptelor era angajată ca barman dar şi situaţia familială a acesteia care fiind divorţată şi are un copil minor în întreţinere de care se ocupă în mod efectiv.
În raport de aceste elemente, s-a apreciat că se impune atât reducerea cuantumului pedepsei, impunându-se şi concluzia că reeducarea inculpatei se poate realiza şi fără executarea efectivă a pedepsei, fiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 861 C. pen. pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Pentru inculpatul S.R.C. s-a reţinut că activitatea infracţională a acestuia .a constat în racolarea prin răpire, cazarea şi vânzarea părţii vătămate C.V., activitate care prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere împrejurările şi modalitatea de comitere a faptei.
Totuşi, s-a evidenţiat că activitatea inculpatului s-a limitat la o singură persoană, de la data comiterii faptei a trecut un interval mare de timp fără ca inculpatul să se mai implice-în comiterea de infracţiuni.
S-au evidenţiat şi circumstanţele personale favorabile inculpatului care este căsătorit şi are patru copii, nu posedă antecedente penale, de-a lungul timpului, comportamentul inculpatului a fost unul prosocial, guvernat de normele şi valorile promovate de societate, de conformare şi cooperare, atitudine responsabilă în familie, implicare în activităţile casnice.
S-a reţinut stabilitatea locativă, existenţa unui suport material şi moral din partea familiei de origine, absenţa unor modele negative de conduită socială, existenţa unor minime, venituri şi atitudinea responsabilă faţă de propria familie, comportamentul adecvat adoptat în relaţiile cu membrii familiei şi ai comunităţii.
Toate aceste elemente au convins instanţa că se impune atât reducerea pedepsei aplicată inculpatului dar şi schimbarea modalităţii de executare, fiind mtrunite condiţiile impuse de art. 86 ind.l C. pen. pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
S-au apreciat ca neîntemeiate criticile formulate de D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanţa în sensul că, în mod greşit s-ar fi dispus achitarea inculpaţilor M.M., P. (M.) D., P.M., I.A., B.V.C., S.R.C., P. (B.) M. şi A.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, şi totodată că, în mod greşit s-ar fi dispus achitarea inculpatului A.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de artl2 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi-art. 37 lit. b) C. pen.
În acest sens STa reţinut că, din situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută în baza materialului probator administrat şi analizat în cauză, nu rezultă constituirea unui grup organizat în vederea comiterii infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor.
Grupul infracţional presupune conlucrarea mai multor persoane în calitate de subiecţi activi care să-şi propună săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni dintre cele expres prevăzute de art. 2 din Legea nr. 39/2003.
Nu există elemente în baza cărora să se aprecieze că inculpaţii s-au constituit într-un grup structurat, care să fi existat pentru o perioadă şi care să fi acţionat în mod-coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave.
Nu s-au putut determina că inculpaţii au acţionat ca un grup structurat, că acesta a avut o anumită durată în timp sau că inculpaţii au avut anumite roluri prestabilite respectiv de racolare, transportare, transferare, Cazare şi primire a victimelor traficului de peroane.
Astfel, s-a evidenţiat că, doar inculpaţii M.D. şi M.M. au avut legături repetate, coordonate, pe perioada activităţii infracţionale iar în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi inculpaţi, aceştia au intrat în contact între ei, dar nu cu toţi, contacte ce nu s-au repetat, fiind determinate de o anumită necesitate, la un anumit moment dat, pentru derularea propriei activităţi infracţionale.
S-a apreciat totodată, că activitatea inculpatului A.I. în raport de numita V.N. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.
Simplele solicitări ale inculpatului A.I. adresate numitei V.N. de a pleca în străinătate, cu promisiunea că îi va găsi un loc de muncă, neurmate de alte activităţi ale inculpatului din care să rezulte intenţia efectivă a inculpatului de a o duce în străinătate în vederea exploatării sexuale, nu reprezintă o acţiune de racolare, în sensul textului legal.
S-a remarcat, ca şi instanţa de fond că, la dosarul cauzei nu există decât declaraţiile numitei V.N. şi ale inculpatului, insuficiente pentru a se reţine o asemenea situaţie de fapt.
S-au apreciat ca neîntemeiate şi criticile formulate de partea civilă C.V., respectiv individualizarea greşită a pedepsei aplicată inculpatei M.D. şi neacordarea sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale.
În ceea ce priveşte modul de soluţionare a acţiuni civile, s-a apreciat, ca şi instanţa de fond că, prin luarea părţii vătămate de la domiciliul, părinţilor săi, prin obligarea sa la practicarea - prostituţiei, în condiţiile reţinute, perioada în care aceasta a fost obligată la o astfel de activitate, că s-aii produs suferinţe psihice care impun acordarea de daune morale.
Raportat la aceste aspecte dar şi la faptul că nu s-au administrat probe din care să rezulte şi gradul de afectare psihică a părţii vătămate, eventualele consecinţe care s-ar fi produs pe planul vieţii sociale şi familiale, s-a considerat că suma de bani acordată de instanţa de fond cu titlu de daune morale este suficientă, criticile formulate în acest sens fiind neîntemeiate.
Referitor la individualizarea greşită a pedepsei aplicată inculpatei M.D., s-a arătat că, aceasta nu a avut nici o contribuţie la răpirea acesteia.
Totodată, s-a reţinut că, iniţial, partea vătămată a fost obligată să practice prostituţia de alte persoane, astfel încât, raportat şi la perioada în care exploatarea sexuală a părţii vătămate s-a realizat de inculpata M.D., pedeapa aplicată acesteia, a fost corect stabilită de instanţa de fond.
Împotriva hotărârilor au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanţa, inculpaţii P. (M.) D., M.M., P.M., S.R.C., A.I. şi partea civilă C.V.
Parchetul a criticat soluţia de achitare a inculpaţilor M.D., M.M., I.A., B.V.C., P. (B.) M., P.M., S.R.C. şi A.I. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 din C. proc. pen. anterior. în susţinerea motivului de recurs, s-a arătat că sunt. întrunite condiţiile prev. de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, textul de lege neimpunând condiţia ca structura grupului infracţional organizat să aibă la bază în mod necesar structura de ierarhie. în speţă, activitatea infracţională s-a derulat pe o perioadă lungă de timp, infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, respectiv de proxenetism fiind săvârşite în formă continuată. De asemenea, s-a stabilit din probele administrate că inculpaţii se cunoşteau foarte bine între ei şi au conlucrat pe perioada derulării activităţii Infracţionale. S-a apreciat ca fiind elocvente raporturile de rudenie, afinitate sau prietenie legate de-a lungul timpului între inculpaţi sau numai o parte dintre ei. Totodată, raportat la declaraţiile victimelor infracţiunilor, s-a arătat că acţiunile inculpaţilor par ca fiind corelate şi îndreptate către unul şi acelaşi scop, respectiv exploatarea sexuală a tinerelor. Concluzionând, s-a arătat că, dincolo de rolurile mai mult ori mai puţin semnificative ale inculpaţilor, acţiunea derulată s-a dovedit a avea coerenţă, iar sudura grupului a fost asigurată de unicitatea scopului şi de natura comună a interesului urmărit. Nu se poate reţine că doar inculpaţii M. au acţionat unitar şi doar demersurile celorlalţi inculpaţi s-au intersectat doar episodic cu această acţiune. Dată fiind vechimea în branşă a inculpatei M.D., vechimea raporturilor sale cu inculpatul M.M., relaţiile pe care cei doi le aveau cu lumea traficanţilor de carne vie, împrejurarea că soţii B. erau cunoscuţi ca având fete la „produs", conexiunile grefate pe relaţiile pe rudenie şi familie, caracterul continuat al faptelor, s-a apreciat că soluţia instanţelor de fond şi de apel pe acest aspect nu-şi găseşte suport în probele administrate.
Al doilea motiv de recurs a vizat achitarea inculpatului A.I. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13, art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior. In susţinerea motivului, întemeiat pe acelaşi caz de casare, s-a arătat că în mod eronat instanţele de fond şi de apel au reţinut că singurele probe sunt doar declaraţiile părţii vătămate V.N. şi ale inculpatului, iar simplele solicitări ale acestuia din urmă nu sunt de natură a realiza conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane. S-au adus ca argumente că nu se întrevede un motiv serios pentru care partea vătămată să . fi minţit, maniera în care inculpatul a acţionat în privinţa victimei V.N. este similară cu cea utilizată în cazul unei alte victime, D.N., iar inculpatul a.recunoscut că s-a întâlnit cu V.N. şi a oferit amănunte care. coincid cu cele relatate de aceasta. Pe de altă parte, s-a arătat că demersurile repetate şi insistente făcute de inculpat pe lângă victimă, faptul că i-a propus să o ducă în Spania şi să se ocupe de formalităţi, împrejurarea că inculpatul era în anturajul unor fete cunoscute ca fiind dintre cele care se prostituau în străinătate sunt elemente care conturează, în opinia parchetului, latura obiectivă a infracţiunii de trafic de persoane, indiferent dacă scopul final (exploatarea sexuală a victimei) nu a fost atins.
Al treilea motiv de recurs priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor l.A., B.V.C., P. (B.) M., S.R.C. şi A.I. sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare, cazul de casare invocat fiind prev.- de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior. S-a arătat că, în speţă, faptele sunt grave şi de durată, inculpaţii au negat cu vehemenţă implicarea lor în activitatea infracţională, durata anchetei a fost proporţională cu complexitatea cauzei, iar concluziile referatelor de evaluare denotă că neasumarea responsabilităţii pentru propriile greşeli se poate constitui într-un factor de perpetuare a comportamentului infracţional.
Partea civilă C.V., prin motivele depuse la data de 18 februarie 2013 a solicitat, casarea hotărârilor, pe latură penală şi condamnarea inculpaţilor M.D., P.M., S.R.C. şi l.A. la pedepse maxime, iar pe latură civilă, majorarea daunelor morale la 100.000 euro şi acordarea daunelor materiale în cuantum de 400 euro reprezentând cuantumul telefonului mobil sustras.
Partea civilă a mai depus ulterior completări la motivele de recurs, aducând critici generale deciziei penale atacate referitor la modalitatea de stabilire a pedepselor inculpaţilor, a achitării parţiale a unora dintre aceştia şi a greşitei încadrări juridice din cauză.
Inculpatul P.M., prin motivele depuse la data de 20 ianuarie 2014 a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior pentru infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (1) C. pen. anterior. Totodată, a mai solicitat respingerea acţiunii civile. în subsidiar, a solicitat orientarea pedepsei către minimul prevăzut de lege şi coborârea acesteia sub pragul special în baza art. 74 şi 76 lit. a) cu aplic. art. 861 C. pen. anterior.
În motivarea recursului declarat, recurentul a arătat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală fiind analizate şi interpretate în mod eronat probele administrate. în acest sens, a arătat că la pronunţarea hotărârii instanţa de apel a avut în vedere doar declaraţiile părţii vătămate C.V. şi ale membrilor de familie ai acesteia, precum şi procesele verbale de confruntare şi înscrisurile administrate în faza de urmărire penală, şi a apreciat ca nesinceră, .respectiv subiectivă declaraţia, inculpatului, respectiv a martorului propus de inculpat, C.N. Totodată, instanţa nu a avut în vedere răspunsul scris al organelor de poliţie care indica faptul că partea vătămată a fost amendată în mai multe rânduri pentru practicarea prostituţiei.
În argumentarea soluţiei de achitare, recurentul a arătat că lipseşte un element constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane, iar afirmaţiile părţii civile C.V. în sensul că a fost luată cu forţa şi obligată să se prostitueze sunt în contradicţie cu propriile declaraţii ale acesteia referitoare la descrierea locuinţei, indicarea împrejurării că a fost legată de calorifer, numărul persoanelor care locuiesc în imobilul respectiv şi existenţa unei rade care domiciliază la adresa respectivă şi care are nevoie permanentă de supraveghere medicală. Recurentul a concluzionat în sensul că vinovăţia sa a fost analizată din perspectiva unor probe insuficiente şi a declaraţiilor contradictorii ale părţii civile. Ş-a mai arătat că lipseşte elementul material al „traficării", între recurent şi inculpaţii M. neexistând nicio legătură până la momentul derulării anchetei din prezenta cauză, iar aşa zisa negociere a vânzării victimei nu a putut, fi demonstrată cu nici un element probatoriu. Pe de altă parte, lipsa de interes în folosirea telefonului mobil care era deţinut de R.E.S., denotă, în opinia recurentului,, interesul eventual al victimei în săvârşirea actelor materiale ale infracţiunii de prostituţie, situaţia descrisă fiind în concordanţă cu declaraţia inculpatului S.R.C. şi a martorei C.N., care a afirmat că victima a părăsit locuinţa lui.la 3 zile după ce a fost descoperită relaţia de concubinaj de către soţia inculpatului S.
Referitor la infracţiunea de proxenetism, recurentul a solicitat achitarea întrucât nu a intenţionat să săvârşească o astfel de faptă şi a găzduit-o pe partea vătămată C.V. în scopul,de a-i facilita întâlnirea cu S.R.C. Recurentul nu a avut cunoştinţă despre locurile în care victima şi S.R.C. se deplasau," singura proba avută în vedere de instanţă fiind declaraţia părţii civile.
Cu privire la individualizarea pedepsei, s-a arătat că rezonanţa socială a faptei este una redusă, dat fiind că în unele ţări din U.E. prostituţia şi proxenetismul beneficiază de jalonare legale, timpul scurs de la data comiterii faptelor a determinat atenuarea în rândul societăţii.a urmărilor faptei, victima fiind complet integrată în societate şi împrejurarea că victima a fost de acord cu deplasarea în Mangalia în scopul practicării prostituţiei. La aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. anterior, a solicitat să se aibă în vedere integrarea sa în societate, mediul familial şi lipsa altor acuzaţii privitoare la săvârşirea de infracţiuni din momentul începerii urmăririi penale.
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 12 şi 172 C. proc. pen. anterior.
La data de 14 februarie 2014, recurentul inculpat şi-a completat motivele de recurs prin care a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la infracţiunea de trafic de persoane care este reglementată.în noul C. pen. cu. o pedeapsă de la 3 la 10 închisoare, impunându-se astfel modificarea pedepsei care a avut în vedere limitele de la 5 la 15 ani închisoare şi contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de proxenetism, pentru care limitele de pedeapsă au rămas neschimbate.
Inculpatul Angliei lordache, prin motivele depuse la data de 27 februarie 2014, întemeiate pe cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12 şi 14 C. proc. pen. anterior, a solicitat achitarea, pentru.infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. anterior.
În motivarea recursului, s-a arătat că din declaraţia părţii vătămate nu rezultă că inculpatul a întreprins acte materiale ce intră în componenţa infracţiunii de trafic de persoane, iar starea de fapt reţinută-de instanţă se încadrează doar în prevederile art. 13 alin. (1), respectiv racolarea şi găzduirea părţii vătămate D.N. În acest sens, recurentul a arătat că partea vătămată a declarat în cursul urmăririi penale că în luna ianuarie 2004 a fost luată de pe şosea de S.V. şi adusă, prin intermediul" şi a altor persoane, la locuinţa sa, unde nu s-a întâmplat nimic, iar după o săptămână a fost luată de inculpatul M.M. Tot partea vătămata a arătat că aceasta a fost de acord să meargă cu S.V. la locuinţa acesteia şi nu a avut nicio discuţie cu inculpatul, concluzionând inculpatul că activitatea de racolare şi găzduire a fost întreprinsă de S.V. şi nu de el.
De asemenea, s-a mai solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, infracţiunea de trafic de minori prevăzută în dispoziţiile art. 211 alin. (1) din noul C. pen. fiind prevăzută cu limite de pedeapsă de la 3 la 10 ani închisoare. Având în vedere că s-au reţinut de către instanţa de apel circumstanţe atenuante, prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, recurentul a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de noua reglementare.
Inculpatul S.R.C., prin motivele depuse la data de 4 martie 2014, întemeiate pe cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12 şi 172 C. proc. pen. anterior, a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi respingerea acţiunii civile.
Cu privire la solicitarea de achitare, recurentul - a invocat aceleaşi critici ca şi inculpatul P.M., identice în formulare, cu o singură nuanţare, referitoare la faptul că instanţa de apel a omis în analiza conţinutului infracţional şi faptul că locuinţa pusă la dispoziţia pretinsei victime a avut ca scop acordarea posibilităţii de a se întâlni cu aceasta, până au fost depistaţi de soţia inculpatului, deci existenţa unei relaţii extraconjugale. Totodată, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 6 din C.E.D.O. prin respingerea cererii de audiere a soţiei inculpatului, în condiţiile în care a admis audierea membrilor familiei victimei. Mai mult, instanţa de apel a „săvârşit o eroare" în opinia recurentului atunci când a dat curs declaraţiilor membrilor familiei victimei deşi aceştia nu . au sesizat momentul răpirii şi au cunoscut situaţia victimei după comiterea pretinsei infracţiuni şi din relatările acesteia.
Recurentul inculpat a mai arătat că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii atunci când nu a supus analizei aplicabilitatea dispoziţiilor art. 329 C. pen. anterior, în contextul pronunţării Deciziei penale nr. 5999 din 15 noiembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind diferenţierile existente între infracţiunea de trafic de persoane şi proxenetism.
Pe latură civilă a solicitat respingerea cererii de despăgubiri datorită caracterului imoral, în condiţiile în care suma de bani solicitată este egală cu profitul obţinut şi nerecuperat din practicarea prostituţiei şi întrucât nu a fost probată nici paguba rezultată în urma săvârşirii infracţiunii.
Inculpatul M.M. a solicitat, în principal, în baza principiului aplicării legii penale mai favorabile prev. de art. 5 C. pen. aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi, în subsidiar, faţă de modificările aduse limitelor de pedeapsă prin noul C. pen., în baza aceluiaşi principiu, aplicarea unor pedepse sub minimul prevăzut de lege, iar ca modalit. a)te de executare suspendarea condiţionată sau sub supraveghere conform.art. 81 sau 861 C. pen. anterior.
Inculpatul nu a invocat nici un caz de casare, apreciind că din perspectiva noii calificări aduse căii de atac prin Noul C. proc. pen., prezenta cale de atac este apelul.
În motivele depuse la data de 4 martie 2014, inculpatul a arătat că chiar dacă nu a mers pe procedura instituită de art. 320 din Vechiul C. proc. pen., poate solicita instanţei în temeiul art. 5 din noul C. pen., aplicarea legii penale mai favorabile, fiind în interesul său să se judece în procedura simplificată.
Faţă de modificările aduse limitelor de pedeapsă prin Legea nr. 187/2012 şi noul C. pen., apreciind că noile limite se încadrează între 2 şi 6 ani şi 8 luni, recurentul a solicitat aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege ţinând cont de dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) C. pen. anterior (faptul că inculpatul este la prima tangenţă cu legea penală, suferă. de grave probleme medicale, realizează venituri constante fiind încadrat în muncă, comportamentul bun al acestuia care este văzut în societate ca un cetăţean integrat şi faptul că are o familie unită). Totodată, a mai solicitat ca la individualizarea pedepsei să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior ca lege mai favorabilă, precum şi executarea pedepsei în regim neprivativ de libertate prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 861 C. pen. anterior, prin raportare la circumstanţele reale cât şi personale, nominalizând în acest sens faptul că se află la prima tangenţă cu legea penală, a adoptat o atitudine de recunoaştere şi regret a faptei, fiind în prezent singurul întreţinător al familiei, stăruitor în muncă şi cu grave probleme de sănătate, dându-. se astfel eficienţă dispoziţiilor art. 52 C. pen. anterior.
Inculpata P. (M.) D. nu a depus motive de recurs şi a solicitat cu ocazia dezbaterilor schimbarea încadrării juridice în art. 211 alin. (1) din Noul C. pen. şi raportat la pedepsele aplicate, reducerea acestora conform noilor reglementări, reţinerea circumstanţelor atenuante, precum şi a faptului că este mamă a doi minori pe care îi întreţine.
Analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate, pentru motivele ce se vor expune în continuare.
Preparator, Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului.potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe, şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, situaţie incidenţă în prezenta speţă.
Totodată, raportat la data pronunţării deciziei penale recurate, Înalta Curte va analiza cazurile de casare prev. art. 385 C. proc. pen. anterior, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Referitor la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanţa, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiat cu privire la toate motivele invocate.
Astfel, criticile privind netemeinicia hotărârilor sub aspectul soluţiilor de achitare a inculpaţilor M.D., M.M., I.A., B.V.C., P. (B.) M., P.M., S.R.C. şi A.l. pentru comiterea infracţiunii prevăzutede art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, precum şi sub aspectul soluţiei de achitare a inculpatului A.l. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13, art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior, au fost întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior.
Însă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior este incident numai în situaţia în care s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare" sau de condamnare. Nu se poate confunda eroarea gravă de fapt cu o greşită apreciere a probelor.
Aşa cum s-a arătat în literatura de specialit. a)te, ne aflăm în prezenţa acestui caz de casare ori de cate ori este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura lor sau în împrejurările în care au fost comise, fie prin N.area în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat asupra soluţiei adoptate.
Aşadar, prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate la instanţa de fond, respectiv de apel, în ideea că la dosar există o anumită probă, când în realit. a)te aceasta nu există sau atunci când se consideră că o anumită probă ar demonstra existenţa unei împrejurări, când în realit. a)te din mijlocul de probă reiese contrariul.
În consecinţă, întrucât instanţa de recurs nu poate da o nouă apreciere a probelor, nu există eroare gravă atunci când se solicită instanţei de recurs să dea o apreciere diferită probelor deja administrate la instanţa de fond sau de apel.
Instanţa de recurs verifică respectarea legii la judecarea cauzei de către instanţele de fond, respectiv de apel, luând în considerare situaţia de fapt deja stabilită în cauză de către instanţele inferioare în grad, prin propria apreciere dată de către acestea probelor administrate. în reglementarea recursului nu se prevede pentru instanţa de recurs dreptul de a da o nouă apreciere a probelor, aşa cum se prevede în dispoziţiile art. 378 alin. (2) C. proc. pen. anterior, în privinţa apelului.
Aplicând în cauză consideraţiile teoretice expuse anterior, Înalta Curte constată că motivele parchetului privind achitarea sunt critici aduse modalităţii de interpretare a probatoriului de către instanţele de fond şi de apel. Nici în motivele scrise şi nici în concluziile orale ale reprezentantului Ministerului Public cu ocazia dezbaterilor din recurs nu s-a invocat în ce â constat eroarea gravă de fapt comisă de instanţele de fond şi de apel, criticându-se, în esenţă, modul în care au fost interpretate probele administrate în cursul procesului penal.
Ori, invocarea formală a cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior nu este suficientă în combaterea soluţiilor de achitare pronunţată în cauză.
Faţă de cele arătate, se constată că motivele invocate de către recurentul parchet în argumentarea solicitărilor de condamnare a inculpaţilor M.D., M.M., l.A., B.V.C., P. (B.) M., P.M., S.R.C. şi A.I. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, precum şi a inculpatului A.I. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13, art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior nu se circumscriu cazului de casare invocat.
În ceea ce priveşte motivul privind individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor l.A., B.V.C., P. (B.) M., S.R.C. şi A.I., urmează a fi expus ulterior, în condiţiile în care se impune o. analiză în ansamblu a temeiniciei hotărârilor pe acest aspect atât prin prisma criticilor recurenţilor inculpaţi, dar şi prin prisma aplicării legii penale mai favorabile.
Referitor - la motivele recurenţilor inculpaţi P.M., S.R.C. şi A.I. privind achitarea pentru comiterea infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, respectiv proxenetism pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunilor menţionate, întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 teza I C. proc. pen. anterior, Înalta Curte le apreciază ca neîntemeiate.
Analizând motivele invocate de fiecare dintre recurenţii inculpaţi, se constată că aceştia critică modul în care instanţele de fond şi de apel au interpretat materialul probator şi au stabilit situaţia de fapt ce a condus la condamnarea inculpatului P.M. pentru infracţiunile de trafic de persoane şi proxenetism, a inculpatului S.R.C. pentru infracţiunea de trafic de persoane şi a inculpatului A.I. pentru infracţiunea de trafic de minori.
Însă, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 teza I C. proc. pen. anterior, ce vizează nemtnroirea elementelor constitutive ale. unei infracţiuni, este incident în situaţia în care aceste împrejurări rezultă din hotărârea atacată, respectiv din descrierea faptei de către instanţa de apel. Înalta Curte nu poate să stabilească faptele în sensul întrunirii sau nu a elementelor constitutive ale infracţiunii, verificarea concordanţei situaţiei de fapt reţinută prin decizia penală atacată cu mtrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii ce face obiectul cauzei nu poate fi realizată de instanţa de recurs prin prisma cazului de casare menţionat.
Aşa cum s-a arătat şi în Decizia penală nr. 815 din 20 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cazul de casare prevăzut în ari. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. - „ nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni" - este incident, dacă instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare, reţinând o situaţie de fapt corectă, însă în mod greşit a apreciat că fapta constituie o anumită infracţiune, deşi în realitate lipseşte unul din elementele constitutive ale acesteia, soluţia fiind contrară legii.
Ori, motivele recurenţilor inculpaţi conduc la schimbarea situaţiei de fapt reţinută de către instanţa de apel şi vizează exclusiv modalit. a)tea de interpretare a probatoriului, împrejurări ce nu mai pot fi cenzurate, de instanţa de recurs prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct 12 teza I C. proc. pen. anterior.
Pe de altă parte, instanţa de recurs nu a constatat şi nici recurenţii inculpaţi nu au invocat comiterea de către instanţe a unei erori grave de fapt, cu consecinţa pronunţării unei greşite hotărâri -de condamnare," specifică motivului de casare prev. de art. 385 pct. 18 C. proc. pen. anterior, astfel încât nici acest ultim caz de casare nu este incident în cauză.
- Criticile invocate de către recurenţii inculpaţi în argumentarea soluţiilor de achitare ce vizează exclusiv modalit. a)tea de interpretare a probatoriului, pentru considerentele deja expuse cu privire la recursul parchetului, considerente ce nu mai este necesar a fi reluate, exced atât cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 teza I, cât şi celui prev de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior.
Înalta Curte apreciază, de asemenea neîntemeiate, şi criticile recurenţilor inculpaţi P.M. şi S.R.C. vizând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.
Cazul de casare invocat este incident atunci când hotărârea atacată este contrară legii sau când prin aceasta s-a făcut o greşită aplicare a legii. Ori, se constată că inculpaţii au invocat formal dispoziţiile legale anterior menţionate, argumentele prezentate privind, în realitate, aceleaşi critici deja analizate, ce privesc situaţia de fapt şi interpretarea probatoriului care a condus la stabilirea acesteia de către instanţele de fond şi de apel. Pe cale de consecinţă, cazul de casare invocat, ce priveşte strict chestiuni de legalitate, nu este incident în cauză.
Având în vedere că până la judecarea definitivă a prezentei cauze, la data de 1. februarie 2014, au intrat în vigoare dispoziţiile Legii nr. 289/2009 privind C. pen., urmează a analiza incidenţa în cauză a acestora, prin prisma motivului de recurs prev. de art. 3859 pct. 20 C. proc. pen. anterior.
Cu privire la modul de stabilire şi aplicare a legii penale mai favorabile, se constată că prin Decizia Curţii Constituţionale nr, 265/2014 publicată în M. Of. nr. 372 din data de 20 mai 2014 s-a decis că prevederile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.
În considerentele decizii menţionate anterior, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 5 din actualul C. pen., în interpretarea care permite instanţelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispoziţiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului C. pen. contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi cele ale art. 61 alin. (1). Prin urmare, pentru a satisface cerinţele constituţionale ale art. 16 alin. (1) este interzisă alternarea instituţiilor de drept penal din cele două legi, deoarece, în caz contrar, în aplicarea legii penale mai favorabile s-ar crea p discriminare pozitivă cu consecinţa creării unui privilegiu pentru infractorul care este judecat în perioada de tranziţie a legii. S-a mai arătat că prin combinarea dispoziţiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă raţiunea de politică penală concepută de legiuitor. Având în vedere cele de mai sus, Curtea Constituţională a considerat că numai interpretarea prevederilor art. 5 C. pen. în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituţionalitate.
Cu privire la efectele deciziei asupra excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de contencios constituţional a subliniat că indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţionala a hotărât că numai o anumită interpretare este corrfdrmă cu Constituţia, menţinându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, atât instanţele judecătoreşti, inclusiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare, atât dispozitivul cât şi considerentele deciziei, ambele fiind general obligatorii şi impunându-se cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept.
În plus, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii de la data publicării în M. Of., aşa încât raportat la data pronunţării prezentei hotărâri, ulterioare publicării deciziei instanţei de contencios constituţional, Înalta Curte urmează a stabili şi aplica legea penală mai favorabilă, în mod global, comparând, în bloc, dispoziţiile incidente în cauză din cele două coduri penale, distinct pentru fiecare dintre inculpaţi.
Mai mult, este de constatat că prin Decizia nr. 5 din 26 mai 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis că în aplicarea art. 5 C. pen. se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, iar în ceea ce priveşte strict obiectul întrebării prealabile a constatat că nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condiţiile de existenţă şi sancţionare ale infracţiunii în formă continuată.
Analizând, comparativ, dispoziţiile de mcriminare anterioare şi ulterioare intrării în vigoare a noului C. pen., Înalta Curte constată că faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor în prezenta cauză continuă să fie mcriminate ca infracţiuni în dispoziţiile noii legislaţii.
Cu privire la limitele de pedeapsă, se constată că pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 sancţionată anterior cu pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, limitele s-au redus conform art. 210 alin. (1) C. pen., fiind cuprinse între 3 şi 10 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi. Forma agravantă prev. la alin. (2) lit. a) - săvârşirea traficului de persoane de două sau mai multe persoane împreună - se regăseşte în noul C. pen. ca şi circumstanţă agravantă, prev. de art. 77 lit. a) C. pen. - săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, având ca efect, potrivit art. 78 C. pen., posibilit. a)tea adăugării unui spor la maximul de pedeapsă prevăzută de. lege, de până la 2 ani, fără însă a se depăşi o treime din acest maxim.
În consecinţă, infracţiunea de trafic de persoane reţinută în cauză în forma-prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, sancţionată cu închisoarea-de la 5 la 15 ani, se regăseşte în dispoziţiile actuale în art. 210 alin. (1) cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., cu limite de pedeapsă de la 3 şi 12 ani închisoare.
Consideraţiile anterioare sunt aplicabile şi în cazul infracţiunii de trafic de minori, astfel încât infracţiunea de trafic de minori reţinută în cauză în forma prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, sancţionată cu închisoarea de la 7 la 18 ani, se regăseşte în dispoziţiile actuale în art. 211 alin. (2) cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., cu limite de pedeapsă de la 5 şi 14 ani închisoare.
În ceea ce priveşte infracţiunea de proxenetism, limitele de pedeapsă au rămas neschimbate, în forma prevăzută în art. - 329 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, fiind uşor reduse în cazul agravantei prev. în alin. (3) de la 5 la 18 ani închisoare la 4 ani şi 6 luni la 14 ani închisoare (art. 213 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.). De asemenea, se constată ca, potrivit dispoziţiilor C. pen. în vigoare, subiectul pasiv al infracţiunii poate fi multiplu, aşa- încât unitatea legală de infracţiune a fost încadrată în conţinutul constitutiv al infracţiunii de proxenetism.
Astfel, în ceea ce îi priveşte pe recurenţii inculpaţi P. (M.) D. şi M.M., Înalta Curte nu poate primi solicitarea acestora de reducere a pedepsei rezultante în aplicarea principiului legii penale mai favorabile. Deşi limitele de pedeapsă pentru infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor s-au redus pe dispoziţiile incidente C. pen. în vigoare, nu se poate ignora împrejurarea că în sarcina acestora s-au reţinut comiterea mai multor acte materiale în cazul infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de. minori, acte materiale care, în conformitate cu noile dispoziţii penale devin infracţiuni distincte, aflate în concurs, în raport de. fiecare victimă a traficului de persoane/minori.
Potrivit art. 35 C. pen., infracţiunea este continuată doar atunci când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Având în vedere că unitatea legală de infracţiune subzistă numai în cazul unicităţii subiectului pasiv, dispoziţiile art. 35 C. pen. în vigoare nu le sunt aplicabile recurenţilor inculpaţi P. (M.) D. şi M.M.
Totodată, prin noile dispoziţii penale, s-a înăsprit regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, în condiţiile în care potrivit art. 39 C. pen., pedeapsa rezultantă se stabileşte prin aplicarea la pedeapsa cea mai grea a unui spor obligatoriu egal cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
În acest context, Înalta Curte constată că lege penală mai favorabilă în cazul celor doi recurenţi este legea veche, care prevedea dispoziţii favorabile cu privire la caracterul continuat al infracţiunii şi regimul sancţionator al concursului de infracţiuni.
În ceea ce priveşte solicitarea recurenţilor de reducere a pedepselor, respectiv de schimbare a modalităţii de executare a acestora, prin aplicarea dispoziţiilor privind suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere, în raport şi de recursul parchetului, declarat în defavoarea inculpaţilor, context în care instanţa de recurs ia în considerare din oficiu şi cazul de casare prev. de art. 3859 pct 14 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că este nefondată. Cuantumul pedepsleor aplicate inculpaţilor egal sau apropiat de minimul special prevăzut de lege, modalit. a)tea concretă de comitere a faptelor, numărul victimelor infracţiunilor comise de inculpaţi, urmările produse prin activitatea infracţională, antecedentele penale ale inculpatei, conduc instanţa de recurs la concluzia că nu se impune reducerea, pedepselor aplicate inculpaţilor P. (M.) D. şi M.M.
"Înalta Curte apreciază ca vădit nefondată solicitarea recurentului inculpat M.M. de reţinere în favoarea sa a prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ca efect al aplicării legii penale mai favorabile. Se constată că inculpatul nu a beneficiat de efectele procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen. anterior, pentru a-i fi reţinute, la acest moment, dispoziţiile echivalente C. proc. pen. în vigoare. Mai mult, dispoziţiile la care face referire recurentul-nu sunt dispoziţii de drept material, cu privire la care ar fi aplicabile, teoretic, art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, ci dispoziţii procedurale, de imediată aplicare.
Înalta Curte apreciază ca nefondată şi solicitarea recurentului inculpat P.M. de reducere a pedepsei ca urmare a modificării limitelor de pedeapsă pentru infracţiunea de trafic de persoane. Se constată că reducerea uşoară a limitelor de pedeapsă în cazul infracţiunii de trafic de persoane nu conduce, în mod automat, şi la reducerea pedepsei rezultante aplicate inculpatului, în condiţiile în care tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni este nefavorabil inculpatului pe noile dispoziţii, penale.
Mai mult, având. în vedere că recursul parchetului a fost declarat în defavoarea inculpatului, instanţa de recurs, poate analiza, prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 pct. 14 C. proc. pen. anterior, care se ia în considerare din oficiu, oportunitatea reducerii pedepselor aplicate recurentului inculpat sau schimbarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante.
Ori, motivele invocate de către recurent în argumentarea soluţiei de reducere a pedepselor prin trimitere la regimul legalizat al prostituţiei din unele ţări europene, la împrejurarea că la acest moment victima este integrată complet în societate, respectiv în argumentarea soluţiei de aplicare a unei pedepse neprivative de libertate, în sensul că este integrat în societate, are o familie şi nu a mai fost cercetat penal din momentul începerii urmăririi penale - în condiţiile în care, din fişa de cazier, rezultă că a suferit mai multe condamnări, nu pot fi primite de Înalta Curte, împrejurările invocate neputând constitui motive întemeiate de;ihdividualizare a pedepsei.
Înalta Curte apreciază ca neîntemeiată şi solicitatea recurentului inculpat A.I. de reducere a pedepsei pe motivul reducerii limitelor de pedeapsă pentru infracţiunea de trafic de minori, în condiţiile în care tratamentul sancţionator al recidivei postexecutorii este mai aspru pe noile dispoziţii ale legii penale, art. 43 alin. (5) C. pen. instituind obligativitatea majorării cu jumătate a limitelor speciale prevăzute de lege.
Totuşi, instanţa de recurs nu poate primi nici criticile parchetului privind majorarea pedepsei aplicate inculpatului A.I. Activitatea infracţională concretă a inculpatului şi timpul. scurs de la data comiterii faptei acestuia justifică aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce priveşte solicitarea parchetului de majorare a pedepselor aplicate inculpaţilor l.A., B.V.C., S.R.C., P. (B.) M. şi de schimbare a modalităţii de executare, prin înlăturarea dispoziţiilor privind suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate acestora, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată. Participarea concretă a inculpaţilor la comiterea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, modalit. a)tea în care au comis faptele, prin comparaţie şi cu recurenţii inculpaţi P. (M.) D. şi M.M., lipsa antecedentelor penale justifică aplicarea unor pedepse într-un cuantum sub limita minimă prevăzută de lege, iar raportat şi la timpul scurs de la data comiterii faptelor nu se mai impune aplicarea unor-pedepse în regim de detenţie. De altfel, prin obligaţiile impuse inculpaţilor, inerente suspendării sub supraveghere, se instituie un control strict asupra acestora, de natură a descuraja eventualele acţiuni ilicite. Totodată, încălcarea uneia dintre obligaţiile instituite de instanţă are ca sancţiune revocarea beneficiului suspendării executării pedepselor.
Faţă de cele arătate mai sus, Înalta Curte apreciază că Instanţa de Apel a procedat Ia o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilbr, atât în ceea ce priveşte cuantumul, dar şi în-ceea ce priveşte modalitatea de executare a acestora.
Referitor la recursul declarat de partea civilă C.V., Înalta Curte apreciază că este neîntemeiat. Consideraţiile părţii civile cu privire la soluţionarea laturii penale a cauzei nu pot fi primite, faţă de argumentele deja expuse .anterior. În ceea ce priveşte criticile privind latura civilă a cauzei ce vizează, în esenţă, elemente legate de aprecierile instanţelor cu privire la acordarea daunelor materiale, respectiv cuantumul daunelor morale, se constată că nu pot fi cenzurate de instanţa de recurs întrucât nu se circumscriu vreunui caz de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen. anterior.
Tot în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că nu poate primi criticile pe acest aspect ale recurenţilor inculpaţi P.M. şi S.R.C., nefiind incident vreun caz de casare prevăzut de dispoziţiile procedurale.
Faţă de cele arătate, în baza art. 385 pct 2 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondate recursurile declarate în cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.LC.O.T - Serviciul Teritorial Constanţa, de inculpaţii P. (M.) D., M.M., P.M., S.R.C., A.I. şi de partea civilă C.V. împotriva Deciziei penale nr. 3/MP din 13 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului declarat de Parchet rămân în sarcina statului.
Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi P. (M.) D. şi S.R.C. la plata sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi M.M., P.M. şi A.l. la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă C.V. la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi l.A. şi P. (B.) M., în sumă de câte 100 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.V.C. în sumă de 400 lei se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 201/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 182/2014. Penal → |
|---|
