ICCJ. Decizia nr. 178/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 178/2014

Dosar nr. 5838/118/2012

Şedinţa publică din 20 ianuarie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 563 din 19 decembrie 2012, în dosarul penal, Tribunalul Constanţa, a condamnat pe inculpatul A.A., la două pedepse de câte 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi respectiv de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen., i s-au aplicat inculpatului A.A., două pedepse complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Conform prevederilor art. 33 lit. b) şi a art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse aplicate inculpatului A.A., au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Inculpatului A.A. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen.

În baza prevederilor art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 346 C. proc. pen. şi la art. 998-999 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă exercitată de M.F. - A.N.A.F. - D.R.A.O.V. Constanţa, în numele şi pe seama A.N.V., precum şi în nume propriu, şi obligat inculpatul A.A. la plata sumei de 3.380.364 lei, cu titlu de despăgubiri civile (2.292.253 lei accize şi 1.088.111 lei majorări întârziere) cât şi accesoriile bugetare aferente, calculate până la plata plăţii efective, către părţile civile amintite.

S-a constatat că SC D.I. SRL Constanţa, a fost radiată din evidenţele O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa.

Pretenţiile civile formulate de D.G.F.P. Constanţa au fost respinse ca nefondate.

În baza prevederilor aart. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus, ca la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, să se comunice o copie a dispozitivului acesteia O.R.C..

În temeiul prevederilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul A.A. a fost obligat să plătească statului suma de 10.600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, s-a dispus să fie plătită din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Constanţa, pentru avocat N.M.

Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 702/P/2011 din 09 mai 2012, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, secţia de urmărire penală, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de: evaziune fiscală, în formă continuată, în modalităţile prev. şi ped. de disp. art. 9 alin. (1) lit. c) şi de art. 9 alin. (1) lit. a) în cond. alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. b) C. pen.

S-a reţinut, în fapt, în actul de sesizare, în sarcina inculpatului A.A. că, în calitate de administrator la SC D.I. SRL Constanţa, în intervalul 31 octombrie 2008-26 noiembrie 2008, a achiziţionat motorină în regim de scutire de la plata accizei, cu scopul aparent de a o utiliza ca şi combustibil naval, însă în realitate i-a schimbat în fapt destinaţia în interes personal/comercial, eludând astfel plata către stat a accizei cuvenite, cauzând un prejudiciu calculat de D.R.A.O.V. Constanţa la suma de 2.292.253 lei.

La termenul de judecată din data de 14 decembrie 2012, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul A.A., în prezenţa apărătorului său ales, a solicitat să beneficieze de disp. art. 320¹ C. proc. pen., arătând că a luat cunoştinţă de conţinutul acestui text de lege, susţinând totodată că, cunoaşte învinuirile ce i se aduc prin actul de sesizare a instanţei şi recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa. Inculpatul A.A. a solicitat ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, învederând totodată că nu solicită administrarea de probe.

Cu acest prilej, inculpatul a fost ascultat în mod nemijlocit de către instanţa de judecată, susţinerile făcute fiind consemnate în procesul-verbal ataşat la dosarul cauzei.

Din materialul probator administrat în cauză, în faza de urmărire penală, însuşit de către inculpat, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

SC D.I. SRL Constanţa a fost autorizată să funcţioneze prin sentinţa civilă nr. 1239/C a Judecătoriei Constanţa la data de 28 noiembrie 1995, fiind înmatriculată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa la data de 11 decembrie 1995, iar sediul social a fost stabilit în mun. Constanţa, asociaţii fiind B.A., C.M.C. şi M.I.D., administrarea fiind efectuată de către toţi asociaţii.

Obiectul de activitate al SC D.I. SRL a fost modificat prin încheierea judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 16923 din 31 iulie 2003, cu activitatea de „utilizare a parcurilor de distracţii şi a plajelor, exploatarea jocurilor video, pe bază de monede, biliard, remy, bridge" şi completat cu activitatea „alte activităţi recreative ".

La data de 11 mai 2007, prin încheierea nr. 17433 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa, s-a admis cesiunea părţilor sociale ale SC D.I. SRL, preluarea calităţii de asociat de către numiţii D.F.N. şi M.E., a celei de administrator unic de către numitul D.F.N., schimbarea sediului social la adresa din oraş Năvodari, jud. Constanţa, precum şi schimbarea obiectului principal de activitate în „transporturi pe căi navigabile interioare", toate acestea în baza Hotărârii A.G.A. nr. 1 din data de 20 aprilie 2007şi a cererii din data de 07 mai 2007.

Prin încheierea judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 29488 din 31 octombrie 2008, s-a dispus înscrierea în registrul comerţului a menţiunii privind numirea administratorului şi asociatului unic, în persoana inculpatului A.A..

Prin sentinţa civilă nr. 3556/COM din data de 28 octombrie 2008, pronunţată în dosarul de fond al Tribunalului Constanta, secţia comercială, s-a hotărât dizolvarea SC D.I. SRL, instanţa admiţând cererea de dizolvare formulată de O.N.R.C., ca urmare a nedepunerii situaţiilor financiare aferente anului 2005,menţinută prin Decizia civilă nr. 91/Com din data de 26 ianuarie 2009-dosar de fond al Curţii de Apel Constanţa.

Inculpatul A.A., în calitate de administrator la SC D.I. SRL Constanţa, în perioada 31 octombrie 2008 -26 noiembrie 2008, a efectuat în numele şi pe seama acestei societăţi comerciale, în mod succesiv, operaţiuni privind achiziţionarea de produse energetice, respectiv motorină, de la antrepozitul fiscal al furnizorului SC V. SRL com. Mihail Kogălniceanu, jud. Constanţa, în regim de scutire de la plata accizei, în conformitate cu disp. art. 201 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, în vederea utilizării acestora drept combustibil pentru motor pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe căile navigabile interioare, la nava remorcher „L.R."

Aceste operaţiuni au avut însă un caracter fictiv, deoarece, în realitate, motorina astfel achiziţionată nu a fost utilizată în scopul descris de C. fisc., destinaţia sa fiind schimbată, cu consecinţa sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul general consolidat, reprezentând contravaloarea accizei în sumă totală de 2.292.253 lei.

Inculpatul A.A. a ascuns acest bun sau sursă impozabilă, în speţă, cantitatea totală de 2.101,320 tone de motorină achiziţionată, în perioada analizată, de la furnizorul SC V. SRL Constanta.

Inculpatul a evidenţiat în actele contabile operaţiuni fictive privind alimentarea navei-remorcher L.R. cu cantitatea de 2.101,320 tone de motorină provenită de la antrepozitul fiscal al furnizoarei SC V. SRL Constanţa .

Potrivit autorizaţiei de antrepozit fiscal din data de 25 ianuarie 2008, emisă la 29 ianuarie 2008 de către C.A.O.P.S.A.A. din cadrul M.F., SC V. SRL Constanţa (fostă SC I.V. SRL) a avut dreptul să primească, să deţină şi să expedieze, in regim suspensiv de la plata accizelor, diverse tipuri de motorine, în antrepozitul fiscal de depozitare situat com. Nicolae Bălcescu, jud. Constanţa, zona C.F.R.

Prin respectiva autorizaţie de antrepozit fiscal s-a stabilit cadrul legal în care în perioada 31 octombrie 2008-26 noiembrie 2008, SC D.I. S.R.L. Constanţa, a achiziţionat motorină în regim de scutire de la plata accizei de la furnizoarea SC V. SRL Constanţa.

SC V. SRL s-a aprovizionat în cadrul antrepozitului fiscal, cu motorină în regim suspensiv de la plata accizei de la furnizorii săi, obligaţia de plată a accizei pentru motorina ce urma a fi ulterior comercializată fiind transferată, conform prevederilor C. fisc., în sarcina sa.

Conform C. fisc., obligaţia de plată a accizei a fost scutită în ceea ce priveşte achiziţiile de motorină efectuate în numele SC D.I. SRL, având in vedere că antrepozitul fiscal a efectuat livrări în perioada 31 octombrie 2008-26 noiembrie 2008, pentru ca produsul energetic să fie utilizat drept combustibil pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe căile interioare.

SC D.I. SRL a deţinut „Autorizaţia pentru desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căi navigabile" emisă de Ministerul Transporturilor prin A.N.R., la data de 05 septembrie 2007, cu valabilitate până la data de 04 septembrie 2012, iar pentru obţinerea acestei autorizaţii a prezentat contractul din 14 august 2007 încheiat cu SC B.N.C.S.T. SRL Constanţa, care a avut ca obiect închirierea remorcherului „L.R." (contract înscris în Atestatul de bord al remorcherului).

În virtutea emiterii acestei autorizaţii,SC V. SRL a livrat motorină în regim de scutire de la plata accizei către SC D.I. SRL,.în perioada 05 mai 2008 - 26 noiembrie 2008.

Potrivit Raportului de inspecţie fiscală din 03 august 2010 încheiat de către inspectori din cadrul A.N.V.-D.R.A.O., inculpatul A.A. a achiziţionat de la antrepozitul fiscal al SC V. SRLConstanţa cantitatea de 2.101,320 tone de motorină.

În urma cercetările efectuate privind utilizarea acestei cantităţi de produs energetic la navele din dotare, s-a stabilit, precum a reieșit din adresa din 18 iunie 2009 a A.N.R. Incinta Port Constanţa, că SC D.I. SRLConstanţa a avut în exploatare doar o singură navă şi anume remorcherul „L.R.",care însă nu s-a deplasat în apele comunitare ori pe căile navigabile interioare.

Prin adresele din 11 februarie 2010, din 18 februarie 2010 şi din 17 august 2010, A.N.R., instituţie publică abilitată în sensul monitorizării traficului vamal, Căpitănia Zonală Constanţa a comunicat faptul că SC D.I. SRL Constanţa a fost autorizată să desfăşoare activitatea de transporturi publice de mărfuri şi/sau de persoane pe căi navigabile interioare, cu autorizaţia emisă la data de 05 septembrie 2007; referitor la mişcările remorcherului „L.R." în perioada de referinţă, acesta nu figurează în baza de date a căpităniilor portuare din zona de jurisdicţie a Căpităniei Zonale Constanţa, executând operaţiuni sau manevre, sosiri/plecări în/din porturi.

Prin adresa din 11 februarie 2010 a A.N.R., s-a făcut cunoscut că SC D.I. SRL Constanţa a fost autorizată să desfăşoare activitatea de transporturi publice de mărfuri şi/sau de persoane pe căi navigabile interioare, conform autorizaţiei emisă la data de 05 septembrie 2007, având valabilitate de 5 ani de la data eliberării, cu condiţia reconfirmării anuale. Pentru că nu a efectuat reconfirmarea anuală respectiv verificarea condiţiilor în baza cărora a fost autorizată,aceasta a fost retrasă din oficiu în anul 2008.

Prin adresa din 03 martie 2010 emisă de A.N.R.- Incinta Port Constanţa, s-a confirmat că nava respectivă „L.R." a staţionat la km 298 mal drept pe Dunăre, în zona Portului Cernavodă, încă de la data de 12 mai 2007, iar la data de 07 aprilie 2008 asupra acesteia s-a instituit sechestru asigurător de către instituţia bancară SC C.E.B. SA, iar, în perioada 05 septembrie 2007-04 septembrie 2008, acest remorcher nu a efectuat mişcări în zona Căpităniei Portului Cernavodă şi nici nu a tranzitat zonele de jurisdicţie ale Căpităniilor Zonale Drobeta Turnu-Severin, Tulcea, Giurgiu, Galaţi şi Constanţa.

A rezultat astfel, fără dubiu, faptul că remorcherul „L.R." deţinut de SC D.I. SRL, nu a avut posibilitatea de a consuma cantităţile de motorină achiziţionată în regim de scutire de la plata accizei de la furnizoarea SC V. SRL Constanţa, consecinţa logică fiind aceea că în realitate, remorcherul a constituit „un paravan" asupra activităţilor ilicite efectuate, cu prejudicierea bugetului statului.

Din cercetările întreprinse, a mai rezultat şi faptul că SC D.I. SRL, începând cu anul 2006, nu a avut nici un fel de angajaţi şi nici persoane specializate în a întreţine şi manevra o navă.

Cercetările penale au vizat şi verificarea modalităţii de înregistrare în actele contabile ale SC D.I. SRL Constanţa a operaţiunilor comerciale de achiziţie a cantităţii de 2.101,320 tone motorină de la furnizoarea SC V. SRL, fiind solicitate date în acest sens de la D.G.F.P. Constanţa.

Prin adresa din data de 28 august 2009, emisă de D.G.F.P. Constanţa s-a comunicat că pentru această persoană juridică nu s-au mai depus declaraţii de activitate încă din luna martie 2007.

S-a mai stabilit şi că SC D.I. SRL Constanţa nu a funcţionat la sediul social şi nu a avut puncte de lucru, astfel că nu a fost identificat niciun document de evidentă contabilă.

Inculpatul A.A. a procedat practic la încercarea de „ascundere" a tuturor urmelor privind operaţiunile comerciale desfăşurate în cadrul societăţii sale unde deţinea calitatea de administrator.

La data de 31 octombrie 2008, când inculpatul a devenit asociat unic şi administrator la SC D.I. SRLConstanţa, a depus la O.R.C. Constanţa cererea înregistrată sub nr. 57113 privind dovada valabilităţii sediului social din mun. Constanţa, şi a ataşat cererii contractul-cadru de închiriere încheiat. În numele persoanei fizice „M.C." în calitate de proprietar al spaţiului, domiciliat în mun. Constanţa, documentul având aplicată amprenta unei ştampile a A.F.P. Constanţa şi nr. de înregistrare la această instituţie din 27 octombrie 2008.

Procedându-se la verificarea realităţii datelor din acest contract de închiriere, s-a stabilit că persoana cu numele de „M.C." nu există în baza de date a Evidenţei populaţiei.

Prin adresa din 17 noiembrie 2010, A.F.P*. Constanţa, instituţie unde, potrivit contractului de închiriere, inculpatul A.A. ar fi înregistrat actul privind sediul social al SC D.I. SRL, a comunicat că nr. de înregistrare din 27 octombrie 2008 nu face parte din plaja alocată serviciului cu atribuţiuni în înregistrarea contractelor de închiriere.

Martorii I.V. şi I.V., proprietarii reali ai imobilului din mun. Constanţa, str. Alexandru cel Bun nr. 18, au declarat că SC D.I. SRLConstanţa a avut un contract de închiriere valabil al spaţiului respectiv, însă acesta a expirat la data de 15 august 2008, iar administratorul de la acel moment, numitul N.I., le-a precizat că nu mai doreşte prelungirea sa.

Din expunerea acestor argumente, a rezultat clar intenţia de fraudă a inculpatului A.A. cu privire la activităţile pe care le-a desfăşurat.

Pe parcursul cercetărilor, nu a fost identificat un exemplar original al Contractului - cadru de închiriere depus la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa conform cererii din 31 octombrie 2008, în scopul efectuării unei constatări tehnico-ştiinţifice grafice, pentru stabilirea cu certitudine a persoanei care a completat documentul respectiv, întrucât la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa a fost depusă doar o copie a acestuia.

S-a constatat însă efectuarea de acte materiale specifice infracţiunii de uz de fals, în ceea ce priveşte utilizarea documentului falsificat în modalitatea expusă, de către inculpatul A.A.

Analizând contextul utilizării documentului respectiv falsificat şi anume faptul că acesta intenţiona, iar din ziua de 31 octombrie 2008, chiar a procedat la efectuarea de operaţiuni ilicite cu produse petroliere, s-a apreciat că această operaţiune se circumscrie unor acte materiale mai complexe, ale infracţiunii de evaziune fiscală prin modalitatea ascunderii bunului sau sursei impozabile, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Activitatea de prezentare inexactă a unei adrese drept sediu social, cu scopul evident de a se sustrage de la eventuale controale ale organelor abilitate, se circumscrie intenţiei vădite de ascundere a bunului ori sursei impozabile, respectiv a cantităţii de 2.101,320 tone motorină achiziţionată în regim scutit de la plata accizei.

Pe baza probatoriului administrat, s-a constatat că inculpatul A.A. a procedat la uzul falsului menţionat cu scopul de a-şi ascunde practic urmele în raport cu activitatea complexă efectuată până la data de 26 noiembrie 2008.

Cercetările întreprinse au relevat că documentele contabile, cele de evidenţă primară, a operaţiunilor comerciale efectuate, nu au fost identificate pentru stabilirea destinaţiei exacte a cantităţilor de motorină achiziţionate, iar acestea nu au fost sub nicio formă utilizate drept combustibil pentru nava remorcher"L.R.", având în vedere că traficul fluvial şi maritim sunt strict monitorizate de către autorităţile portuare.

Din verificările întreprinse a reieşit că din luna aprilie 2009, nici SC V. SRL nu a mai funcţionat la sediul social declarat aspect stabilit în urma percheziţiei domiciliare efectuate la ultimul său social cunoscut, din com. Mihail Kogălniceanu jud. Constanţa, în incinta Hotelului A.

Numitul F.M. (administrator la SC V. SRL începând cu luna noiembrie 2008) a participat personal, în calitate de asociat unic şi administrator, la o inspecţie fiscală realizată de organele vamale la SC V. SRL, iar acestea au constatat, pe baza înscrisurilor şi documentelor identificate, efectuarea de livrări de motorină către SC D.I. SRL, în regim de scutire de la plata accizelor, în baza prevederilor C. fisc., dar şi a normelor de aplicare ale acestuia, aprobate prin H.G. nr. 44/2004.

În cursul urmăririi penale nu au fost identificate documentele justificative ale operaţiunilor comerciale desfăşurate între SC V. SRL şi SC D.I. SRL în perioada 31 octombrie 2008 - 26 noiembrie 2008, dar aspectele consemnate de către organele vamale în procesele-verbale de inspecţie fiscală, constituie nu numai chestiuni prealabile, ci însăşi mijloace de probă în înţelesul art. 64 C. proc. pen.

În cauză au fost ascultaţi, în faza de urmărire penală, martorii G.G. şi B.F., administratori ai SC V. SRL (până la momentul preluării acesteia de către cetăţeanul german F.M.), persoane care au efectuat prin calităţile deţinute, livrări de motorină către SC D.I. SRL Constanta, în regim scutit de la plata accizei şi în perioada în care aceasta din urmă a fost reprezentată legal de către inculpatul A.A.

Aceşti martori au confirmat desfăşurarea relaţiilor comerciale în modalitatea descrisă în rechizitoriu, declarând că livrările s-au efectuat în baza autorizaţiei emisă de A.N.R. pe care o deţinea SC D.I. SRL Constanţa cu mijloace de transport auto ale clientului, pe baza comenzilor scrise pe care le adresa acesta antrepozitului.

Declaraţiile acestor martori s-au coroborat şi cu actele existente la dosarul cauzei, inclusiv cu procesele-verbale constatatoare ale organelor vamale.

În faza de urmărire penală, inculpatul A.A. a declarat că doar formal a avut calitatea de administrator în schimbul unor mici sume de bani primite de la pretinse persoane care, probabil, ar fi controlat activitatea societăţii sale şi nu a negat, ci chiar a afirmat şi acceptat faptul că a semnat diverse acte referitoare la activitatea comercială a SC D.I. SRL, iar aceste susţineri nu exclud răspunderea penală, în contextul achiziţiilor de motorină în regim de scutire de la plata accizei care, de fapt, nu a fost utilizată în scopul pentru care a fost cumpărată de la antrepozitul fiscal al SC V. SRL

Prin raportul de constatare-tehnico-ştiinţifică grafică realizat în faza de urmărire penală, s-a stabilit că actele depuse la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa, privind modalitatea de preluare a părţilor sociale şi a calităţii de administrator, unele semnături olograf au fost executate de către inculpatul A.A., iar altele nu au fost executate de către acesta.

S-a constatat din mijloacele de probă administrate, inclusiv prin procedee tehnico-ştiinţifice, că inculpatul A.A. a deţinut calitatea de asociat unic şi administrator la SC D.I. SRL, având cunoştinţă de actele materiale de natură infracţională pe care le-a executat.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a arătat că este convins că a încălcat legea. în declaraţia pe care a dat-o în mod nemijlocit în faţa instanţei de judecată inculpatul A.A. a susţinut că este de acord să acopere prejudiciul cauzat statului şi nu ştie ce s-a întâmplat cu motorina, el doar semnând actele.

Prin adresa din 30 iulie 2012, M.F.-Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa s-a constituit parte civilă în contra inculpatului A.A., administrator la SC D.I. SRL, cu suma de 254.711 lei, reprezentând T.V.A. şi impozit pe profit, majorări, în legătură cu relaţia comercială avută cu clientul SC B.A. SRL Ploieşti şi cu procesul-verbal de inspecţie fiscală încheiat la data de 22 februarie 2010.

Prin adresa din 19 septembrie 2012 M.F.- A.N.A.F. - A.N.V., prin D.R.A.O.V. s-a constituit parte civilă în contra inculpatului A.A., administrator la SC Danima Internaţional SRL, cu suma totală de 3.380.364 lei, reprezentând despăgubiri civile (compusă din suma de 2.292.253 lei accize şi suma de 1.088.111 lei majorări de întârziere), cât şi accesorii bugetare ale acestora, calculate până la data plăţii, conform art. 119 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2003, în legătură cu cantitatea de 2.101,320 tone motorină achiziţionată de la furnizoarea SC V. SRL Constanţa.

Faţă de poziţia necondiţionată de recunoaştere adoptată de către inculpat în faţa instanţei de judecată, declaraţia sa coroborându-se cu probele administrate în cauză, instanţa a constatat că vinovăţia inculpatului A.A. a fost probată, în comiterea faptelor reţinute în sarcina sa.

În drept, faptele inculpatului A.A. constând în aceea că, în calitate de administrator la SC D.I. SRL Constanţa, în perioada 31 octombrie 2008-26 noiembrie 2008, a efectuat în numele şi pe seama acestei societăţi comerciale, în mod succesiv şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, operaţiuni privind achiziţionarea de produse energetice, respectiv motorină, de la antrepozitul fiscal al furnizoarei SC V. SRL com. Mihail Kogălniceanu jud. Constanţa, în regim de scutire de la plata accizei, în conformitate cu disp. art. 201 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu scopul aparent al utilizării acesteia drept combustibil pentru motor pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe căile navigabile interioare, la nava remorcher „L.R.", însă în realitate i-a schimbat în fapt destinaţia în interes personal/comercial, eludând astfel plata către stat a accizei cuvenite, în sumă de 2.292.253 lei, ca şi prin activitatea de prezentare inexactă a unei adrese drept sediu social, cu scopul evident de a se sustrage de la eventuale controale ale organelor abilitate, ascunzând sursa impozabilă sau taxabilă şi evidenţiind în actele contabile cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale, fiind evidenţiate astfel operaţiuni fictive,fiind cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 3.380.364, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

În cauză, s-a reţinut alin. (3) al art. 9 din Legea nr. 241/2005, în considerarea cuantumului prejudiciului cauzat, mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale.

La stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţa a ţinut seama de criteriile de individualizare generale şi obligatorii, prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, s-a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptelor comise, împrejurările concrete în care inculpatul a înţeles să acţioneze, în calitate de administrator la SC D.I. SRL Constanţa, pe parcursul unui interval de timp cuprins între 31 octombrie 2008 şi 26 noiembrie 2008, prin efectuarea de operaţiuni comerciale de achiziţionare a motorinei, cu scopul aparent de a o utiliza ca şi combustibil naval, însă în realitate i-a schimbat în fapt destinaţia în interes personal, eludând astfel plata către stat a accizei cuvenite scopul ilicit urmărit, cantitatea mare de motorină achiziţionată şi anume de 2.101,320 tone, în regim de scutire de plata accizei, cuantumul mare al prejudiciului cauzat bugetului de stat, rămas nerecuperat, urmările grave produse, forma de vinovăţie cu care a acţionat şi anume intenţia directă, în sensul art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., dispoziţiile din partea generală a C. pen. şi limitele de pedeapsă fixate în legea specială, cu luarea în seamă şi a alin. (3) art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Referitor la persoana inculpatului, s-a reţinut că este născut la data de 06 decembrie 1961, are studii medii, fără ocupaţie, cu o conduită sinceră şi cooperantă, recunoscând şi regretând comiterea celor două fapte.

În cauză, s-a solicitat reţinerea şi a circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât inculpatul a recunoscut comiterea faptelor.

Prima instanţă a reţinut că inculpatul A.A. nu poate fi însă beneficiarul a două circumstanţe atenuante, pentru o singură împrejurare şi anume cea legală, ca efect al aplicării art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi cea judiciară, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei sale.

Este adevărat că inculpatul a fost sincer şi a recunoscut săvârşirea celor două infracţiuni, dar această atitudine nu poate justifica reţinerea a două circumstanţe atenuante pentru aceeaşi împrejurare şi implicit beneficiul său în privinţa a două norme legale de reducere a pedepsei pentru acelaşi aspect.

În considerarea acestor motive, s-a apreciat că reţinerea disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., ca efect al recunoaşterii vinovăţiei, exclude aplicarea şi a disp.art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Fiind îndeplinite în mod cumulativ cerinţele prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., s-au redus cu 1/3 limitele de pedeapsă cu închisoare prevăzute de lege pentru fiecare infracţiune.

Întrucât faptele au fost comise în concurs ideal sau formal de infracţiuni, în baza art. 33 lit. b) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare aplicate, urmând ca inculpatul A.A. să execute pedeapsa cea mai grea, în regim de detenţie, în condiţiile art. 57 C. pen.

Pentru fiecare infracţiune, în baza art. 65 rap. la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (dreptul de a fi administrator), pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Ca pedeapsă accesorie, în considerarea Deciziei nr. 79 din 05 noiembrie 2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secţii unite, faţă de criteriile stabilite în disp. art. 71 alin. (3) C. pen., în raport şi de natura şi gravitatea ridicată a infracţiunilor comise, încălcările normelor legale cuprinse în legea specială, durata pedepselor stabilite, valorile sociale lezate, însemnătatea acestora, de împrejurările cauzei, în baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a fi administrator), pe durata executării pedepsei principale.

Referitor la latura civilă a procesului penal, s-a reţinut că în cauză sunt întrunite în mod cumulativ cerinţele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie prev. de art. 998-999 C. civ., privind existenţa unui prejudiciu efectiv cauzat, cert şi determinat, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta ilicită, a vinovăţiei inculpatului.

De altfel, partea civilă M.F. - A.N.A.F., D.R.A.O.V. Constanţa, în numele şi pe seama A.N.V., precum şi în nume propriu, a depus la dosar documente justificative, anexele privind modul de calcul al accizelor datorate de SC D.I. SRL pentru motorina achiziţionată în regim de scutire de accize cât şi modul de calcul al majorărilor de întârziere aferente accizei neachitate.

În declaraţia pe care inculpatul A.A. a dat-o în faţa instanţei de judecată a achiesat la pretenţiile civile formulate de această parte civilă, fiind de acord cu acoperirea prejudiciului cauzat.

În consecinţă, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 346 C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă exercitată de către partea civilă M.F. - A.N.A.F., D.R.A.O.V. Constanţa, în numele şi pe seama A.N.V., precum şi în nume propriu şi a fost obligat inculpatul A.A. la plata sumei de 3.380.364 lei cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând suma de 2.292.253 lei accize şi suma de 1.088.111 lei majorări de întârziere), cât şi accesoriile bugetare ale acestora, calculate până la data plăţii.

Au fost respinse ca nefondate, pretenţiile civile formulate de M.F.-Statul Român, prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa în sumă de 254.711 lei, (reprezentând T.V.A. şi impozit pe profit, majorări), întrucât aceste pretenţii se refereau la o altă relaţie comercială avută de SC D.I. SRL, respectiv cu clientul SC B.A. SRL Ploieşti şi cu procesul-verbal de inspecţie fiscală încheiat la data de 22 februarie 2010, care însă nu au făcut obiectul acestei cauze.

Conform menţiunilor-înscrise la O.R.C. Constanţa, în care s-a arătat că din data de 19 decembrie 2011, a fost radiată SC D.I. SRL Constanţa, s-a constatat că această societate a fost radiată.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătoreşti de condamnare instanţa să comunice O.N.R.C. o copie a dispozitivului acesteia.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare în folosul statului.

Împotriva sentinţei penale nr. 563 din 19 decembrie 2012 a Tribunalului Constanţa, au declarat apel, în termen legal, inculpatul A.A. şi partea civilă Statul Român prin A.N.A.F Bucureşti - D.G.F.P. Constanţa, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Apelanta parte civilă Statul Român prin A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. Constanţa, a criticat soluţia primei instanţe de respingere ca nefondate a pretenţiilor civile, în sumă de 254.711 lei, reprezentând T.V.A, majorări întârziere T.V.A, impozit profit şi majorări întârziere. în esenţă, recurenta parte civilă a susţinut că, pretenţiile civile formulate de ea în cauză se datorează în temeiul prevederilor art. 137 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare şi reprezintă taxa pe valoare adăugată aferentă accizelor calculate de D.R.A.O.V. Constanţa.

În concluzie, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii de fond şi, în rejudecare, să se admită acţiunea civilă şi să fie obligat inculpatul A.A. la plata despăgubirilor civile în sumă de 254.771 lei cu majorările aferente, calculate până la data plăţii efective a debitului.

Apelantul inculpat A.A. a criticat hotărârea primei instanţe fn legătură cu individualizarea pedepselor aplicate, atât în cuantum, cât şi ca modalitate de executare, apreciindu-le ca aspre.

Astfel, apelantul inculpat a susţinut că, în mod eronat prima instanţă nu a valorificat ca şi circumstanţă atenuantă, în conformitate cu prevederile art. 74 lit. a) şi c) C. pen., împrejurările reţinute ca atare, constând în lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sa de recunoaştere a faptelor, încă de la urmărirea penală, ceea ce ar fi determinat coborârea cuantumului pedepselor sub limita minimă specială prevăzută de lege, devenind aplicabile prevederile art. 861 C. pen.

Totodată, apelantul inculpat A.A. a susţinut că executarea pedepsei în regim privativ de libertate este excesiv de aspră, reeducarea sa fiind posibilă şi fără executarea în detenţie a pedepsei, întrucât este la primul conflict cu legea penală şi a recunoscut şi regretat faptele.

În concluzie, apelantul inculpat a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii atacate şi, în rejudecare, să se reindividualizeze pedepsele, urmare reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., coborându-se cuantumul acestora sub limita minimă specială prevăzută de lege, prin aplicarea prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi suspendarea sub supraveghere a executării, conform prevederilor art. 861 C. pen.

Apelantul inculpat A.A. a invocat şi un motiv de nelegalitate al soluţiei pronunţate de prima instanţă, susţinând, că, deşi, a fost cercetat penal pentru o singură infracţiune în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi art. 9 alin. (1) lit. c) în condiţiile alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat pentru două infracţiuni în formă continuată, aflate în concurs, instanţa de fond neoperând nici o schimbare de încadrare juridică.

În concluzie, s-a solicitat ca, admiţându-se apelul său, să se desfiinţeze în parte hotărârea atacată, şi, în rejudecare, să se facă aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen., în sensul reţinerii unei singure infracţiuni de evaziune fiscală, conform rechizitoriului, prevăzut de art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) combinat cu alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă just individualizată, atât în cuantum cât şi ca modalitatea de executare, în sensul celor menţionate anterior.

Prin Decizia penală nr. 46/P din 4 aprilie 2013, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul A.A. şi partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Constanta.

S-a reţinut că SC D.I. SRL Constanţa, înmatriculată sub nr. J/13/3146/1995 la data de 11 decembrie 1995 şi cod unic la Registrul Comerţului Constanţa, a avut iniţial sediul social în municipiul Constanţa, iar apoi, prin Hotărârea A.G.A. din 21 august 2007 s-a schimbat sediul social în municipiul Constanţa judeţ Constanţa.

La data de 31 octombrie 2008, prin încheierea judecătorului delegat al O.R.C Constanţa, asociatul unic şi administratorul SC D.I. SRL Constanţa, în persoana numitului N.I., a înscris în registrul comerţului menţiunea privind numirea ca administrator şi asociat unic al societăţii comerciale menţionate a numitului A.A.

Potrivit raportului de inspecţie fiscală din 03 august 2010 al D.R.A.O.V. Constanţa, în perioada 31 octombrie 2008-26 noiembrie 2008, SC D.I. SRL Constanţa reprezentată şi administrată legal şi executiv de inculpatul A.A., a achiziţionat de la antrepozitul fiscal de depozitare al SC V. SRL, situat în com. Nicolae Bălcescu judeţ Constanţa, zona C.F.R, cantitatea de 2.101,37 tone motorină în regim suspensiv de la plata accizelor.

Deţinând autorizaţia pentru desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căi navigabile - emisă de Ministerul Transporturilor prin A.N.R. la data de 05 septembrie 2007, valabilă până la data de 04 septembrie 2012, SC D.I. SRL Constanta s-a aprovizionat de la SC V. SRL cu motorină în regim de scutire de la plata accizelor, în perioada 05 mai 2008 - 26 noiembrie 2008.

Controlul organelor fiscale, ale cărei concluzii au fost materializare în raportul de inspecţie fiscală din 03 mai 2010 a vizat utilizarea cantităţii de 2.101,32 tone motorină, achiziţionată de la SC D.I. SRL Constanţa conform celor reţinute anterior.

Conform adresei din 18 iunie 2009, emisă de A.N.R., în exploatarea SC D.I. SRL Constanţa s-a aflat o singură navă, respectiv remorcherul „L.R".

Prin adresele din 11 februarie 2010, din 18 februarie 2010 şi din 17 august 2010, A.N.R. a comunicat împrejurarea că remorcherul „L.R." nu figurează în baza de date a căpităniei portuare din zona de jurisdicţie ca executând operaţiuni sau manevre, că respectiva navă a staţionat la Km 298 mal drept al Dunării, în Zona Portului Cernavodă din data de 12 mai 2007 iar de la data de 07 aprilie 2008, asupra acesteia s-a instituit sechestrul asigurător de către SC C.E.B. SA.

Verificările efectuate în legătură cu personalul angajat şi activităţile desfăşurate de SC D.I. SRL Constanta au relevat faptul că aceasta nu a avut angajaţi începând cu anul 2006, nu a desfăşurat nici un fel de activitate de întreţinere şi exploatare nave.

Verificările modalităţilor de înregistrare în actele contabile ale SC D.I. SRL Constanţa a operaţiunilor comerciale vizând cantitatea de 2.101,32 tone motorină de la furnizorul SC V. SRL, au evidenţiat că societatea nu a mai depus declaraţii de activitate din luna martie 2007 şi nu mai funcţionează la sediul social indicat în documentele înregistrate la O.R.C, nu are nici un punct de lucru şi nu deţine nici un document de evidenţă contabilă (adresa din 28 august 2009 emisă de D.G.F.P Constanţa).

Faptul livrării de către SC V. S.R.L către SC D.I. SRL Constanţa, de motorină în regim suspensiv la plata accizelor, în perioada de referinţă, a fost probat indubitabil cu actele întocmite de organele vamale la SC V. SRL în noiembrie 2008, cu ocazia unei inspecţii fiscale şi cu declaraţiile martorilor G.G. şi B.F., coroborate cu declaraţiile inculpatului care nu a negat operaţiunile comerciale respective.

Evidenta contabilă cade în sarcina administratorului, dacă acesta nu angajează personal specializat în domeniu, şi, în condiţiile în care inculpatul A.A. a fost administratorul unic al SC D.I. SRL Constanţa, în perioada 31 octombrie 2008 - 26 noiembrie 2008, era unicul responsabil pentru lipsa oricăror documente de evidenţă contabilă, apărarea sa privind încredinţarea actelor contabile unei persoane străine de societate, nefîind de natură să-l absolve de neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor legale aferente funcţiei deţinute.

S-a reţinut că nici susţinerea inculpatului privind faptul că ar fi deţinut doar formal calitatea de administrator al SC D.I. SRL Constanţa, nu-l poate exonera de răspunderea pentru neîndeplinirea atribuţiilor funcţiei deţinute în cadrul SC D.I. SRL Constanta, în condiţiile în care a semnat acte ale societăţii, uzând de documente false, pentru a produce consecinţe juridice (conform declaraţilor de sediu social şi contractului cadru de închiriere depus la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa) în activitatea acesteia şi nu a dezvăluit identitatea nici unei persoane pentru care ar fi îndeplinit formal atribuţiile administratorului societăţii, în schimbul unor sume modice de bani.

Cu privire la sediul social al SC D.I. SRL Constanţa, s-a reţinut că, la data de 31 octombrie 2008, inculpatul A.A., în calitate de administrator unic al societăţii, a depus la O.R.C Constanţa cererea, privind dovada sediului social din Constanţa, la care a ataşat contractul cadru de închiriere, având aplicată ştampila A.F.P Constanţa şi nr. de înregistrare la această instituţie din 27 octombrie 2008 în care proprietarul imobilului închiriat era persoana fizică M.C., domiciliat în municipiul Constanţa, judeţ Constanţa.

Verificările privind realitatea datelor înscrise în contractul cadru de închiriere al spaţiului din municipiul Constanţa, au relevat faptul că persoana fizică M.C. este una fictivă, că A.F.P Constanţa a comunicat împrejurarea că nr. de înregistrare din 27 octombrie 2008 nu a fost alocată serviciului de înregistrare a contractelor de închiriere, iar martorii I.V. şi I.V., adevăraţii proprietari ai spaţiului pretins închiriat, au menţionat că SC D.I. SRL Constanţa, a avut un contract de închiriere valabil care a expirat la data de 15 august 2008, când administratorul N.I. le-a comunicat că nu mai doreşte prelungirea lui.

Raportat la cele reţinute anterior, a rezultat, cu evidenţă, că inculpatul A.A. a folosit la O.R.C. contractul de închiriere cunoscând că este falsificat, în scopul de a se sustrage eventualelor controale ale orgenelor în drept, vizând operaţiunile comerciale privind achiziţia cantităţii de motorină de 2.101,32 tone, în regim suspensiv de la plata accizei.

Chiar dacă nu au fost identificate acte contabile de evidentă primară a operaţiunilor comerciale cu motorina achiziţionată de la SC V. SRL, în regim de scutire de la plata accizelor, realitatea livrărilor a fost probată cu actele întocmite de organele fiscale cu ocazia inspecţiilor efectuate la SC V. SRL, dar şi cu declaraţiile martorilor G.G. şi B.F., care au participat, în calitate de administratori ai furnizoarei, la livrarea de motorină către societatea beneficiară, reprezentată legal de administratorul A.A.

Conform adresei din 19 septembrie 2012 M.F. - A.N.A.F. - A.N.V. prin D.R.A.O.V., prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul A.A., prin săvârşirea faptelor reţinute anterior, a fost în sumă totală de 3.380.364 lei, reprezentând 2.292.253 lei accize şi 1.088.111 lei majorări de întârziere, la care s-au adăugat accesoriile bugetare ale acestora, calculate conform art. 119 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2003, respectiva instituţie constituindu-se parte civilă în cauză -cu suma menţionată.

Prin adresa din 30 iulie 2012 M.F. -Statul Român, prin A.N.A.F., prin D.G.F.P Constanţa, s-a constituit parte civilă în cauză, împotriva inculpatului A.A., cu suma de 254.711 lei, reprezentând T.V.A, impozit pe profit majorări, în legătură cu relaţia comercială dintre SC D.I. SRL Constanţa şi SC B.A. SRL Ploieşti şi cu procesul-verbal de inspecţie fiscală din data de 22 februarie 2010.

în drept, faptele inculpatului A.A., constând în aceea că, în calitate de administrativ al SC D.I. SRL Constanţa, în perioada 31 octombrie 2008 - 26 noiembrie 2008, a achiziţionat, în baza unei rezoluţii frauduloase unice şi în mod repetat, motorină, în regim de scutire de la plata accizei, conform art. 201 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu scopul aparent al utilizării acesteia ca şi combustibil la remorcherul „L.R.", pentru navigaţia în apele comunitare aşi căile navigabile interioare, ulterior schimbând destinaţia produsului energetic achiziţionat, iar prin înregistrări în actele contabile a unor operaţiuni nereale şi declararea inexactă a sediului social al societăţii pe care o administra, a ascuns sursa impozabilă, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în valoare totală de 3.380.364 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aflate în concurs ideal, potrivit prevederilor art. 33 lit. b) C. pen.

Constatând îndeplinite cerinţele art. 315 alin. (2) C. proc. pen., faţă de inculpatul A.A., în mod temeinic şi legal, prima instanţă a admis cererea acestuia de aplicare a prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. şi la individualizarea pedepselor a reţinut incidenţa prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Aşa cum s-a reţinut în precedent, faptele inculpatului au fost săvârşite în concurs ideal de infracţiuni (art. 33 lit. b) C. pen.), situaţie în care, potrivit prevederilor art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat o pedeapsă pentru fiecare infracţiune în parte.

În consecinţă, critica din apelul inculpatului A.A. privind nelegalitatea condamnării sale pentru două infracţiuni de evaziune fiscală în concurs, deşi prin rechizitoriu se reţine în sarcina sa o singură infracţiune de evaziune fiscală nu poate fi primită, în condiţiile în care activitatea sa ilicită întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de evaziune fiscală distincte, săvârşite în formă continuată, ambele în scopul ascunderii sursei impozabile şi neplata obligaţiilor bugetare.

S-a reţinut că examinarea rechizitoriului nu relevă nici o greşeală de redactare, întrucât s-a apreciat expres în conţinutul acestuia că obiectul cauzei îl constituie activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul A.A., în perioada 31 octombrie 2008 -26 noiembrie 2008, cu privire la achiziţionarea cantităţii de 2.101,32 tone motorină de către SC D.I. SRL Constanţa, de la SC V. SRL com. Nicolae Bălcescu Judeţ Constanta, în regim de scutire de la plata accizelor, iar în dispozitiv se menţionează cele două infracţiuni de evaziune fiscală cu referire la art. 33 lit. b) C. pen.

Având în vedere prejudiciul cauzat prin faptele reţinute în sarcina inculpatului A.A., în sumă de 3.380.364 lei, depăşind limita de 500.000 euro în echivalent în lei, în mod justificat s-a reţinut incidenţa alin. (3) art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Raportând datele speţei la criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., instanţa de apel a constatat că prima instanţă a făcut o temeinică şi legală individualizare a pedepselor aplicate inculpatului A.A., atât în cuantum, cât şi ca modalitate de executare.

Astfel, instanţa de fond a ţinut seama la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului A.A., de dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., de cauzele de agravare a răspunderi penale, constând în forma continuată şi consecinţele deosebit de grave ale faptelor, de forma de vinovăţie a intenţiei directe cu care a acţionat inculpatul şi datele ce-l caracterizează, cu precădere lipsa antecedentelor penale şi atitudinea corespunzătoare de recunoaştere a faptelor, dar şi acordul de achitare a prejudiciului pretins de partea civilă.

În speţă, curtea de apel a apreciat că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., întrucât activitatea frauduloasă a fost săvârşită cu forma vinovăţiei a intenţiei directe (art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen.), prin folosirea unor documente false, conform unui plan prestabilit şi pe o perioadă relativ mare de timp, aspecte care impun concluzia că inculpatul s- a dezis în mod deliberat de conduita bună anterioară şi a manifestat perseverenţă infracţională (forma continuată a infracţiunilor) în materializarea scopului urmărit, cauzând un prejudiciu important bugetului de stat, urmările faptelor sale fiind deosebit de grave. Toate acestea au evidenţiat că inculpatul apelant nu a acţionat întâmplător şi accidental, activităţile sale infracţionale neputând fi catalogate ca o excepţie în cadrul unei conduite general corespunzătoare, ceea ce ar fi justificat o atenuare a răspunderii sale penale.

În considerarea împrejurării că faptele reţinute în sarcina inculpatului apelant au fost probate în mod cert, chiar fără recunoaşterea lor de către acesta, a rezultat că, prin atitudinea sa, inculpatul nu a contribuit la stabilirea situaţiei de fapt, ci a confirmat doar o situaţie de necontestat, aşa încât, s-a apreciat că nu se justifică atenuarea răspunderii sale penale, prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Drept urmare, curtea de apel a respins ca neîntemeiate criticile din apelul inculpatului A.A., privind nereţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

Nefiind identificate temeiuri care să atenueze răspunderea penală a inculpatului, instanţa de apel a apreciat că nu se justifică reducerea cuantumului pedepselor aplicate de prima instanţă, cu atât mai mult cu cât există împrejurări de agravare a răspunderii penale, respectiv forma continuată de săvârşire a infracţiunilor şi consecinţele deosebit de grave.

Nici sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei nu s-a impus reformarea soluţiei primei instanţe, motivat de perseverenţa infracţională, durata de timp a actelor frauduloase, consecinţele deosebit de grave ale acestora şi lipsa unui loc de muncă, ceea ce a condus la concluzia că recunoaşterea faptelor de către inculpat a fost una formală şi de conjunctură, el fiind preocupat de înlăturarea consecinţelor produse prin plata prejudiciului.

În lipsa unor elemente certe, care să susţină temeinic concluzia, că reeducarea inculpatului apelant A.A. ar fi posibilă şi fără executarea în regim privativ de libertate a pedepsei, s-a constatat că nu sunt incidente prevederile art. 861 C. pen., fiind respinsă critica privind greşita aplicare a art. 57 C. pen.

Referitor la acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă M.F. - A.N.A.F. - D.R.A.O.V. Constanţa, în nume propriu şi pentru A.N.V., s-a reţinut că a fost temeinic şi legal admisă, iar inculpatul A.A. obligat la despăgubiri civile către partea respectivă, în sumă de 3.380.364 lei, reprezentând accize şi majorări de întârziere, precum şi accesoriile bugetare aferente, calculate până la data plăţii, fiind îndeplinite cerinţele legale ale angajării răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C. civ. şi următoarele, inculpatul achiesând la plata despăgubirilor solicitate.

Acţiunea civilă formulată în cauză de M.F. - Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Constanţa, a avut ca obiect obligarea inculpatului A.A. la despăgubiri civile în sumă de 254.711 lei, reprezentând T.V.A (81.645 lei), majorări de întârziere T.V.A (58.866 lei), impozit pe profit (68.754 lei) şi majorări de întârziere (45.446 lei) stabilite prin procesul-verbal încheiat la data de 22 februarie 2010 de către inspectorii A.G.F.P Constanţa - S.A.F -A.I.F.

Conform datelor înserate în adresa nr. 4864/06 decembrie 2012, emisă de A.N.A.F. - D.G.F.P. Constanţa, pretenţiile civile în sumă totală de 254.771 lei, ce fac obiectul acţiunii civile promovată în cauza privind pe inculpatul A.A. şi stabilită prin procesul-verbal din 22 februarie 2010 întocmit de inspectorii din cadrul D.G.F.P Constanţa - A.I.F, se refereau la două facturi, emise de către S.C. Bogdan Auto S.R.L Ploieşti, la data de 28 ianuarie 2008, de SC D.I. SRL Constanţa şi care privesc vânzarea unor mijloace de transport auto (fila 128 dosar fond).

Conform prevederilor art. 317 C. proc. pen., judecata, în cauzele penale, se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei.

În speţă, prin rechizitoriul nr. 702/P/2011 din 09 mai 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, inculpatul A.A., a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. a), ambele în condiţiile alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se, în fapt, că, în perioada 31 octombrie 2008 - 26 noiembrie 2008, în calitate de administrator al SC D.I. SRL Constanţa, a achiziţionat motorină, de la antrepozitul fiscal al SC V. SRL com. Nicolae Bălcescu judeţ Constanţa, în regim de scutire de plată a accizelor şi pentru a ascunde sursa impozabilă a evidenţiat operaţiuni fictive în actele contabile ale societăţii şi a declarat nereal sediul social, eludând plata accizei datorată bugetului de stat, aferentă cantităţii de 2.101,32 tone motorină, astfel cum a fost calculată prin raportul de inspecţie fiscală din 03 august 2010.

Raportat la cele arătate, a rezultat că obiectul cauzei îl constituie exclusiv activităţile desfăşurate de inculpatul A.A., în calitate de administrator al SC D.I. SRL Constanţa, în perioada 21 octombrie 2008 - 26 noiembrie 2008, în legătură cu achiziţia cantităţii de motorină de 2.101,32 tone de la SC V. SRL, com. Nicolae Bălcescu judeţ Constanţa, în regim suspensiv de plată a accizei.

Pretenţiile civile în sumă de 254.771 lei ale părţii civile A.N.A.F - D.G.F.P Constanţa, referindu-se la alte relaţii comerciale ale SC D.I. SRL Constanţa, din altă perioadă de activitate decât aceea din rechizitoriu, exced cadrului procesual al cauzei prezente, astfel că, în mod temeinic şi legal au fost respinse ca atare de prima instanţă.

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs inculpatul A.A. şi partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Constanta.

Recurentul inculpat invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen., a solicitat reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii acestora. "

Recurenta parte civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 254.771 lei reprezentând T.V.A., majorări de întârziere şi impozit pe profit cu majorările aferente, calculate până la data plăţii efective a sumei datorate, fără a invoca vreun caz de casare.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului inculpat au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând recursurile declarate de inculpatul A.A. şi de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Constanţa prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele care urmează.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede în alineatul 21 că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, la data de 4 aprilie 2013 deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat A.A., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior menţionat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. în acest sens, se reţine, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speţă, recurenţii inculpaţi au criticat hotărârile pronunţate sub aspectul netemeiniciei pedepselor ce le-au fost aplicate, situaţie exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

În ceea ce priveşte criticile părţii civile Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Constanţa vizând greşita soluţionare a laturii civile, care au fost dezvoltate în cuprinsul motivelor scrise de recurs depuse la dosar în termenul prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. şi care pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. (care a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013), Înalta Curte reţine că nici acestea nu pot fi primite, latura civilă fiind corect soluţionată, constatându-se că, în mod temeinic şi legal au fost respinse pretenţiile civile în sumă de 254.771 lei solicitate de către partea civilă, întrucât privesc alte relaţii comerciale desfăşurate de societatea al cărui asociat unic era inculpatul A.A. şi dintr-o altă perioadă de activitate decât cea reţinută în rechizitoriu, astfel că exced cadrului procesual al cauzei.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Constanţa şi de inculpatul A.A. împotriva Deciziei penale nr. 46/P din 4 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Constanța şi de inculpatul A.A. împotriva Deciziei penale nr. 46/P din 4 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurentul parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 177/2014. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 1485/2014. Penal. Alte cereri privind judecata... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1691/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 175/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 177/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs in casaţie ICCJ. Decizia nr. 181/2014. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 182/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 1863/2014. Penal