ICCJ. Decizia nr. 2004/2014. SECŢIA PENALĂ

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2004/2014

Dosar nr. 1206/99/2007*

Şedinţa publică din 12 iunie 2014

Asupra recursurilor de faţă:

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 266 din 29 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în Dosarul nr. 1206/99/2007*, s-au dispus următoarele:

„În temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. respinge, ca nefondate, cererile formulate, prin apărător ales, de inculpaţii A. (G.) V., G. (fostă U.) M., P. (fost G.) C., A. (fostă G.) M., U.F.C. şi A.D.G., privind schimbarea încadrării juridice, din infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, în infracţiunea de proxenetism cu reţinerea dispoziţiilor art. 13 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, după cum urmează:

- pentru inculpatul A. (fost G.) V. - din infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracţiunile de „constituire a unui grup infracţional organizat", „trafic de persoane", „trafic de minori", prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 13 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul P. (fost G.) C. - din infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracţiunile de „constituire a unui grup infracţional organizat", „trafic de persoane", „trafic de minori", prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 13 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpata G. (fostă U.) M. - din infracţiunea pentru care a fost trimisă în judecată, respectiv infracţiunea de „trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- pentru inculpatul R.F. - din infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracţiunile de „constituire a unui grup infracţional organizat", „trafic de persoane", „trafic de minori", prev. de art. 7 alin. (1) cu aplic. art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) cu aplic. art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 alin. (1), (2), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 13 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpata A. (fostă G.) M. - din infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată, respectiv infracţiunile de „constituire a unui grup infracţional organizat", „trafic de persoane", „trafic de minori", prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 13 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpata A.D.G. - din infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată, respectiv infracţiunile de „constituire a unui grup infracţional organizat", „trafic de persoane", „trafic de minori", prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 13 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul U.F.C. - din infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracţiunile de „constituire a unui grup infracţional organizat", „trafic de persoane", „trafic de minori", prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 13 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul Ş. (fost P., fost Ş.) D.G. - din infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracţiunile de „constituire a unui grup infracţional organizat", „trafic de persoane", „trafic de minori", prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu art. 37 lit. b) C. pen., art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu art. 37 lit. a) C. pen., art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 13 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul B.V. - din infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracţiunile de „constituire a unui grup infracţional organizat", „trafic de persoane", „trafic de minori", prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu art. 37 lit. a) C. pen., art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

1. Condamnă pe inculpatul A. (fost G.) V., la următoarele pedepse:

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.;

- 10 (zece) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.;

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul A. (fost G.) V. va executa pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului A. (fost G.) V. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa principală rezultantă de executat pentru inculpatul A. (fost G.) V., de 10 (zece) ani închisoare, scade durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 octombrie 2006 la 22 octombrie 2007.

Menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată faţă de inculpatul A. (fost G.) V. prin încheierea din data de 18 octombrie 2007 a Tribunalului Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 104 din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, prin respingerea recursului declarat de procuror, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale.

2. Condamnă pe inculpatul P. (fost G.) C., la următoarele pedepse:

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea actului material circumscris infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu referire la victima P.A. (pct. 4 din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul P. (fost G.) C. va executa pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului P. (fost G.) C. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa principală rezultantă de executat pentru inculpatul P. (fost G.) C., de 5 (cinci) ani închisoare, scade durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 octombrie 2006 la 22 octombrie 2007.

Menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată faţă de inculpatul P. (fost G.) C., prin încheierea din data de 18 octombrie 2007 a Tribunalului Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 104 din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, prin respingerea recursului declarat de procuror, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale.

3. Condamnă pe inculpata G. (fostă U.) M., la următoarele pedepse:

- 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. achită pe aceeaşi inculpată, pentru săvârşirea actului material circumscris infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la victima R.L. (pct. 17 din rechizitoriu).

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatei G. (fostă U.) M. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 86¹ alin. (1) C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatei G. (fostă U.) M., pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit in condiţiile art. 86² C. pen., în cadrul căruia, potrivit prevederilor art. 86³ alin. (1) şi (2) C. pen., inculpata are obligaţia de a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi;

b) să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi cu privire la orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi cu privire la întoarcere;

c) să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi informaţii de natură a permite să îi fie controlate mijloacele de existenţă.

În baza dispoziţiilor art. 359 alin. (1) C. proc. pen., atrage atenţia inculpatei G. (fostă) U.M. că, potrivit art. 86⁴ alin. (1) şi (2) C. pen., în caz de nerespectare cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare ori al neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin prezenta, până la expirarea termenului de încercare, se va dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi executarea acesteia în întregime.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, suspendă şi executarea, pedepsei accesorii aplicate inculpatei G. (fostă U.) M.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen., din pedeapsa principală de executat pentru inculpata G. (fostă U.) M., de 3 (trei) ani închisoare, scade durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 octombrie 2006 la 14 martie 2007.

4. Condamnă pe inculpatul R.F., la următoarele pedepse:

- 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 1 (unu) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) cu aplic. art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.;

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul R.F. va executa pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului R.F. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.

în temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa principală rezultantă de executat pentru inculpatul R.F., de 5 (cinci) ani închisoare, scade durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 octombrie 2006 la 22 octombrie 2007 şi de la 13 octombrie 2010 la 06 noiembrie 2010.

Respinge sesizarea privind înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive în privinţa inculpatului R.F.

Menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată faţă de inculpatul R.F., prin încheierea din data de 05 noiembrie 2010 a Tribunalului Iaşi, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale.

Respinge sesizarea privind înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive în privinţa inculpatului R.F.

5. Condamnă pe inculpata A. (fostă G.) M., la următoarele pedepse:

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., inculpata A. (fostă G.) M. va executa pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatei A. (fostă G.) M. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa principală rezultantă de executat pentru inculpata A. (fostă G.) M., de 10 (zece) ani închisoare, scade durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 octombrie 2006 la 22 octombrie 2007.

Menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată faţă de inculpata A. (fostă G.) M., prin încheierea din data de 18 octombrie 2007 a Tribunalului Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 104 din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, prin r espingerea recursului declarat de procuror, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale.

6. Condamnă pe inculpata A.D.G., la următoarele pedepse:

- 2 (doi) ani închisoare şi 1 (unu) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 1 (unu) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 80 C. pen.;

- 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., inculpata A.D.G. va executa pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatei A.D.G. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 86¹ alin. (1), (2) C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatei A.D.G., pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit in condiţiile art. 86² C. pen., în cadrul căruia, potrivit prevederilor art. 86³ alin. (1) şi (2) C. pen., inculpata are obligaţia de a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi;

b) să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi cu privire la orice schimbare de domiciliu şi deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi cu privire la întoarcere;

c) să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi informaţii de natură a permite să îi fie controlate mijloacele de existenţă.

În baza dispoziţiilor art. 359 alin. (1) C. proc. pen., atrage atenţia inculpatei A.D.G. că, potrivit art. 86⁴ alin. (1) şi (2) C. pen., în caz de nerespectare cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare ori al neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin prezenta, până la expirarea termenului de încercare, se va dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi executarea acesteia în întregime.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante principale, suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei A.D.G.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa principală rezultantă de executat pentru inculpata de 3 ani închisoare, scade durata arestării preventive de la 13 iunie 2008 la 11 iulie 2008.

Menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, luată faţă de inculpata A.D.G. prin încheierea din data de 10 iulie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă definitivă prin nerecurare, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale.

7. Condamnă pe inculpatul U.F.C., la următoarele pedepse:

- 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen.;

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic d e minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul U.F.C. va executa pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului U.F. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.

Menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată faţă de inculpatul U.F.C. prin ordonanţa procurorului din 04 octombrie 2006, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale.

8. Condamnă pe inculpatul B.V., la următoarele pedepse:

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 13 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Constată că faptele deduse judecăţii au fost săvârşite în stare de recidivă posteondamnatorie, respectiv după liberarea condiţionată, în restul rămas neexecutat de 894 zile închisoare din pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 2 (două) luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1497 din 12 martie 2002 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin nerecurare la 23 aprilie 2002.

În baza art. 61 C. pen. revocă liberarea condiţionată a executării pedepsei de 7 (şapte) ani şi 2 (două) luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1497 din 12 martie 2002 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin nerecurare la 23 aprilie 2002 şi contopeşte pedeapsa rezultantă stabilită anterior, respectiv 5 (cinci) ani închisoare cu restul de pedeapsă de 894 zile închisoare ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) închisoare, sporită la 5 (cinci) ani şi 3 (trei) luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului B.V. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa principală rezultantă de executat pentru inculpatul B.V., de 5 (cinci) ani şi 3 (trei) luni închisoare, scade durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 octombrie 2006 la 24 decembrie 2006;

9. Condamnă pe inculpatul C.L.P., la următoarele pedepse:

- 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.L.P. va executa pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

Constată că faptele deduse judecăţii au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv după liberarea condiţionată, în restul rămas neexecutat de 694 zile închisoare din pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 3 (trei) luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 163 din 19 martie 2002 a Tribunalului Iaşi, menţinută prin decizia penală nr. 216 din 04 iulie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin nerecurare la 23 iulie 2002.

În baza art. 61 C. pen. revocă liberarea condiţionată a executării pedepsei de 5 (cinci) ani şi 3 (trei) luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 163 din 19 martie 2002 a Tribunalului Iaşi, menţinută prin decizia penală nr. 216 din 04 iulie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin nerecurare la 23 iulie 2002 şi contopeşte pedeapsa rezultantă stabilită anterior, respectiv 2 (doi) ani închisoare cu restul de pedeapsa de 694 zile închisoare ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

- în temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului C.L.P. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa principală rezultantă de executat pentru inculpatul C.L.P., de 2 (doi) ani închisoare, scade durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 decembrie 2006 la 01 februarie 2007.

10. Condamnă pe inculpatul Ş. (fost P., fost Ş.) D.G., la următoarele pedepse:

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b( C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 13 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 80 C. pen.

- 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evadare, prev. de art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul Ş. (fost P., fost Ş.) D.G: va executa pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Constată că primele trei fapte deduse judecăţii au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv după liberarea condiţionată, în restul rămas neexecutat de 329 zile închisoare din pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 4 [patru) luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 4918 din 11 octombrie 2002 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin nerecurare la 05.11.2002.

În baza art. 61 C. pen. revocă liberarea condiţionată a executării pedepsei de 5 (cinci) ani şi 4 (patru) luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 4918 din 11 octombrie 2002 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin nerecurare la 05.11.2002 şi contopeşte pedeapsa rezultantă stabilită anterior, respectiv 5 (cinci) ani închisoare cu restul de pedeapsă de 329 zile închisoare ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) închisoare, sporită la 5 (cinci) anişi 6 (şase) luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului Ş. (fost P., fost Ş.) D.G. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.

Menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată faţă de inculpatul Ş. (fost P., fost. Ş.) D.G. prin încheierea din data de 15 mai 2008 a Tribunalului Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 35/M.F din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Iaşi, prin respingerea recursului declarat de procuror, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale.

11. Condamnă pe inculpatul S.C., la următoarele pedepse:

- 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C. pen.;

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.C. va executa pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul .dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului S.C. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 86¹ alin. (1), (2) C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare aplicată inculpatului S.C., pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen., în cadrul căruia, potrivit prevederilor art. 86³ alin. (1) şi (2) C. pen., inculpatul are obligaţia de a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi;

c) să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi informaţii de natură a permite să îi fie controlate mijloacele de existenţă.

În baza dispoziţiilor art. 359 alin. (1) C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului S.C. că, potrivit art. 86⁴ alin. (1) şi (2) C. pen., în caz de nerespectare cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, se va dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi executarea acesteia în întregime.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului S.C.

12. Condamnă pe inculpata B.V.I., la următoarele pedepse:

- 1 (unu) an şi 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C. pen.;

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., inculpata B.V.I. va executa pedeapsa de 1 (unu) an şi 10 (zece) luni închisoare.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatei B.V.I. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 86¹ alin. (1), (2) C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (unu) an şi 10 (zece) luni închisoare aplicată inculpatei B.V.I., pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen., în cadrul căruia, potrivit prevederilor art. 86³ alin. (1) şi (2) C. pen. inculpata are obligaţia de a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi;

b) să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi cuprivire la orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi cu privire la întoarcere;

c) să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi şi să justifice schimbarea locului de muncă;.

d) să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi informaţii de natură a permite să îi fie controlate, mijloacele de existenţă.

În baza dispoziţiilor art. 359 alin. (1) C. proc. pen., atrage atenţia inculpatei B.V.I. că, potrivit art. 86⁴ alin. (1) şi (2) C. pen., în caz de nerespectare cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, se va dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi executarea acesteia în întregime.

În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei B.V.I.

În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ.:

- admite în. parte acţiunea civilă formulată de victima C.M. şi obligă în solidar pe inculpaţii A. (fost G.) V., A. (fostă G.) M., A.D.G. şi U.F.C. la plata sumei de 7.000 euro sau echivalentul său în RON, la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, cu titlul de despăgubiri civile, daune morale;

- admite în parte acţiunea civilă formulată de victima P.A. şi obligă în solidar pe inculpaţii A. (fostă G.) M. şi B.V. la plata sumei de 5.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile, daune morale.

Respinge, ca nefondate, restul pretenţiilor civile ale victimelor C.M. şi P.A.

Ia act că victimele A.O., M.C., G.A., G.A.M., G.E., M.A., P.A.M., A.Mi., U.L., D.E., B.M., T.O.M., N.B.Ş. şi R.L. şi martora A.N. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.:

- confiscă de la fiecare din inculpaţii P. (fost G.) C., A. (fostă G.) M. şi B.V. suma de câte 30.000 RON, sumă obţinută prin exploatarea sexuală a victimei A.O.;

- confiscă de la fiecare din inculpaţii A. (fost G.) V., A. (fostă G.) M., A.D.G. şi U.F.C., suma de câte 750 euro, sau echivalentul său în RON, la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, reprezentând suma obţinută prin exploatarea sexuală a victimei C.M., după scăderea sumei destinată despăgubirii victimei;

- confiscă de la inculpatul R.F. suma de 2.000 euro, sau echivalentul său în RON, la cursul Băncii Naţioanle a României din ziua plăţii, sumă obţinută prin exploatarea sexuală a victimei M.C.;

- confiscă de la inculpata G. (fostă U.) M. suma de 7.100 euro, sau echivalentul său în RON, la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, sumă obţinută prin exploatarea sexuală a victimei G.A.;

- confiscă de la inculpata A.D.G. suma de 6.500 euro, sau echivalentul său în RON, la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii şi de la inculpatul A. (fost G.) V., suma de 500 euro, sau echivalentul său în RON, la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, sume obţinute prin exploatarea sexuală a victimei G.A.M.;

- confiscă de la inculpatul Ş. (fost P., fost Ş.) D.G. suma de 15.000 RON, sumă obţinută prin exploatarea sexuală a victimei M.A.;

- confiscă de la inculpata A. (fostă G.) M. suma de 21.600 RON şi de la inculpatul U.F.C., suma de 72.000 RON, sume obţinute prin exploatarea sexuală a victimei P.A.M.;

- confiscă de la inculpatul A. (fost G.) V. suma de 1.000 euro, sau echivalentul său în RON, la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, sumă obţinută prin exploatarea sexuală a victimei N.B.Ş.

În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 163 alin. (1), alin. (2), alin. (5) teza a II-a şi alin. (6) lit. b) C. proc. pen. dispune luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului, a bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A. (fost G.) V., P. (fost G.) C., A. (fostă G.) M., A.D.G., U.F.C., B.V., R.F., G. (fostă U.) M., Ş. (fost P., fost Ş.) D.G., în vederea reparării pagubelor produse prin infracţiuni (plata către victime a sumelor de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile, daune morale) şi respectiv în vederea executării confiscării speciale dispuse anterior, până la concurenţa sumelor confiscate în privinţa fiecăruia din inculpaţi şi a sumelor la plata cărora au fost.obligaţi inculpaţii cu titlu de despăgubiri civile, daune morale.

În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen., dispoziţiile privind luarea măsurilor asigurătorii, din paragraful anterior al prezentei sentinţe penale, sunt executorii.

Dispune luarea inscripţiei ipotecare asupra bunurilor imobile sechestrate, sens în care se dispune a se face adresă la Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi.

În baza art. 191 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen. obligă pe fiecare dintre inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în ambele faze ale procesului penal, după cum urmează: inculpaţii A. (fost G.) V., P. (fost G.) C., G. (fostă U.) M., R.F., A. (fostă G.) M., A.D.G., U.F.C. şi Ş. (fost P., fost Ş.) D.G., la plata a câte 5.000 RON, fiecare, sume în cuantumul cărora sunt incluse şi onorariile apărătorilor din oficiu care au asigurat asistenţa juridică obligatorie în cauză iar inculpaţii C.L.P., S.C. şi B.V.I., la plata a câte 1666 RON, fiecare, sume în cuantumul cărora sunt incluse şi onorariile apărătorilor din oficiu care au asigurat asistenţa juridică obligatorie în cauză."

Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, prima instanţă analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, a reţinut, în fapt, următoarele:

„a) Precizări de ordin general:

Probaţiunea în astfel de cauze cunoaşte anumite particularităţi date de limitarea în mod obiectiv a capacităţii organelor judiciare de a strânge dovezi cu sursa directă, activitatea infracţională desfăşurându-se în contextul unor relaţii apropiate dintre inculpaţi, la adăpostul clandestinităţii şi al unei aşa numite aparente legale, sarcina aflării adevărului şi lămuririi tuturor aspectelor cauzei fiind şi mai dificilă în condiţiile în care multe dintre victime sunt minore cu un nivel redus de cunoaştere şi orientare;

Cu toate aceste neajunsuri, prezente şi în cauza de faţă, exista probe indubitabile ale faptelor imputate iar coroborarea unor indicii suficient de grave, precise şi concordante situează probaţiunea vinovăţiei inculpaţilor dincolo de orice îndoială rezonabilă.

- Astfel, părţile vătămate au relatat în mod repetat şi constant împrejurările în care au fost exploatate de inculpaţi, declaraţiile lor coroborându-se între ele în cele mai mici detalii, dar şi cu ansamblul probelor administrate în cauză şi lămurind toate aspectele cauzei.

b) Prezentarea faptelor comise în dauna fiecărei părţii vătămate şi reţinute prin rechizitoriu în sarcina fiecărui inculpat şi analiza probelor din care rezulta acestea:

În luna octombrie 2005, partea vătămată A.O. a cunoscut-o pe inculpata A.M. care avea mai multe fete la stradă şi practicau prostituţia, inculpata propunând părţii vătămate să vină să locuiască la ea şi să aibă grijă de fiul ei, ceea ce partea vătămată a şi acceptat, mergând în apartamentul inculpatei unde se afla şi sora sa, A.Mi. care plecase de acasă din anul 2003.

De. altfel, A.Mi. i-a povestit surorii sale că ea practică prostituţia pentru inculpata A.M. în zona hotelului C. din Iaşi.

Partea vătămată a fost găzduită de inculpată într-un apartament de pe str. B. unde au mai fost cazate şi A.Mi. şi P.A.M. De precizat faptul că partea vătămată P.A.M. a fost adusă în apartament de către inculpatul P.C.

Acestea au fost scoase la stradă în fiecare seară la orele 21,00 şi stăteau până la orele 04,00, fiind supravegheate de A.M., P.C., fratele inculpatei A.M., precum şi de U.F.C. şi de B.V., având între 5 şi 15 clienţi, câştigând între 2 şi 5 milioane ROL în fiecare seară, sume de bani, preluate, în integralitatea lor, de către inculpata A.M. sau de către inculpatul P.C.

În perioada octombrie 2005 - septembrie 2006, cât a fost exploatată, partea vătămată a câştigat cc 90.000 RON, bani care au fost luaţi de inculpaţi, fără a le lăsa acestora vreo sumă.

Iniţial, partea vătămată A.O. s-a constituit parte civilă cu suma de 70.000 RON, reprezentând daune morale, însă, ulterior, a revenit asupra pretenţiilor civile, precizând că renunţă la constituirea de parte civilă.

În cursul lunii aprilie 2005 partea vătămată C.M. s-a deplasat în municipiul Iaşi pentru a-şi găsi o locuinţă . Aceasta a locuit circa o lună la o prietenă în cartierul B., apoi a cunoscut un tânăr pe nume A. care s-a oferit să îi găsească un loc de muncă în străinătate.

Acelaşi tânăr a dus-o apoi la locuinţa inculpatului A.V. unde se afla şi soţia acestuia, A.D.G. Cei doi inculpaţi i-au propus părţii vătămate să plece în Franţa, în localitatea Lyon, să practice prostituţia urmând ca banii să fie împărţiţi în mod egal.

Totodată, inculpaţii i-au spus părţii vătămate că în Franţa îi va obţine acte de Republica Moldova pentru a nu fi returnată când va fi prinsă, spunându-i că va rămâne cu cca. 500-600 euro pe zi, că ei vor suporta toate cheltuielile de deplasare, de obţinere a paşaportului, o vor caza până la plecarea în Franţa.

Crezând în veridicitatea „ofertei” inculpaţilor, partea vătămată a rămas în apartamentul acestora circa două săptămâni, după care inculpatul A.V. i-a spus inculpatei A.D.G. să meargă cu partea vătămată la Serviciul Paşapoarte Iaşi pentru a-şi scoate paşaport, inculpata A.D.G. achitând taxele aferente eliberării paşaportului.

După obţinerea paşaportului, partea vătămată s-a dus la locuinţa inculpatului A.V. care i-a reţinut paşaportul şi i-a spus că îl va ţine el până la plecarea în Franţa.

Ulterior, la câteva zile, inculpatul A.V. i-a spus părţii vătămate că va pleca în Franţa împreună cu încă două tinere pe nume «I. şi A.» şi a chemat la locuinţa sa un tânăr cu un autoturism, căruia i-a dat paşapoartele şi i-a spus să le ducă pe tinere în Franţa şi să se reîntoacă în România cu paşapoartele acestora.

În continuare, partea vătămată C.M. împreună cu tinerele «I. şi A.» au fost duse la Vama Borş unde nu li s-a permis ieşirea din ţară, ulterior fiind cazate la un hotel în apropierea vămii unde a venit un alt şofer, le-a preluat pe tinere şi au încercat din nou să treacă frontiera, dar nu au reuşit.

Partea vătămată a fost adusă în Iaşi la locuinţa inculpatului A.V. care i-a luat paşaportul, i-a spus că până la plecarea în Franţa va trebui să practice prostituţia în municipiul Iaşi, context în care, neavând nici un fel de posibilităţi, partea vătămată a acceptat, în fiecare seară aceasta fiind dusă în dreptul hotelului C., fiind supravegheată de către inculpatul U.F. şi de către inculpata A.M., care îi luau părţii vătămate toate sumele de bani câştigate de aceasta, respectiv circa 2, 5-3 milioane ROL în fiecare noapte.

Începând cu luna iunie până în luna august 2005 partea vătămată a fost găzduită de către inculpaţii A.V. şi A.D.G., în luna august inculpatul A.V. hotărând mutarea partea vătămată într-un alt apartament din Bularga împreună cu alte trei tinere, respectiv C.A., A.E.S. şi N.B. Aici, partea vătămată a închiriat apartamentul pe numele ei, a stat cu celelalte fete, toate fiind obligate să practice prostituţia la stradă, în fiecare seară în jurul orelor 17,00-17,30 iarna şi 20,00-20,30 vara, acestea fiind scoase la stradă, de către inculpata A.D.G. care le păzea şi le lua toţi banii câştigaţi din practicarea prostituţiei.

Acestea erau ţinute în stradă circa 10 ore pe zi, indiferent de vreme, trebuiau să ceară minimum 350.00 ROL pentru un raport sexual. Partea vătămată C.M. a câştigat circa 10.000 euro.

În cursul anului 2003 partea vătămată G.A. a luat legătura cu o tânără pe nume M.M. care mai fusese plecată în străinătate, a întrebat-o pe aceasta dacă i-ar putea găsi un loc de muncă în străinătate.

Numita M.M. i-a spus că în schimbul sumei de 200 de euro îi poate face cunoştinţă cu o femeie care o poate ajuta cu un loc de muncă în străinătate, la scurt timp aceasta venind la locuinţa părţii vătămate însoţită de inculpata G.M., şi de soţul acesteia poreclit «C.». Inculpata G.M. i-a spus părţii vătămate G.A. că o va duce în Franţa unde îi va asigura un loc de muncă, victima fiind de acord să plece şi, după circa două săptămâni, împreună cu inculpata G.M. şi cu numitele M.M. şi P.A.E., a plecat în Franţa, la Paris, unde inculpata G.M. le-a cazat pe fete într-un motel în care mai erau cazate şi numitele C.A.M., Mo.M., G.M.A.

Ulterior cazării la motel, inculpata G.M. i-a spus părţii vătămate că, de fapt, va trebui să practice prostituţia, dar victima i-a spus inculpatei că nu poate practica prostituţia întrucât este însărcinată, inculpata precizându-i că nu o interesează acest lucru şi că va trebui să practice prostituţia.

În aceste condiţi, victima a fost nevoită să accepte, astfel că a început să iasă la stradă împreună cu numita M.M., în fiecare zi inculpata reproşându-le faptul că nu fac destui bani.

De reţinut că partea vătămată a practicat prostituţia pentru inculpata G.M. o perioadă de o lună până când, un client francez care a aflat că este însărcinată a ajutat-o să plece în ţară, în perioada de o lună de zile cât a practicat prostituţia aceasta câştigând circa 6000 euro, bani ce i-au fost luaţi de inculpată.

Partea vătămată s-a întors în România, a născut un copil, iar când acesta avea circa 5 luni a fost vizitată de către numita M.M. care i-a propus să meargă cu ea în Malaga, Spania, unde nu va mai fi obligată să practice prostituţia, ci va fi damă de companie, lucru acceptat de partea vătămată. Inculpata G.M. a fost cea care a ajutat-o să-şi obţină paşaport, victima plecând apoi împreună cu numitele M.M. şi B.R.

La scurt timp, partea vătămată a plecat în Spania unde a fost aşteptată de aceeaşi inculpată care a dus-o în clubul T. din Malaga unde aceasta lucra de la orele 19,00 la orele 05,00, câştiga cca. 150-200 euro pe noapte, iar dimineaţa inculpata îi lua toţi banii.

În aceste condiţii, partea vătămată i-a spus patronului clubului că inculpata G.M. îi ia toţi banii, acesta spunându-i victimei să nu mai iasă din club, ceea ce s-a şi întâmplat, victima rămânând două luni în club, fără a-i da nici o sumă de bani inculpatei, apoi a revenit în ţară.

La data de 05 august 2006 partea vătămată P.A. a fost adusă în Iaşi de numita P.A.M., condusă apoi în apartamentul inculpatei A.M. unde se mai aflau două tinere, respectiv surorile A.O. şi A.Mi.

În momentul în care partea vătămată a vrut să plece acasă, inculpata A.M. i-a spus că nu va mai pleca şi că va practica prostituţia la stradă, întrebând-o pe partea vătămată câţi ani are, iar aceasta i-a spus că are 16 ani.

Inculpata i-a reiterat victimei că va trebui să iasă în stradă, să le asculte pe celelalte fete şi să facă bani apoi a încuiat uşa locuinţei şi a ţinut cheia asupra sa.

În aceeaşi seară, în apartamentul inculpatei au venit şi inculpaţi U.F.C. şi B.V. care au întrebat-o pe inculpata A.M. dacă victima este o fată nouă, aceasta confirmându-le că într-adevăr, este o fată nouă.

În continuare, chiar în aceeaşi seară, partea vătămată a fost scoasă la stradă fiind supravegheată îndeaproape de inculpaţii U.F.C., B.V. şi A.M.

În ziua următoare, în timp ce era încuiată în casă, partea vătămată a vrut să fugă şi s-a îndreptat spre geam, moment în care a fost văzută de incupata A.M. care a început să-i aplice lovituri cu pumnii şi picioarele.

În seara aceleiaşi zile, partea vătămată împreună cu surorile A. şi cu numita P.A.M., supravegheate de inculpaţii B.V., U.F.C. şi A.M. au ieşit din nou la stradă în zona barului L.T., din mun. Iaşi.

În aceste condiţii, partea vătămată a practicat prostituţia un număr de 3 zile, câştigând 1,5 milioane ROL.

Victima a reuşit eliberarea, profitând de un moment de neatenţie al inculpatei A.M., fugind din apartament; s-a dus acasă şi i-a povestit mamei sale ce s-a întâmplat iar aceasta s-a deplasat la postul de poliţie.

Urmare a faptului că partea vătămată a fost obligată să întreţină relaţii sexuale neprotejate, aceasta a rămas însărcinată, astfel că la data de 28 septembrie 2006, împreună cu mama sa s-a deplasat la Spitalul E.D., unde a făcut întrerupere de sarcină.

De precizat şi că, cât timp a stat la inculpata A.M., partea vătămată a aflat că A.O. şi P.A.M. au practicat prostituţia în Franţa pentru clanul G. În cursul lunii august 2003, prin intermediul numitului P.I., partea vătămată G. l (fosta C.) A.M. l-a cunoscut pe inculpatul A.V. care i-a propus să meargă în Franţa să practice prostituţia şi să împartă câştigurile, propunere acceptată de victimă întrucât avea o situaţie financiară grea.

În continuare, victima a fost cazată în locuinţa inculpatului A.V. care i-a făcut paşaport, i-a achitat cheltuieliele de deplasare şi a trimis-o la Paris împreună cu inculpata A.D.G., care a cazat-o la un hotel.

În fiecare seară, victima ieşea pe strada P.G. şi practica prostituţia, această situaţie persistând cca. două luni, a câştigat cca. 12.000 euro, din care jumătate îi reveneau ei, cealaltă jumătate fiind luată de inculpata A.D.G.

Ulterior, după cele două luni, partea vătămată a revenit în ţară unde a aflat că fratele său este bolnav, că îi trebuie 750.000.000 ROL pentru un tratament.

În acest timp, partea vătămată a fost căutată de către inculpaţii A.V. şi A.D.G. care i-au propus să plece din nou în Franţa, i-au promis că va fi mult mai bine. În acest context, având nevoie de bani pentru fratele său, partea vătămată a acceptat şi a plecat în Franţa cu numita A.P., în data de 12 august 2004.

De precizat că anterior plecării, inculpatul A.V. a rugat-o pe numita A.P. să o ducă pe victimă în Lyon, unde a fost cazată la hotelul F., a stat în cameră cu numitele H.M. şi I.P.

Şi aici, partea vătămată a practicat prostituţia pe str. P. împreună cu numitele I.P. şi H.M. câştigând partea vătămată circa 1000 de euro, banii fiind luaţi de către inculpaţii A.V. şi A.D.G.

De precizat că la un moment dat, partea vătămată a fost dusă într-un hotel unde era aşteptată de numitul G.I. şi de inculpatul A.V., aceştia reproşându-i faptul că ar fi dat declaraţii la poliţie, astfel că au trimis-o în ţară, unde, inculpatul A.V. i-a reiterat părţii vătămate că, dacă o cheamă la poliţie să declare că nu îi cunoaşte dacă vrea ca fratelui ei să-i fie bine.

În primăvara anului 2005 victima minora G.E. a fost adusă în Iaşi de o persoană fără adăpost, T.M.I., acesta, la rândul lui i-a redat-o numitului E.F. care a luat legătura cu inculpatul R.F., cel din urmă spunându-i părţii vătămate că o va duce într-o casă unde va trăi foarte bine.

Inculpatul R.F. a luat-o pe minoră, a dus-o în apartamentul inculpatului A.V. unde se afla soţia acestuia, A.D.G. şi o tînără pe nume S.

Numita S. avea un anunţ în ziar, era contactată de clienţi prin telefon şi practica prostituţia.

În acest context, inculpatul A.V. i-a spus părţii vătămate că îi va cumpăra haine, telefon şi va vorbi cu diverşi clienţi, .pretinzându-i să ceară suma de 500.000 ROL pentru un raport sexual, 800.000 ROL ora în timpul zilei şi 1.000.000 ROL ora în timpul nopţii.

În momentul în care inculpatul A.V. se afla acasă cu partea vătămată şi cu numita S., acesta a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată şi i-a spus să nu cumva să-i spună ceva soţiei sale,A. D.G., partea vătămată fiind ţinută în apartament o perioadă de 2 săptămâni, apoi inculpatul A.V. a aflat că poliţia ar fi ştiut că partea vătămată este în apartamentul său şi atunci a dus-o acasă.

În cursul lunii iulie 2006, partea vătămată P.A.M. a cunoscut-o pe partea vătămată A.Mi. şi, prin intermediul ei, a cunoscut-o pe inculpata A.M. care i-a spus să vină la ea acasă, să stea cu fetele şi să iasă la stradă cu ele, în acel apartament aflându-se şi A.Mi. şi A.O.

Î n fiecare seară, acestea ieşeau la stradă în zona barului L.T. din mun. Iaşi, erau păzite de către inculpaţii A.M., B.V. şi U.F.

Programul de lucru la stradă era din jurul orelor 21,00-21,30, până dimineaţa.

În aceste condiţii, partea vătămată câştiga cca. 3,5 milioane ROL pe seară, bani pe îi lua inculpata A.M., victima practicând prostituţia timp de două luni pentru inculpata A.M.

În perioada exploatării sale sexuale, partea vătămată a aflat că A.Mi. ar fi practicat prostituţia pentru membrii familiei G., jumătate din banii produşi de A.Mi. fiind trimişi inculpatei A.M.

De precizat că după arestarea inculpaţilor, partea vătămată P.A.M. s-a deplasat la domiciliul inculpatului P.C. unde avea toate hainele sale, iar aici a fost aşteptată de inculpatul U.F.C. care i-a spus că va trebui să producă bani în continuare, luând-o pe partea vătămată şi, în fiecare seară ducând-o în zona Nicolina unde o obliga, să întreţină raporturi sexuale cu diferite persoane, îi lua toţi banii câştigaţi de victimă, în numeroase rânduri aplicându-i acesteia lovituri întrucât nu câştiga destui bani.

În fiecare seară partea vătămată câştiga între 2,8-11 milioane ROL, bani pe care îi lua inculpatul U.F.

În cursul anului 2004, partea vătămată A.Mi. a cunoscut-o pe inculpata A.M. care i-a spus că îi va asigura cazarea într-o garsonieră, că va avea grijă de ea dacă acceptă să practice prostituţia pentru ea şi să împartă banii.

Partea vătămată a fost de acord cu propunerea făcută, având o situaţie materială precară.

În continuare, partea vătămată a fost luată de către inculpata A.M., a fost cazată într-o garsonieră pe strada B. din Iaşi, de unde, în fiecare seară, partea vătămată era scoasă la stradă la orele 21,00 şi stătea până la orele 04,00, partea vătămată câştigând între 2-6,5 milioane ROL.

De precizat că partea vătămată, ca şi celelelte fete era supravegheată de inculpata A.M., inculpatul P.C., fratele inculpatei A.M., precum şi de inculpaţii U.F.C. şi B.V.

Timp de un an de zile cât a practicat prostituţia pentru A.M., partea vătămată a stat în apartament cu sora ei, victima A.O., cu numitele P.A.M. şi Gh.M. care practicau şi ele prostituţia pentru A.M.

Către sfârşitul anului 2005 partea vătămată s-a dus la Serviciul Paşapoarte, şi-a făcut paşaport pentru a merge în Franţa cu soţia inculpatului P.C., numita A.P., în data de 26 noiembrie 2005 partea vătămată ajungând în Franţa, fiind cazată la hotelul D. şi practicând prostituţia, banii fiindu-i luaţi de numita A.P. şi trimişi inculpatei A.M.

În cursul lunii septembrie 2006 partea vătămată T.O.M., în vârstă de 14 ani, le-a cunoscut pe surorile A.Mi. şi A.O., cu care s-a împrietenit, la un moment dat aceasta întrebându-le pe noile prietene dacă nu poate sta şi ea împreună cu ele. Acestea au dus-o în cartierul Bularga din mun. Iaşi, într-un apartament în care locuia inculpatul A.V.

În acel imobil, au venit imediat inculpaţii A.V. şi A.D.G. care i-au spus minorei că va sta la ei şi va practica prostituţia în folosul lor, inculpata A.D. începând să-i explice minorei că va răspunde la telefon, va spune cum arată şi ce tarife practică, apoi va urma să le spună clienţilor să vină în faţa SC M. SA, minora urmând să ceară sume cuprinse între de 500.000 ROL şi 1.000.000 ROL.

În concretizarea acestui demers, a doua zi, minora a fost trimisă cu un anunţ la ziarul E., ulterior, după apariţia anunţului, aceasta începând să practice prostituţia în folosul inculpaţilor A.V. şi A.D.G.

În vara anului 2005, partea vătămată M.A. l-a cunoscut pe inculpatul P.D.G. care i-a promis că îi va face rost de un loc de muncă, sens în care a luat-o pe aceasta şi, la scurt timp i-a spus că, de fapt va trebui să practice prostituţia pentru el ameninţând-o că, dacă va face altfel, o va bate.

Inculpatul a „cazat-o" pe partea vătămată într-un autoturism aflat în faţa blocului în care locuia acesta şi, în fiecare seară la orele 20,00, partea vătămată, împreună cu încă două tinere, respectiv numitele M. şi N. erau scoase la stradă, întreţineau relaţii sexuale cu diferiţi clienţi până la orele 04,00-05,00 iar dirnineaţa partea vătămată îi dădea toţi banii inculpatului care o închidea în autoturism până la orele 14,00-15,00.

De precizat că, în momentele în care partea vătămată era scoasă din maşină, inculpatul îi dădea câte un sandwich pe zi, acesta fiind în permanenţă nemulţumit de faptul că partea vătămată câştiga prea puţini bani.

Ulterior, după o perioadă de cca. trei săptămâni, inculpatul le-a luat pe cele trei tinere, respectiv pe partea vătămată şi pe numitele N. şi pe M. şi le-a dus în staţiunea Costineşti, apoi, din Costineşti, inculpatul le-a dus pe fete în staţiunea Mamaia unde le-a obligat să practice prostituţia la stradă, fetele dormeau pe plajă şi întreţineau relaţii sexuale cu diferiţi clienţi, banii fiind luaţi de către inculpat.

Această, situaţie a durat cca. o lună de zile, după care inculpatul le-a adus pe tinere în mun. Iaşi.

În cursul lunii septembrie 2006, respectiv la data de 19 septembrie 2006 A.N. a fost abordată de către inculpaţii A.V. şi A.M. care au întrebat-o dacă are unde să locuiască şi dacă nu ar vrea să stea la ei şi să practice prostituţia pentru aceştia, propunere neagreată de aceasta, care nu a dat un răspuns urmând să se mai gândească.

În cursul lunii iunie 2005, partea vătămată M.C. a fost contactată de o prietenă pe nume T.A. care i-a spus că ea cunoaşte o persoană care o poate ajuta să ajungă în Franţa unde să lucreze ca debarasatoare, aceasta făcându-i cunoştinţă cu inculpatul R.F. care a asigurat-o pe partea vătămată că el o poate ajuta să ajungă în Franţa unde poate câştiga bani lucrând într-un restaurant.

Partea vătămată a acceptat propunerea inculpatului, însă i-a spus acestuia că nu are nici un ban. Inculpatul i-a spus că nu este nici o problemă, că o va ajuta el, respectiv îi va plăti drumul până în Franţa.

Partea vătămată şi-a făcut paşaport şi, la data de 02 august 2005 a plecat în Franţa împreună cu inculpatul R.F., aceştia oprindu-se iniţial în oraşul Dardilly, apoi plecând în oraşul Lyon, locul unde partea vătămată a fost cazată la hotelul G. şi unde a aflat că, de fapt, în realitate va trebui să practice prostituţia pentru inculpatul R.F.

În contextul descris, neavând niciun ban, partea vătămată a acceptat să practice prostituţia pe Place Perache, pentru inculpatul R.F.; până la sfârşitul lunii august, apoi a lucrat câteva zile pentru a-şi face rost de bani pentru drum şi s-a întors acasă.

În cursul lunii februarie 2005 partea vătămată B.M. a fost racolată de către inculpatul P.D.G. care i-a spus că va lucra ca dansatoare sau o va duce în Franţa unde va practica prostituţia şi vor împărţi banii.

Deşi iniţial, aceasta a acceptat să danseze în bar, ulterior nu a mai fostde acord şi i-a spus inculpatului că ar fi de acord să plece în străinătate.

În aceste condiţii, inculpatul a luat legătura cu o altă persoană şi a vândut-o pe partea vătămată.

În cursul lunii decembrie 2005, partea vătămată U.L. a venit în Iaşi împreună cu prietena ei D.E., pentru a-şi căuta un loc de muncă.

În Iaşi, acestea au fost abordate de către inculpatul R.F. care le-a propus să meargă cu el întrucât le va ajuta să le angajeze într-un club, le va asigura cazare într-un apartament de-al lui, sens în care acesta le-a dus pe cele două tinere într-un apartament situat pe str. A. din mun. Iaşi, unde le-a încuiat şi a plecat, fetele stând în apartament până a doua zi când a venit inculpatul A.V. însoţit de o tânără pe nume C., inculpatul A.V. fiind cel care le-a spus că a venit să ia ceva, dar că în curând va veni inculpatul R.F.

Pe perioada cât au stat încuiate în apartamentul respectiv, fetele erau vizitate de către inculpaţii R.F. şi B.V. care le aduceau de mâncare câte o pâine şi doi cremvuşti pe zi.

Ulterior, în apartament a intrat tânâra pe nume C. care le-a spus fetelor că sunt aşteptate de către inculpatul R.F. care le-a şi luat pe tinere, le-a dus la Clubul M., la inculpatul P.D.G., cu care a discutat ceva, apoi le-a dus pe cele două fete la apartament.

A doua zi, în jurul orelor 09,00 inculpatul R.F. a mers din nou la apartament, i-a spus victimei U.L. să ia buletinul ei şi al lui D.E. şi să meargă cu el pentru a-şi face paşaport, în aceeaşi zi inculpatul întâlnindu-se cu o persoană rămasă neideritificată căreia i-a dat buletinele celor două fete. Ulterior, victima U.L. s-a deplasat la Serviciul Paşapoarte unde i s-a preluat imaginea pentru a i se elibera paşaportul.

În acest timp, inculpatul R.F. a aflat că D.E. avea interdicţie astfel încât a luat-o şi a dus-o la barul M. aparţinând inculpatului P.D.G.

Victima D.E. a rămas la bar, iar victima U.L. s-a întors în apartament aşteptând eliberarea paşaportului.

La începutul lunii ianuarie 2006, victima U.L. s-a deplasat împreună cu inculpatul R.F. la barul M. unde s-a întâlnit cu D.E. care i-a spus să facă ceva să o ia din barul respectiv.

De precizat este că în timp ce victima U.L. se afla într-un bar împreună cu inculpatul R.F. şi cu o altă tânără, aceasta l-a auzit pe inculpat discutând cu tânără respectivă şi spunându-i că a trimis o fată în Germania, iar aceasta ar fi fugit, iar dacă o prinde „o face bucăţele”. Imediat după această discuţie, inculpatul i-a spus victimei U.L. că, dacă şi ea va face la fel „o va face bucăţele” şi pe ea.

În acest context, auzind aceste discuţii, victima U.L. şi-a dat seama că se află în pericol şi l-a rugat pe inculpat să o lase să plece să-şi ia rămas bun de la nişte prieteni înainte de a pleca. Inculpatul i-a atras atenţia să nu se laude că pleacă în străinătate şi i-a permis să se ducă să-şi ia rămas bun, însă, victima a plecat iniţial în Tomeşti, apoi în Răducăneni şi astfel a reuşit să scape de inculpat.

În cursul lunii decembrie 2005, D.E. şi prietena ei, U.L. l-au cunoscut pe inculpatul R.F. care le-a dus într-un apartament din cartierul Bularga unde tinerele au fost închise.

Astei cum s-a reţinut şi în cele ce preced, în fiecare zi tinerele erau vizitate de inculpaţii R.F. şi B.V. care le aduceau câte o pâine şi cremvurşti. Cât timp au stat în apartamentul respectiv, tinerele au fost vizitate şi de inculpatul A.V.

Este de precizat faptul că cele două tinere urmau să plece împreună cu inculpatul R.F. pentru a practica prostituţia în străinătate.

Inculpatul R.F. a intermediat obţinerea paşapoartelor, însă a aflat că D.E. avea interdicţie şi atunci a luat legătura cu coinculpatul P.D.G. şi a discutat cu acesta să o ia el la barul său M.

Inculpatul P.D.G. s-a deplasat la apartamentul din cartierul Bularga, a luat-o pe D.E. şi a dus-o la club unde, cu un ton răspicat i-a spus să se îmbrace cu haine de scenă întrucât va dansa pentru clienţi. Deşi victima D.E. i-a spus că ea nu ştie să danseze, inculpatul i-a replicat că va învaţă.

Astfel, în fiecare seară, de la orele 22,00 la orele 05,00 dimineaţa tânăra dansa în bar, apoi era dusă la un apartament situat în zona Tătăraşi unde nu primea nimic de mâncare, ci aceasta reuşea să fure câte ceva după ce se culca inculpatul.

Încă de la început inculpatul i-a spus că este prea grasă şi nu-i va da nimic de mâncare, lucru care s-a şi întâmplat.

Victima D.E. a dansat în bar împreună cu alte fete, o parte din acestea practicând şi prostituţia pentru inculpatul P.D.G.

După o perioadă de două săptămâni, victima D.E. a reuşit să plece din barul respectiv.

În vara anului 2005, în luna august, minora N.B. a fost racolată de numitul R.G., a fost dusă acasă la inculpatul A.V. care i-a spus să stea cu fetele la stradă în zona Conest, să încaseze banii de la fete, ceea ce victima a şi făcut, stând o lună la stradă, fiind sancţionată contravenţional.

În seara zilei de 20 noiembrie 2006 inculpatul P.D.G. împreună cu numitul T.G. au evadat din Arestul I.P.J. Iaşi unde se aflau deţinuţi în stare de arest preventiv, prin escaladarea geamului camerei de deţinere după tăierea gratiilor şi îndepărtarea, prin forţare, a grilajului metalic.

De precizat că inculpatul P.D.G. a fost arestat preventiv prin încheierea de şedinţă a Tribunalului Iaşi din data de 05 octombrie 2006 emisă în Dosarul nr. 16239/99/2006 urmare a solicitării formulate în acest sens de procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Iaşi pe baza indiciilor şi probelor administrate în dosarul penal nr. 199/D/P/2005 al acestei unităţi de parchet, din care rezulta săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza acestei încheieri a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 183/U de către Tribunalul Iaşi la data de 05 octombrie 2006. şi inculpatul a fost încarcerat la Arestul IPJ Iaşi cu sediul în Iaşi str. Otilia Cazimir nr 14.

Tribunalul Iaşi a dispus ulterior, urmare a solicitării procurorului, în Dosarul nr. 18752/99/2006, prin încheierea din 01 noiembrie 2006 prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului P.D.G. pe o durata de 30 de zile, de la 04 noiembrie 2006 la 03 decembrie 2006, hotărâre rămasă definitivă urmare a judecării recursului declarat de inculpaţi.

Prin încheierea de şedinţă din 20 septembrie 2006 a Judecătoriei Iaşi s-a dispus arestarea preventivă a numitului T.G. pentru o perioadă de 29 de zile urmare a solicitării formulate în acest sens de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. 7109/P/2006 în care acesta era urmărit penal pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen. şi art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza acestei încheieri a fost emis la 20 septembrie 2006 mandatul de arestare preventivă nr. 71/U/2006 de către Judecătoria Iaşi şi inculpatul a fost încarcerat la Arestul IPJ Iaşi.

Mandatul de arestare a fost prelungit ulterior prin încheierea de şedinţa din 18 octombrie 2006 emisă de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. 22543/245/2006, rămasă definitivă prin hotărârea Tribunalului Iaşi din 21 octombrie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 18049/99/2006.

În baza art. 300¹ C. proc. pen Judecătoria Iaşi sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi a procedat la data de 30 octombrie 2006 la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive şi în baza art. 300¹ alin. (3) C. proc. pen. a dispus menţinerea arestării preventive a numitului T.G. (dosar Judecătoria Iaşi nr. 23312/245/2006).

Cei doi au fost încarceraţi împreună mai întăi în camera de detenţie nr. 7, în Arestul IPJ Iaşi, unde au stat până la data de 25 octombrie 2006 când au fost mutaţi, din dispozita cms. I.C., în camera nr. 13 destinată arestaţilor care intra în refuz de hrană, transfer motivat de intrarea în refuz de hrană a arestatului P.D.G.

De precizat este că atât pe perioada deţinerii în camera nr. 7 cât şi ulterior, în perioada şederii în refuz de hrană în camera nr. 13 a Arestului IPJ Iaşi, cei doi au luat contact cu diferite persoane care, datorită sistemului defectuos de supraveghere şi pază a clădirii, s-au apropiat de geamurile camerelor situate la demisol.

În acest mod, cei doi arestaţi au putut intra in posesia unor bunuri (scrisori, obiecte tăietore, telefoane mobile etc.) fără a fi supuse regimului de control al pachetelor introduse în arest.

Inculpatul P.D.G., cu ajutorul unei pânze de bomfaier introduse în arest prin persoane rămase neidentificate, a tăiat parţial o gratie a geamului camerei nr. 7, anterior datei de 25 octombrie 2006, cu intenţia de a evada.

Rezoluţia sa nu a putut fi dusă până la capăt întrucât la data de 25 octombrie 2006 acesta a fost transferat la camera nr. 13 împreună cu colegul său de cameră, numitul T.G. care a arătat că pânza_: de bomfaier a fost aruncată de inculpatul P.D.G. printre resturile de mâncare din găleata aflată în cameră.

Acelaşi inculpat P.D.G., cu ajutorul unor persoane rămase neidentificate, a intrat în posesia unui alt obiect tăietor (pânza de bomfaier sau sfoara diamantată), după transferul său în camera nr. 13.

În cursul zilei de 20 noiembrie 2006 inculpatul P.D.G. a terminat de tăiat cu acest obiect două gratii ale geamului camerei, apoi prin forţare, a reuşit să desprindă şi sistemul suplimentar de protecţie a geamului (constituit dintr-un grilaj metalic şi plasa de sârmă) în timpul tăierii gratiilor şi al forţării sistemului suplimentar de protecţie numitul T.G. a asigurat paza prin ascultarea zgomotelor produse după usa de acces în cameră.

În jurul orelor 20.30, după programul de seară al arestului, prin escaladarea geamului, inculpatul P.D.G. a reuşit să iasă din cameră urmat imediat de numitul T.G., cei doi deplasandu-se apoi pe lângă zidul clădirii arestului (situat în sediul Poliţiei Municipiului Iaşi) şi îndreptându-se în continuare spre zona Hotel E.

Ieşirea acestora din camera, prin geam, după forţarea sistemului de protecţie, a fost facilitată şi de lipsa unor agenţi de pază în exteriorul clădirii la acel moment, paza exterioară a sediului Arestului IPJ Iaşi fiind asigurată de un agent din cadrul Poliţiei Municipiului Iaşi care avea însărcinarea de a patrula de-a lungul străzii Otilia Cazimir din faţa sediului poliţiei.

Cu toate acestea, efectuarea patrulării nu-i asigura posibilitatea agentului de a avea un contact vizual permanent cu faţada clădirii, pe de o parte iar pe de altă parte exista şi posibilitatea ca acesta să se afle pentru scurte perioade de timp chiar în interiorul clădirii.

Odată evadaţi, ajunşi în parcarea Hotelului E., cei doi s-au deplasat cu un autoturism, al cărui şofer a rămas neidentificat până la acest moment, la domiciliul inculpatei B.V.I. unde se afla aceasta, cei doi copii ai săi şi martora I.L.

Inculpatul P.D.G. şi numitul T.G. au urcat în apartamentul acesteia de unde apoi împreună cu persoanele menţionate mai sus au revenit la maşina şi cu toţii s-au deplasat în com. Podu Iloaiei la domiciliul inculpatului C.L.P., unde l-au găsit pe acesta şi pe concubina lui, numita H.D.E.

Cei doi evadaţi şi însoţitorii lor au intrat în casa unde au fost găzduiţi până în seara de 23 noiembrie 2006, şoferul maşinii cu care s-au deplasat în com. Podu Iloaiei întorcându-se în Iaşi după ce i-a transportat pe aceştia.

Inculpata B.V., în seara de 23 noiembrie 2006 l-a contactat telefonic cu ajutorul telefonului ei pe inculpatul S.C., şofer de taxi pe care îi cunoştea anterior, cerându-i să vină în Podu Iloaiei şi ghidându-l astfel pentru a se întâlni într-un loc ales anume pentru a nu risca să fie văzuţi de alte persoane.

Astfel, inculpatul S.C. s-a deplasat cu autoturismul marca C. din Iaşi, în com. Podu Iloaiei unde a oprit la intrarea în comună în apropierea căii ferate şi a făcut semn din faruri conform înţelegerii cu inculpata B.V.I.

În continuare, s-au apropiat de maşină, mai întâi inculpata B.V.I. şi numitul T.G. pentru a se asigura că nu sunt şi alte persoane în autoturism şi apoi, şi inculpatul P.D.G., au urcat toţi în maşină şi au fost transportaţi de inculpatul S.C. în municipiul Iaşi.

Încă de la urcarea în autoturism, inculpatul S.C. l-a recunoscut pe inculpatul P.D.G. care i-a dat indicaţii cu privire la maniera în care trebuie să conducă pentru a nu atrage atenţia eventualelor organe de poliţie.

Toţi s-au deplasat apoi astfel până în cartierul Metalurgiei, prin cartierul Oancea din municipiul Iaşi.

În timp ce se deplasau prin cartierul Oancea, aceştia au trecut pe lângă două maşini de poliţie staţionate, inculpatul S.C. precizându-le celor din maşină că una dintre ele este maşina şefului său.

De precizat că autoturismul era proprietatea agentului O.I. din cadrul Poliţiei Municipiului Iaşi, care închiriase autoturismul firmei de taximetrie SC L.T. SRL, şofer pe această maşină lucrând inculpatul S.C.

În momentul în care au ajuns în cartierul Metalurgiei, agentul O.I. l-a sunat pe inculpatul S.C. întrebându-l unde se află şi cerându-i să râmănă pe loc.

Acest lucru s-a întâmplat întrucât prin sistemul de comunicare radio al poliţiei s-a solicitat oprirea în trafic a autoturismului şi identificarea pasagerilor.

Convorbirea dintre numitul O.I. şi inculpatul S.C. a fost auzită şi de inculpatul P.D.G. şi de numitul T.G. În timpul convorbirii maşina se afla staţionată în faţa unui bloc în cartierul Metalurgiei iar inculpata B.V. era coborâtă din maşină pentru a căută o persoană.

Inculpatul S.C. le-a făcut celor doi semn să coboare din maşină apoi s-a îndreptat spre intersecţia cu str. Vasile Lupu din mun. Iaşi, unde a fost oprit de maşinile de poliţie care se îndreptau spre acesta. Interpelat fiind de organele de poliţie ce pasageri a transportat şi unde i-a lăsat, acesta le-a răspuns că nu-i cunoaşte pe pasageri şi i-a condus pe poliţişti în faţa unui alt bloc decât cel în faţa căruia coborâseră inculpaţii, împiedicând astfel posibila depistare a celor evadaţi de către organele de poliţie.

Trebuie precizat că informaţia legată de deplasarea celor evadaţi cu autoturismul fusese transmisă de echipele de poliţie de supraveghere operativă desfăşurate pentru localizarea şi prinderea evadaţilor.

Inculpatul P.D.G., numitul T.G. şi inculpata B.V.I. s-au deplasat apoi în zona Alexandru cel Bun unde s-au despărţit, aceasta din urma deplasându-se spre domiciliul ei.

În cursul dimineţii, în jurul orelor 6.00 cei doi evadaţi s-au deplasat la locuinţa numitei P.A.E. de unde inculpatul P.D.G. a încercat să contacteze telefonic mai multe persoane. Însă, la solicitarea numitei P.A.E., cei doi au părăsit apartamentul, apoi au continuat să se ascundă în zone împădurite din apropierea municipiului Iaşi şi în cimitire până în cursul după amiezii când s-au despărţit. În seara de 24 noiembrie 2006, ca urmare a acţiunilor de căutare şi, localizare desfăşurate de organele de poliţie, inculpatul P.D.G. a fost prins în timp ce se deplasa cu un taxi condus de martorul A.C., pe Bdul Independenţei în municipiul Iaşi, a fost condus la sediul organelor judiciare, audiat şi reintrodus în Arestul IPJ Iaşi.

Câteva zile mai târziu, în seara de 30 noiembrie 2006 şi numitul T.G., urmare activităţilor desfăşurate de organele de poliţie, a fost localizat şi prins în zona Nicolina în municipiul Iaşi într-un cămin pe holul etajului 4 al clădirii. În tot acest timp, până la prindere, şi acesta s-a ascuns în zone împădurite şi cimitire din municipiul Iaşi.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, astfel cum au fost enumerate în cele ce preced şi la care vom face referire în cele ce urmează, respectiv declaraţiile date de părţile vătămate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii, părţi vătămate exploatate în aceleaşi condiţii, cu declaraţiile martorilor audiaţi în legătură cu aceste fapte, cu aspectele consemnate în procesele-verbale de recunoaştere după fotografie întocmite de organele de cercetare penală şi din documentele transmise de procesele-verbale de verificare a bazei de date a Inspectoratului general al Poliţiei de frontieră cu privire la situaţia trecerii frontierei de stat de către inculpaţi şi părţile vătămate.

Astfel, în privinţa faptelor imputate inculpatului A.V., deosebit de relevante sunt declaraţiile victimelor exploatării sexuale, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză în legătură cu împrejurările esenţiale.

Din declaraţiile părţii vătămate C.M. date în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti rezultă modalitatea în care a fost recrutată şi apoi deterrninată să se prostitueze.

Astfel, victima a arătat că în cursul lunii aprilie 2005, a fost condusă în apartamentul inculpatului A.V., unde se mai afla, intre alţii, şi soţia acestuia, inculpata A.D.G., aceştia propunându-i să plece în Franţa pentru a practica prostituţia la strada în localitatea Lyon, iar banii rezultaţi de această activitate să-i împartă pe din două, promiţându-i că îi vor obţine acolo documente de identitate emise de Republica Moldova, penru a nu fi returnată de autorităţile franceze.

Totodată, victima a precizat că inculpatul A.V. i-a spus că va câştiga suma de 500-600 euro pe zi iar în momentul în care victima a revenit la apartamentul acestuia cu paşaportul, acesta i l-a reţinut şi i-a spus că urmează să caute o maşină care să o ducă pe victimă în Franţa, acelaşi inculpat spunându-i victimei peste câteva zile că va pleca în Franţa împreună cu două fete.

Din declaraţiile victimei rezultă că în momentul în care a venit şoferul, inculpatul A.V. i-a predat acestuia paşaportele fetelor şi câteva sute de euro spunându-i se le duca în Franţa şi să le aducă pasaportele inapoi.

Victima a relatat că după câteva încercări nereuşite de trecere a frontierei, s-a întors la Iaşi, în acelaşi apartament al inculpatului A. V. care i-a luat paşaportul şi banii şi i-a propus să practice prostituţia la stradă şi la telefon, în mun. Iaşi, propunere acceptată de victimă, având în vedere lipsa altor posibilităţi, ieşind la stradă, pe b-dul N. Iorga, în dreptul hotelului C., banii rezultaţi din prostituţie ajungând la inculpatul A.V.

Din declaraţiile victimei rezultă că inculpatul A.V. a ţinut-o în acel apartament o vreme, apoi a mutat-o într-un alt apartament din str. A., apoi într-un alt apartament din cartierul Bularga, de unde a fost mutată apoi în apartamentul mamei inculpatei A.D. din cartierul Galata, iar de la data de 28 octombrie 2005, inculpatul A.V. i-a spus să închirieze un apartament de pe str. A., ceea ce a şi făcut, continuând activitatea de prostituţie.

Victima a precizat că inculpatul A.V. i-a distrus două pasaporate prin rupere şi incendiere.

În privinţa condiţiilor de exploatare, aceasta a precizat că în fiecare seara era scoasă la stradă unde stătea cam 10 ore, indiferent de vreme, fiind obligată să căştige minim 1,5 milioane ROL pe seară, chiar şi atunci când se afla în perioada menstruaţiei, acelaşi inculpat A.V. lovind-o pe victimă după ce a ajuns acasă, întrucât a văzut-o stând de vorbă cu un băiat, interzicându-i să mai discute cu acesta.

În faţa instanţei, partea vătămată, după o primă încercare de audiere, nereuşită datorită stării emoţionale a acesteia, ulterior izbutită după efectuarea consilierii psihologice, şi-a menţinut poziţia procesuală, reiterând împrejurările relatate în faza urmăririi penale, chiar cu prezentarea unor detalii credibile.

Din declaraţiile părţii vătămate G. (C.) A.M. date în cursul urmăririi penale, rezultă că în august 2003 a fost abordată de inculpata A.D. care i-a propus să meargă în Franţa să practice prostituţia în beneficiul său şi a inculpatului A.V., lucru acceptat de către victima care a locuit cca 3 săptămâni în apartamentul inculpatului A.V., situat pe str. A., după care a plecat în Franţa, la Paris unde s-a prostituat în beneficiul soţilor A. aproximativ 2 luni, revenind apoi în ţară, cazându-se iar la domiciliul soţilor A., de unde apoi a plecat iarăşi în Franţa, la Lyon, unde a desfăşurat aceeaşi activitate timp de 2 luni.

În privinţa inculpatului A.V., victima G.A.M. a relatat că, pe când se afla în Lyon, acesta, împreună cu inculpata A.D.G. şi cu numitul G.I. i-a reproşat faptul că victima a fost la poliţie şi a dat informaţii despre activitatea lor infracţională, spunându-i să plece în România iar în cazul în care va fi audiată să îşi schimbe declaraţia în favoarea lor şi să nu-i învinovăţească cu nimic, inculpatul A.V. adresându-i ameninţări:„Dacă mai vrei ca fratele tău să trăiască, ai grijă ce spui la poliţie".

În faţa instanţei, victima G.A.M., sub posibila presiune a inculpaţilor vizaţi de împrejurările relevate de aceasta cu ocazia audierilor anterioare, a revenit asupra poziţiei constant sincere iniţiale, precizând, în esenţă, în mod neplauzibil şi nefondat, că s-au exercitat presiuni şi ameninţări din partea organelor judiciare care nu au consemnat adevărul şi că într-adevăr, a practicat prostituţia dar a făcut-o pe cont propriu, fără vreo legătură cu inculpaţii.

Prezenţa victimei G.A.M. printre fetele traficate a fost confirmată şi de martora M.A.P. precum şi de victima G.A., aceasta din urma precizând că victima G.A.M. se număra printre fetele traficate în apropierea Parisului.

Victima G.E., audiată în cursul urmăririi penale şi în cursul judecaţii, a precizat că a locuit la domiciliul inculpatului A.V. care i-a spus că îi va cumpăra haine, mâncare, telefon mobil şi că va ieşi la stradă pentru el, aducându-i la cunoştinţa tarifele pe care urma să le practice.

Din declaraţiile victimei rezultă că aceasta a stat în imobilul inculpatului A.V. cca o săptămână, fără a putea ieşi singura din apartament întrucât inculpatul A.V. îi spusese că nu are voie să iasă singură pentru că dacă o va lua altcineva, va trebui să plătească pentru ea.

Potrivit susţinerilor victimei, inculpatul A.V. a eliberat-o abia în momentul în care numitul U.R. i-a spus acestuia că poliţia ştie că are două fete în apartament, inculpatul A.V. ducând-o acasă, prin intermediul numitului U.R.

Din declaraţiile părţii vătămate T.P.M. date în cursul urmăririi penale rezultă că inculpatul A.V., în luna septembrie 2006, a venit într-un apartament din cartierul Bularga, unde victima fusese condusă de către victima A.O., şi unde acesta i-a spus că urma să practice prostituţia în folosul lui, după câtva timp în acel imobil venind şi inculpata A.D.G. care i-a spus aceleiaşi victime că urma să practice prostituţia „pe telefon", ceea ce a şi făcut, racolând clienţii prin intermediul anunţurilor în ziar, banii rezultaţi din această activitate fiind predaţi inculpatului A.V. sau soţiei sale, victima, în lipsa altei alternative, continuând să practice prostituţia pentru incupaţii A.V. şi A.D.G., până când aceştia au fost ridicaţi de către organele de poliţie.

Din declaraţiile martorei A.N. date în cursul urmării penale, rezultă că la data de 19 septembrie 2006, inculpatul A.V., care era însoţit de sora sa, inculpata A.N., la terasa unui bar din spatele Gării Internaţionale Nicolina, în momentul în care martora a povestit că nu are unde să locuiască şi nu are bani, i-a propus să se prostitueze pentru el.

În privinţa inculpatului A.V., martora a menţionat că acesta avea fete la strada care practicau prostituţia în folosul său şi că acesta locuieşte în zona Bularga şi le obliga pe tinere să se drogheze.

Deşi în faţa instanţei, martora a revenit asupra acestor declaraţii, instanţa apreciază ca datele furnizate în primele declaraţii sunt plauzibile cel puţin din perspectiva elementelor de detaliu prezentate, a numelor de persoane vehiculate, a locaţiilor în care a confirmat prezenţa inculpaţilor şi victimelor, aspecte care se coroborează cu ansambul împrejurărilor care rezultă din celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

În fine, potrivit declaraţiilor părţii vătămate N.B., date în faza urmăririi penale, rezultă că în cursul lunii august 2005, I-a cunoscut pe inculpatul A.V. prin intermediul numitului G.R. care a condus-o la apartamentul inculpatului situat în cartierul Bularga din mun. Iaşi, ocazie cu care a aflat că inculpatul A.V. are fete care practica prostituţia în folosul său, stabilind totodată cu inculpata A.D.G. ca victima să iasă la stradă şi să aibă grijă de fete, să încaseze banii pentru a-i preda acesteia ulterior, ceea ce, potrivit propriilor susţineri, s-a şi întâmplat cca o lună, victima fiind sancţionată contravenţional de mai multe ori pentru practicarea prostituţiei, astfel cum rezultă şi din copiile proceselor-verbale de contravenţie, ataşate la dosar.

Referirele esenţiale la victima N.B. apar şi în declaraţiile victimei C.M. care a descris împrejurări relevante din perioada exploatării sexuale.

Audiat fiind în cursul judecăţii, inculpatul A.V. a negat orice implicare infracţională în privinţa faptelor pentru care a fost trimis în judecată, încercând să acrediteze fie ideea găzduirii victimelor doar în scopul de a avea grijă de copii sau de casă, fie ideea că a înlesnit practicarea prostituţiei de către unele victime, de bunăvoie, fără a exercita vreun act de exploatare forţată.

În privinţa faptelor imputate inculpatului P.C., deosebit de relevante sunt declaraţiile victimelor exploatării sexuale, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză în legătură cu împrejurările esenţiale.

Astfel, din declaraţiile părţii vătămate A.P., date în cursul urmăririi penale, şi în cursul judecăţii, rezultă că pe perioada exploatării sale sexuale în folosul familiei G., inculpatul P.C. o supraveghea din barul L.T., situat în apropierea locului unde victima era scoasă la stradă pentru practicarea prostituţiei.

De asemenea, potrivit declaraţiilor părţii vătămate A.M., audiată în cursul urmăririi penale, aceasta era scoasă la stradă în fiecare seară la orele 21,00 şi stătea până la orele 04,00, fiind supravegheată, între alţii de inculpatul P.C. şi care îi lua toţi banii câştigaţi de aceasta.

Potrivit victimei A.O., sora părţii vătămate A.Mi., aceasta din urmă a fost transportată în Franţa unde a fost determinată să practice prostituţia împreună cu alte tinere, pentru inculpatul P.C., timp de 4 luni, fiind depistată de poliţia franceză şi returnată în România.

În ceea ce priveşte pe partea vătămată P.A., probele administrate în cauză nu au confirmat vreo implicare infracţională a inculpatului P.C.

Astfel, în chiar declaraţia victimei, singurele referiri la activitatea infracţională desfăşurată în privinţa sa vizează persoana inculpaţilor A.M. şi B.V., prima răpind-o pe victimă, sechestrând-o şi obligând-o să practice prostituţia în cursul lunii august 2006 iar cel de-al doilea asigurând supravegherea sa.

Audiat fiind în cursul judecăţii, inculpatul P.C. a negat orice implicare infracţională în privinţa faptelor pentru care a fost trimis în judecată, arătând că nu le cunoaşte pe fete decât ca şi client al acestora, că nu a supravegheat niciodată activitatea de prostituţie a vreunei fete, că nu a fost niciodată solicitat să strângă sume de bani de la fetele care practicau prostituţia.

În privinţa faptelor imputate inculpatei G.M. deosebit de relevante sunt declaraţiile victimelor exploatării sexuale, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză în legătura cu împrejurările esenţiale.

Din declaraţiile părţii vătămate G.A., date în cursul urmăriri penale rezultă că în vara anului 2003 a cunoscut-o pe inculpata G.M., prin intermediul numitei M.M., inculpata propunându-i un loc de muncă în Franţa, fără a-i preciza exact despre ce este vorba, asigurând-o doar că e un loc de muncă foarte bine plătit.

Potrivit victimei, după aproximativ două săptămâni a plecat în Franţa însoţită de inculpata G.M. (fosta U.) şi de numitele P.A.E. şi M.M., ieşind din ţară la data de 16 iulie 2003, urmând itinerariul Ungaria-Austria-Germania-Franţa (Paris), unde inculpata G.M. i-a arătat locul de muncă, adică strada unde urma să se prostitueze, reţinându-i totodată paşaportul.

Potrivit declaraţiilor victimei, aceasta s-a prostituat aproximativ o lună pentru inculpata G.M., întreţinând relaţii sexuale cu aproximativ 2-5 bărbaţi pe zi, în fiecare dimineaţă inculpata G.M. verificând-o cu privire la banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, pe care îi lua. Victima a relatat ca după întoarcerea în ţară, tot prin intermediul şi mijlocirea incupatei G.M. a plecat din nou în străinătate, de această dată în Spania unde a fost preluată de aceeaşi inculpată care a dus-o iniţial în clubul R. din Malaga, apoi în clubul T., unde lucra de la orele 19.00 la 05.00, stătea la masă cu clienţii, făcea consumaţie, câştigând câte 150-200 euro pe seară, bani pe care, din nou, îi lua inculpata G.M., situaţie care a persistat până când victima a relatat ce i se întâmpla patronului clubului.

Analiza bazei de date a intrărilor şi ieşirilor în şi din România confirma că victima G.A. a ieşit din ţară la data de 16 iulie 2003, prin punctul de trecere a frontierei Nădlac, însoţită fiind în acelaşi mijloc de transport de numitele M.M., P.A.E. şi de inculpata G. (fosta U.) M.

Ulterior, a ieşit din ţară la 04 iunie 2004 de pe Aeroportul Otopeni însoţită în aceeaşi aeronavă de inculpata G. (fosta U.) M., pentru ca apoi, să mai figureze şi alte două ieşiri la data de 18 august 2004 şi 16 noiembrie 2004.

În ceea ce priveşte intrările în ţară, în privinţa victimei G.A. exista evidenţiată o intrare la data de 17 septembrie 2003, însoţită fiind în acelaşi mijloc de transport de numitul U.R.C.

În faţa instanţei, fără o explicaţie plauzibilă, partea vătămată a revenit asupra declaraţiilor sale iniţiale, încercând să acrediteze ipoteza libertăţii sale de voinţă şi acţiune în tot ceea ce s-a întâmplat şi să exonereze inculpata G.M. căreia a încercat să-i minimizeze rolul şi semnificaţia infracţională a acţiunilor sale. Cu toate acestea, caracterul nesincer al declaraţiilor date în cursul cercetării judecătoreşti transpare şi din contradicţiile şi neconcordantele propriilor susţineri.

Înceea ce priveşte fapta imputată inculpatei G.M. asupra numitei R.L., la dosarul cauzei nu exista nicio probă indubitabilă care să confirme dincolo de vreo îndoială rezonabilă, implicarea infracţională a inculpatei.

Singurele referiri la persoana inculpatei G.M. apar în declaraţia martorului R.R., soţul numiei R.L., care a precizat că aceasta a dus-o în Franţa pe soţia sa şi a obligat-o să se prostitueze şi în declaraţiile victimei G.A. care, dimpotrivă, a precizat că numita R.L. s-a prostituat pentru aceeaşi inculpată în Spania, aspect nesusţinut nici măcar de soţul numitei R.L., astfel cum s-a arătat anterior.

Din analiza evidenţelor de ieşire-intrare din şi în România, în privinţa numitei R.L., rezultă numai că aceasta a călătorit neînsoţită de inculpata G.M., într-o singură ocazie, călătorind împreună cu numita M.M.

Or, în aceste împrejurări, nu rezultă în mod indubitabil contribuţia clară a inculpatei G.M. în săvârşirea faptei imputate, implicarea sa infacţională netă, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Pe cale de consecinţă, în condiţiile existenţei dubiului, acesta va profita inculpatei acuzate, nefiind posibilă angajarea răspunderii penale decât în prezenţa unor probe certe de vinovăţie.

Audiată fiind în cursul judecăţii, inculpata G.M. a arătat că nu se considera vinovată de săvârşirea niciunea dintre faptele reţinute în sarcina sa.

În privinţa faptelor imputate inculpatului R.F., deosebit de relevante sunt declaraţiile victimelor exploatării sexuale, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză în legătură cu împrejurările esenţiale.

Astfel, din declaraţiile victimei G.E., audiată în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii, rezultă că inculpatul R.F. a luat-o de pe stradă, pe când se afla încă sub autoritatea numitului I.F. şi i-a promis că o va duce într-o casă unde va trăi foarte bine, acesta ducând-o în zona Bularga, înr-un apartament unde a fost preluată de inculpatul A.V. care i-a spus că va trebui să practice prostituţia în favoarea sa.

Din declaraţia victimei C.M., audiată în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei, rezultă că în cursul lunii iunie 2005, a.fost contactată de o prietenă pe nume T.A. care i-a spus că ea cunoaşte o persoană care o poate ajuta să ajungă în Franţa unde să lucreze ca debarasatoare, aceasta făcându-i cunoştinţă cu inculpatul R.F. care a asigurat-o pe partea vătămată că el o poate ajuta să ajungă în Franţa unde poate câştiga bani lucrând într-un restaurant.

Potrivit propriilor susţineri, partea vătămată a acceptat propunerea inculpatului R.F., însă i-a spus acestuia că nu are nici un ban, acesta spunându-i că nu este nici o problemă, că o va ajuta el, respectiv îi va plăti drumul până în Franţa.

Victima a arătat că şi-a făcut paşaport şi, la data de 02 august 2005 a plecat în Franţa împreună cu inculpatul R.F., aceştia oprindu-se iniţial în oraşul Dardilly, apoi plecând în oraşul Lyon, locul unde partea vătămată a fost cazată la hotelul G. şi unde a aflat că, de fapt, în realitate va trebui să practice prostituţia pentru inculpatul R.F.

De asemenea, din declaraţiile victimei rezultă că în acest context, neavând niciun ban, a acceptat să practice prostituţia pe Place Perache, pentru inculpatul R.F. până la sfârşitul lunii august, apoi a lucrat câteva zile pentru a-şi face rost de bani pentru drum şi s-a întors acasă.

Ulterior, în faţa instanţei, victima, în mod inexplicabil şi neplauzibil, a revenit asupra depoziţiilor iniţiale din faza de urmărire penală, încercând să atenueze implicarea infracţională a inculpatului R.F., însă împrejurările alegate nu sunt susţinute de nicio probă din dosar, dimpotrivă este contrazisă de ansamblul probator administrat în cauză, în privinţa acţiunilor inculpatului R.F., astfel cum se va arăta în cele ce urmează.

Totodată, din declaraţiile părţii vătămate U.L., date în cursul urmăririi penale, rezultă că în decembrie 2005, pe când se afla în Iaşi împreună cu prietena ei D.E., pentru a-şi căuta un loc de muncă, a fost abordată de către inculpatul R.F. care i-a propus să meargă cu el întrucât o va ajuta să le angajeze într-un club, îi va asigura cazare într-un apartament de-al lui, sens în care acesta a dus-o într-un apartament situat pe str. A. din mun. Iaşi, unde a încuiat-o şi a plecat, victima stând în apartament până a doua zi când a venit inculpatul A.V. însoţit de o tânără pe nume C., inculpatul A.V. fiind cel care i-a spus că a venit să ia ceva, dar că în curând va veni inculpatul R.F.

Victima a mai arătat că pe perioada cât a stat încuiată în apartamentul respectiv, ea, împreună cu numita D.E., erau vizitate de către inculpaţii R.F. şi B.V. care le aduceau de mâncare câte o pâine şi doi cremvuşti pe zi şi că ulterior, în apartament a intrat o tânâra pe nume C. care le-a spus fetelor că sunt aşteptate de către inculpatul R.F. care le-a şi luat pe tinere, le-a dus la Clubul M., la inculpatul P.D.G., cu care a discutat ceva, apoi le-a dus pe cele două fete la apartament.

Potrivit susţinerilor victimei, a doua zi, în jurul orelor 09,00 acelaşi inculpat R.F. a mers din nou la apartament, i-a spus victimei să-şi ia buletinul ei şi al numitei D.E. şi să meargă cu el pentru a-şi face paşaport, în aceeaşi zi inculpatul întâlnindu-se cu o persoană rămasă neidentificată căreia i-a dat buletinele celor două fete, după prezentarea la serviciul paşapoarte, victima U.L. întorcându-se în apartament aşteptând eliberarea paşaportului.

Din declaraţiile victimei mai rezultă că la începutul lunii ianuarie. 2006, aceasta s-a deplasat împreună cu inculpatul R.F. la barul M. unde s-a întâlnit cu numita D.E. care i-a spus să facă ceva să o ia din barul respectiv, iar în momentul când victima se afla într-un bar împreună cu inculpatul R.F. şi cu o altă tânără, l-a auzit pe inculpat discutând cu tânăra respectivă şi spunându-i că a trimis o fată în Germania, iar aceasta ar fi fugit, iar dacă o prinde „o face bucăţele”, imediat după această discuţie, inculpatul spunându-i victimei că, dacă şi ea va face la fel „o va face bucăţele” şi pe ea.

Eliberarea victimei s-a produs în acest context, auzind aceste discuţii, dându-şi seama că se află în pericol, sens în care l-a rugat pe inculpat să o lase să plece să-şi ia rămas bun de la nişte prieteni înainte de a pleca, inculpatul atrăgându-i atenţia să nu se laude că pleacă în străinătate şi permiţându-i să se ducă să-şi ia rămas bun, însă, victima a plecat iniţial în Tomeşti, apoi în Răducăneni şi astfel a reuşit să scape de inculpat.

Aceleaşi împrejurări au fost confirmate şi de partea vătămată D.E., audiată atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii care a precizat că în cursul lunii decembrie 2005, împreună cu prietena ei, U.L. l-a cunoscut pe inculpatul R.F. care le-a dus într-un apartament din cartierul Bularga unde tinerele au fost închise, în fiecare zi fiind vizitate de inculpaţii R.F. şi B.V. care le aduceau câte o pâine şi cremvurşti. Cât timp au stat în apartamentul respectiv, tinerele au fost vizitate şi de inculpatul A.V.

Potrivit victimei, cele două tinere urmau să plece împreună cu inculpatul R.F. pentru a practica prostituţia în străinătate, acesta intermediind obţinerea paşapoartelor, însă a aflat că victima avea interdicţie şi atunci a luat legătura cu coinculpatul P.D.G. şi a discutat cu acesta să o ia el la barul său M.

În privinţa faptelor imputate inculpatei A.M., deosebit de relevante sunt declaraţiile victimelor exploatării sexuale, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză în legătură cu împrejurările esenţiale.

Din declaraţiile părţii vătămate A.O., audiată atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, rezultă că în luna octombrie 2005 a cunoscut-o pe inculpata A.M. care avea mai multe fete la stradă şi practicau prostituţia, inculpata propunând părţii vătămate să vină să locuiască la ea şi să aibă grijă de fiul ei, ceea ce partea vătămată a şi acceptat, mergând în apartamentul inculpatei unde se afla şi sora sa, A.Mi. care plecase de acasă din anul 2003.

Conform declaraţiilor sale, sora sa, A.Mi. i-a povestit că ea practică prostituţia pentru inculpata A.M. în zona hotelului C. din Iaşi, în continuare, victima fiind şi ea găzduită de inculpată într-un apartament de pe str. B. unde au mai fost cazate şi A.Mi. şi P.A.M.

Victima a arătat că, atât ea cât şi celelalte fete erau scoase la stradă în fiecare seară la orele 21,00 şi stăteau până la orele 04,00, fiind supravegheate de inculpata A.M., de inculpatul P.C., fratele inculpatei A.M., precum şi de U.F. şi de B.V., având între 5 şi 15 clienţi, câştigând între 2 şi 5 milioane ROL în fiecare seară, sume de bani, preluate, în integralitatea lor, de către inculpata A.M. sau de către inculpatul P.C.

Din declaraţiile victimei P.A. rezulta că cât timp a stat la inculpata A.M., aceasta a aflat că A.O. şi P.A.M. au practicat prostituţia în Franţa pentru clanul G.

Aceleaşi împrejurări au fost confirmate şi de sora sa, victima A.Mi., care, audiată fiind în cursul urmăririi penale a arătat că în cursul anului 2004, a cunoscut-o pe inculpata A.M. care i-a spus că îi va asigura cazarea într-o garsonieră, că va avea grijă de ea dacă acceptă să practice prostituţia pentru ea şi să împartă banii, victima fiind de acord cu propunerea făcută, având o situaţie materială precară, în continuare, victima fiind luată de către inculpata A.M., cazată într-o garsonieră pe strada B. din Iaşi, de unde, în fiecare seară era scoasă la stradă la orele 21,00 şi stătea până la orele 04,00, câştigând între 2-6,5 milioane ROL.

Potrivit propriilor declaraţii, partea vătămată, ca şi celelelte fete era supravegheată de inculpata A.M., inculpatul P.C., fratele inculpatei A.M., precum şi de inculpaţii U.F.C. şi B.V., în aceste condiţii practicând prostituţia timp de un an de zile, pentru A.M., stând în apartament cu sora ei, victima A.O. şi cu numitele P.A.M. şi G.M. care practicau şi ele prostituţia pentru A.M.

Din declaraţiile victimei mai rezultă că spre sfârşitul anului 2005 s-a dus la Serviciul Paşapoarte, şi-a făcut paşaport pentru a merge în Franţa cu soţia inculpatului P.C., numita A.P., în data de 26 noiembrie 2005 victima ajungând în Franţa, fiind cazată la hotelul D. şi practicând prostituţia, banii fiindu-i luaţi de numita A.P. şi trimişi inculpatei A.M.

Aceste împrejurări au fost confirmate şi de victima P.A.M. care a precizat că în perioada propriei sale exploatări sexuale, aceasta a aflat că A.Mi. ar fi practicat prostituţia pentru membrii familiei G., jumătate din banii produşi de A.Mi. fiind trimişi inculpatei A.M.

De asemenea, din declaraţiile victimei C.M., date în cursul u rmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti rezultă modalitatea în care inculpata A.M. a acţionat în ceea ce o priveşte pe partea vătămată, ca victimă a traficului de persoane.

Astfel, potrivit declaraţiilor acesteia, după câteva de încercări de trecere a fontierei, în cursul anului 2005, a fost adusă în Iaşi la locuinţa inculpatului A.V. care i-a luat paşaportul, i-a spus că până la plecarea în Franţa va trebui să practice prostituţia în municipiul Iaşi, context în care, neavând nici un fel de posibilităţi, partea vătămată a acceptat, în fiecare seară aceasta fiind dusă în dreptul hotelului C., fiind supravegheată de către inculpatul U.F.C. şi de către inculpata A.M., care îi luau părţii vătămate toate sumele de bani câştigate de aceasta, respectiv circa 2, 5-3 milioane ROL în fiecare noapte.

Referiri esenţiale la activitatea infracţională a inculpatei A.M. a făcut şi victima P.A., din ale cărei declaraţii date în cursul urmăririi penale şi al judecăţii rezultă că la data de 05 august 2006 aceasta a fost adusă în Iaşi de numita P.A.M., condusă apoi în apartamentul inculpatei A.M. unde se mai aflau două tinere, respectiv surorile A.O. şi A.Mi. iar în momentul în care partea vătămată a vrut să plece acasă, inculpata A.M. i-a spus că nu va mai pleca şi că va practica prostituţia la stradă, întrebând-o pe partea-vătămată câţi ani are, iar aceasta i-a spus că are 16 ani.

Potrivit victimei, acesta a fost momentul în care inculpata A.M. i-a reiterat victimei că va trebui să iasă în stradă, să le asculte pe celelalte fete şi să facă bani, apoi a încuiat uşa locuinţei şi a ţinut cheia asupra sa.

Victima a descris în detaliu o serie de împrejurări care au fost confirmate şi de alte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, a susţinut că în aceeaşi seară, în apartamentul inculpatei A.M. au venit şi inculpaţi U.F.C. şi B.V. care au întrebat-o pe inculpata A.M. dacă victima este o fată nouă, aceasta confirmându-le că într-adevăr, este o fată nouă, în continuare, chiar în aceeaşi seară, partea vătămată fiind scoasă la stradă, sub supravegherea atentă a inculpaţilor U.F.C., B.V. şi A.M.

Aceeaşi victima a descris scene inimaginabile care conturează trauma suferită, arătând că în ziua următoare, în timp ce era încuiată în casă, a vrut să fugă şi s-a îndreptat spre geam, cu intenţia de a sări, moment în care a fost văzută de incupata A.M. care a început să-i aplice lovituri cu pumnii şi picioarele.

Lipsa oricăror mijloace de eliberare şi totala subordonare a victimei au făcut ca, potrivit propriilor declaraţii, în seara aceleiaşi zile, aceasta împreună cu surorile A. şi cu numita P.A.M., supravegheate de inculpaţii B.V., U.F.C. şi A.M., să iasă din nou la stradă în zona barului L.T. din cartierul Nicolina, din mun. Iaşi, în aceste condiţii, partea vătămată practicând prostituţia un număr de 3 zile, câştigând 1,5 milioane ROL.

Eliberarea victima s-a produs abia când, profitând de un moment de neatenţie al inculpatei A.M., aceasta a fugit din apartament; s-a dus acasă şi i-a povestit mamei sale ce s-a întâmplat iar aceasta s-a deplsat la postul de poliţie.

Din declaraţiile victimei rezultă că, urmare a faptului că partea vătămată a fost obligată să întreţină relaţii sexuale neprotejate, aceasta a rămas însărcinată, astfel că la data de 28 septembrie 2006, împreună cu mama sa s-a deplasat la Spitalul E.D., unde a făcut întrerupere de sarcină.

Aceleaşi împrejurări au fost confirmate şi de mama victimei, martora P.V., audiată în cursul urmăririi penale şi al judecaţii potrivit căreia victima i-a relatat că a fost ţinută cu forţa într-un apartament din Iaşi şi obligată să se prostituze două nopţi la rând, banii fiindu-i luaţi de inculpata A.M. care a racolat-o şi a dus-o în acel apartament, adresându-se către soţul său, „uite ţi-am adus o fată”, acesta spunând că nu-i place, aceaşi martoră confirmând şi episodul violenţelor aplicate de inculpata A.M. atunci când victima a dorit să se elibereze, încercând să sară pe geam din imobilul în care era sechestrată.

Potrivit declaraţiilor victimei P.A.M., date în cursul urmăririi penale, în cursul lunii iulie 2006, aceasta a cunoscut-o pe partea vătămată A.Mi. şi prin intermediul ei, a cunoscut-o pe inculpata A.M. care i-a spus să vină la ea acasă, să stea cu fetele şi să iasă la stradă cu ele, în acel apartament aflându-se şi A.Mi. şi A.O.

Victima a arătat că a fost de acord cu propunerea şi, în fiecare seară, acestea ieşeau la stradă în zona barului L.T. din cartierul Nicolina din mun. Iaşi, unde erau păzite de către inculpaţii A.M., B.V. şi U.F.C., programul de lucru la stradă fiind din jurul orelor 21,00-21,30, până dimineaţa.

Potrivit propriilor declaraţii, în aceste condiţii, victima câştiga cca. 3,5 milioane ROL pe seară, bani pe îi lua inculpata A.M., victima practicând prostituţia timp de două luni pentru inculpata A.M.

În faţa instanţei, victima a dat declaraţii nesincere, negând, fără o explicaţie plauzibilă şi raţională, orice implicare infracţională a inculpatei A.M. despre care a afirmat că a cunoscut-o, dar nu ştie că acasta să fie implicată în fenomenul prostituţiei.

Din declaraţiile martorei A.N., date în cursul urmăririi penale, rezulta că în cursul lunii septembrie 2006, respectiv la data de 19 septembrie 2006 aceasta a fost abordată de către inculpaţii A.V. şi A.M. care au întrebat-o dacă are unde să locuiască şi dacă nu ar vrea să stea la ei şi să practice prostituţia pentru aceştia, propunere neagreată de aceasta, care nu a dat un răspuns urmând să se mai gândească.

Audiată fiind în cursul judecăţii, inculpata A.M. a arătat că pe partea vătămată A.O. a angajat-o pentru a avea grijă de copilul său dar nu i-a propus să practice prostituţia în favoarea sa.

Totodată, inculpata a arătat că nu o cunoaşte pe victima C.M. şi nici pe victima P.A.

În ceea ce priveşte pe părţile vătămate A.Mi. şi P.A.M. inculpata a precizat că le-a cunoscut prin intermediul numitei A.O., despre care a arătat ca a angajat-o pentru a avea grija de copilul său, aflând despre cea din urma că practica prostituţia pentru o altă persoană iar despre martora A.N. a arătat că a întălnit-o, fără a sta de vorbă cu ea sau a-i propune să practice prostituţia.

Mai mult, inculpata a arătat că frecventa barul L.T. cam o dată pe lună şi râdea cu soţul său de ceea ce făceau fetele, care stăteau cam la 100 m şi practicau prostituţia.

În privinţa faptelor imputate inculpatei A.D.G. deosebit de relevante sunt declaraţiile victimelor exploatării sexuale, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză în legătură cu împrejurările esenţiale.

Din declaraţiile victimei C.M. date în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti rezultă modalitatea în care a fost recrutată şi apoi determinată să se prostitueze, cu referire concretă la activităţile inculpatei A.D.G.

Astfel, aceasta a arătat că începând din luna aprilie 2005, a locuit circa o lună la o prietenă în cartierul Bularga, apoi a cunoscut un tânăr pe nume A. care s-a oferit să îi găsească un loc de muncă în străinătate, acelaşi tânăr ducând-o apoi la locuinţa inculpatului A.V. unde se afla şi soţia acestuia, inculpata A.D.G., cei doi inculpaţi propunându-i părţii vătămate să plece în Franţa, în localitatea Lyon, să practice prostituţia urmând ca banii să fie împărţiţi în mod egal, totodată, inculpaţii spunându-i părţii vătămate că în Franţa îi va obţine acte de Republica Moldova pentru a nu fi returnată când va fi prinsă, spunându-i că va rămâne cu cca. 500-600 euro pe zi, că ei vor suporta toate cheltuielile de deplasare, de obţinere a paşaportului, o vor caza până la plecarea în Franţa.

Potrivit victimei, aceasta a crezut în veridicitatea „ofertei” inculpaţilor, rămânând în apartamentul acestora circa două săptămâni, după care inculpatul A.V. i-a spus inculpatei A.D.G. să meargă cu partea vătămată la Serviciul Paşapoarte Iaşi pentru a-şi scoate paşaport, inculpata A.D.G. achitând taxele aferente eliberării paşaportului.

Din declaraţiile victimei mai rezultă că după încercarea de trecere a frontierei, aceasta a fost adusă în Iaşi la locuinţa aceleiaşi inculpate A.D.G., unde, neavând nici un fel de posibilităţi, a acceptat să se prostitueze, începând cu luna iunie până în luna august 2005 partea vătămată fiind găzduită de către inculpaţii A.V. şi A.D.G., în luna august inculpatul A.V. hotărând mutarea părţii vătămată într-un alt apartament din Bularga împreună cu alte trei tinere, respectiv C.A., A.E.S. şi N.B., aici, partea vătămată închiriind apartamentul pe numele ei, stând cu celelalte fete, toate fiind obligate să practice prostituţia la stradă, în fiecare seară în jurul orelor 17,00-17,30 iarna şi 20,00-20,30 vara, acestea fiind scoase la stradă de către inculpata A.D.G. care le păzea şi le lua toţi banii câştigaţi din practicarea prostituţiei.

De asemenea, din declaraţiile părţii vătămate G. (C.) A.M. date în cursul urmăririi penale, rezultă că în cursul verii anului 2003, a fost cazată în locuinţa inculpaţilor A.V. şi A.D.G. care i-au făcut paşaport, i-au achitat cheltuielele de deplasare şi a trimis-o la Paris împreună cu inculpata A.D.G., care a cazat-o la un hotel, în fiecare seară, victima ieşea pe strada Porte de Glaincourt şi, practica prostituţia, această situaţie persistând cca. două luni, perioada în care a câştigat cca. 12.000 euro, din care jumătate îi reveneau ei, cealaltă jumătate fiind luată de inculpata A.D.G.

Potrivit victimei, după revenirea în ţară unde a aflat că fratele său este bolnav, partea vătămată a fost căutată de către inculpaţii A.V. şi A.D.G. care i-au propus să plece din nou în Franţa, i-au promis că va fi mult mai bine, context în care, având nevoie de bani pentru fratele său, a acceptat şi a plecat în Franţa cu numita A.P., în data de 12 august 2004, partea vătămată practicând prostituţia pe str. Perache lângă Place Marche Gare împreună cu numitele I.P. şi H.M., câştigând circa 1000 de euro, banii fiind luaţi de către inculpaţii A.V. şi A.D.G.

Din declaraţiile părţii vătămate T.P.M. date în cursul urmăririi penale rezultă că în cursul lunii septembrie 2006 le-a cunoscut pe surorile A.Mi. şi A.O., cu care s-a împrietenit, la un moment dat aceasta întrebându-le pe noile prietene dacă nu poate sta şi ea împreună cu ele, acestea ducând-o în cartierul Bularga din mum. Iaşi, într-un apartament în care locuiau inculpaţii A.V. şi A.D.G.

Potrivit declaraţiilor victimei, în acel imobil, au venit imediat inculpaţii A.V. şi A.D.G. care i-au spus minorei că va sta la ei şi va practica prostituţia în folosul lor, inculpata A.D.G. începând să-i explice minorei că va răspunde la telefon, va spune cum arată şi ce tarife practică, apoi va urma să le spună clienţilor să vină în faţa SC M. SA, minora urmând să ceară sume cuprinse între de 500.000 ROL şi 1.000.000 ROL, în concretizarea acestui demers, a doua zi, minora fiind trimisă cu un anunţ la ziarul E., ulterior, după apariţia anunţului, aceasta începând să practice prostituţia în folosul inculpaţilor A.V. şi A.D.G.

Declaraţiile inculpatei A.D.G., date în cursul cercetării judecătoreşti sunt contradictorii sub aspecte esenţiale. Astfel, deşi a arătat că o cunoaşte pe victima C.M. pe care soţul său, inculpatul A.V. a adus-o acasă, urmând a pleca cu el în Franţa pentru a practica prostituţia, în cursul aceleiaşi declaraţii a precizat că acelaşi inculpat A.V. a alungat-o de acasă pentru că a aflat că practica prostituţia.

În privinţa victimei G.A.M., inculpata a precizat că a plecat împreună cu aceasta în Franţa, unde inculpata lucra la un club ca dama de companie iar victima se prostitua, dar fiecare îşi păstra banii obţinuţi .

Despre victima T.O.M., inculpata a arătat că soţul său i-a propus să aibă grijă de copilul lor, locuind două zile în apartamentul său timp în care nu a obligat-o să practice prostituţia.

În privinţa faptelor imputate inculpatului U.F., deosebit de relevante sunt declaraţiile victimelor exploatării sexuale, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză în legătură cu împrejurăril esenţiale

Din declaraţiile victimei C.M. rezulă că pe perioada exploatării sexuale, în. fiecare seară fiind dusă în dreptul hotelului C., era supravegheată de către inculpatul U.F.C., care împreună cu inculpata A.M., îi luau părţii vătămate toate sumele de bani câştigate de aceasta, respectiv circa 2, 5-3 milioane RON în fiecare noapte.

Aceleaşi împrejurări au fost confirmate şi de victima P.A.M., care a arătat că în cursul anului 2006, cât timp a practicat prostituţia, în fiecare seară, acesta ieşea la stradă în zona barului L.T. din cartierul Nicolina din mun. Iaşi, fiind păzită de către inculpaţii A.M., B.V. şi U.F.C. şi că după arestarea inculpaţilor, aceasta s-a deplasat la domiciliul inculpatului P.C. unde avea toate hainele sale, iar aici a fost aşteptată de acelaşi inculpat U.F.C. care i-a spus că va trebui să producă bani în continuare, luând-o pe partea vătămată şi, în fiecare seară ducând-o în zona Nicolina unde o obliga să întreţină raporturi sexuale cu diferite persoane, luându-i toţi banii câştigaţi de victimă, în numeroase rânduri aplicându-i acesteia lovituri întrucât nu câştiga destui bani, în fiecare seară partea vătămată câştigând între 2,8-11 milioane ROL, bani pe care îi lua inculpatul U.F.

De asemenea, potrivit declaraţilor părţii vătămate A.Mi. atât ea cât şi celelelte fete, pe perioada exploatării sexuale, era supravegheată, între alţii şi de inculpatul U.F.C.

În privinţa faptelor imputate inculpatului B.V., deosebit de relevante sunt declaraţiile victimelor exploatării sexuale, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză în legătură cu împrejurările esenţiale.

Astfel, din declaraţiile părţii vătămate A.O., date în cursul urmăririi penale, şi în cursul judecăţii, rezultă că pe perioada exploatării sale sexuale, aceasta era scoasă la stradă în fiecare seară la orele 21,00 şi stătea până la orele 04,00, fiind supravegheată, între alţii, şi de inculpatul B.V.

Aceleaşi împrejurări au fost confirmate şi de victima P.A. care a arătat că în momentul în care a fost sechestrată de către inculpata A.M., în apartamentul acesteia au venit şi inculpatul B.V. care a întrebat-o pe inculpata A.M. dacă victima este o fată nouă, aceasta confirmându-le că într-adevăr, este o fată nouă, în continuare, chiar în aceeaşi seară, victima fiind scoasă la stradă, fiind supravegheată îndeaproape de inculpaţii U.F.C., B.V. şi A.M.

Potrivit victimei, în chiar seara aceleiaşi zile, aceasta împreună cu surorile A. şi cu numita P.A.M., au fost supravegheate de inculpaţii B.V., U.F.C. şi A.M., în timp ce erau din nou la stradă în zona barului L.T. din cartierul Nicolina, din mun. Iaşi.

Si victima P.A.M. a făcut declaraţii relevante în privinţa activităţii infracţionale a inculpatului B.V., arătând că pe perioada exploatării sale sexuale, în fiecare seară, aceasta ieşea la stradă în zona barului L.T. din cartierul Nicolina din mun. Iaşi, unde era păzită, între alţii, de către inculpatul B.V.

De asemenea, potrivit părţii vătămate A.Mi., pe când era scoasă la stradă la orele 21,00 şi stătea până la orele 04,00, aceasta era supravegheată, între alţii, şi de către incupatul B.V.

Mai mult, implicarea infracţională a inculpatului B.V. rezultă şi din declaraţiile părţii vătămate U.L., pe perioada cât a stat încuiată în apartamentul respectiv în care a fost sechestrată de R.F., aceasta era vizitată de către inculpaţii R.F. şi B.V. care îi aducea de mâncare câte o pâine şi doi cremvuşti pe zi.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, având în vedere insuficienta mijloacelor probatorii certe, cu valoare informativă directă şi incriminatoare în privinţa inculpatului, ci doar simpla menţiune a procesului verbal de percheziţie cu privire la depistarea acelei substanţe, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., constatând ca dubiul profita celui acuzat, va achita inculpatul B.V., pentru săvârşirea infracţiunii, prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Audiat fiind în cursul judecaţii, inculpatul B.V. a precizat, în esenţă, că, fiind locuitor al zonei şi petrecând adesea serile în barul L.T., a perceput direct fenomentul de prostituţie stradală. care se desfăşura pe b-dul N. Iorga, însă nu a fost implicat în aceste activităţi de prostituţie.

În privinţa victimelor cu privire la care s-a reţinut că a desfăşurat acte de trafic de persoane/minori, inculpatul a indicat numai persoana victimei D.E. cu care, potrivit propriilor susţineri, ar fi avut o relaţie de prietenie timp de trei luni.

În privinţa faptelor imputate inculpatului P.D.G., deosebit de relevante sunt declaraţiile victimelor exploatării sexuale, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză în legătură cu împrejurările esenţiale.

Din declaraţiile victimei M.A., audiată în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei rezută că în vara anului 2005, l-a cunoscut pe inculpatul P.D.G. care i-a promis că îi va face rost de un loc de muncă, sens în care a luat-o pe aceasta şi, la scurt timp i-a spus că, de fapt va trebui să practice prostituţia pentru el ameninţând-o că, dacă va face altfel, o va bate.

Potrivit victimei, inculpatul P.D.G. a „cazat-o" într-un autoturism aflat în faţa blocului în care locuia acesta şi, în fiecare seară la orele 20,00, partea vătămată, împreună cu încă două tinere, respectiv numitele M. şi N. erau scoase la stradă, întreţineau relaţii sexuale cu diferiţi clienţi până la orele 04,00-05,00 iar dimineaţa partea vătămată îi dădea toţi banii inculpatului care o închidea în autoturism până la orele 14,00-15,00, cu precizarea că, în momentele în care partea vătămată era scoasă din maşină, inculpatul P.D.G. îi dădea câte un sandwich pe zi, acesta fiind în permanenţă nemulţumit de faptul că partea vătămată câştiga prea puţini bani.

Din declaraţiile victimei mai rezulta că, ulterior, după o perioadă de cca trei săptămâni, inculpatul le-a luat pe cele trei tinere, respectiv pe partea vătămată şi pe numitele N. şi pe M. şi le-a dus în staţiunea Costineşti, apoi, din Costineşti, inculpatul le-a dus pe fete în staţiunea Mamaia unde le-a obligat să practice prostituţia la stradă, fetele dormeau pe plajă şi întreţineau relaţii sexuale cu diferiţi clienţi, banii fiind luaţi de către inculpat, această situaţie durând cca o lună de zile, după care inculpatul le-a adus pe tinere în mun. Iaşi.

De asemenea, din declaraţiile victimei B.M., rezultă că în cursul lunii februarie 2005 aceasta a fost racolată de către inculpatul P.D.G. care i-a spus că va lucra ca dansatoare sau o va duce în Franţa unde va practica prostituţia şi vor împărţi banii şi că, deşi iniţial, aceasta a acceptat să danseze în bar, ulterior nu a mai fost de acord şi i-a spus inculpatului P.D.G. că ar fi de acord să plece în străinătate, condiţii în care, inculpatul P.D.G. a luat legătura cu o altă persoană şi a vândut-o pe partea vătămată.

Deosebit de relevante sunt şi declaraţiile pârtilor vătămate U.L. şi D.E.

Astfel, din declaraţiile celei dintâi rezultă că inculpatul R.F. care le-a şi luat pe tinere, le-a dus la Clubul M. la inculpatul P.D.G., cu care a discutat ceva, apoi le-a dus pe cele două fete la apartament.

Aceleaşi împrejurări rezultă şi din declaraţiile victimei D.E. potrivit cărora, în cursul lunii decembrie 2005, împreună cu prietena ei, U.L. l-au cunoscut pe inculpatul R.F. care le-a dus într-un apartament din cartierul Bularga unde tinerele au fost închise iar când inculpatul R.F. a intermediat obţinerea paşapoartelor, acesta a aflat că victima D.E. avea interdicţie şi atunci a luat legătura cu coinculpatul P.D.G. şi a discutat.cu acesta să o ia el la barul său M., sens în care inculpatul P.D.G. s-a deplasat la apartamentul din cartierul Bularga, a luat-o pe victima D.E. şi a dus-o la club unde, cu un ton răspicat i-a spus să se îmbrace cu haine de scenă întrucât va dansa pentru clienţi.

Potrivit victimei, deşi aceasta i-a spus că ea nu ştie să danseze, inculpatul P.D.G. i-a replicat că va învaţă, astfel, în fiecare seară, de la orele 22,00 la orele 05,00 dimineaţa tânăra dansa în bar, apoi era dusă la un apartament situat în zona Tătăraşi unde nu primea nimic de mâncare, ci aceasta reuşea să fure câte ceva după ce se culca inculpatul.

Victima a arătat că încă de la început inculpatul P.D.G. i-a spus că este prea grasă şi nu-i va da nimic de mâncare, lucru care s-a şi întâmplat, victima D.E. continuând să danseze în bar împreună cu alte fete, o parte din acestea practicând şi prostituţia pentru inculpatul P.D.G.

Potrivit victimei, după o perioadă de două săptămâni, aceasta a reuşit să plece din barul respectiv şi de sub autoritatea inculpatului P.D.G.

Inculpatul P.D.G., audiat fiind în cursul cercetării judecătoreşti, a negat acuzaţiile în privinţa victimelor cu care a susţinut doar că a avut relaţii de prietenie, fără a le exploata.

Conţinutul convorbirilor telefonice purtate între inculpaţi şi între aceştia şi alte persoane, de legătura sau victime ale traficului de persoane, releva atât zona de preocupări a inculpaţilor, cât şi relaţiile dintre ei, metodele folosite pentru exploatarea victimelor, pentru coordonarea acţiunilor lor, pentru racolarea de noi victime şi pentru asigurarea folosului infracţiunilor.

Este dincolo de limita demnităţii umane nu numai obligarea, dar şi determinarea unor fete, ale căror opţiuni de viaţa puteau fi altele, la practicarea prostituţiei în stradă, în frig şi sub ameninţări pentru obţinerea unor sume de bani în mod facil.

În ceea ce priveşte infracţiunea de evadare, în privinţa incupatului P.D.G., precum şi infracţiunile de favorizare a infractorului, puse în sarcina inculpaţilor C.L.P., S.C. şi B.V., situaţia de fapt reţinută în cele ce preced rezultă neîndoielnic din declaraţiile de martori audiaţi în cauză, coroborate cu procese-verbale de recunoaştere după planşe foto, procesul verbal întocmit de organele de poliţie cu ocazia cercetării la faţa locului efectuată în camera de detenţie nr. 13 din Arestul IPJ Iaşi, raportul de constatare crirninalistică intocmit de specialişti din cadrul I.P.J. Iaşi cu privire la modalitatea de tăiere a.gratiilor din camera de detenţie 13 a Arestului IPJ Iaşi.

Inculpatul P.D.G. a recunoscut fapta de evadare, însă a furnizat detalii incomplete sau false cu privire la persoanele implicate în sprijinirea sa inainte şi după evadare.

Numitul T.G. care a recunoscut faptele şi a colaborat în vederea determinării contribuţiei persoanelor care au sprijinit sustragerea lor de la urmărirea penală ulterior evadării.

Inculpatul S.C. a recunoscut săvârşirea faptelor de favorizare a infractorilor, deşi iniţial acesta a negat implicarea sa în transportul evadaţilor din Podu Iloaiei în Iaşi.

Inculpatul C.L.P. a recunoscut fapta de care este învinuit, deşi, iniţial şi acesta a negat anumite aspecte de natură a-i contura vinovăţia.

Inculpata B.V. a recunoscut ajutorul acordat evadaţilor, deşi, audiată iniţial în calitate de martor aceasta a negat implicarea ei în sustragerea evadaţilor de la urmărirea penală, relatând aspecte contrare adevărului.

Martora H.D.E., concubina inculpatului C.L.P. a relatat în cele din urmă aspecte legate de venirea în imobilul lui C.L.P. a evadaţilor şi a persoanelor care-i însoţeau, confirmând că decizia de găzduire a evadaţilor a aparţinut inculpatului C.L.P.

Martora I.L. persoana care i-a insoţit pe evadaţi împreună cu B.V. şi copii acesteia în locuinţa lui C.L.P. din com. Podu Iloaiei, a făcut declaraţii corespunzătoare adevărului, relatând firul evenimentelor la care a asistat.

Deosebit de relevante sunt şi declaraţiile martorei P.A.E., persoana în apartamentul căreia cei doi evadaţi au intrat în dimineaţa de 24 noiembrie .2006 pentru a telefona.

De precizat că date credibile, coroborabile cu ansambul probator astfel cum rezultă, acesta din mijloacele de probă administrate în cauză, furnizează şi procesul verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului C.L.P. din com. Podu Iloaiei în interiorul căreia au fost identificate bunuri indicate de numitul precum şi procesele-verbale întocmite de organele de poliţie cu ocazia localizării şi prinderii inculpatului P.D.G. şi respectiv a numitului T.G.

Instanţa a avut în vedere, la reţinerea situaţiei de fapt anterior prezentată, şi declaraţia martorului A.C., şoferului autoturismului taxi în care a fost localizat şi prins inculpatul P.D.G. în seara de 24 noiembrie 2006, precum şi menţiunile procesului verbal întocmit de organele de poliţie judiciară cu ocazia cercetării camerei de detentie nr. 7 din Arestul IPJ Iaşi în temeiul rezoluţiei de delegare emisă de procuror, ocazie cu care s-a constatat secţionarea parţială a unei gratii de la fereastra camerei, constatare realizată consecutiv precizărilor făcute de numitului T.G. în acest sens precum şi cele ale procesului verbal întocmit de Şeful Serviciului Cercetări Penale din cadrul Poliţiei Municipiului Iaşi în care este prezentată succesiunea cazărilor în camera 7 a d eţinuţilor şi modalitatea în care a luat cunostiinţă despre starea gratiilor de la camera 7.

Schimbarea încadrării juridice

Datorită impreciziilor actului de sesizare a instanţei (a se vedea încadrările şi textele de lege reţinute prin dispozitiv), luând în considerare încadrarea juridică corectă ce trebuie dată faptelor efectiv săvârşite de fiecare inculpat, văzând că de la data săvârşirii faptelor ce fac obiectul acestei cauze şi până la judecarea acestora, în cazul unora dintre infracţiunile deduse judecăţii, s-au succedat mai multe legi penale, fiind n ecesar, potrivit art. 13 C. pen., a fi aplicată legea mai favorabilă dintre acestea, examinând şi vârsta victimelor în raport cu data săvârşirii faptelor, precum şi existenţa unor antecedente penale în privinţa inculpatului Ş. (fost P., fost Ş.) D.G., a fost pusă în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. în sensul clarificării în drept a faptelor deduse judecăţii, astfel:

În ceea ce priveşte infracţiunile prev. de art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, din probele dosarului a rezultat că unele dintre părţile vătămate au fost de acord să practice prostituţiei în considerarea obţinerii unor sume importante de bani şi fără a consimţi la pierderea sau ştirbirea în vreun mod a libertăţii lor.

Inculpaţii au parcurs toate etapele pe care în mod normal le presupune un astfel de proces.

Recrutarea se face în general prin oferte false de locuri de muncă în străinătate, în special profesii care nu implică o muncă calificată (chelnăriţă, dansatoare, baby-sitter, menajeră etc.) în Italia, făcute direct victimelor sau prin intermediul cunoştinţelor, rudelor sau a altor persoane apropiate.

Transportul, urmat uneori de vânzare - are loc în ţara de destinaţie, fără ştirea victimelor care devin proprietatea unor patroni, exploatarea - lipsa totală a posibilităţilor de comunicare (li se reţin actele de identitate, telefoanele mobile etc), ori recurgerea la izolarea spaţială a victimelor de familii concomitent cu specularea situaţiei lor dificile;

Exploatarea - tratamentul administrat victimelor: de la izolare, impunerea unui control, viol comis de una sau mai multe persoane, maltratare, ameninţare, până la, în unele cazuri crima, în momentul în care încearcă să evadeze sau ameninţă traficanţii cu deconspirarea.

Evadarea - se face în conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienţi, al poliţiei (razii) etc.

Repatrierea - se face în conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienţi, al poliţiei (razii) etc.

Analizându-se diferenţa dintre infracţiunea de proxenetism şi infracţiunea de trafic de persoane, respectiv trafic de minori, din punctul de vedere al manierei de - exprimare a consimţământului de către victimă, instanţa reţine că dacă la proxenetism, persoana care este îndemnată sau căreia i se înlesneşte practicarea prostituţiei, îşi dă acordul în mod nealterat, voinţa sa de a se prostitua aparţinându-i în totalitate, în mod liber, în ceea ce priveşte traficul de persoane, consimţământul la exploatare, inclusiv în forma prostituţiei, este afectat de violenţă sau de modalităţi de captare nonagresivă, în urmărirea aceluiaşi scop.

Or, în speţă, din materialul probator administrat a rezultat că racolarea victimelor s-a făcut prin inducerea în eroare a acestora, fiiridu-le promisă fie practicarea liberă a prostituţiei în schimbul unor venituri foarte mari, activităţi ce presupuneau - întreţinerea de raporturi sexuale cu clienţii, profitul obţinut urmând a fi împărţit în mod egal.

Odată racolate, victimelor li s-au impus alte condiţii decât cele promise - ele nu au putut stabili numărul clienţilor, practicile sexuale şi nici nu au primit banii promişi, fiind controlate şi intimidate de către inculpaţi. Victimele nu au avut alegeri esenţiale precum cele privind hrana pe care doreau să o aibă, hainele pe care doreau să le îmbrace, durata de timp pe care doreau să o petreacă în stradă.

Prin urmare, acţiunile de traficare comise de inculpaţi au avut ca finalitate subiectivă scopul exploatării persoanei, astfel cum este definit în art. 2 din Legea nr. 678/2001, deci limitarea dreptului la libertate de voinţă şi acţiune a părţilor vătămate, valori sociale protejate de legiuitor în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 spre deosebire de infracţiunea de proxenetism care urmăreşte apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă. Ele erau nevoite să suporte şi să respecte condiţiile şi regulile impuse în casă de către inculpaţi, să rămână în stradă în frig, timp de multe ore.

Manoperele arătate mai sus constituie tehnici de racolare în accepţiunea legii penale. Astfel, profitând de naivitatea şi vulnerabilitatea pe care o au fetele în jurul vârstei tinereţii, dar şi de slaba inserţie familială a acestora, inculpaţii au deturnat părţile vătămate de la posibilitatea unei vieţi normale, amăgindu-le cu privire la avantajele iluzorii ale prostituţiei.

Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. instanţa va respinge, ca nefondate, cererile formulate, prin apărător ales de inculpaţii A. (G.) V., G. (fostă U.) M., P. (fost G.) C., A. (fostă G.) M., U.F.C. şi A.D.G., privind schimbarea încadrării juridice, din infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, în infracţiunea de proxenetism cu reţinerea dispoziţiilor art. 13 C. pen.

Totodată, având în vedere vârsta victimelor şi că de la data săvârşirii faptelor (epuizarea acţiunii in cazul infracţiunilor continuate, odată cu săvârşirea ultimului act material din conţinutul unităţii infracţionale sau comiterea acţiunii interzise în cazul infracţiunii simple) şi până la data judecării acestora, în privinţa unora dintre infracţiunile deduse judecăţii au intervenit o succesiune de legi penale, instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 C. pen., va aplica inculpaţilor vizaţi, dispoziţiile legii mai favorabile dintre cele care s-au succedat în timp, legea stabilită, în absenţa aplicării altor criterii, după criteriul sancţiunilor aplicabile, fiind mai favorabilă legea care prevede limite reduse de pedeapsă.

Faţă de toate cele anterior menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., instanţa va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, după cum urmează:

- pentru inculpatul A. (fost G.) V. - din infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracţiunile de „constituire a unui grup - infracţional organizat", „trafic de persoane", „trafic de minori", prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 13 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpata A.D.G. - din infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată, respectiv infracţiunile de „constituire a unui grup infracţional organizat", „trafic de persoane", „trafic de minori", prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33.lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 13 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul P. (fost Ş.) D.G. - din infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracţiunile de „constituire a "unui grup infracţional organizat", „trafic de persoane", „trafic de minori", prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu art. 37 lit. b) C. pen., art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu art. 37 lit. a) C. pen., art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 13 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

Pentru toate considerentele de ordin faptic şi juridic expuse mai sus, instanţa constată că:

În drept

Faptele inculpatului A. (fost G.) V., în modalităţile expuse în cele ce preced, întrunesc, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

Faptele inculpatului P. (fost G.) C. în modalităţile expuse în cele ce preced, întrunesc, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. şi trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen.

Fapta inculpatei G. (fostă U.) M., modalităţile expuse în cele ce preced, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen.

Faptele inculpatului R.F., în modalităţile expuse în cele ce preced, întrunesc, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) cu aplic. art. 9 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 C. pen.

Faptele inculpatei A. (fostă G.) M. în modalităţile expuse în cele ce preced, întrunesc, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

Faptele inculpatei A.D.G., în modalităţile expuse în cele ce preced, întrunesc, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 C. pen.

Faptele inculpatului U.F.C., în modalităţile expuse în cele ce preced, întrunesc, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C._:pen. şi trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen.

Faptele inculpatului B.V., în modalităţile expuse în cele ce preced, întrunesc, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 13 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului P. (fost Ş.) D.G. în modalităţile expuse în cele ce preced, întrunesc, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 13 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi evadare, prev. de art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Faptele inculpatului C.L.P., în modalităţile expuse în cele ce preced, întrunesc, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (2 infracţiuni).

Faptele inculpatului S.C., în modalităţile expuse în cele ce preced, întrunesc, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C. pen. (2 infracţiuni).

În fine, faptele inculpatei B.V.I., în modalităţile expuse în cele ce preced, întrunesc, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C. pen. (2 infracţiuni).

Individualizarea judiciară a pedepselor

Fiind dovedită existenţa faptelor mai sus descrise, comiterea acestora de către inculpaţi cu vinovăţie, prezumţia de nevinovăţie instituită în favoarea lor fiind răsturnată prin probe legale, pertinente, concludente şi utile care le-au dovedit vinovăţia, aşa cum s-a reţinut, instanţa va dispune antrenarea răspunderii penale a inculpaţilor.

Astfel, instanţa va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, de dispoziţiile Părţii generale ale C. pen. şi regimul de sancţionare al infracţiunii consumate, va ţine seama de dispoziţiile art. 42 C. pen. care reglementează tratamentul sancţionator al infracţiunii continuate care reprezintă o cauză generală facultativă de agravarea pedepsei, de gradul de pericol social concret ridicat pe care îl prezintă fiecare infracţiune comisă, de perioada de timp în care s-au desfăşurat şi, implicit, de numărul actelor materiale realizate, de consecinţele produse asupra stării fizice şi psihice a victimelor, de urmările c are puteau fi produse, de tratamentul la care acestea au fost supuse de circumstanţele personale ale inculpaţilor, inclusiv de antecedentele lor penale şi atitudinea lor procesuală pe parcursul prezentei proceduri.

Cu privire la fiecare dintre inculpaţi, instanţa reţine datele care îi circumstanţiază, aşa cum sunt cuprinse în conţinutul probelor cu înscrisuri şi a celor testimoniale administrate la solicitarea lor.

Notă comună a acestor probe o reprezintă gradul redus de conştientizare a gravităţii faptelor comise, lipsa empatiei faţă de victime şi desconsiderarea lor, atitudinea egocentrică şi de supraevaluare a valorii propriei persoane, raportat la alte fiinţe umane reduse la stadiul de obiecte, precum şi o anumită inserţie socială a acestora după impunerea obligaţiei judiciare de a nu părăsi localitatea.

Faptele comise de toţi inculpaţii sunt dovada unei conştiinţe înapoiate şi extrem de periculoase. Modul organizat şi perseverenţa cu care inculpaţii au acţionat, intervalul îndelungat de timp acoperit de ei prin actele repetate pe care le-au comis în realizarea infracţiunilor de gravitate deosebită pe care le-au săvârşit, concretizate în supunerea tinerelor pe care le racolau, în scopurile parazitare urmărite de ei, la violenţe şi alte forme de constrângere fizică sau morală, în condiţii de îngrădire a posibilităţii lor de a se deplasa şi chiar de lipsire totală de libertate, precum şi cu impunerea practicării de ocupaţii dezonorante şi cu riscuri majore pentru sănătatea şi integritatea lor psihică, demonstrează accentuatul grad de pericol social prezentat de ei, astfel încât tratamentul penal ce se impune a fi aplicat trebuie să fie corespunzător.

Mai mult, cupiditatea vădită de care au dat dovadă inculpaţii prin preluarea şi reţinerea doar pentru ei a cvasitotalităţii sumelor de bani încasate de tinerele pe care le-au supus unei exploatări sexuale de durată impune aprecierea că toţi s-au situat pe una din cele mai joase trepte ale demnităţii umane, astfel încât se impune detenţia efectivă, ca modalitate de individualizarea a executării pedepsei în cazul fiecăruia dintre ei, care să fie suficientă pentru a le asigura reeducarea prin rigoarea ei şi exclud acordarea de circumstanţe atenuante inculpaţilor.

Instanţa reţine că toate probele administrate de aceşti inculpaţi pentru dovedirea circumstanţelor lor personale nu stabilesc decât aspecte ce ţin de limita minimă a normalului (lipsa antecedentelor penale, în privinţa unora dintre ei şi uneori lipsa conflictelor actuale cu persoanele din localitate, întemeierea unei familii) şi nu permit reţinerea legală a vreunei circumstanţe atenuante, cu excepţia împrejurării unei contribuţii secundare, adiacante în privinţa unora dintre inculpaţi, în raport cu contribuţia altor inculpaţi.

În privinţa celor dintâi inculpaţi, instanţa va reţine ca circumstanţă atenuantă, în condiţiile art. 74 alin. (2) C. pen. şi împrejurarea unei contribuţii sau participări infracţionale de mai mică amploare, a unui rol preponderent secundar în raport cu poziţia inculpaţilor consideraţi „capi" ai activităţilor de trafic de persoane/minori.

Aşa cum a statuat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recunoaşterea unor date şi împrejurări ale realităţii, ca circumstanţe atenuante, nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute în vedere de instanţă reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

Aceste condiţii sunt apreciate de instanţă ca fiind îndeplinite în cauză faţă de aceşti inculpaţi, în privinţa faptelor menţionate.

Valorificând toate elementele decurgând din limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, dispoziţiile Părţii generale a C. pen. şi regimul de sancţionare a infracţiunilor săvârşite, gradul de pericol social concret ridicat pe care-l reprezintă infracţiunile comise, vârsta victimelor la momentul activităţii infracţionale, urmările produse asupra fizicului dar, mai ales, asupra psihicului acestora care, au suferit traume puternice cu efecte pe termen lung, ţinând cont şi de întreaga situaţie de fapt reţinută în sarcina inculpaţilor, instanţa le va stabili acestora câte o pedeapsă principală cu închisoarea la nivelul care să îndreptăţească aprecierea că aceasta este o măsură de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 C. pen.

De asemenea instanţa are în vedere şi faptul că aplicarea unor pedepse exagerat de mari faţă de toţi inculpaţii nu stimulează efortul condamnaţilor de îndreptare şi nu răspunde scopului prev. de art. 52 C. pen.

Faţă de aceste considerente, având în vedere şi gradul de participare al fiecăruia dintre inculpaţi la comiterea fiecărui act material, precum şi atitudinea, conduita procesuală a inculpaţilor, instanţa va aplica acestora pedepse în limite legale pentru fiecare infracţiune.

Faţă de toţi inculpaţii se va aplica pedeapsa complementară impusă de drept prin norme imperative.

De precizat că la individualizarea, în această modalitate, a pedepsei complementare, instanţa a avut în vedere comportamentul ilicit al inculpaţilor, apreciind că aceştia sunt incompatibili cu exercitarea drepturilor interzise.

În ceea ce priveşte aplicarea pedepsei accesorii, instanţa reţine că prin Decizia LXXTV (74) din 05.11.2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că dispoziţiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I, c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Deciziile date către instanţa supremă în soluţionarea recursurilor în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti în temeiul art. 414² alin. (3) C. proc. pen. De asemenea, instanţa va ţine seama şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst contra Marii Britanii, cauza Sabou şi Pârcălab c. României, Cumpănă şi Mazăre c. României), direct aplicabilă în dreptul intern o dată cu ratificarea de către România a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituţie. Analizând aplicabilitatea pedepselor accesorii în cauză, în raport cu natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, cu ansamblul circumstanţelor personale ale inculpaţilor, instanţa apreciază că inculpaţii sunt nedemni şi în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Astfel, pe durata executării pedepsei principale inculpaţilor le va fi aplicată şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza. a II-a, lit. b) C. pen., în temeiul art. 71 C. pen., pentru motivele expuse anterior.

În ceea ce priveşte individualizarea regimului de executare, instanţa reţine că faţă de ansamblul activităţilor infracţionale comise, gravitatea faptelor şi consecinţele sociale profund negative ale acestora, impactul asupra valorilor sociale lezate şi necesitatea constrângerii şi reeducării inculpaţilor, instanţa apreciază că în privinţa inculpaţilor A.V., P.C., R.F., A.M., U.F., B.V., P.D.G., C.L.P., numai executarea pedepselor în regim de detenţie răspunde în mod adecvat funcţiilor şi scopului pedepsei.

În privinţa inculpaţilor G.M., A.D.G., S.C. şi B.V.I., instanţa reţine că, raportându-se la persoana acestora şi la conţinutul faptelor comise, la particularităţile dezvoltării psiho-sociale a acestora şi la ansamblul împrejurărilor cauzei, plasarea acestora în mediul carceral poate avea efecte negative şi exterioare perspectivei de reintegrare socială, astfel că scopul educativ, represiv şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate, urmând ca instanţa, să dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principale aplicate fiecărui inculpat,

Timpul ce se deduce din pedeapsa pronunţată şi menţinerea măsurilor preventive

Instanţa constată că inculpaţii au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv în cursul urmăririi penale, faţa de unii din aceştia fiind luată ulterior măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

Pentru aceste motive:

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa principală rezultantă de executat pentru inculpatul A. (fost G.) V., de 10 (zece) ani închisoare, va scădea durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 octombrie 2006 la 22 octombrie 2007 şi va menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată faţă de inculpatul A. (fost G.) V. prin încheierea din data de 18 octombrie 2007 a Tribunalului Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 104 din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, prin respingerea recursului declarat de procuror, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa principală rezultantă de executat pentru inculpatul P. (fost G.) C., de 5 (cinci) ani închisoare, va scădea durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 octombrie 2006 la 22 octombrie 2007 şi va menţine măsura preventivă, a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată faţă de inculpatul P. (fost G.) C., prin încheierea din data de 18 octombrie 2007 a Tribunalului Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 104 din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, prin respingerea recursului declarat de procuror, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen., din pedeapsa principală de executat pentru inculpata G. (fostă U.) M., de 3 (trei) ani închisoare, va scădea durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 octombrie 2006 la 14 martie 2007.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa principală rezultantă de executat pentru inculpatul R.F., de 5 (cinci) ani închisoare, va scădea durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 octombrie 2006 la 22 octombrie 2007 şi de la 13 octombrie 2010 la 06 noiembrie 2010.

Totodată, faţă de caracterul urgent al măsurii preventive celei mai drastice, văzând intervalul de timp scurs între momentul pretinsei încălcări a obligaţiei impuse şi momentul sesizării, instanţa va respinge sesizarea privind înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive în privinţa inculpatului R.F. şi va menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată faţă de inculpatul R.F., prin încheierea din data de 05 noiembrie 2010 a Tribunalului Iaşi, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa principală rezultantă de executat pentru inculpata A. (fostă G.) M., de 10 (zece) ani închisoare, va scădea durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 octombrie 2006 la 22 octombrie 2007 şi va menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată faţă de inculpata A. (fostă G.) M., prin încheierea din data de 18 octombrie 2007 a Tribunalului Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 104 din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, prin respingerea recursului declarat de procuror, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa principală rezultantă de executat pentru inculpata de 3 (trei) ani închisoare, va scădea durata arestării preventive de la 13 iunie 2008 la 11 iulie 2008 şi va menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, luată faţă de inculpata A.D.G. prin încheierea din data de 10 iulie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă definitivă prin nerecurare, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale.

Totodată, instanţa va menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată faţă de inculpatul U.F.C. prin ordonanţa procurorului din 04 octombrie 2006, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa principală rezultantă de executat pentru inculpatul B.V., de 5 (cinci) ani şi 3 (trei) luni închisoare, va scădea durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 octombrie 2006 la 24 decembrie 2006.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa principală rezultantă de executat pentru inculpatul C.L.P., de 2 (doi) ani închisoare, va scădea durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 decembrie 2006 la 01 februarie 2007.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa principală rezultantă de executat pentru inculpatul Ş. (fost P., fost Ş.) D.G., de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare, va scădea durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 octombrie 2006 la 20 noiembrie 2006 şi de la 24 noiembrie 2006 la 19 mai 2008 şi va menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată faţă de inculpatul Ş. (fost P., fost Ş.) D.G. prin încheierea din data de 15 mai 2008 a Tribunalului Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 35/M.F. din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Iaşi, prin respingerea recursului declarat de procuror, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale.

Confiscarea specială

Veniturile băneşti obţinute din practicarea prostituţiei sunt determinabile, pornind de la declaraţiile părţilor vătămate.

Astfel, din declaraţiile acestora rezulta atât media clienţilor pe zi, cât şi costul prestaţiei minime şi a câştigului mediu zilnic, multiplicat cu numărul de zile care rezultă din probatoriul administrat, determinându-se astfel valoarea câştigurilor ilicite, sume de bani obţinute de inculpaţi din traficul de persoane, sume supuse confiscării, măsura care va opera, nu solidar, ci în partea fiecăruia, în mod egal, de la persoanele care au beneficiat de pe urma exploatării sexuale a victimelor, chiar dacă banii ajungeau la aceste persoane indirect, prin intremediul uneia din victime sau a unuia dintre traficanţi, suma fiind ulterior împărţită între aceştia.

La confiscarea sumelor, instanţa va face aplicarea principiilor jurisprudenţiale statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (a se vedea decizia nr. 391 din 19 ianuarie 2005 şi decizia nr. 4457 din 21 iulie 2005), potrivit cărora banii dobândiţi de participanţi prin săvârşirea infracţiunii se confiscă, dispunându-se obligarea fiecăruia la plata sumei de care a beneficiat, iar nu la plata întregii sume, în solidar, întrucât măsurile de siguranţă constituie sancţiuni şi, ca atare, au caracter personal şi exclud solidaritatea.

Făcând aplicarea normelor imperative ale art. 19 din Legea nr. 678/2001, potrivit cărora banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor prevăzute în prezenta lege ori cele care au servit la săvârşirea acestor infracţiuni, precum şi celelalte bunuri prevăzute de art. 118 C. pen. sunt supuse confiscării speciale, în condiţiile stabilite de acel articol:

În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.:

- va confisca de la fiecare din inculpaţii P. (fost G.) C., A. (fostă G.) M. şi B.V. suma de câte 30.000 RON, sumă obţinută prin exploatarea sexuală a victimei A.O.; -va confisca de la fiecare din inculpaţii A. (fost G.) V., A. (fostă G.) M., A.D.G. şi U.F.C., suma de câte 750 euro, sau echivalentul său în RON, la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, reprezentând suma obţinută prin exploatarea sexuală a victimei C.M., după scăderea, sumei destinată despăgubirii victimei;

- va confisca de la inculpatul R.F., suma de 2.000 euro, sau echivalentul său în RON, la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, sumă obţinută prin exploatarea sexuală a victimei C.M.;

- va confisca de la inculpata G. (fostă U.) M. suma de 7.100 euro, sau echivalentul său în RON, la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, sumă obţinută prin exploatarea sexuală a victimei G.A.;

- va confisca de la inculpata A.D.G. suma de 6.500 euro, sau echivalentul său în RON, la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii şi de la inculpatul A. (fost G.) V., suma de 500 euro, sau echivalentul său în RON, la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, sume obţinute prin exploatarea sexuală a victimei G.A.M.;

- va confisca de la inculpatul Ş. (fost P., fost Ş.) D.G. suma de 15.000 RON, sumă obţinută prin exploatarea sexuală a victimei M.A.;

- va confisca de la inculpata A. (fostă G.) M. suma de 21.000 RON şi de la inculpatul U.F.C., suma de 72.000 RON, sume obţinute prin exploatarea sexuală a victimei P.A.M.; - va confisca de la inculpatul A. (fost G.) V. suma de 1.000 euro, sau echivalentul său în RON, la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, sumă obţinută prin exploatarea sexuală a victimei N.B.Ş.

Soluţionarea laturii civile

În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile, instanţa va lua act că victimele A.O., C.M., G.A., G.A.M., G.E., M.A., P.A.M., A.M., U.L., D.E., B.M., T.O.M., N.B.Ş. şi R.L. şi martora A.N. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În privinţa părţilor vătămate C.M. şi P.A. instanţa reţine că acestea s-au constituit părţi civile în cauză şi cu privire la daune materiale, reprezentând sumele de bani „câştigate" de ele din prostituţia forţată.

Instanţa reţine că părţile civile enumerate în cele ce preced şi care au solicitat daune materiale, reprezentând sumele de bani „câştigate" de ele din prostituţia forţată, nu au invocat şi nici nu au dovedit existenţa unui prejudiciu, ci doar faptul că sunt îndreptăţite la aceaste sume de bani, care li i s-ar cuveni, fiind ale lor.

Instanţa apreciază că acestea nu sunt îndreptăţite să obţină cu titlul de despăgubiri civile sume de bani pe care le-au obţinut ca urmare a încălcării normelor de convieţuire şi conduitei morale general acceptate, astfel că va respinge, ca nefondate, pretenţiilor civile ale acestora, solicitate cu acest titlu.

Instanţa reţine că părţile vătămate C.M. şi P.A. au solicitat daune morale, pentru „ruşinea" suferită. În privinţa daunelor morale, apreciază instanţa că părţile vătămate au trăit semnificative suferinţe ca urmare a faptelor inculpaţilor care le-au traficat, umilinţele nejustificate produse prin abuzurile şi exploatarea sexuală la care au fost supuse creându-le, incontestabil, traume psihice cu efecte incalculabile, prejudiciul nepatrimonial pretinzând reparţie fiind unul evident.

Prejudiciul moral este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial şi deşi s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparaţii, neputându-se stabili niciun fel de echivalenţă între durerea morală şi o anumită sumă de bani, totuşi prezenţa acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, potrivit disp. art. 998, 999 C. civ., şi-a găsit o aplicare constantă în practică judiciară.

Despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală şi nu se stabilesc în raport cu posibilităţile materiale ale inculpatului sau ale victimei. Esenţială este stabilirea concordanţei dintre întinderea prejudiciului moral şi cuantumul despăgubirii, nefiind admisă nicio diferenţă în plus şi nicio diferenţă în minus.

În cazul lezării relaţiilor, sociale referitoare la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, la desfăşurarea vieţii sexuale a persoanei cu respectarea normelor morale, la convieţuirea socială, în cazul lezării bazelor morale care trebuie să lumineze viaţa unei persoane, a integrităţii fizice şi psihice a unei persoane, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecinţele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze dezechilibrele morale, dificultăţile în adaptare, carenţele de la nivelul gândirii, astfel cum rezultă din probele cauzei.

Astfel, este de reţinut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabileşte, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanţa valorilor lezate şi măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială şi socială a părţii civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs.

În cauză, instanţa a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente şi indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin acţiunile exercitate de către inculpaţi, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral efectiv produs părţii civile.

Faţă de cele arătate instanţa apreciază că, alături de pedeapsa aplicată fiecăruia dintre inculpaţii autori al infracţiunilor producătoare de daune, pentru faptele comise în raport cu victimele care au solicitat dezdăunare, este justificată, cererea de daune morale şi, statuând în echitate, reţinând că acestea au fost prejudiciate grav prin faptele inculpaţilor care le-au afectat grav evoluţia ca individ, viaţa sufletească, în general, faţă de consecinţele pe termen lung ale abuzului fizic şi emoţional la care părţile civile au fost supuse, având în vedere principiul reparaţiei integrale a pagubei şi fiind îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale (faptă ilicită - infracţiunile pentru care inculpaţii sunt condamnaţi; prejudiciu cert şi dovedit, inerent de altfel faptelor ce fac obiectul prezentei cauze; legătură de cauzalitate dovedită; vinovăţia reţinută a inculpaţilor), în baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ.:

- va admite în parte acţiunea civilă formulată de victima C.M. şi obligă în solidar pe inculpaţii A. (fost G.) V., A. (fostă G.) M., A.D.G. şi U.F.C. la plata sumei de 7.000 euro sau echivalentul său în RON, la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, cu titlul de despăgubiri civile, daune morale;

- va admite în parte acţiunea civilă formulată de victima P.A. şi obligă în solidar pe inculpaţii A. (fostă G.) M. şi B.V. la plata sumei de 5.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile, daune morale.

Măsuri asigurătorii

Văzând că inculpaţii au fost condamnaţi, că s-a dispus confiscarea unor sume de bani şi că au fost obligaţi la plata de despăgubiri civile, pentru a se garanta plata despăgubirilor civile şi asigurarea măsurii confiscării, instanţa, în baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 163 alin. (1), alin. (2), alin. (5) teza a II-a şi alin. (6) lit. b) C. proc. pen. va dispune luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului, a bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A. (fost G.) V., P. (fost G.) C., A. (fostă G.) M., A.D.G., U.F.C., B.V., R.F., G. (fostă U.) M., Ş. (fost P., fost Ş.) D.G., în vederea reparării pagubelor produse prin infracţiuni (plata către victime a sumelor de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile, daune morale) şi respectiv în vederea executării confiscării speciale dispuse anterior, până la concurenţa sumelor confiscate în privinţa fiecăruia din inculpaţi şi a sumelor la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii cu titlu de despăgubiri civile, daune morale.

În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen., dispoziţiile privind luarea măsurilor asigurătorii, din paragraful anterior al prezentei sentinţe penale, sunt executorii.

Totodată, instanţa va dispune luarea inscripţiei ipotecare asupra bunurilor imobile sechestrate, sens în care se dispune a se face adresă la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi. Cheltuielile judiciare avansate de stat

În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare avansate de stat, având în vedere soluţia asupra cauzei şi principiul potrivit căruia plata cheltuielilor judiciare avansate de stat revine celui în sarcina căruia a fost reţinută culpa infracţională sau culpa procesuală, instanţa, în baza art. 191 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen. obligă pe fiecare dintre inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în ambele faze ale procesului penal, după cum urmează: inculpaţii A. (fost G.) V., P. (fost G.) C., G. (fostă U.) M., R.F., A. (fostă G.) M., A.D.G., U.F.C. şi Ş. (fost P., fost Ş.) D.G., la plata a câte 5.000 RON, fiecare, sume în cuantumul cărora sunt incluse şi onorariile apărătorilor din, oficiu care au asigurat asistenţa juridică obligatorie în cauză iar inculpaţii C.L.P., S.C. şi B.V.I., la plata a câte 1666 RON, fiecare, sume în cuantumul cărora sunt incluse şi onorariile apărătorilor din oficiu care au asigurat asistenţa juridică obligatorie în cauză.

II. În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen. sentinţa penală pronunţată de tribunal a fost apelată de inculpaţii A. (G.) V., P. (G.) C., A. (G.) M., U.F.C., R.F., B.V.I., A.D.G., B.V., C.L.P., Ş. (P.) D.G. şi G.M., fiind criticată pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Motivele invocate au vizat, în esenţă, aspecte privind nelegalitatea hotărârii apelate, întrucât lipseşte încheierea prin care a fost discutată regularitatea actului de sesizare a instanţei - critică invocată la termenul din 29 noiembrie 2012 şi consemnată în încheierea de la acel termen; nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii având în vedere că soluţia de condamnare nu se sprijină pe nici una din probele administrate în cauză greşita încadrare juridică a faptelor, în situaţia în care din probe se relevă o anumită activitate infracţională desfăşurată de către inculpaţii apelanţi, aceasta constituie fapta de proxenetism, prev. de art. 329 C. pen., şi nicidecum infracţiunile de trafic de persoane, cu distincţiile arătate în actul de inculpare; - greşita individualizare a pedepselor aplicate fiecăruia dintre inculpaţii apelanţi, disproporţionate în raport cu împrejurările atenuante relevate de circumstanţele cauzei şi cele personale; măsura sechestrului asigurător, deosebit de faptul că este nelegală, este şi netemeinică, întrucât, astfel cum rezultă din actele dosarului, nu poate fi adusă la îndeplinire.

Prin decizia penală nr. 130 din data de 28 iunie 2013, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii A. (G.) V., P. (G.) C., A. (G.) M., U.F.C., R.F., B.V.I., A.D.G., B.V., C.L.P., Ş. (P.) D.G. şi G.M. împotriva sentinţei penale nr. 266 din 29 iunie 2012 pronunţate de Tribunalul Iaşi, în Dosarul nr. 1206/99/2007*, pe care o menţine.

Au fost obligaţi inculpaţii A. (G.) V. (avocat oficiu M.C.), P. (G.) C., A. (G.) M., B.V.I., avocat oficiu M.C, A.D.G., B.V., Ş. (P.) D.G. şi G.M. să plătească statului suma de 14.191 RON fiecare, cheltuieli judiciare, în care s-au inclus şi suma de câte 400 RON onorariu apărător oficiu pentru fiecare dintre aceşti inculpaţi, şi, respectiv, suma de 191 RON fiecare, reprezentând onorariu apărător oficiu pentru părţile vătămate.

Au fost obligaţi inculpaţii U.F.C., R.F. şi C.L.P. să plătească statului suma de 10.191 RON fiecare, cheltuieli judiciare, în care s-a inclus şi suma de 191 RON fiecare reprezentând onorariu apărător oficiu pentru părţile vătămate.

Examinând hotărârea apelată, actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept conform dispozitiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, Curtea a reţinut următoarele:

1. „Cu privire la nelegalitatea hotărârii apelate, privind nulitatea absolută a acesteia, şi implicit şi cu privire la acuzaţiile penale aduse inculpaţilor apelanţi, Curtea a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul emis la data de 22 februarie 2007 (după o primă sesizare, urmată de restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare), în dosarul penal nr. 199D/P/2005 emis de D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Iaşi, şi înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 1206/99/2007*, s-au dispus următoarele:

I. Trimiterea în judecată a inculpaţilor:

A. (fost G.) V., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup de criminalitate organizată, trafic de persoane, trafic de minori, fapte prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen. (faptele descrise la pct. 2, 5, 6, 9, 11, 16 rechizitoriu), P. (fost G.) C. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup de criminalitate organizată, trafic de persoane, trafic de minori, fapte prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen. (faptele descrise la pct. 1, 4, 8 rechizitoriu), G.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de: trafic de persoane, fapte prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., (faptele descrise la pct. 3, 17 rechizitoriu), R.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup de criminalitate organizată, trafic de persoane, trafic de minori, fapte prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 , cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu art. 9 din Legea nr. 39/2003 toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen. (faptele descrise la pct. 6, 12, 14, 15 rechizitoriu), A. (fostă G.) M. pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup de criminalitate organizată, trafic de persoane, trafic de minori, fapte prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen. (faptele descrise la pct. 1, 2, 4, 7, 8 rechizitoriu); A.D.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup de criminalitate organizată, trafic de persoane, trafic de minori, fapte prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen. (faptele descrise la pct. 2, 5, 9 rechizitoriu), U.F.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup de criminalitate organizată, trafic de persoane, trafic de minori, fapte prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C.pen. (faptele descrise la pct. 2, 7, 8, rechizitoriu), B.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup de criminalitate organizată, trafic de persoane, trafic de minori, consum de droguri fapte prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu 37 lit. a) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu art. 37 lit. a) C. pen., art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen. (faptele descrise la pct. 1, 4, 7, 8, 14, rechizitoriu), P.D.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup de criminalitate organizată, trafic de persoane, trafic de minori, fapte prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen. (faptele descrise la pct. 10, 13, 14, 15 rechizitoriu), C.L.P. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen. (faptă prev. la pct. 18 rechizitoriu)

II. Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

P.D.G. pentru săvârşirea infracţiunii de evadare, faptă prev. de art. 269 alin. (1), (2) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. (faptă descrisă la punctul 18 rechizitoriu), T.G. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evadare, prev. de art. 269 alin. (1), (2) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen. (faptă prev. la pct. 18 rechizitoriu); S.C. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen. (faptă prev. la pct. 18 rechizitoriu), B.V.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen. (faptă prev. la pct. 18 rechizitoriu).

S-a reţinut, în esenţă în actul de trimitere în judecată, că în perioada 2003-2006 inculpaţii s-au constituit într-un grup infracţional organizat, grup la care au aderat inculpaţii R.F. şi P.D.G., grupare care a avut drept scop recrutarea prin fraudă de tinere minore şi majore în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituţiei în precum şi în Franţa, în localităţile Lyon şi Paris, precum şi în municipiul Iaşi.

În perioada de referinţă gruparea a recrutat un număr de ăeste 40 de tinere minore şi majore.

S-a mai reţinut, de asemenea, că în seara de 20 noiembrie 2006 inculpatul P.D.G. împreună cu învinuitul T.G. au evadat din Arestul IPJ Iaşi unde se aflau deţinuţi în stare de arest preventiv, prin escaladarea geamului camerei de deţinere după tăierea gratiilor şi îndepărtarea, prin forţare a grilajului metalic.

Prezenta cauză se particularizează într-adevăr printr-o specificitate deosebită a parcursului pe care l-a cunoscut, în ceea ce priveşte desfăşurarea cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond, la soluţionarea prezentei cauze în primă instanţă participând un număr impresionant de judecători din cadrul Tribunalului Iaşi (momentul investirii instanţei a coincis cu modificările aduse cu privire la organizarea instanţelor, prin înfiinţarea unor secţii, inclusiv cea pentru cauze de minori în materie penală. Această măsură, deosebit de faptul că doar a perturbat instanţele în modul de organizare, fiind total nejustificată, şi-a dovedit, în final, inutilitatea constatată încă de la început, aşa numitele „secţii specializate" fiind desfiinţate).

Însă, această „specificitate" a cauzei, prin perindarea în compunerea completelor a mai multor judecători, nu a împiedicat instanţa de fond să desfăşoare o cercetare judecătorească riguroasă şi amănunţită.

Astfel, cu privire la critica invocată privind lipsa încheierii de verificare a regularităţii actului de sesizare, instanţa de apel reţine că la termenul din 05 iunie 2007, a fost pusă în discuţia părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 300 C. proc. pen., regularitatea actului de sesizare, cu privire la care inculpaţii, prin apărătorii aleşi de atunci, au invocat mai multe excepţii, inclusiv cea de necompetenţă materială a structurii din cadrul Ministerului Public care a desfăşurat urmărirea penală şi a întocmit rechizitoriul. La termenul din 19 iunie 2007, instanţa s-a pronunţat în sensul respingeri excepţiilor invocate, constatând, în baza art. 300 C. proc. pen., regularitatea actului de sesizare, sens în care a repus cauza pe rol în vederea continuării cercetării judecătoreşti.

În altă ordine de idei, dat fiind volumul impresionant al prezentei cauze, nu este exclusă ideea ca excepţia invocată să fi constituit mai curând o măsură de control a instanţei de apel. Însă, şi instanţa de apel se prevalează de acelaşi principiu, al rigorii, în cercetarea judecătorească.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare (dispoziţia instanţei de fond cu privire la schimbările de încadrare juridică dispuse neaducând modificări în esenţa acestora, fiind dispusă doar cu privire la reţinerea art. 13 C. pen., privind aplicarea legii mai favorabile), Curtea reţine că, raportat la probatoriul administrat în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, astfel cum în mod corect a reţinut şi motivat pe larg instanţa fondului.

Anterior prezentării motivelor cu privire la aceste aspecte, instanţa de apel trebuie să remarce o eterogenitate şi o constanţă a practicii judiciare, inclusiv la nivelul instanţei supreme, cu privire la infracţiunile reţinute în prezenta cauză, privind grupul infracţional organizat şi traficul de persoane majore sau minore). În acest sens este, printre altele, decizia nr. 3091 din 2 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Se reţine astfel, în practica constată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că în conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, noţiunea de grup infracţional organizat reprezintă grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, cum sunt infracţiunile de trafic de minori cuprinse în art. 2 lit. b) pct. 12 din aceeaşi lege, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale evocate, există un grup infracţional organizat, în cazul în care un număr mare de inculpaţi - indiferent dacă între aceştia există legături de familie au acţionat pentru o perioadă de timp de mai multe luni şi în mod coordonat, în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de minori prevăzute în art. 13 din Legea nr. 678/2001, fiecare dintre inculpaţi îndeplinind roluri determinate în săvârşirea infracţiunilor menţionate, pentru a obţine un beneficiu financiar din exploatarea victimelor minore prin obligarea la practicarea prostituţiei.

În raport cu dispoziţiile legale menţionate, există un grup infracţional organizat, dacă inculpaţii au acţionat pentru o perioadă de timp şi în mod coordonat, fiecare dintre aceştia îndeplinind roluri determinate în executarea planului infracţional, în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane prevăzute în art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, pentru a obţine un beneficiu financiar ori alt beneficiu material, iar iniţierea şi constituirea unui astfel de grup se încadrează în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Grupul infracţional organizat reprezintă o formă a pluralităţii constituite caracterizată prin asocierea mai multor persoane în vederea comiterii de infracţiuni prin care se urmăreşte obţinerea direct sau indirect a unui beneficiu financiar sau alt beneficiu material prin săvârşirea unei infracţiuni grave.

Legea are în vedere condiţia referitoare la numărul membrilor grupării, trei sau mai multe persoane, precum şi condiţia referitoare la existenţa unei structuri, împărţirea sarcinilor cu privire la fapta comisă sau care urmează a fi comisă.

Legea nu face nici o distincţie referitoare la legăturile de familie. Infracţiunea există atunci când sunt îndeplinite condiţiile referitoare la conţinutul constitutiv, latura subiectivă, şi cea obiectivă, fără ca subiecţii activi să fie circumstanţiaţi. Astfel, nu se poate reţine că legăturile de familie exclud grupul infracţional organizat, întrucât, aşa cum s-a reţinut şi în decizia de speţă menţionată, existenţa legăturilor de familie este un element de fapt care nu afectează condiţiile prevăzute de lege.

Latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 se poate realiza prin una din următoarele acţiuni: iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui asemenea grup.

Constituirea implică asocierea şi înţelegerea mai multor persoane în scopul de fiinţa în timp şi de a pregăti şi organiza infracţiuni prevăzute de lege.

Iniţierea presupune, atât concepţia, cât şi activităţi de materializare a ideii, prin diverse mijloace.

Aderarea la grup se realizează prin exprimarea consimţământului expres sau tacit al unei persoane de a face parte dintr-o astfel de structură infracţională. În cazul aderării tacite, făptuitorul îşi manifestă implicit voinţa de a intra în grupul infracţional, acţionând ca membru de fapt al acestuia.

Sprijinirea grupului infracţional organizat constă în orice contribuţie de natură să înlesnească activitatea grupului, sau să ajute în orice mod la existenţa acestuia.

De asemenea, este necesar ca grupul format din 3 sau mai multe persoane să funcţioneze pe o anumită perioadă de timp şi în mod coordonat, iar infracţiunea gravă să fie comisă în scopul obţinerii direct sau indirect a unui beneficiu financiar.

Or, din probele administrate în cauză rezultă că inculpaţii au aderat la grupul infracţional constituit, implicându-se în activitatea de contrabandă prin transportul ţigărilor de la linia de frontieră până la mijloacele de transport, inculpatul ocupându-se de revânzarea acestora (a se vedea în acest sens, al eterogenităţii practicii cu privire la acest aspect, cu titlu exemplificativ, decizia nr. 2226 din 12 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

În altă ordine de idei, proxenetismul reprezintă o activitate infracţională neagresivă, neimplicând vicierea poziţiei subiective a subiectului pasiv secundar, în timp ce activităţile ce constituie elementul material al infracţiunii de trafic de persoane, indiferent de forma acestuia -majori/minori - constau în mijloace care presupun înfrângerea libertăţii de voinţă şi conştiinţă a subiectului pasiv.

Potrivit art. 329 C. pen., infracţiunea de proxenetism consta în:"Îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoana".

Prin alin. (2) al aceluiaşi text de lege este prevăzută forma agravantă a acestei infracţiuni, care constă în "recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop", precum şi în '"constrângerea la prostituţie".

În raport cu aceasta din urma reglementare este de reţinut că elementul material al formei agravate a infracţiunii de proxenetism se poate realiza, atât prin săvârşirea unei acţiuni de recrutare de persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop, cât şi prin constrângerea la prostituţie.

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, "constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apără sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane" (cu distincţia în ceea ce priveşte art. 13, că persoana exploatată este minoră).

În această privinţa este semnificativ ca în art. 2 pct. 2 lit. c) din aceeaşi lege se explică, între altele, ca "prin exploatarea unei persoane se înţelege" şi "obligarea la practicarea prostituţiei".

Potrivit art. 2 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane prin trafic de persoane se înţelege recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, dacă aceste fapte constituie infracţiune (chiar sub formă tentată). De asemenea, în sensul acestei legi, constituie trafic de persoane şi recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, ca trafic de minori.

Într-un cuvânt, primirea, transferarea unei persoane în scopul exploatării acesteia constituie infracţiune.

Abuzul de autoritate nu implică vicierea voinţei unei persoane în executarea unor acte prin care dispune de libertatea sa în folosul persoanei care exercită abuzul.

Prin exploatarea unei persoane traficate se înţelege:

a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate;

b) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;

c) obligarea la practicarea prostituţiei, cerşetoriei, la reprezentări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;

d) prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea dispoziţiilor legale;

e) efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

De aceea, în raport cu conţinutul dispoziţiilor legale menţionate, infracţiunea de trafic de persoane, incriminată în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, se poate realiza numai prin acte de constrângere ori asimilate acestora, precum şi prin acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământul persoanei ce are autoritate asupra celei vizate să facă obiectul exploatării, prin exploatare înţelegându-se şi "obligarea la practicarea prostituţiei".

Or, cât timp pentru existenţa infracţiunii de proxenetism prevăzute în art. 329 alin. (1) C. pen., precum şi a formei ei calificate, reglementată în cadrul alin. (2) al aceluiaşi art., cu excepţia modalităţii constând în "constrângerea la prostituţie", nu este necesară exercitarea de acte de constrângere asupra victimei sau supunerea ei la presiuni din partea unei persoane a cărei autoritate asupra sa a fost cumpărată, se impune să se considere că tocmai aceste trăsături specifice constituie criteriul de diferenţiere între infracţiunea de trafic de persoane, în scopul exploatării prin obligare la practicarea prostituţiei, prevăzută în art. 12 alin. (1), cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, unde prezenţa unor astfel de elemente este necesară, şi infracţiunea de proxenetism, prevăzută în art. 329 C. pen., a cărei existenţă este condiţionată numai în modalitatea particulară de vicierea poziţiei subiective a victimei de săvârşire prin "constrângere la prostituţie".

Aşa fiind, dacă în cazul proxenetismului constrângerea este prevăzută numai ca modalitate particulară, agravată, de săvârşire alternativă a infracţiunii, într-un asemenea caz recrutarea şi traficul de persoane nefiind făcute în scopul obligării la practicarea prostituţiei, care este prestată de bunăvoie de către persoana vizată, în toate ipotezele de săvârşire a infracţiunii de trafic de persoane, constrângerea constituie mijlocul specific principal de realizare a elementului material al laturii obiective a acestei infracţiuni.

Ca urmare, atât timp cât nu se evidenţiază existenţa constrângerii identificate sub vreuna dintre modalităţile specifice de realizare a ei, astfel cum sunt precizate în art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001, recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane, în acest scop, trebuie încadrată în varianta agravată a infracţiunii de proxenetism prevăzute în art. 329 alin. (2) C. pen., după cum şi modalitatea expres prevăzută în acest alineat, de săvârşire a acestei infracţiuni prin constrângerea la prostituţie trebuie supusă aceluiaşi tratament de încadrare juridică.

Dimpotrivă, orice modalitate de trafic de persoane la care se referă art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001, în măsura în care este realizată prin una dintre formele concrete de constrângere la care se referă aceste texte de lege, independent dacă este comisă în scopul obligării la practicarea prostituţiei ori în alte scopuri, trebuie încadrată în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută, după caz, în unul dintre cele două texte de lege menţionate.

Aşadar, criteriul de distincţie între infracţiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 şi, respectiv, în art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi aceea de proxenetism prevăzută în art. 329 C. pen. constă în obiectul juridic generic diferit al acestor infracţiuni, adică în valoarea socială diferită protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi. În acest sens în timp ce valoarea socială apărată prin textele art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 este dreptul la libertatea de voinţa şi acţiune proprii fiecărei persoane, valoarea socială proteguită prin reglementarea de infracţiunii de proxenetism în art. 329. C. pen. rezidă tocmai în bunele moravuri din cadrul relaţiilor de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.

Acest criteriu de distincţie, în absenţa constrângerii, atrage încadrarea faptei de a îndemna ori înlesni practicarea prostituţiei sau de a trage foloase de pe urma acesteia în infracţiunea de proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen., iar a faptei de a recruta o persoană pentru prostituţie ori de a trafica persoane în acest scop în infracţiunea de proxenetism prevăzută la alin. (2) tezele I şi II din acelaşi art.

Evident, actele de recrutare, transportare, transferare, cazare sau de primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţa sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitându-se de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001 şi, respectiv, în art. 13 din aceeaşi lege dacă victimele sunt minori, în măsura în care asemenea fapte sunt săvârşite cu vinovăţie sub forma intenţiei.

Acelaşi criteriu de distincţie între cele două infracţiuni, în cazul când o persoana îndemna o altă persoană ori îi înlesneşte să practice de bunăvoie prostituţia sau trage foloase de pe urma acesteia, iar ulterior acţionează asupra aceleiaşi persoane prin una dintre modalităţile specificate în cuprinsul art. 12 din Legea nr. 678/2001, impune să se reţină atât săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzute în art. 329 alin. (1) C. pen. sau în art. 329 alin. (2) tezele I şi II C. pen., după caz, cât şi a infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.

Or, în speţă, din probatoriul administrat rezultă că inculpaţii au acţionat faţă de părţile vătămate prin mijloace care au înfrânt libertatea de voinţă şi conştiinţă a acestora, atât prin ţinerea lor sub strictă supraveghere, fără a avea libertate de mişcare, cât şi prin violenţele exercitate, fie asupra lor, fie asupra altora, pentru a le inspira temere, în cazul în care s-ar opune exploatării lor sexuale.

Cu privire la acest motiv de nelegalitate, Curtea de Apel reţine, deosebit de împrejurarea că argumentarea instanţei de fond este mai mult decât exhaustivă şi explicită, această chestiune a fost tranşată în mod definitiv şi categoric, astfel cum a expus şi instanţa fondului, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin recursul în interesul legii pronunţat cu privire la această chestiune de drept, şi care, potrivit dispoziţiilor legale, este obligatorie pentru instanţe, şi din a cărei/expunere de motive a redat şi instanţa de apel.

O altă deosebire fundamentală între proxenetism şi traficul de persoane constă în finalitatea urmărită prin săvârşirea lor.

Astfel, dacă prin corniterea infracţiunii de proxenetism, inculpatul trage foloase de pe urma recrutării sau obligării la practicarea prostituţiei, victima însuşindu-şi o parte substanţială din beneficii, în cazul traficului de persoane întreaga activitate are loc în scopul, exclusiv, al exploatării victimei. Prin urmare folosul, obţinut astfel, este însuşit în întregime (sau într-o proporţie ce semnifica exploatarea) de către traficanţi.

Sau, altfel spus, în cazul infracţiunii de proxenetism cele două părţi implicate în această activitate, respectiv proxenetul şi prostituata, sunt „parteneri'', în sensul că se bucură de drepturi egale, proxenetul doar oferind „protecţie" contra unui folos material, ceea ce nu este cazul în situaţia traficului de persoane, unde persoanele traficate sunt sub autoritatea fizică şi morală, atât financiar, cât şi organizatoric, a traficantului, în sensul că nu dispun de libertatea de opţiune cu privire la niciunul din aspectele pe care le implică o astfel de activitate (clienţii, numărul acestora, locul de „acţiune", sumele pe care le obţin, tarifele practicate, etc.)

Raportat la probatoriul administrat în cauză, instanţa constată că faptele inculpaţilor de a racola, transporta, găzdui şi caza victime minore şi victime majore în mai multe locuinţe de pe raza localităţii Iaşi, precum şi în oraşe din afara ţări, respectiv în Franţa, ţinându-le sub strictă supraveghere şi de a le exploata sexual sau prin muncă, folosind acte de violenţă sau ameninţări, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi a infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001.

Concluzionând cu privire la aspectele de nelegalitate invocate, Curtea reţine că în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. sunt enumerate limitativ dispoziţiile legale a căror nerespectare atrage nulitatea absolută aceste dispoziţii se referă la organizare şi competenţă, la dreptul la apărare al învinuitului sau inculpatului. Or, susţinerile inculpaţilor cu privire la nelegalitatea sentinţei apelate şi analizate, pe larg, în considerentele ce preced, nu se includ nici măcar în categoria nulităţilor relative care puteau fi invocate cel mai târziu la primul termen de judecată cu procedura completă, cu atât mai puţin în categoria nulităţilor absolute. Şi aceasta cu cât, chiar reale de ar fi susţinerile inculpaţilor, acestora nu li s-a produs nici o vătămare a drepturilor şi intereselor lor legitime.

În acest context, dată fiind analiza infracţiunii de trafic în ceea ce priveşte conţinutul său în raport cu infracţiunea de proxenetism, vor fi analizate, în bloc, şi motivele de netemeinicie invocate.

Cum s-a menţionat anterior, elementul material al infracţiunii de trafic de persoane - în forma de bază, prevederile de la pct. 2 al art. 12 din legea specială, vizând modalităţile agravante ale acestei infracţiuni - se realizează printr-una sau mai multe dintre acţiunile prevăzute ca modalităţi alternative înnorma incriminatoare, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, găzduirea sau primirea unei persoane, acţiuni care trebuie să fie efectuate în scopul exploatării victimei.

Traficarea fiinţelor umane reprezintă un proces complex care presupune parcurgerea mai multor etape, caracterizate de desfăşurarea de activităţi specifice. Elementul material al laturii obiective se prezintă sub forma unei acţiuni cu mai multe modalităţi alternative care se pregătesc într-o mare măsură în unele acte internaţionale adoptate în această materie (art. 3 din Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale).

Recrutarea unei persoane pentru a fi exploatată înseamnă descoperirea unei persoane susceptibile a fi exploatată şi determinarea acesteia să devină victimă a exploatării. Recrutarea, ca modalitate alternativă prin care are loc traficarea, constă deci, în atragerea victimei spre a fi exploatată în vederea obţinerii de profit.

Transportarea constă în acţiunea unei persoane, numită transportor, de a muta dintr-un loc în altul, cu ajutorul unui mijloc de transport, persoana care este sau urmează a fi exploatată.

Transferarea constă în acţiunea unei persoane de a dispune şi a realiza schimbarea locului de cazare sau în care se află ascunsă ori este exploatată o persoană.

Cazarea este acţiunea unei persoane de a asigura adăpost, găzduire, altei persoane, în vederea exploatării sau înlesnirii exploatării acesteia. Preluarea este acţiunea unei persoane de a lua în primire, a lua asupra sa, pe seama sa, o persoană, în scopul exploatării sau înlesnirii exploatării acesteia.

În toate modalităţile de existenţă a elementului material pentru fapta prevăzută în alin. (1) legea cere ca o condiţie esenţială existenţa unui anumit scop al infracţiunii: exploatarea victimei. Nu are relevanţă dacă scopul urmărit, exploatarea victimei, s-a realizat sau nu. Infracţiunea de trafic de persoane, fiind o infracţiune de pericol, se consumă în momentul realizării uneia dintre modalităţile elementului material dacă fiecare dintre aceste activităţi au fost realizate în scopul exploatării unei persoane. Infracţiunea se consumă chiar dacă scopul nu a fost realizat. O altă cerinţă esenţială pentru existenţa infracţiunii de trafic de persoană este ca acţiunile incriminate să fie săvârşite prin vreuna din următoarele modalităţi prevăzute în norma de dezincriminare: ameninţare sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin darea, acceptarea sau primirea de bani alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra victimei.

Or, modul de acţiune al inculpaţilor, cu caracter continuat, constând în abordarea/racolarea/cazarea/transportarea, etc. victimelor, şi de a le propune, fie să muncească la diferite cluburi cu tentă erotică din municipiul Iaşi, fie să meargă îh străinătate pentru a munci oferindu-le ajutor, inclusiv, material, în acest scop se circumscrie cu prisosinţă în conţinutul modalităţilor alternative prevăzute pentru realizarea infracţiunii, în accepţiunea textului de lege, astfel cum s-a evidenţiat mai sus.

În acest context, activitatea desfăşurată de către inculpaţi, se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii de trafic, câtă vreme chiar dacă acţiunile care compun elementul material al laturii obiective, au ca finalitate subiectivă scopul exploatării persoanei, scop care trebuie, să existe în momentul săvârşirii faptei, acesta nu trebuie să şi fie efectiv realizat.

Instanţa de fond, în expunerea argumentelor faptice şi juridice ce au condus la pronunţarea soluţiei criticate, a făcut o descriere amănunţită atât a situaţiei de fapt cât şi a temeiurilor de drept pe baza cărora şi-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecăţii precum şi a probelor care au fundamentat-o, respectând întocmai dispoziţiile art. 356 C. proc. pen., care prevăd menţiunile obligatorii pe care trebuie să le conţină considerentele hotărârii. Astfel, instanţa de fond a făcut o descriere detaliată a situaţiei de fapt, expunând pe larg activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi cât şi a mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi nemijlocit în faţa instanţei şi care au confirmat pe deplin situaţia de fapt expusă în considerentele rechizitoriului (aspect ce justifică similitudinea dintre cele două expuneri), fără a se limita însă, la o simplă reluare a acestuia.

Instanţa s-a conformat dispoziţiilor art. 356 C. proc. pen. şi în ceea ce priveşte analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea cauzei sub toate aspectele, cât şi a celor care au fost înlăturate, procedând la identificarea acestora în expunere, mai mult a redat conţinutul declaraţiilor pe care şi-a fundamentat soluţia, tocmai pentru a întări şi evidenţia argumentele care au condus-o la soluţia pronunţată.

În ceea ce priveşte activitatea efectivă de traficare a persoanelor de sex feminin, rezultă, din analiza coroborată a materialului probator administrat, atât în cursul urmăririi penale cât şi, nemijlocit, în faţa instanţei, că, în mod judicios şi argumentat, instanţa de fond a stabilit vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 63 C. pen., aprecierea fiecărei probe se face de către instanţa de judecată potrivit convingerii sale, în urma şi pe baza examinării tuturor probelor administrate în întregul lor, fiind inadmisibilă desfiinţarea acestora din context şi preluarea unor fracţiuni dintre probă sau mijloc de probă.

Dispoziţiile legale menţionate consacră un alt principiu de data aceasta în materia aprecierii probelor, potrivit căruia probele nu au valoare mai dinainte stabilită, neexistând niciun temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile succesive ale inculpaţilor sau ale martorilor, instanţa putând să aprecieze că numai una dintre acestea este expresia adevărului, având obligaţia de a le înlătura motivat pe celelalte.

Raportând aspectele de drept la actele şi lucrările dosarului, precum şi la hotărârea criticată, rezultă că instanţa de fond a aplicat întocmai principiile enunţate reţinând motivat acele declaraţii şi probe care se coroborează unele cu altele.

În ceea ce priveşte valoarea probatorie a declaraţiilor martorilor/părţilor vătămate (având în vedere criticile formulate în această privinţă de către inculpaţii apelanţi, în sensul că nu există declaraţii care să îi încrimineze, cu precădere cele date în faţa primei instanţe unde o parte dintre părţile vătămate au revenit/au făcut nuanţări faţă de declaraţiile date în cursul urmăririi penale) şi a celorlalte mijloace de probă administrate, instanţa a ţinut seama la stabilirea acesteia de toţi factorii care au putut modifica conţinutul acestor declaraţii în faza cercetării judecătoreşti, instanţa argumentând temeinic factorii care au determinat înlăturarea unora din depoziţiile martorilor audiată în instanţă, precum şi argumentele de ordin logic care au condus-o la reţinerea sau înlăturarea unei sau altei dintre aceste probe/depoziţii.

În acest sens, în deplin consens cu argumentele expuse de prima instanţă, Curtea de Apel reţine, că o proba, inclusiv declaraţiile unui martor/parte vătămată/inculpat nu are o valoare probatorie prestabilită, în sensul că nu există o ierarhizare între declaraţiile unei persoane date în diferitele faze procesuale. Întotdeauna valoarea probatorie a unui mijloc de probă (inclusiv a declaraţiilor unui martor/inculpat - atunci când acestea prezintă modificări sau completări pe parcursul procesului penal) se stabileşte prin coroborarea şi cu restul ansamblului probator. Prin urmare, depoziţia unui martor nu poate fi înlăturată pe considerentul că nu a fost dată întocmai şi în faţa instanţei sau pentru că, sub anumite aspecte, conţine modificări ori completări, sau dimpotrivă aceasta va fi înlăturată din contextul probator fie atunci când conţine contradicţii evidente cu celelalte probe administrate, fie când nota de subiectivism, generată inclusiv de o stare de temere faţă de inculpaţi (astfel cum a relevat în faţa instanţei de apel partea vătămată l. (fostă C.) M., împiedică a da credibilitate ca o astfel de depoziţie exprima adevărul.

Pornind de la aceste constatări, rezultă ca instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt mai sus descrisă prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză.

Aşa fiind, reţinerea de către instanţă a declaraţiilor martorilor victime date în cursul urmăririi penale ca fiind cele care exprimă adevărul, este atât legală cât şi justificată, având în vedere, pe de o parte, faptul că aceste declaraţii au fost făcute înainte ca victimele să ia legătura cu inculpaţii cu privire la procedura judiciară ce se desfăşoară împotriva lor, existând garanţii certe nu au putut fi intimidate cu privire la ceea ce vor declara, cât şi evoluţia ulterioară a acestor declaraţii şi atitudinea adoptată de către o parte din victime în faţa instanţei (astfel cum sunt acestea expuse de către prima instanţă) iar, pe de altă parte, la audierea în cursul urmăririi penale martorele au fost asistate de către consilierul din cadrul A.N.I.T.P. Instanţa de apel, reţine în acest context, că verificarea în cadrul controlului efectuat în căile de atac nu presupune în mod necesar o reluare, în detaliu, a tuturor probelor identificate de către instanţa de fond ca fiind convergente spre reţinerea vinovăţiei inculpaţilor trimişi în judecată prin actul de inculpare, dacă instanţa fondului a procedat la un examen detaliat al acestor probe. Nu există nici dispoziţii legale şi, în consecinţă, nici sancţiuni procedurale în acest sens, fiind ilogic ca instanţa de control judiciar să reia enunţarea fiecărei declaraţii în parte, câtă vreme, constatând legalitatea, şi temeinicia acestora, îşi însuşeşte, atât probatoriul administrat, cu privire la temeinicia şi suficienţa acestuia, cât şi argumentele instanţei de fond.

Referitor la acţiunile întreprinse de către inculpaţi în realizarea traficului de persoane, respectiv de racolare, cazare, transport, etc. sunt atât declaraţiile martorelor victime date în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond, care se completează reciproc, descriind fiecare în parte contribuţia inculpaţilor în acţiunile de traficare la care au fost supuse, cât şi celelalte probe adininistrate (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificat, declaraţia martorei Ţ.A.M., în care arată că în anul 2005 în timp ce se afla în Lyon, a cunoscut faptul că mai multe fete din Iaşi practicau prostituţia în folosul unui bărbat G.I.; declaraţia martorului R.R., care relatează despre activităţile de traficare, în România şi în Franţa ale inculpaţilor, în acelaşi volum, declaraţia martorei B.A.E., de asemenea edificatoare în privinţa activităţii constante şi continue de traficare efectuată de către inculpaţi, etc.). De asemenea, sunt reţinute şi declaraţiile date în faţa instanţei de apel, în mod nemijlocit, de către cele două părţi vătămate prezente, precum şi de către inculpaţii audiaţi, astfel cum s-a menţionat anterior.

Scopul infracţiunii de trafic de persoane, respectiv exploatarea persoanei traficate în vederea deţinerii de venituri, prezintă, de asemenea, modalităţi alternative de realizare. Astfel, potrivit art. 12 pct. 2 din Legea nr. 678/2001, exploatarea unei persoane poate consta, printre altele, în obligaţia la practicarea prostituţiei.

Or şi sub acest aspect declaraţiile victimelor şi ale martorilor sunt convergente, rezultând, fie expres din atitudinea care le-a prezentat victimelor posibilitatea de a se prostitua, fie implicit prin forţarea la practicarea prostituţiei odată ajunse fie sub autoritatea inculpaţilor, fie în ţara de destinaţie (având în acest sens declaraţiile mai sus menţionate, declaraţia martorei P.An., M.C.).

Fără a relua în integralitatea lor şi în mod exhaustiv probele pe care instanţa de fond şi-a întemeiat hotărârea pronunţată, pentru motivele anterior expuse, instanţa de apel însuşindu-şi motivele care au stat la baza soluţiei adoptate de prima instanţă cu privire la criticile analizate anterior, prima instanţă de control judiciar apreciază că probatoriul administrat în cauză este suficient de concludent sub aspectul activităţii de trafic de persoane, prin acţiunile specifice întreprinse de către inculpaţi (recrutare, cazare, transport etc), fiecare declaraţie de martor sau de parte vătămată relatând aspecte comune cu privire la situaţia de fapt, astfel cum am exemplificat anterior.

Din cele prezentate este neîndoielnic că susţinerile inculpaţilor în motivele de apel privind inexistenţa faptelor sau, cel puţin lipsa elementelor constitutive ale acestora, întrucât exista consimţământul victimelor pe de o

parte iar, pe de altă parte lipseşte scopul infracţiunii sunt lipsite de fundament, neavând corespondent nici un probatoriul administrat, care confirmă cu certitudine vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, şi nici în norma de incriminare, care nu condiţionează existenţa infracţiunii de realizarea scopului şi nici de existenţa sau nu a consimţământului victimei.

În consecinţă, probele administrate pe parcursul procesului penal, necesare şi suficiente pentru aflarea adevărului în cauza cu privire la faptele denunţate şi încadrarea acestora ca infracţiuni de trafic de persoane, atesta netemeinicia motivelor de apel invocate de inculpat şi impun respingerea ca nefondate a apelurilor formulate.

În ceea ce priveşte, infracţiunea de evadare reţinută în sarcina inculpatului P.D.G. şi cea de favorizare a infractorului reţinută în sarcina inculpatului C.L.P., deosebit de faptul că acestea au fost recunoscute de către inculpaţi (cel puţin în faţa primei instanţe inculpatul C.L.P. a recunoscut acest aspect), săvârşirea acestora a fost evidenţiată şi confirmată de probele administrate în acest sens, astfel cum au fost expuse, de asemenea în mod amănunţit de prima instanţă, cum sunt declaraţiile martorei H.D.E., concubina inculpatului C.L.P., ale martorei I.L., persoana care i-a însoţit pe evadaţi împreună cu B.V.I. şi copii acesteia în locuinţa lui C.L.P. din com. Podu Iloaiei, a făcut declaraţii relatând desfăşurarea evenimentelor la care a asistat; declaraţiile martorei P.A.E., persoana în apartamentul căreia cei doi evadaţi au intrat în dimineaţa de 24 noiembrie 2006 pentru a telefona; declaraţia martorului A.C., etc.

Cu privire la solicitarea inculpaţilor privind aplicarea procedurii simplificate, Curtea reţine că potrivit art. 320¹ C. proc. pen., până la î nceperea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.

De asemenea, conform alin. (2) al aceluiaşi art., judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe.

Astfel cum rezultă din dispoziţiile legale arătate, pentru aplicarea procedurii simplificate şi pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, este necesar ca inculpatul să recunoască acuzaţiile aduse în maniera descrisă în actul de sesizare a instanţei şi de asemenea, să nu conteste probele administrate în faza de urmărire penală.

În cauzele în care cercetarea judecătorească a început după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, în conformitate cu dispoziţiile art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., procedura reglementată în art. 320¹ C. proc. pen. se aplică numai dacă până la începerea cercetării judecătoreşti, iar nu şi ulterior acestui moment, inculpatul declară personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În cauzele în care cercetarea judecătorească a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, în conformitate cu dispoziţiile art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., procedura reglementată în art. 320¹ C. proc. pen. se aplică la primul termen de judecată, ulterior acestui moment, astfel cum s-a statuat prin O.U.G. nr. 121/.2011 de modificare şi completare a unor acte normative, publicată în M. Of. al României nr. 931/29.12.2011, unde se prevede în art. XI că: „în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în prima instanţa începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. se aplica în mod corespunzător la primul termen cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă".

Prin urmare, procedura reglementată în art. 320¹ C. proc. pen. nu este aplicabilă în cazul în care recunoaşterea şi solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală a avut loc după unul din cele două momente indicate, fie în Codul de procedură, fie în O.U.G.

Din analiza actelor dosarului se constată că, în cauză, cercetarea judecătorească în faţa instanţei de fond, a început la data de 27 februarie 2007, deci anterior intrării în vigoarea a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., însă în cursul judecăţii la prima instanţă, inculpaţii nu numai că nu au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., privind procedura simplificată, dar nu au recunoscut niciun moment săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Or, în acest context, este evident că nu pot fi reţinute dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., a cărui finalitate este accelerarea soluţionării cauzelor şi nu o cauză nouă de reducere a pedepsei, fiind depăşit cu mult termenul prevăzut pentru accesarea acestei proceduri.

Este adevărat că, în situaţia în care instanţa nu a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., întrucât inculpatul a declarat că recunoaşte fapta şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală după începerea cercetării judecătoreşti, poziţia procesuală a inculpatului, de recunoaştere în integralitate a faptei şi de regret, manifestată, atât în faţa primei instanţe, cât şi în faţa instanţelor de control judiciar, poate fi valorificată prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. (a se vedea în acest sens Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 2761 din 11 septembrie 2012). Însă nici măcar aceste condiţii nu sunt îndeplinite în cauză, astfel cum a fost relevată mai sus poziţia procesuală adoptată de către inculpaţi, atât în faţa primei instanţe, cât şi în faţa instanţei de apel, o atitudine procesuală şicanatorie la adresa autorităţilor, formulând o multitudine de cereri (inclusiv recuzarea apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P.D.G.) şi acuzând diverse abuzuri, evoluţia cauzei sub imperiul unei astfel de atitudini, ceea ce justifică opţiunea instanţelor de fond şi de apel - privind lipsa unei împrejurări relevate de atitudinea inculpaţilor care să conducă la caracterizarea acestei atitudini ca având caracter atenuant.

Referitor la critica de netemeinicie privind greşita individualizare a pedepselor sub aspectul cuantumului acestora stabilit de prima instanţă se constată următoarele:

Relaţiile sociale protejate de lege prin incrirninarea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor sunt cele referitoare la libertatea persoanei, respectarea demnităţii acesteia, protejarea integrităţii corporale sau sănătăţii acesteia, împotriva faptelor de exploatare a acesteia şi de transformare a persoanei într-un mijloc de obţinere a unor beneficii materiale, precum şi cele privind criminalitatea organizată.

Combaterea infracţionalităţii de criminalitate organizată, în special sub forma traficului de persoane - infracţiune deosebit de gravă, atât sub aspectul modului de realizare, cât şi sub aspectul consecinţelor produse - constituie o prioritate a ţărilor membre U.E. şi nu numai, astfel că realizarea acestui deziderat deşi nu poate constitui prin el însuşi un criteriu de apreciere al pedepsei, reclamă aplicarea unor sancţiuni penale eficiente în realizarea prevenirii săvârşirii de astfel de infracţiuni.

Astfel, sub acest aspect, instanţa de fond a transpus în mod optim în contextul cauzei criteriile obligatorii de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la modalitatea de comitere a faptelor, la valorile sociale lezate prin activitatea ilicită, la gradul de pericol social concret al acestora, la persoana fiecăruia dintre inculpaţi, precum şi la toate circumstanţele reale şi personale de natură să califice sau să atenueze răspunderea personală.

Aşa cum a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa, recunoaşterea unor date şi împrejurări ale realităţii, ca circumstanţe atenuante, nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute în vedere de instanţă reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

Valorificând toate elementele decurgând din limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, dispoziţiile Părţii generale a C. pen. şi regimul de sancţionare a infracţiunilor săvârşite, gradul de pericol social concret ridicat pe care-l reprezintă infracţiunile comise, vârsta părţilor vătămate la momentul activităţii infracţionale, urmările produse asupra fizicului dar, mai ales, asupra psihicului acestora, ţinând cont şi de întreaga situaţie de fapt reţinută în sarcina inculpaţilor, instanţa a stabilit inculpaţilor câte o pedeapsă principală cu închisoarea într-un cuantum care să îndreptăţească aprecierea că aceasta este o măsură de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 C. pen.

Având în vedere criteriile enunţate şi raportat la cauzistica în materie, instanţa de apel apreciază că prezenta speţă nu evidenţiază nici în ceea ce priveşte persoana inculpaţilor, nici în ceea ce priveşte modalitatea concretă de comitere a faptelor, o particularitate aparte care să justifice atenuarea răspunderii penale şi care să reclame aplicarea pedepselor într-un cuantum mai redus decât cel stabilit de instanţa fondului.

Instanţa de fond a avut în vedere suficient de bine scopul educativ al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv faptul că pedepsele aplicate, aparent mari, dar care, faţă de limitele de incriminare care prevede pedepse de la 10 ani închisoare, sunt situate la limita minimă, pot contribui prin cuantumul lor la reeducarea şi resocializarea individului, fiind menite a-l descuraja nu de la reeducare, ci de la a persevera în conduita infracţională adoptată (a se reţine că parte dintre inculpaţi sunt cunoscuţi cu antecedente penale, parte dintre ei sunt cercetaţi în alte cauze/state ale U.E. sub acuzaţii la fel de grave), şi această putinţă de reeducare doar ca urmare a faptului că au fost avute în vedere, de către instanţa fondului, în mod eficient criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., unul dintre criterii fiind participaţia penală efectivă a fiecăruia dintre inculpaţi la activitatea infracţională-desfăşurată, perioada de timp în care fiecare dintre inculpaţi a desfăşurat activităţi infracţionale concrete şi ce anume activităţi a desfăşurat.

Justeţea în aplicarea acestor criterii se relevă şi de împrejurarea că răspunderea penală, stabilită prin cuantumul de pedeapsă de către instanţa de fond, a fost angajată diferenţiat în funcţie de gradul de contribuţie al fiecăruia dintre inculpaţi la activitatea reţinută, cât şi la perioada de timp în care au fost angrenaţi în aceste activităţi infracţionale, precum, astfel cum am precizat deja, şi cu privire la situaţia personală a fiecăruia, în ce priveşte antecedenţa penală sau lipsa acesteia, ceea ce a condus la aplicarea unor pedepse diferenţiate şi graduale în funcţie de aceste criterii.

Raportat acestor considerente, Curtea de Apel apreciază că, în cauză, nu sunt temeiuri care să justifice modificarea pedepselor, în sensul reducerii acestora spre/sub limita minimă a normei de incriminare, şi, cu atât mai puţin a modificării modalităţii de executare a sancţiunilor aplicate.

Ca atare, Curtea de Apel apreciază că, în considerarea pericolului concret ridicat al faptelor din speţă şi a finalităţii preventive a sancţiunii penale stabilite prin art. 52 C. pen., pedepsele aplicate şi modalitatea de executare a acestora aplicate de către prima instanţă sunt în măsură să realizeze în mod eficient finalitatea şi scopul pedepselor, ele fiind în acord şi cu practica conturată în această privinţa în cadrul instanţelor, cel puţin cele din circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Iaşi, astfel că sunt temeiuri pentru modificarea acestora în sensul solicitat de către inculpaţi.

Măsurile de siguranţă sunt sancţiuni de drept penal care se dispun în raport cu persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală în scopul înlăturării unor stări de pericol şi al preîntâmpinării săvârşirii altor fapte prevăzute de legea penală.

Este evident că măsurile de siguranţă ocupa un loc important în sistemul mijloacelor legale de lupta împotriva infracţiunilor, mijloace reprezentate în principal sub forma sancţiunilor penale.

Motiv pentru care legea specială prevede în mod expres în art. 19 alin. (1) că banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor se confiscă în condiţiile art. 118 C. pen. Starea şi dinamica fenomenului infracţional a evidenţiat realităţii umane şi sociale de natura obiectivă ce reprezintă surse reale de pericol social, pentru că ele pot determina sau contribui la săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală.

Aceste realităţi sunt considerate, din punct de vedere al reacţiei sociale, în raport cu fenomenul infracţional, ca „stări de pericol" de care trebuie să se ocupe însăşi legea penală şi a căror combatere nu poate fi realizată prin aplicarea de pedepse, întrucât aceste stări izvorăsc din situaţii care nu în toate cazurile reprezintă încălcări ale legii penale.

Măsurile de siguranţă se dispun faţă de cei care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar luarea lor nu este determinată de pericolul social al acelei fapte ca infracţiune, ci de starea de pericol obiectivă, relevată de persoana făptuitorului ori de anumite lucruri ce au legătura cu fapta săvârşită de acesta.

Pentru ca faţă de o persoana să fie luată una din măsurile de siguranţă, prevăzută de lege, ca sancţiune unică sau alături de altă sancţiune penală, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:

- să fie săvârşită o fapta prevăzută de legea penală în forma actelor pregătitoare/a tentativei pedepsibile sau în formă consumată;

- să existe o contribuţie la săvârşirea faptei prin participarea persoanei în calitate de autor, instigator sau complice;

- să evidenţieze o stare de pericol prin săvârşirea faptei, stare de pericol care nu poate fi înlăturată prin aplicarea unei pedepse;

- starea de pericol să determine temerea justificată ca, în viitor persoana în cauza va săvârşi din nou fapte prevăzute de legea penală.

Confiscarea specială este singura măsura de siguranţă cu caracter patrimonial. Confiscarea specială se dispune în raport cu starea de pericol pe care unele lucruri, în anumite situaţii şi condiţii, o evidenţiază. Uneori starea de pericol izvorăşte din însăşi natura lucrului, coroborată cu anumite împrejurări (de exemplu: arme, otrăvuri, stupefiante, substanţe explozive etc), iar în alte situaţii, starea de pericol izvorăşte din împrejurarea că anumite lucruri au fost produse sau obţinute prin infracţiunii etc.

Confiscarea specială priveşte bunuri care, de regulă, aparţin făptuitorului.

Măsura confiscării speciale poate fi dispusă de procuror sau de instanţa de judecată.

Conform art. 136 C. pen. sunt supuse confiscării speciale următoarele categorii de bunuri:

- bunurile produse ori care au dobândit un alt regim juridic prin infracţiune;

Un lucru se considera a fi produs prin fapta prevăzută de legea penală atunci când el este rezultatul acţiunii ce formează elementul material al acestei fapte.

- bunurile dobândite prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. În principiu, lucrurile dobândite din săvârşirea unei infracţiuni au fost scoase ilicit din patrimoniul unei persoane şi, ca atare, aceste lucruri trebuie să reintre în patrimoniul acesteia.

Măsura de siguranţă a confiscării speciale va fi aplicată totdeauna când vor fi identificate lucruri ce se includ în vreuna din categoriile examinate anterior. Această sancţiune are deci un caracter obligatoriu, instanţa neavând latitudinea să evite o asemenea măsura, ci doar să probeze că lucrul respectiv face parte din vreuna din categoriile prevăzute în art. 136 C. pen.

Competente a dispune această măsura de siguranţă sunt, după caz, instanţa de judecată sau organul de urmărire penală.

Pentru ca instanţa să dispună confiscarea specială a acestor bunuri trebuie să dovedească, în fiecare caz în parte, că ele au fost dobândite în mod vădit prin săvârşirea infracţiunii.

În ceea ce priveşte modul de stabilire a sumelor de bani supuse confiscării în condiţiile legii speciale, hotărârea instanţei de fond excelează, de asemenea, prin maniera extrem de detaliată a criteriilor, avute în vedere la stabilirea acestor sume de bani, atât în ce priveşte cuantumul acestora, cât şi modul de dobândire, provenienţa acestora. De altfel, susţinerile inculpaţilor apelanţi nu sunt susţinute de probe care să ateste provenienţa licită a sumelor de bani suspuse confiscării de prima instanţă şi nici modul de dobândire a acestora, spre deosebire de măsura dispusă de către instanţă fundamentată pe probatoriul administrat în cauză, generat de declaraţiile părţilor vătămate cu privire la sumele de bani obţinute în urma practicării prostituţiei, şi care se coroborează în mod unitar în această privinţă, sumele indicate de către acestea situându-se în jurul aceluiaşi cuantum, declaraţiile martorilor, actele bancare care dovedesc tranzacţiile financiare operate în conturile deţinute de către inculpaţi, sumele de bani care au fost găsite la domiciliile acestora cu ocazia percheziţiei efectuate (şi a căror reluare apare de prisos, câtă vreme modul de stabilire a sumelor supuse confiscării redat exhaustiv de prima instanţă este expus în partea introductivă a prezentei decizii, fiind supus cenzurii instanţei de apel, în raport de criticile formulate).

Or, nici din această perspectivă, susţinerile inculpaţilor nu au fost în măsură să dovedească o vătămare adusă intereselor lor care să fie de natură să atragă nulitatea sentinţei apelate."

Concluzionând, pentru toate argumentele de fapt şi de drept expuse, constatând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate şi lipsa de fundament a criticilor formulate în apelurile supuse analizei de faţă, Curtea, în temeiul disp. art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii A. (G.) V., P. (G.) C., A. (G.) M., U.F.C., R.F., B.V.I., A.D.G., B.V., C.L.P., Ş. (P.) D.G. şi G.M. împotriva sentinţei penale nr. 266 din 29 iunie 2012 pronunţate de Tribunalul Iaşi, în Dosarul nr. 1206/99/2007*, pe care a menţinut-o.

Ill. Împotriva deciziei penale nr. 130 din data de 28 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat recurs inculpaţii U.F.C., A. (G.) V., P. (G.) C., G. (U.) M., R.F., A.M., A.D.G., B.V., B.V.I. şi C.L.P.

Recurenţii inculpaţi U.F.C., P. (G.) C., G. (U.) M. şi A.M., au solicitat admiterea recursurilor invocând cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 2, 14, 17² şi 20 C. proc. pen. anterior rap. la art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior. În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, au solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituire de grup organizat au solicitat să se constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale, în raport cu dispoziţiile art. 153 alin. (1) şi art. 154 alin. (1) lit. c) şi lit. d) şi alin. (2) teza I din noul C. pen., dat fiind faptul că se reţine, atât în rechizitoriu, cât şi în hotărârile pronunţate că inculpaţii s-ar fi constituit într-un grup organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni începând cu anul 2003.

În ipoteza în care se va aprecia că este îndeplinită condiţia determinantă care stă la baza săvârşirii infracţiunilor de trafic de minori şi trafic de persoane, respectiv a subzistenţei prostituţiei, au solicitat să se constate incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din noul C. proc. pen., referitoare la existenţa unei cauze de nepedepsire şi să se dispună încetarea procesului penal. Referitor la dezincriminarea prostituţiei, a apreciat că se poate face aplicarea în cauză şi a dispoziţiilor art. 3 din Legeanr: 187/2012 prin raportare la art. 4 din noul C. pen., putându-se dispune achitarea inculpaţilor în temeiul art. 16 lit. b) teza I din noul C. proc. pen.

Inculpata G. (U.) M., condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, a solicitat să se dispună achitarea sa, având în vedere că din probele administrate în cauză nu rezultă că a săvârşit infracţiunea de trafic de persoane raportat la partea vătămată G.A., aşa cum susţine Parchetul că ar fi însoţit-o de mai multe ori atât în Franţa cât şi în Spania şi că a obligat-o să practice prostituţia.

Inculpaţii U.F.C., P. (G.) C. şi A.M. au solicitat să se aibă în vedere circumstanţele personale ale acestora, faptul că au copii minori în întreţinere, au un loc de muncă, precum şi faptul că inculpata A.M. este o persoană în etate (în vârstă de 62 ani).

Recurentul inculpat A. (G.) V., a solicitat admiterea recursului, invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, şi achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, întrucât lipseşte intenţia. În subsidiar, a solicitat să se facă aplicarea legii penale mai favorabile, apreciind ca fiind mai favorabilă legea veche.

Recurentul inculpat R.F., a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 385⁹ pct. 6, pct. 12, pct. 20 şi pct. 17² C. proc. pen. anterior raportat la art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b) C. proc. pen. anterior, apreciind că există neooncordanţe între dispozitivul hotărârii atacate şi considerentele acesteia.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen. anterior a arătat că în cursul urmăririi penale minora victimă G.E. a fost audiată fără să fie asistată de un avocat, nefiind citată Autoritatea Tutelară, mai mult în faţa instanţei de fond la momentul audierii acesteia nu a fost prezent niciunul din părinţii sau tutorele legal al acesteia, fiind asistată de un apărător desemnat din oficiu care asigura, însă, apărarea tuturor părţilor vătămate din cauză.

Referitor la cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 12 C. proc. pen. anterior a solicitat să se observe că a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 22 februarie 2007 pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, instanţa de fond l-a condamnat pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) şi (4) Legea nr. 678/2001. în raport de acest aspect, a solicitat să se observe că alin. (4) al art. 13 din Legea nr. 678/2001 se referă la moartea sau sinuciderea victimei în urma traficării/exploatării, însă, în speţă, niciuna din victime nu a decedat şi nici nu s-a sinucis.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior a solicitat să se observe că există neconcordanţe între dispozitivul hotărârii recurate şi expunerea acesteia, întrucât instanţa de apel nu s-a pronunţat în dispozitivul hotărârii cu privire la cererea inculpatului de a beneficia de prevederile art. 320¹ C. proc. pen. anterior.

A solicitat să se aibă în vedere prevederile art. 182 din noul C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) din noul C. pen. coroborat cu art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 4 din noul C. pen. privind dezincriminarea exploatării. În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen. Referitor la infracţiunea de trafic de persoane a arătat că are corespondent în noua reglementare în art. 210 alin. (1) C. pen.

Recurentele inculpate A.D.G. şi B.V.I., au solicitat admiterea recursurilor invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen. anterior.

În raport cu probele administrate la dosarul cauzei au solicitat achitarea în temeiul art. 11 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, întrucât lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura subiectivă.

În subsidiar, au solicitat în baza dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen. să se facă aplicarea legii penale mai favorabile.

Recurentul inculpat B.V., a solicitat admiterea recursului şi, în principal, achitarea, iar în subsidiar, să se facă aplicarea legii penale mai favorabile.

Recurentul inculpat C.L.P., a solicitat admiterea recursului întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen. anterior, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive. În opinia sa, legea penală mai favorabilă este legea nouă.

La termenul din data de 03 aprilie 2014, recurentul inculpat Ş. (P.) D.G. a solicitat ca instanţa să ia act de declaraţia de retragere a recursului formulat.

Înalta Curte, faţă de manifestarea de voinţă exprimată în şedinţa publică din data de 03 aprilie 2014 de către recurentul inculpat Ş. (P.) D.G., în sensul retragerii recursului declarat, aceasta reprezentând manifestarea sa de voinţă, în baza art. 385⁴ alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen. anterior, prin încheierea de şedinţă din 03 aprilie 2014, a luat act de retragerea recursului formulat de recurentul inculpat Ş. (P.) D.G. împotriva deciziei penale nr. 130 din data de 28 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Analizând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 255/2013, conform cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

C. proc. pen. anterior al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.

Având în vedere data pronunţării deciziei, recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, situaţie în care decizia recurată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 385¹⁰alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, se constată că doar recurentul inculpat P. (G.) C. a motivat în termen recursul, motivele fiind depuse la dosarul cauzei în scris, prin apărător desemnat din oficiu, la 03 ianuarie 2014, şi completate la data de 31 martie 2014 prin apărător ales respectând obligaţiile impuse de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, în condiţiile în care primul termen de judecată a fost la data de 09 ianuarie 2014. A mai depus concluzii scrise prin apărătorul ales la 11 iunie 2014.

Recurentul inculpat R.F. a depus tardiv motivele de recurs, la data de 04 ianuarie 2014 prin fax, la 30 martie 2014 prin fax de către apărătorul ales, şi la 28 mai 2014 prin apărător ales, depunând şi concluzii scrise la 11 iunie 2014.

Recurentul inculpat U.F.C. a depus tardiv motivele de recurs, Ia data de 31 martie 2014 prin fax de către apărătorul ales, depunând şi concluzii scrise la 11 iunie 2014.

Recurenţii inculpaţi A.M. şi G.M. au depus tardiv motivele de recurs, la data de 31 martie 2014 prin fax de către apărătorul ales, depunând şi concluzii scrise la 11 iunie 2014.

Recurenţii inculpaţi A. (G.) V., A.D.G., B.V., B.V.I. şi C.L.P. nu au depus motivele de recurs.

Văzând dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, instanţa va lua în considerare doar cazurile de casare invocate de recurentul inculpat P. (G.) C. în termen, respectiv 385⁹ pct. 2, 14, 17² şi 20 C. proc. pen. anterior, şi cazurile de casare care se pot lua în considerare din oficiu, conform art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen. anterior.

În ce priveşte cazurile de casare prevăzute de 385⁹ pct. 2 şi 20 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că acestea au fost abrogate prin Legea nr. 2/2013, care a limitat efectul devolutiv al recursului.

Cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, şi de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior, când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În susţinerea acestor cazuri de casare recurentul inculpat P. (G.) C., prin motivele de recurs depuse în scris la dosar a solicitat a se da o eficienţă mai mare dispoziţiilor art. 74-76 din C. pen. anterior cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate. De asemenea a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 86¹ C. pen. anterior, în sensul suspendării executării pedepsei.

S-a mai solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire de grup organizat, a solicitat să se constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale în raport cu dispoziţiile art. 153 alin. (1) şi art. 154 alin. (1) lit. c) şi lit. d) şi alin. (2) teza 1 din noul C. pen.

În ipoteza în care se va aprecia că este îndeplinită condiţia determinantă care stă la baza săvârşirii infracţiunilor de trafic de minori şi trafic de persoane, respectiv a subzistenţei prostituţiei, a mai solicitat să se constate incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din noul C. proc. pen., referitoare la existenţa unei cauze de nepedepsire şi să se dispună încetarea procesului penal. Referitor la dezincriminarea prostituţiei, a apreciat că se poate face aplicarea în cauză şi a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 187/2012 prin raportare la art. 4 din noul C. pen., putându-se dispune achitarea inculpaţilor în temeiul art. 16 lit. b) teza I din noul C. proc. pen.

În ceea ce priveşte motivele de recurs Înalta Curte, reţine că decizia pronunţată de instanţa de apel este legală nefiind afectată de nelegalitate.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la individualizarea sancţiunii pe criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 rap. la art. 74-76 C. pen. anterior, Înalta Curte constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, exclude posibilitatea analizei criticii formulate.

Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept.

În acelaşi sens Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele.

Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii.

În consecinţă, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă criticile referitoare la individualizarea pedepselor cu privire la cuantum acestora sau cu privire la modalitatea de executare, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, deoarece ar presupune reevaluarea situaţiei de fapt.

Tot prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, recurentul inculpat P.C. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile raportat la art. 5 C. pen.

Astfel, sub aspectul pedepsei principale pentru infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, limitele de pedeapsă prevăzute în noua lege (art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu limite de pedeapsă de la 3 la 10 ani) sunt reduse faţă de cele din legea veche (art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu limite de pedeapsă de la 5 la 20 de ani).

În ce priveşte infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, limitele de pedeapsă prevăzute în noua lege (art. 210 alin. (1) C. pen. cu limitele de la 3 la 10 ani, respectiv, art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen. cu limite de la 5 la 12 ani) sunt reduse faţă de cele din legea veche (art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu limite de la 5 la 15 ani, respectiv art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu limite de la 10 la 20 de ani), însă nu se impune aplicarea legii penale noi mai favorabile sub aspectul limitelor de pedeapsă, deoarece inculpatului i s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, care nu se mai regăsesc în noua reglementare, astfel fiind mai favorabilă legea veche care, deşi prevede limite de pedeapsă mai mari, permite reţinerea circumstanţelor atenuante şi coborârea sub minimul special, faţă de legea noua, care nu le prevede şi care restrânge efectele circumstanţelor atenuante, în sensul că nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsa cu o treime.

Mai mult, toate aceste infracţiuni au fost săvârşite în concurs, iar, concursul de infracţiuni pe noul C. pen. reglementat în art. 39 alin. (1) lit. b) este sancţionat mai aspru, fiind obligatorie aplicarea sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, pe când la concursul de infracţiuni reglemenat de art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) din vechiul C. pen., sporul era facultativ, de cel mult 5 ani.

Prin criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile raportat la dispoziţiile legale de drept penal incidente conform Deciziei nr. 265 a Curţii Constituţionale a României, rezultă că legea penală mai favorabilă este vechiul C. pen.

Astfel, apreciind că legea penală mai favorabilă, prin criteriul aprecierii globale, este vechiul C. pen., în ce priveşte infracţiunea de constituire de grup organizat nu este incidentă prescripţia răspunderii penale, în raport cu dispoziţiile art. 153 alin. (1) şi art. 154 alin. (1) lit. c) şi lit. d) şi alin. (2) teza 1 din noul C. pen., iar în ce priveşte infracţiunile de trafic de minori şi trafic de persoane, subzistă prostituţia ca infracţiune, nefiind aplicabil art. 4 din noul C. pen.

Înalta Curte constată că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior invocat de către recurent, pedepsele fiind aplicate în limitele prevăzute de lege, şi nici alte cazuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu.

În ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile din oficiu, conform art. 5 C. pen., examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunilor de către inculpaţi, instanţa de recurs constată că nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin Decizia nr. 265 a Curţii Constituţionale a României referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen., publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, general obligatorie de la data publicării în M. Of., Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. Curtea Constituţională a statuat. că numai interpretarea prevederilor art. 5 C. pen. în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituţionalitate.

Totodată, Curtea Constituţională a menţionat că prin Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis că în aplicarea art. 5 C. pen. prescripţia răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei, conferind astfel art. 5 C. pen., în interpretarea dată, valenţe neconstituţionale.

În final, Curtea Constituţională a arătat că, odată cu publicarea prezentei decizii în M. Of. al României, efectele Deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a instanţei supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie şi cu cele ale art. 477¹ C. proc. pen.

În consecinţă, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 5 din 26 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că, în aplicarea art. 5 C. pen., trebuie avut în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, ceea ce presupune o comparare a legilor penale succesive şi alegerea aceleia care, în ansamblul dispoziţiilor sale, creează o situaţie mai blândă pentru acuzat.

Conform Deciziei nr. 5/2014 din 26 mai 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Dosar nr. 5/1/2014/HP/P şi publicată în M. Of., Partea I nr. 470/26.06.2014, în aplicarea art. 5 din C. pen., se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, nefiind permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condiţiile de existenţă şi sancţionare ale infracţiunii în formă continuată.

Faţă de cele menţionate, în aplicarea art. 5 C. pen. în vigoare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile.

Cu privire la recurenţii-inculpaţi A. (fost G.) V., A. (fostă G.) M. şi R.F.

Sub aspectul pedepsei principale pentru infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, săvârşite de recurenţii inculpaţi A. (fost G.) V. şi A. (fostă G.) M., limitele de pedeapsă prevăzute în noua lege (art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu limite de pedeapsă de la 3 la 10 ani) sunt reduse faţă de cele din legea veche (art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu limite de pedeapsă de la 5 la 20 de ani). Cu privire la infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat săvârşită de recurentul-inculpat R.F. limitele de pedeapsă sunt mai favorabile în legea veche (art. 7 alin. (1) cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003 cu limite de pedeapsă de la 2 ani şi 6 luni la 10 de ani).

În ce priveşte infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori săvârşite de cei trei recurenţi, limitele de pedeapsă prevăzute în noua lege (art. 210 alin. (1) C. pen. cu limite de la 3 la 10 ani, respectiv art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen. cu limite de la 5 la 12 ani), sunt reduse faţă de cele din legea veche (art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu limite de la 5 la 15 ani, respectiv art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu limite de la 10 la 20 de ani pentru inculpaţii A.V. şi A. (fostă G.) M., art. 13 alin. (1), (2), (3), (4) din Legea nr. 678/2001 cu limite de la 15 la 25 de ani pentru inculpatul R.F., însă nu se impune aplicarea legii penale noi mai favorabile sub aspectul limitelor de pedeapsă deoarece forma infracţiunii continuate reţinute în baza legii vechi, respectiv art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. nu se mai poate reţine pe noul C. pen., întrucât conform art. 35 alin. (1) din noul C. pen. există infracţiune continuată doar atunci când acţiunile sau inacţiunile sunt îndreptate împotriva aceluiaşi subiect pasiv ceea ce nu este cazul în prezenta speţă, astfel că, în atare situaţie, ar trebui reţinut concursul de infracţiuni pe noul C. pen. reglementat în art. 39 alin. (1) lit. b) conform căruia este obligatorie aplicarea sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, pe când la infracţiunea continuată reglemenată de art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. sporul era facultativ, de cel mult 5 ani.

Mai mult, toate aceste infracţiuni au fost săvârşite în concurs, iar, concursul de infracţiuni din noul C. pen. reglementat în art. 39 alin. (1) lit. b) este sancţionat mai aspru, fiind obligatorie aplicarea sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, pe când la concursul de infracţiuni reglemenat de art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) din vechiul C. pen. sporul era facultativ, de cel mult 5 ani.

Prin criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile raportat la dispoziţiile, legale de drept penal incidente rezultă că legea penală mai favorabilă este vechiul C. pen.

Cu privire la recurentele inculpate G. (fostă U.) M. şi A.D.G.

În ce priveşte pedeapsa principală pentru infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, săvârşită de recurenta-inculpată A.D.G., limitele de pedeapsă prevăzute în noua lege (art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu limite de pedeapsă de la 3 la 10 ani) sunt reduse faţă de cele din legea veche (art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu limite de pedeapsă de la 5 la 20 de ani).

În ce priveşte pedeapsa principală pentru infracţiunea de trafic de minori săvârşită de recurenta-inculpată A.D.G., limitele de pedeapsă prevăzute în noua lege (art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen. cu limite de la 5 la 12 ani) sunt reduse faţă de cele din legea veche (art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu limite de la 10 la 20 de ani).

În ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane săvârşite de ambele recurente, limitele de pedeapsă prevăzute în noua lege (art. 210 alin. (1) C. pen. cu limite de la 3 la 10 ani) sunt reduse faţă de cele din legea veche (art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu limite de la 5 la 15 ani).

Cu toate acestea, nu se impune aplicarea legii penale noi mai favorabile sub aspectul limitelor de pedeapsă, deoarece ambelor inculpate li s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, care nu se mai regăsesc în noua reglementare, astfel fiind mai favorabilă legea veche care, deşi prevede limite de pedeapsă mai mari, permite reţinerea circumstanţelor atenuante şi coborârea sub minimul special, faţă de legea nouă, care nu le prevede şi care restrânge efectele circumstanţelor atenuante, în sensul că nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsa cu o treime.

Mai mult, inculpata A.D.G. a săvârşit infracţiunile în concurs, iar, concursul de infracţiuni din noul C. pen. reglementat în art. 39 alin. (1) lit. b) este sancţionat mai aspru, fiind obligatorie aplicarea sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, pe când la concursul de infracţiuni reglemenat de art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) din vechiul C. pen. sporul era facultativ, de cel mult 5 ani.

De asemenea, ambelor inculpate li s-au aplicat dispoziţiile art. 86¹alin. (1) C. pen. anterior, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instituţie care are corespondent în art. 91 C. pen., însă este mai favorabilă legea veche care prevede ca efect al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei - reabilitarea de drept a - efect care nu se mai regăseşte în noua lege.

Prin criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile raportat la dispoziţiile legale de drept penal incidente rezultă că legea penală mai favorabilă este vechiul C. pen.

Cu privire la recurentul inculpat U.F.C.

În ce priveşte pedepsa principală pentru infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, limitele de pedeapsă prevăzute în noua lege (art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. cu limite de pedeapsă de la 3 la 10 ani) sunt reduse faţă de cele din legea veche (art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu limite de pedeapsă de la 5 la 20 de ani).

În ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane limitele de pedeapsă prevăzute în noua lege (art. 210 alin. (1) C. pen. cu limite de la 3 la 10 ani) sunt reduse faţă de cele din legea veche (art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu limite de la 5 la 15 ani).

În ce priveşte pedeapsa principală pentru infracţiunea de trafic de minori, limitele de pedeapsă prevăzute în noua lege (art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen. cu limite de la 5 la 12 ani) sunt reduse faţă de cele din legea veche (art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu limite de la 10 la 20 de ani), însă nu se impune aplicarea legii penale noi mai favorabile sub aspectul limitelor de pedeapsă deoarece forma infracţiunii continuate reţinute în baza legii vechi, respectiv art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. nu se mai poate reţine pe noul C. pen., întrucât conform art. 35 alin. (1) din noul C. pen. există infracţiune continuată doar atunci când acţiunile sau inacţiunile sunt îndreptate împotriva aceluiaşi subiect pasiv ceea ce nu este cazul în prezenta speţă, astfel că, în atare situaţie, ar trebui reţinut concursul de infracţiuni pe noul C. pen. reglementat în art. 39 alin. (1) lit. b) conform căruia este obligatorie aplicarea sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, pe când la infracţiunea continuată reglemenată de art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. sporul era facultativ, de cel mult 5 ani. De asemenea, tot pentru această infracţiune, inculpatului i s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, care nu se mai regăsesc în noua reglementare, astfel fiind mai favorabilă legea veche care, deşi prevede limite de pedeapsa mai mari, permite reţinerea circumstanţelor atenuante şi coborârea sub minimul special, faţă de legea nouă, care nu le prevede şi care restrânge efectele circumstanţelor atenuante, în sensul că nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu o treime.

Mai mult, toate aceste infracţiuni au fost săvârşite în concurs, iar, concursul de infracţiuni pe noul C. pen. reglementat în art. 39 alin. (1) lit. b) este sancţionat mai aspru, fiind obligatorie aplicarea sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, pe când la concursul de infracţiuni reglementat de art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) din vechiul C. pen. sporul era facultativ, de cel mult 5 ani.

Prin criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile raportat la toate dispoziţiile legale de drept penal incidente rezultă că legea penală mai favorabilă este vechiul C. pen.

Cu privire la recurentul inculpat B.V.

În ce priveşte pedepsa principală pentru infracţiunea de trafic de minori, limitele de pedeapsă prevăzute în noua lege (art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen. cu limite de la 5 la 12 ani) sunt reduse faţă de cele din legea veche (art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu limite de la 10 la 20 de ani).

Cu toate acestea nu se impune aplicarea legii penale noi mai favorabile sub aspectul limitelor de pedeapsă deoarece forma infracţiunii continuate reţinute în baza legii vechi pentru infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, respectiv art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. nu se mai poate reţine pe noul C. pen., întrucât conform art. 35 alin. (1) din noul C. pen. există infracţiune continuată doar atunci când acţiunile sau inacţiunile sunt îndreptate împotriva aceluiaşi subiect pasiv ceea ce nu este cazul în prezenta speţă. Astfel, în atare situaţie, ar trebui reţinut concursul de infracţiuni pe noul C. pen. reglementat în art. 39 alin. (1) lit. b) conform căruia este obligatorie aplicarea sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, pe când la infracţiunea continuată reglemenată de art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. sporul era facultativ, de cel mult 5 ani.

De asemenea, pentru infracţiunea de trafic de minori, inculpatului i s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, care nu se mai regăsesc în noua reglementare, astfel fiind mai favorabilă legea veche care, deşi prevede limite de pedeapsa mai mari, permite reţinerea circumstanţelor atenuante şi coborârea sub minimul special, faţă de legea nouă, care nu le prevede şi care restrânge efectele circumstanţelor atenuante, în sensul că numai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsa cu o treime.

I s-a mai reţinut inculpatului pentru toate cele trei infracţiuni recidiva postcondamnatorie conform art. 37 lit. a) din vechiul C. pen. care are corespondent în art. 41 C. pen., fiind mai favorabilă vechea lege deoarece, deşi la stabilirea primului termen al recidivei (vechiul C. pen. - pedeapsa mai mare de 6 luni, iar pe noul C. pen. - pedeapsa mai mare de 1 an) este mai favorabilă noua lege, în ce priveşte tratamentul sancţionator pentru această pluralitate de infracţiuni este mai favorabilă vechea legea care prevede cumulul juridic al celor două pedepse, putându-se aplica un spor facultativ de până la 7 ani, pe când în noua lege pedeapsele se cumulează aritmetic.

Mai mult, toate aceste infracţiuni au fost săvârşite în concurs, iar, concursul de infracţiuni pe noul C. pen. reglementat în art. 39 alin. (1) lit. b) este sancţionat mai aspru, fiind obligatorie aplicarea sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, pe când la concursul de infracţiuni reglementat de art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) din vechiul C. pen. sporul era facultativ, de cel mult 5 ani.

I s-a reţinut de asemenea inculpatului şi revocarea liberării condiţionate care este mai aspru sancţionată în noua lege aplicându-se cumulul aritmetic între cele două pedepse conform art. 104 alin. (2) teza ultimă C. pen., pe când vechea lege, în art. 61 alin. (1), prevedea cumulul juridic cu posibilitatea aplicării facultative a unui spor de până la 5 ani.

Prin criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile raportat la toate dispoziţiile legale de drept penal incidente rezultă că legea penală mai favorabilă este vechiul C. pen.

Cu privire la recurentul inculpat C.L.P.

În ce priveşte pedepsa principală pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, limitele de pedeapsă prevăzute în noua lege în art. 269 alin. (1) C. pen. sunt de la 1 la 5 ani sau amendă, iar în legea veche în art. 264 alin. (1) vechiul C. pen., de la 3 luni la 7 ani. Având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului conform vechii legi este de 2 ani închisoare fiind îndreptată spre minimul special reglementat de vechiul C. pen., apare ca fiind mai favorabilă vechea lege care prevede un minim special mai redus faţă de noua lege.

I s-a mai reţinut inculpatului pentru cele două infracţiuni de favorizare a infractorului, recidiva postcondamnatorie conform art. 37 lit. a) din vechiul C. pen. care are corespondent în art. 41 C. pen., fiind mai favorabilă vechea lege, deoarece, deşi la stabilirea primului termen al recidivei (vechiul C. pen. - pedeapsa mai mare de 6 luni, iar pe noul C. pen. - pedeapsa mai mare de 1 an) este mai favorabilă noua lege, în ce priveşte tratamentul sancţionator pentru această pluralitate de infracţiuni este mai favorabilă vechea legea care prevede cumulul juridic al celor două pedepse, putându-se aplica un spor facultativ de până la 7 ani, pe când în noua lege pedeapsele se cumulează aritmetic.

Mai mult, aceste infracţiuni au fost săvârşite în concurs, iar, concursul de infracţiuni pe noul C. pen. reglementat în art. 39 alin. (1) lit. b) este sancţionat mai aspru, fiind obligatorie aplicarea sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, pe când la concursul de infracţiuni reglemenat de art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) din vechiul C. pen. sporul era facultativ, de cel mult 5 ani.

Prin criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile raportat la toate dispoziţiile legale de drept penal incidente rezultă că legea penală mai favorabilă este vechiul C. pen.

Cu privire la recurenta inculpată B.V.I. în ce priveşte pedeapsa principală pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, limitele de pedeapsă prevăzute în noua lege în art. 269 alin. (1) C. pen. sunt de la 1 la 5 ani sau amendă, iar în legea veche în art. 264 alin. (1) vechiul C. pen., de la 3 luni la 7 ani. Având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatei conform vechii legi este de 1 an şi 10 luni închisoare fiind îndreptată spre minimul special reglementat de vechiul C. pen., apare ca fiind mai favorabilă vechea lege care prevede un minim special mai redus faţă de noua lege.

Mai mult, aceste infracţiuni au fost săvârşite în concurs, iar, concursul de infracţiuni pe noul C. pen. reglementat în art. 39 alin. (1) lit. b) este sancţionat mai aspru, fiind obligatorie aplicarea sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, pe când la concursul de infracţiuni reglementat de art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) din vechiul C. pen. sporul era facultativ, de cel mult 5 ani.

De asemenea, inculpatei i s-au aplicat dispoziţiile art. 86¹ alin. (1) C. pen. anterior, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instituţie care are corespondent în art. 91 C. pen., însă este mai favorabilă legea veche care prevede ca efect al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei - reabilitarea de drept a - efect care nu se mai regăseşte în noua lege.

Prin criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile raportat la toate dispoziţiile legale de drept penal incidente, rezultă că legea penală mai favorabilă este vechiul C. pen.

Faţă de aceste considerente, se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii U.F.C., A. (G.) V., P. (G.) C., G. (U.) M., R.F., A.M., A.D.G., B.V., B.V.I. şi C.L.P. împotriva deciziei penale nr. 130 din data de 28 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Se va constata că la termenul de judecată din data de 3 aprilie 2014, inculpatul Ş. (P.) D.G. şi-a retras recursul declarat împotriva aceleiaşi decizii penale.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii U.F.C., A. (G.) V., P. (G.) C., G. (U.) M., R.F., A.M., A.D.G., B.V., B.V.I. şi C.L.P. împotriva deciziei penale nr. 130 din data de 28 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Constată că la termenul de judecată din data de 3 aprilie 2014, inculpatul Ş. (P.) D.G. şi-a retras recursul declarat împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurenţii inculpaţi U.F.C., P. (G.) C., G. (U.) M., R.F., A.M. şi B.V., la plata sumei de câte 375 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor-aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi A. (G.) V., A.D.G., B.V.I. şi C.L.P. la plata sumei de câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat Ş. (P.) D.G. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 200/2014. SECŢIA PENALĂ		ICCJ. Decizia nr. 2051/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... →

ICCJ. Decizia nr. 2004/2014. SECŢIA PENALĂ

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2004/2014. SECŢIA PENALĂ