ICCJ. Decizia nr. 200/2014. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 200/A /20 15
Dosar nr. 917/45/2014
Şedinţa publică din 03 iunie 2015
Deliberând asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpata D.E. împotriva sentinţei penale nr. 14 din 03 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori - N. C. proc. pen., în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14 din 3 februarie 2015 Curtea de Apel Iaşi a dispus în baza dispoziţiilor art. 485 alin. (1) lit. b), teza a II-a C. proc. pen., respingerea acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu inculpata D.E., cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prevăzută de art. 248 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., favorizarea infractorului în formă continuată, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 23 decembrie 2014 a fost înregistrat sub nr. 917/45/2014 acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu inculpata D.E., cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prev. de art. 248 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., favorizarea infractorului în formă continuată, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. şi fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.
S-a reţinut, în esenţă, prin actul de sesizare a instanţei că în perioada 2000-2011 inculpata nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu privire la 213 dosare penale înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani faptele aducând atingere intereselor legale ale persoanelor la care dosarele se referă şi producând o tulburare însemnată a activităţii Ministerului Public, a omis să raporteze toate dosarele aflate în lucru la acest Parchet, în următoarele înscrisuri oficiale: rapoartele de bilanţ pentru anii 2010, 2009, 2008, 2007, 2006, informările privind constatările reieşite în urma analizei datelor statistice pe anii 2005 şi 2004; situaţiile cauzelor cu autori cunoscuţi mai vechi de 6 luni de la data începerii urmăririi penale, avute în vedere pentru întocmirea informărilor din datele de 30 mai 2011, 29 noiembrie 2010, 12 mai 2010, 13 noiembrie 2009, 14 mai 2009, 19 mai 2008, 31 iulie 2007, raporturile privind dosarele mai vechi de 6 luni de la repartizare întocmite lunar în perioada noiembrie 2008 - decembrie 2010.
S-a mai reţinut că toate raportările statistice efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani sub semnătura fostului prim procuror D.E. în perioada 2000-2010 au fost alterate de omisiuni sau de atestări necorespunzătoare adevărului şi că într-un număr de 113 dosare s-au dispus rezoluţii de netrimitere în judecată, nu au fost identificaţi autorii ori s-a dispus trimiterea în judecată a autorilor faptelor cu întârziere, numai după preluarea acestor dosare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
S-a precizat că situaţia de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, precum şi felul şi cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatei, respectiv 2 (doi) ani închisoare cu suspendare condiţionată a executării cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpată,
Totodată a fost înaintat instanţei dosarul de urmărire penală nr. 787/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând acordul de recunoaştere a vinovăţiei înaintat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 480-482 C. proc. pen. în sensul că soluţia consemnată în acord este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatei. Astfel, prima instanţă a avut în vedere, pe de o parte, gravitatea infracţiunilor pentru care este cercetată inculpata prin care s-a adus atingere intereselor persoanelor prin împiedicarea înfăptuirii justiţiei, iar, pe de altă parte, funcţia importantă pe care a ocupat-o inculpata, respectiv şef al unei unităţi de Parchet, numărul foarte mare de acte materiale comise pe o perioadă îndelungată de timp, respectiv unsprezece ani, precum şi consecinţele produse, perturbarea gravă a activităţii unităţii de Parchet şi prescrierea răspunderii penale a unui număr mare de fapte care vizau şi integritatea corporală şi viaţa unor persoane.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpata D.E., solicitând admiterea apelurilor şi recunoaşterea acordului de vinovăţie.
Examinând apelurile prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că sunt fondate pentru următoarele considerente:
Acordul de recunoaştere a vinovăţiei este o formă de negociere prin care se ajunge la o înţelegere cu privire la soluţionarea învinuirilor aduse mvinuitului, fără a desfăşura un proces judiciar competent, în care inculpatului i se garantează toate drepturile prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 482 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. condiţionează încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei de stabilirea felului, cuantumului şi forma de executare a unei pedepsei ori soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei.
Instanţa de control judiciar constată că inculpata D.E. a fost cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prev. de art. 248 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., favorizarea infractorului în formă continuată, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. şi fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., reţinându-se, în esenţă, că în perioada 2000-2011 aceasta nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu privire la un număr de 213 dosare penale înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani, faptele aducând atingere intereselor legale ale persoanelor la care dosarele se referă şi producând o tulburare însemnată a activităţii Ministerului Public, în sensul că a omis să raporteze toate dosarele aflate în lucru la acest Parchet, în următoarele înscrisuri oficiale: rapoartele de bilanţ pentru anii 2010, 2009, 2008, 2007, 2006, informările privind constatările reieşite în urma analizei datelor statistice pe anii 2005 şi 2004; situaţiile cauzelor cu autori cunoscuţi mai vechi de 6 luni de la data începerii urmăririi penale, avute în vedere pentru întocmirea informărilor din datele de 30 mai 2011, 29 noiembrie 2010, 12 mai 2010, 13 noiembrie 2009, 14 mai 2009, 19 mai 2008, 31 iulie 2007, raporturile privind dosarele mai vechi de 6 luni de la repartizare întocmite lunar în perioada noiembrie 2008 - decembrie 2010.
S-a mai reţinut că toate raportările statistice efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani sub semnătura fostului prim procuror D.E. în perioada 2000-2010 au fost alterate de omisiuni sau de atestări necorespunzătoare adevărului şi că într-un număr de 113 dosare s-au dispus rezoluţii de netrimitere în judecată, nu au fost identificaţi autorii ori s-a dispus trimiterea în judecată a autorilor faptelor cu întârziere, numai după preluarea acestor dosare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Inculpata D.E., în prezenţa apărătorului ales, avocat I.C., la data de 26 noiembrie 2014 a declarat că este de acord să încheie un acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei.
Analizând acordul de recunoaştere a vinovăţiei, instanţa de control judiciar constată că acesta respectă dispoziţiile art. 478-481 C. proc. pen., în sensul că este încheiat după punerea în mişcare a acţiunii penale (ordonanţa nr. 787/P/2011 din 27 martie 2014), este avizat de procurorul ierarhic superior (la data de 26 noiembrie 2014), infracţiunile pentru care este cercetată inculpata sunt sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani (abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen. - 6 luni - 5 ani; favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen. - 3 luni-7 ani; fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. - 6 luni - 5 ani) şi cuprinde menţiunile expres prevăzute de art. 482 C. proc. pen.
În aplicarea dispoziţiilor art. 485 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. conform căruia instanţa de fond a respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, se reţine că aceasta a apreciat că pedepsele aplicate sunt nejustificat de blânde în raport cu gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatei.
Cu privire la menţiunile expres prevăzute de art. 482 C. proc. pen. se reţine de către instanţă că una dintre acestea este cea referitoare la felul şi cuantumul, precum şi forma de executare a pedepsei.
În procesul de individualizare a pedepselor şi de aplicare a legii penale mai favorabile s-a considerat că dispoziţiile C. pen. anterior sunt mai favorabile raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
Astfel, potrivit acordului încheiat, se reţine că pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. inculpata a fost de acord cu o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru infracţiunea de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 1 an, iar pentru infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de 1 an. În urma contopirii pedepselor inculpata a fost de acord şi cu aplicarea unui spor de pedeapsă de 1 an închisoare, urmând ca în final să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei inculpata a fost de acord cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., stabilindu-se termen de încercare de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 82 C. pen.
Verificând actele dosarului Înalta Curte constată că inculpata D.E. a fost audiată în cursul urmăririi penale (declaraţia din data de 6 octombrie 2011), în prezenţa apărătorului ales, avocat I.C., recunoscând faptele de care este acuzată.
De asemenea probatoriul administrat în cauză, constând în declaraţia de învinuită, declaraţii de martori, înscrisuri dovedesc săvârşirea faptelor de către inculpata D.E.
Instanţa reţine că fapta inculpatei D.E., care în calitatea sa de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani, cu atribuţii privind exercitarea controlului ierarhic, în exercitarea acestor atribuţii de serviciu, în perioada 2000-2011, nu le-a îndeplinit, în sensul că a păstrat în biroul său dosarele penale, soluţionate de procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani, care îi fuseseră înaintate în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei rechizitoriilor, pentru a semna adresele de comunicare a soluţiilor sau pentru a dispune scăderea şi arhivarea acestora, cauzând o vătămare a intereselor legitime ale persoanelor la care se referă dosarele, precum şi ale Ministerului Public, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, faptă prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (177 acte materiale).
Fapta inculpatei D.E., care în calitatea sa de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani, a zădărnicit urmărirea penală, prin exercitarea în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu (neverificarea legalităţii şi temeiniciei rechizitoriilor, ce a avut drept consecinţă neînaintarea dosarelor Judecătoriei Paşcani), în cazul unor dosare penale găsite în biroul său la 11 iunie 2011, pentru care s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, sau au fost trimise în judecată, după o perioadă mare de timp, după preluarea cauzei de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizarea infractorului în formă continuată, prev. art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (113 acte materiale).
Fapta inculpatei D.E. care în calitatea sa de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani, pentru ascunderea modului defectuos în care şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, a falsificat formularele statistice, rapoartele de bilanţ şi informările întoomite pe baza statisticii, precum şi rapoartele periodice pe care trebuia să le transmită parchetelor ierarhic superioare cu privire la dosarele nesoluţionate aflate în evidenţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani, în sensul că a inclus între dosarele soluţionate şi pe cele care s-au găsit în biroul său cu ocazia controlului efectuat la 10 iunie 2011, faptă ce a avut ca rezultat denaturarea indicatorilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (55 acte materiale).
Analizând incidenţa dispoziţiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte constată că faptele de care este acuzată inculpata sunt incriminate, atât de legea veche, cât şi de legea nouă, iar sub aspectul limitelor de pedeapsă, observă o agravare a limitelor de pedeapsă. În aceste condiţii în mod corect procurorul a apreciat că legea penală mai favorabilă o constituie C. pen. anterior şi a stabilit pedepse conform acestuia.
Ministerului Public a susţinut că la stabilirea pedepsei prin acordul de recunoaştere a vinovăţiei s-a ţinut cont de faptul că inculpata a recunoscut şi justificat aceste fapte prin volumul mare de muncă existent la nivelul Parchetului, prin dorinţa de a remedia anumite erori procedurale sau lipsa de probaţiune în cauză şi că prin atitudinea manifestată pe durata procedurii desfăşurată în faza de urmărire penală a contribuit în mod substanţial la aflarea adevărului în cauză. Toate aceste împrejurări au făcut ca pedepsele stabilite prin acordul de recunoaştere a vinovăţiei să fie orientate spre minimul special prevăzut de lege, fiind corespunzătoare atât criteriilor de individualizare cât şi scopului preventiv şi educativ prevăzut de lege.
Înalta Curte, ţinând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. anterior, constată că pedepsele aplicate prin acordul de vinovăţie, în cuantumuri orientate spre minim, sunt proporţionale cu gravitatea faptelor săvârşite şi corespund scopului prev. de art. 52 C. pen. anterior.
Faţă de numărul mare de acte materiale, se apreciază că în mod corect s-a aplicat sporul de 1 an închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei se observă că prin acordul de vinovăţie s-a stabilit că pedeapsa de 2 ani închisoare să fie suspendată condiţionat, considerându-se că pronunţarea unei pedepse este un avertisment suficient pentru ca inculpata să nu mai comită astfel de fapte pentru viitor.
În consecinţă Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 480-483 C. proc. pen.
Aşa fiind, Înalta Curte, va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpata D.E. împotriva sentinţei penale nr. 14 din 03 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori -N. C. proc. pen.. Va desfiinţa, în parte, sentinţa atacată, şi rejudecând, în fond:
În baza art. 485 alin. (1) lit. a) raportat la art. 396 alin. (2) C. proc. pen., va admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei din data de 26 noiembrie 2014, încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu inculpata D.E. în Dosarul nr. 787/P/2011.
În baza art. 248 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., va condamna inculpata D.E. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată (177 acte materiale);
În baza art. 264 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. va condamna aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de favorizare a infractorului în formă continuată (113 acte materiale);
În baza art. 289 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., va condamna aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată (55 acte materiale).
În temeiul dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. a) raportate la dispoziţiile art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, va contopi pedepsele stabilite, aplicând pedeapsa închisorii cea mai grea, de 1 an închisoare, ce va fi sporită cu 1 an închisoare, inculpata urmând a executa în final pedeapsa de 2 ani închisoare.
Va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) C. pen. anterior.
În temeiul dispoziţiilor art. 81 C. pen. anterior, va suspenda condiţionat executarea pedepsei pe o durată de patru ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 alin. (1) C. pen. anterior.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării pedepsei principale se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.
Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpata D.E., vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpata D.E. împotriva sentinţei penale nr. 14 din 03 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori - N. Cod. proc. pen..
Desfiinţează, în parte, sentinţa atacată, şi rejudecând, în fond:
În baza art. 485 alin. (1) lit. a) raportat la art. 396 alin. (2) C. proc. pen., admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei din data de 26 noiembrie 2014, încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu inculpata D.E., în Dosarul nr. 787/P/2011.
În baza art. 248 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata D.E. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice informă continuată (177 acte materiale);
În baza art. 264 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. condamnă pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de favorizare a infractorului în formă continuată (113 acte materiale);
În baza art. 289 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. condamnă pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată (55 acte materiale);
În temeiul dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. a) raportate la dispoziţiile art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele stabilite, aplicând pedeapsa închisorii cea mai grea, de 1 an închisoare, ce va fi sporită cu 1 an închisoare, inculpata urmând a executa în final pedeapsa de 2 ani închisoare.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) C. pen. anterior.
În temeiul dispoziţiilor art. 81 C. pen. anterior, suspendă condiţionat executarea pedepsei pe o durată de patru ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 alin. (1) C. pen. anterior.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpata D.E., rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1597/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... | ICCJ. Decizia nr. 2004/2014. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
