ICCJ. Decizia nr. 2466/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2466/2014
Dosar nr. 11663/121/2011
Şedinţa publică din 05 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 122/F din 20 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul penal nr. 11663/121/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.D.C. la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată (infracţiune comisă în intervalul martie - decembrie 2008).
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În conformitate cu art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată acestuia durata reţinerii de 24 ore (ziua de 10 octombrie 2011).
În temeiul disp. art. 861, art. 862 şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale a închisorii în cuantum de 3 ani, precum şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului M.D.C. pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
- să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Galaţi,
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea,
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă,
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului M.D.C. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. vizând revocarea executării pedepsei sub supraveghere în situaţia în care nu îndeplineşte cu rea credinţă măsurile de supraveghere prevăzute de lege.
În conformitate cu disp. art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut faţă de inculpatul în cauză măsura obligării de a nu părăsi ţara prev. de art. 1451 C. proc. pen. luată prin încheierea de şedinţă din 7 noiembrie 2011 a Tribunalului Galaţi.
În temeiul disp. art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul M.D.C. la plata sumei de 124.978,68 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă D.G.F.P. Galaţi.
În conformitate cu art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 340 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a dispus comunicarea prezentei soluţii către Oficiul Registrului Comerţului - Galaţi, după rămânerea definitivă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 848/P/2011 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului M.D.C. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. b) C. pen.;
S-a reţinut, în esenţă, că inculpatul M.D.C., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în mod repetat, în calitate de administrator şi asociat unic al SC D. SRL Ghidigeni, în perioada martie - decembrie 2008 a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii operaţiuni comerciale nereale, prejudiciind bugetul general consolidat cu suma de 256.352 lei (impozit pe profit, TVA şi majorări de întârziere).
Astfel, inculpatul, în calitatea menţionată, a achiziţionat animale (bovine, majoritar) de la persoane fizice, la preţuri mici, fără TVA dar şi-a făcut intrări în contabilitate de la societăţi comerciale la preţuri mai mari şi cu plata TVA-ului; în această modalitate inculpatul M.D.C. şi-a dedus nelegal TVA-ul colectat de la beneficiarii carcaselor de bovine, invocând plata acestuia la momentul achiziţiei.
De asemenea, s-a reţinut că inculpatul a fraudat bugetul general consolidat şi prin diminuarea bazei de impozitare, întrucât în contabilitate şi-a făcut intrări (la achiziţiile de animale) la preţuri mai mari decât cele plătite.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului instanţa a reţinut aceeaşi situaţie faptică potrivit căreia:
La data de 27 august 2009, Garda Financiară - Secţia Galaţi a sesizat organelor judiciare săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 de către reprezentanţii SC D. SRL Ghidigeni.
S-a arătat în actul de sesizare că în evidenţa contabilă a SC D. SRL Ghidigeni s-au regăsit înregistrate un număr de 31 facturi fiscale în valoare de 492.203,87 (TVA inclus) reprezentând aprovizionări de carne vită integrală, carcasă oaie, carne tineret bovine, carcasă viţel şi carcasă bovină adultă de la SC C.T.I. SRL Iaşi.
Contravaloarea acestor facturi a fost achitată integral cu numerar printr-un număr de 99 de chitanţe în valoare totală de 454.235,47 lei.
În actul de constatare s-a arătat că SC C.T.I. SRL Iaşi are comportamentul unei "societăţi fantomă", nedepunând la organul fiscal teritorial niciun fel de declaraţii de impozite, deconturi de TVA şi bilanţuri contabile.
Aceiaşi societate a înregistrat în evidenţa contabilă un număr de 10 facturi fiscale în valoare totală de 152.541,03 lei (TVA inclus), reprezentând aprovizionări de carne vită integrală, muşchi de vită, carcasă viţel şi carcasă bovină adultă, emise de SC G.E. SRL Bucureşti.
Contravaloarea mărfii a fost achitată cu numerar printr-un număr de 31 de chitanţe în valoare de 14.951.370 lei.
Despre SC G.E. SRL Bucureşti, Garda Financiară - Secţia Municipiului Bucureşti a comunicat că administratorul societăţii a anunţat încetarea activităţii din 24 ianuarie 2005.
Ca şi concluzii, s-a arătat că SC D. SRL Ghidigeni a prejudiciat bugetul general consolidat cu suma de 184.630, 85 lei, impozit pe profit şi TVA.
Alăturat sesizării a fost înaintată organelor judiciare nota de constatare întocmită la data de 27 august 2009, în care sunt reiterate aspectele arătate mai sus.
SC D. SRL Ghidigeni a fost înfiinţată în anul 2007 şi a avut ca asociat unic şi administrator pe inculpatul M.D.C.
Societatea a avut ca obiect principal de activitate: "producţia, prelucrarea şi conservarea cărnii (exclusiv carnea de pasăre)".
În prezent faţă de SC D. SRL Ghidigeni s-a deschis procedura simplificată a falimentului.
Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că SC C.T.I. SRL Iaşi şi SC G.E. SRL Bucureşti nu au avut relaţii comerciale cu societatea administrată de inculpat.
Astfel, administratorul SC G.E. SRL Bucureşti a arătat în nota explicativă că nu a desfăşurat relaţii comerciale cu SC D. SRL Ghidigeni.
La dosar se găsesc facturile şi chitanţele fiscale "care dovedesc relaţia comercială" dintre SC D. SRL Ghidigeni cu SC C.T.I. SRL Iaşi şi SC G.E. SRL Bucureşti.
A.N.A.F., D.G.F.P. Galaţi - Activitatea de Inspecţie Fiscală cu adresa nr. 9207/6000 din 09 noiembrie 2009 a sesizat organelor judiciare săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 de către reprezentanţii SC D. SRL Ghidigeni.
S-a arătat în actul de sesizare că prin activitatea desfăşurată SC D. SRL Ghidigeni a prejudiciat bugetul general consolidat cu suma de 256.352 lei (impozit pe profit, TVA şi majorări).
Alăturat sesizării a fost înaintat şi procesul-verbal din data de 14 octombrie 2009 încheiat de consilierii A.N.A.F.
În cuprinsul acestuia s-a arătat că verificarea SC D. SRL a vizat perioada martie - decembrie 2008.
De asemenea, s-a arătat că evidenţa contabilă a societăţii a fost organizată de SC D.X. SRL Tecuci, reprezentată de G.A., cu care este încheiat contractul de prestări servicii.
Au fost analizate relaţiile comerciale cu SC C.T.I. SRL Iaşi şi SC G.E. SRL Bucureşti despre care Garda Financiară - Secţia Galaţi a arătat în sesizarea iniţială că nu sunt reale.
În urma verificărilor efectuate de reprezentanţii D.G.F.P. Galaţi au rezultat aceleaşi aspecte, arătându-se în actul de control dispoziţiile legale încălcate şi prejudiciul cauzat bugetului general consolidat.
La dosar, s-a regăsit situaţia facturilor "de aprovizionare" înregistrate în anul 2008 de la SC C.T.I. SRL Iaşi şi SC G.E. SRL Bucureşti.
Astfel, din fişa contului 401 a rezultat că SC D. SRL a "cumpărat pe datorie" circa patru luni de zile, în perioada martie - iunie 2008 marfă de la SC C.T.I. SRL Iaşi în valoare de 289.665,09 lei, fără contract şi fără a se lăsa vreun instrument de plată garanţie.
- din acelaşi înscris, fişa contului 401, a rezultat că abia după patru luni societatea inculpatului M.D.C. a început să plătească sume doar de maxim 5.000 lei zilnic, fără a depăşi plafonul legal pentru plăţile în numerar;
- deşi societatea inculpatului "datora SC C.T.I. SRL Iaşi" aproximativ 300.000 lei (neplătind nimic timp de patru luni de la debutul relaţiei comerciale), după începerea plăţilor în numerar de maxim 5.000 lei zilnic, "societatea furnizoare" mai livrează marfă;
- nu este de neglijat faptul că societatea inculpatului cumpăra marfă de la SC C.T.I. SRL Iaşi cu 31 de facturi fiscale, în perioada martie - noiembrie 2008, dar plăteşte cu un număr de 99 chitanţe fiscale în perioada iulie - decembrie 2008.
Inculpatul M.D.C. a recurs la această formă de plată în numerar la achiziţie, întrucât cumpăra animalele de la persoane fizice, şi nu de la societăţi comerciale. Acest aspect a fost dovedit şi de faptul că la vânzarea către abatoare toţi banii îi intrau în conturile bancare. Nicio achiziţie de la SC C.T.I. SRL Iaşi şi SC G.E. SRL Bucureşti" nu a fost plătită prin bancă.
- conform fişei contului, societatea inculpatului a rămas datoare faţă de SC C.T.I. SRL Iaşi cu suma de 37.728,40 lei. Probabil inculpatul nu a avut suficiente "chitanţe în alb" cumpărate pentru a acoperi sumele din cele 31 de facturi fiscale.
Au rezultat aceste aspecte în lipsa unei sesizări penale sau comerciale pentru recuperarea debitului de 37.728,40 lei.
- în cazul SC G.E. SRL Bucureşti, societatea inculpatului M.D.C. a cumpărat cu 10 facturi fiscale, în luna decembrie 2008, marfă în valoare de 152.541,03 lei (TVA inclus) şi a făcut 31 de plăţi cu chitanţe începând din luna noiembrie (plătind înainte). Şi în cazul SC G.E. SRL Bucureşti plăţile s-au făcut în numerar fără a depăşi plafonul de 5.000 lei.
- SC D. SRL a rămas datoare şi faţă de SC G.E. SRL Bucureşti cu suma de 3028 lei;
- în luna decembrie 2008, de exemplu SC G.E. SRL " a facturat" către SC D. SRL 9 facturi fiscale de la nr. Q54 până la nr. Q63. Între aceste facturi fiscale a apărut emisă şi factura cu nr. Q56 în data de 25 noiembrie 2008, în condiţiile în care seria de facturi cu terminaţia 54 până la terminaţia 63 a fost emisă în perioada 04 decembrie - 21 decembrie 2008. De altfel a rezultat că SC G.E. SRL a desfăşurat "relaţii comerciale" (a livrat aproape zilnic cantităţi mici de marfă) doar cu societatea inculpatului.
- în cazul SC C.T.I. SRL Iaşi, facturile au fost emise începând cu luna martie 2008 de la nr. X1, constatându-se de exemplu că la 03 aprilie 2008 s-a emis factura cu nr. X6, iar la 07 aprilie 2008 s-a emis factura nr. X7, la 01 aprilie 2008 s-a emis factura X10, la 28 mai 2008 s-a emis factura nr. X12, iar la 29 mai 2008 a fost emisă factura nr. X11, la 25 mai 2008 s-a emis factura nr. X13, la 15 mai 2008 s-a emis factura nr. X14, la 07 mai 2008 s-a emis factura nr. X15, la 13 mai 2008 s-a emis factura nr. X16. Surprinzător este şi faptul că SC C.T.I. SRL Iaşi nu a mai emis din luna iulie, ziua 24 de la factura nr. X21 nicio factură până în luna noiembrie, ziua 18, când a emis iarăşi către societatea inculpatului factura nr. X23. De aici se înţelege că societatea inculpatului "a fost singurul partener de afaceri al societăţii din Iaşi". Cu toate că a fost emisă la 18 noiembrie 2008 factura nr. X23 către societatea inculpatului, la data de 05 noiembrie 2008 a fost emisă către aceiaşi societate factura nr. X22. Din facturile fiscale aflate la dosar a rezultat că în lunile august, septembrie şi octombrie 2008 au fost emise facturi cu numere mai mari decât cele emise în luna noiembrie 2008.
A rezultat din analiza modului de emitere a facturilor că acestea au fost emise şi înregistrate în contabilitatea societăţii inculpatului doar pentru a acoperi achiziţiile de animale de la persoane fizice, livrate la mai multe abatoare din ţară (cele mai multe din zona judeţului Botoşani).
- inculpatul M.D.C. a plătit în numerar de 131 de ori, în perioada iulie - decembrie 2008, către societăţi din Iaşi, Bucureşti la alte termene decât cele la care i s-a livrat marfă iar în contabilitatea societăţii nefiind înregistrate eventualele cheltuieli de transport (plata în numerar între societăţi din comuna Ghidigeni, judeţul Galaţi şi societăţi din municipiul Iaşi, Bucureşti a implicat anumite cheltuieli de transport);
- deşi "relaţia comercială" cu SC G.E. SRL a debutat în luna decembrie 2008, inculpatul a început surprinzător să plătească din luna noiembrie 2008 cu chitanţele nr. C1 până la nr. C4. În cazul chitanţelor prin care s-a plătit către SC C.T.I. SRL Iaşi s-a observat că primele două chitanţe emise la 19 august 2008 cu nr. B1 - B2 au depăşit suma de 5000 lei admisă de lege pentru efectuarea plăţilor zilnice cu numerar. Plăţile către SC C.T.I. SRL Iaşi s-au făcut în perioada 19 august 2008 până la 11 octombrie 2008 cu chitanţele nr. B1 până la nr. B43. Surprinzător la data de 01 decembrie 2008 a fost emisă chitanţa cu nr. S49 (deşi formularul tipizat avea înscris nr. B49), iar la 31 noiembrie 2008 a fost emisă chitanţa cu nr. B48, număr care corespunde formularului tipizat. S-a observat că societatea inculpatului a fost singura "care făcea plăţi către societatea furnizoare". Deşi la data de 19 august 2008 "au fost făcute plăţi" în numerar cu depăşirea plafonului de 5000 lei, la aceeaşi dată cu chitanţa nr. K inculpatul a mai plătit suma de 2499 lei.
Inculpatul M.D.C. nu s-a considerat vinovat de săvârşirea faptei penale reţinute în sarcina sa, apreciind că a efectuat doar operaţiuni comerciale reale; astfel, acesta a arătat: "referitor la facturile şi chitanţele fiscale au fost scrise de mine şi le-am luat de la un cetăţean rrom pe care l-am întâlnit în zona pieţei din Bârlad. Arăt că nu cunosc numele acestuia, iar facturile aveau la antet SC G.E. SRL şi SC C.T.I. SRL Iaşi.
Ulterior, la data de 26 octombrie 2009, inculpatul M.D.C. şi-a schimbat declaraţia.
Susţinerile inculpatului că a achiziţionat marfă (carcasă bovine) de la SC G.E. SRL şi SC C.T.I. SRL Iaşi au fost contrazise de mijloacele de probă administrate în cauză.
Următoarele aspecte au dovedit vinovăţia inculpatului:
- verificările efectuate de organele financiar-fiscale care arată că SC D. SRL, administrată de inculpat, nu s-a aprovizionat de la SC C.T.I. SRL Iaşi şi SC G.E. SRL Bucureşti; s-au avut în vedere şi verificările efectuate de organele financiar-fiscale de la sediile "societăţilor furnizoare" arătate mai sus;
- societatea administrată de inculpat nu a prezentat un contract de vânzare-cumpărare comercială în relaţiile cu SC C.T.I. SRL Iaşi şi SC G.E. SRL Bucureşti.
În cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei inculpatul a solicitat achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. susţinând că a desfăşurat relaţii comerciale cu mult mai multe societăţi comerciale în afara celor două semnalate în actul de sesizare (SC C.T.I. SRL Iaşi şi SC G.E. SRL Bucureşti), în privinţa acestora neavând obligaţia verificării; a arătat, de asemenea că, şi-a încredinţat atribuţiile de achiziţie unui intermediar-cetăţean de etnie rromă pe care l-a cunoscut în Bârlad în anul 2008.
În aceste condiţii instanţa a apreciat cererea inculpatului ca fiind nefondată întrucât subiectul activ al infracţiunii supuse cercetării nu poate fi decât unul calificat, cu atribuţii de evidenţiere în documentele legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate (administratorul, directorul economic, un eventual contabil ori o altă persoană împuternicită să îndeplinească obligaţia de a aplica reglementările contabile în mod corespunzător).
Pentru considerentele mai sus reţinute s-a apreciat ca fiind pe deplin dovedită vinovăţia inculpatului privind comiterea infracţiunii reţinute prin actul de sesizare.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului M.D.C. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, infracţiune prevăzută de disp. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea, conform art. 72 C. pen., a sancţiunii ce a fost aplicată în cauză au fost avute în vedere în mod deosebit natura şi gradul de pericol social al infracţiunii corelativ cu elementele care circumstanţiază persoana inculpatului, dar şi cu comportamentul procesual al acestuia; astfel, infracţiunile de evaziune fiscală care au luat amploare pe fondul crizei economice actuale se constituie într-un fenomen complex cu profunde conotaţii economice care afectează societatea şi, pe cale de consecinţă pot da naştere la importante perturbări de ordin economic.
Pe de altă parte, aşa cum a reieşit din actele dosarului s-a făcut dovada că societatea inculpatului a achiziţionat animale vii de la persoane fizice.
În acelaşi timp inculpatul M.D.C. nu s-a aflat la primul conflict cu legea penală, însă acesta a fost reabilitat de drept din sancţiunea aplicată prin Sentinţa penală nr. 581/2011 a Judecătoriei Tecuci;
Faţă cu aceste aspecte i-a fost aplicată inculpatului în cauză o pedeapsă a închisorii într-un cuantum situat peste limita minimă specială prevăzută de textul legal incriminator.
Totodată, având în vedere dispoziţiile legale ale art. 65 C. pen. precum şi conţinutul juridic al infracţiunii în discuţie i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 71 alin. (2) C. pen. şi-a găsit aplicarea şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale aplicate.
În cauză, inculpatul a fost reţinut pentru 24 ore la data de 10 octombrie 2011, astfel încât s-a dat eficienţa şi dispoziţiilor legale prev. de art. 88 C. pen. privind deducerea acestei perioade.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a constatat că D.G.F.P. Galaţi a formulat în termenul legal prevăzut de art. 15 alin. (2) C. pen. pretenţii civile; în considerarea probatoriului administrat cauzei - raportul de expertiză fiscală judiciară, s-a reţinut că în situaţia achiziţiilor de la persoane fizice, impozitul pe profit aferent anului 2008 datorat de SC D. SRL Ghidigeni către bugetul de stat a fost estimat la sume de 22.036,16 lei, iar în ceea ce priveşte TVA-ul, suma datorată bugetului de stat reprezintă 102.942,52 lei; în consecinţă, instanţa a apreciat ca fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpatului M.D.C. la plata, cu titlu de despăgubiri civile a acestor sume către partea civilă D.G.F.P. Galaţi.
Văzând şi dispoziţiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus în privinţa cheltuielilor judiciare în cauză; s-a dispus, de asemenea, comunicarea soluţiei, după rămânerea definitivă, către Oficiul Registrului Comerţului Galaţi.
Împotriva, acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, partea civilă A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Galaţi şi inculpatul M.D.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a susţinut în esenţă că:
- în mod greşit instanţa de fond nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. când a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.;
- în cauză trebuiau reţinute dispoziţiile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. având în vedere că fapta dedusă judecăţii a fost comisă anterior datei de 2 octombrie 2010, dată la care s-a constatat, prin Sentinţa penală nr. 581 din 7 decembrie 2011 a Judecătoriei Tecuci, ca fiind împlinit termenul de reabilitare faţă de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 908 din 26 septembrie 2000 a Judecătoriei Bârlad, considerată ca fiind executată la data de 3 aprilie 2005.
- starea de recidivă reţinută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului, chiar dacă prin Sentinţa penală nr. 581 din 7 decembrie 2011 a Judecătoriei Tecuci s-a constatat reabilitarea judecătorească, nu putea să atragă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, ci doar executarea efectivă a pedepsei închisorii.
- în mod greşit instanţa nu a obligat inculpatul şi la plata accesoriilor calculate până la data achitării debitului principal, astfel cum a solicitat partea civilă.
Partea civilă A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Galaţi a susţinut că în mod greşit instanţa şi-a însuşit concluziile expertizei efectuate în cauză, expertiză care nu îi este opozabilă întrucât nu a fost convocată de expert, că prejudiciul real suferit este în sumă de 256.352 lei plus accesoriile calculate până la data stingerii sumei datorate, despăgubiri la plata cărora inculpatul şi partea responsabilă civilmente trebuiau obligaţi în solidar.
La rândul său inculpatul M.D.C. a susţinut că în mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în cauză impunându-se achitarea întemeiat pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., având în vedere că din actele şi lucrările dosarului rezultă că nu a efectuat vreun fel de operaţiuni comerciale nereale.
S-a susţinut că, în perioada verificată de organul de urmărire penală, inculpatul a avut relaţii comerciale cu 16 societăţi comerciale şi nu doar cu cele două societăţi despre care s-a constatat ulterior că sunt inactive şi anume SC C.T.I. SRL Iaşi şi SC G.E. SRL, inculpatul neavând obligaţia să verifice dacă erau sau nu active şi nici nu ar fi avut cum din punct de vedere material să efectueze aceste verificări întrucât se aproviziona cu marfă din târguri, oboare, pieţe, unde furnizorii veneau cu facturile semnate şi ştampilate în alb, iar în momentul în care se încheia tranzacţia se completa şi factura care, ulterior, era evidenţiată în contabilitate.
S-a mai susţinut că, în raport de cantitatea mare de marfă care s-a demonstrat că a fost achiziţionată de inculpat, nu se poate susţine că aceasta ar fi provenit de la persoane fizice, cunoscut fiind că o persoană fizică, atunci când merge în târg, în obor, în piaţă, ca să-şi vândă animale, vine cu un animal cel mult două şi nu cu loturi, mai ales că este vorba despre animale mari, îndeosebi bovine.
Cum potrivit dispoziţiilor legii civile, respectiv art. 1361 - 1362 C. civ. vechi, singura obligaţie a inculpatului era de a achita contravaloarea mărfii achiziţionate de la furnizori şi apoi de a evidenţia operaţiunea în contabilitate şi cum şi-a îndeplinit în totalitate aceste obligaţii, rezultă cu certitudine că nu datorează bugetului de stat nicio sumă de bani, iar soluţia care se impune nu poate fi decât cea de achitare.
Prin Decizia penală nr. 309 din 03 decembrie 2013, Curtea de Apel a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Galaţi.
A desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 122/F din 20 martie 2013 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:
A înlăturat dispoziţiile privind condamnarea inculpatului M.D.C.
A înlăturat aplicarea dispoziţiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.D.C. la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Verificând sentinţa penală apelată în raport de motivele invocate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat ca fiind fondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de partea civilă A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Galaţi pentru următoarele considerente:
1. Inculpatul M.D.C. a fost cercetat şi trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., reţinându-se în esenţă că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în mod repetat, în calitate de administrator şi asociat unic al SC D. SRL Ghidigeni, în perioada martie - decembrie 2008 a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii operaţiuni comerciale nereale, prejudiciind bugetul general consolidat cu suma de 256.352 lei (impozit pe profit, TVA şi majorări de întârziere). Cu probatoriul administrat în cauză, respectiv:
- nota de constatare încheiată la data de 22 aprilie 2009 de Garda Financiară Secţia Galaţi din care rezultă că în evidenţa contabilă a SC D. SRL Ghidigeni având ca administrator şi asociat unic pe inculpatul M.D.C., există înregistrate un număr de 31 facturi fiscale în valoare de 492.203,87 (TVA inclus) reprezentând aprovizionări de la SC C.T.I. SRL Iaşi cu carne vită integrală, carcasă oaie, carne tineret bovine, carcasă viţel şi carcasă bovină adultă, facturi a căror contravaloare a fost achitată doar cu numerar, printr-un număr de 99 de chitanţe în sumă totală de 454.235,47 lei şi 10 facturi fiscale emise de SC G.E. SRL Bucureşti în valoare totală de 152.541,03 lei (TVA inclus), reprezentând aprovizionări de carne vită integrală, muşchi de vită, carcasă viţel şi carcasă bovină adultă, achitate tot cu numerar cu 31 de chitanţe în sumă totală de 149.513,70 lei,
- adresa nr. 604278/601699 din 18 iunie 2009 emisă de Garda Financiară Iaşi din care rezultă că SC C.T.I. SRL Iaşi are comportamentul unei "societăţi fantomă", aceasta nedepunând la organul fiscal teritorial niciun fel de declaraţii de impozite, deconturi de TVA, bilanţuri contabile şi sustrăgându-se de la efectuarea verificărilor financiar fiscale,
-adresa nr. 601607 din 5 iunie 2009 emisă de Garda Financiară Secţia Municipiului Bucureşti din care rezultă (conform documentelor anexate - declaraţia administrator C.G. şi copie după Sentinţa comercială nr. 6768 din 30 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti) că SC G.E. SRL Bucureşti şi-a încetat activitatea din data de 1 ianuarie 2005, fiind dizolvată la data de 30 aprilie 2009,
- facturile fiscale (41) despre care inculpatul a susţinut că ar fi fost emise de furnizorii săi şi anume SC G.E. SRL Bucureşti şi SC C.T.I. SRL Iaşi,
- chitanţele (130) prin care inculpatul a susţinut că a achitat în numerar marfa achiziţionată de la cele două societăţi comerciale,
- borderourile de achiziţie de ia producători individuali, ordinele de plată şi declaraţiile aferente din care rezultă că inculpatul ridica bani în numerar de la bancă în scopul achiziţionării de animale de la producători individuali,
- adresa nr. 9207/6000 din 09 noiembrie 2009 prin care A.N.A.F. prin D.G.F.P. Galaţi - Activitatea de Inspecţie Fiscală a sesizat organelor judiciare săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 de către reprezentantul SC D. SRL, reclamându-se un prejudiciu la bugetul general consolidat în suma de 256.352 lei (impozit pe profit - 85.907 lei, majorări impozit pe profit - 31.237 lei, TVA - 101.251 lei, majorări TVA - 37.960 lei, majorările fiind calculate până la data de 14 octombrie 2009),
- procesul-verbal din data de 14 octombrie 2009 încheiat de consilierii A.N.A.F. care a fundamentat conţinutul sesizării penale şi constituirea de parte civilă şi prin care s-a confirmat suspiciunea comisarilor Gărzii Financiare Secţia Galaţi cu privire la realitatea relaţiilor comerciale dintre SC D. SRL Ghidigeni, pe de o parte şi SC G.E. SRL Bucureşti şi SC C.T.I. SRL Iaşi, pe de altă parte,
- raportul de expertiză fiscală judiciară întocmit în cursul cercetării judecătoreşti, din care rezultă că suma cu care a fost prejudiciat bugetul de stat este de 124.978,68 lei (fără accesorii), din care 102.942,52 lei TVA şi 22.035,16 lei impozit pe profit, luându-se în calcul situaţia în care aprovizionarea s-ar fi efectuat de la persoane fizice (neplătitoare de TVA), precum şi împrejurarea că achiziţionarea animalelor a presupus o cheltuială estimată, conform Ordinului nr. 3389 din 3 noiembrie 2011 emis de Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. (publicat în M. Of. nr. 804/14.11.2011, deci ulterior actului de inspecţie fiscală) la 479.039,68 lei ce ar fi permis realizarea unor venituri în sumă de 616.765,69 lei (diferenţa dintre cele două sume reprezentând profitul impozabil la care s-a aplicat cota de 16 %),
- declaraţiile inculpatului, atât cât se coroborează cu restul probatoriului,
S-a demonstrat că inculpatul M.D.C., în calitate de asociat unic şi administrator al SC D. SRL, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada martie 2008 - decembrie 2008, a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii operaţiuni comerciale nereale (a cumpărat bovine de la persoane fizice - neînregistrate în scop de TVA, dar intrările în contabilitate şi le-a înregistrat ca provenind de la două societăţi comerciale, respectiv SC G.E. SRL Bucureşti, care şi-a încetat activitatea începând cu data de 1 ianuarie 2005 şi care la data de 30 aprilie 2009 a fost dizolvată şi de la SC C.T.I. SRL Iaşi, care nu a depus la organul fiscal teritorial niciun fel de declaraţii de impozitare, deconturi de TVA, bilanţuri contabile şi s-a sustras de la verificările financiar contabile, având comportamentul unei firme "fantomă", iar la momentul vânzării animalelor către alte firme, colecta TVA, taxă pe care nu o plătea, invocând plata acesteia la achiziţie, diminuându-şi astfel baza de impozitare şi deducând în mod nelegal TVA, prejudiciul cauzat bugetului general consolidat stabilit prin estimare de organele fiscale fiind în sumă de 124.978,68 lei (fără accesorii), din care 102.942,52 lei TVA şi 22.035,16 lei impozit pe profit.
În opinia instanţei de apel, fapta astfel expusă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege enunţate în şedinţă publică şi în baza cărora în mod corect instanţa de fond a procedat la condamnarea inculpatului.
Cum în cauză nu sunt incidente dispoziţiile vizând achitarea înscrise în art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fapta existând, fiind săvârşită cu vinovăţie sub forma intenţiei directe calificată prin scop, inculpatul evidenţiind în actele contabile cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale în sumă totală de 124.978,68 lei (fără accesorii), s-a constatat că în mod corect instanţa de fond nu a primit solicitarea inculpatului privind achitarea, solicitare care, pentru aceleaşi considerente, nu va fi primită favorabil nici de instanţa de apel.
2. Având în vedere că nereţinerea sau reţinerea stării de recidivă în sarcina unui inculpat nu ţine de încadrarea juridică dată faptei săvârşite de acesta, cele două instituţii de drept penal fiind autonome, chiar dacă între ele există anumite legături, Curtea nu a primit susţinerea parchetului referitoare la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., aplicarea sau înlăturarea dispoziţiilor art. 37 C. pen. neconducând la schimbarea încadrării juridice date unei faptei.
Potrivit art. 38 alin. (2) C. pen., la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.
Această dispoziţie se referă la ipoteza când împlinirea termenului de reabilitare sau reabilitarea - de drept sau judecătorească pentru prima condamnare, au intervenit înainte de săvârşirea celei de a doua infracţiuni, împiedicând astfel apariţia recidivei.
În cauza de faţă, aşa cum s-a arătat mai sus, inculpatul M.D.C. a săvârşit fapta dedusă judecăţii în perioada martie - decembrie 2008, după ce anterior, prin Sentinţa penală nr. 908 din 26 septembrie 2000 a Judecătoriei Bârlad a fost condamnat la 3 ani închisoare cu executare efectivă, pedeapsă considerată executată la data de 3 aprilie 2005, dată de la care, calculând potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (1) în referire la art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen., termenul de reabilitare, s-a constatat că acesta, în lipsa săvârşirii altei infracţiuni, s-ar fi împlinit la data de 2 octombrie 2010.
S-a constatat, aşadar, că fapta a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea definitivă la pedeapsa închisorii de 3 ani aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 908 din 26 septembrie 2000 a Judecătoriei Bârlad, chiar dacă prin Sentinţa penală nr. 581 din 7 decembrie 2011 a Judecătoriei Tecuci s-a constatat reabilitarea judecătorească a inculpatului faţă de aceeaşi condamnare, reabilitarea neintervenind înainte de săvârşirea celei de a doua infracţiuni.
În acest context, s-a constatat că inculpatul nu ar fi putut beneficia de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pentru fapta dedusă judecăţii, cuantumul pedepsei anterioare (3 ani închisoare) făcând să nu fie întrunită condiţia prevăzută de art. 861 alin. (1) lit. b) C. pen. potrivit căreia instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Aşa fiind, s-a constatat, că în mod greşit instanţa de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, apreciind că în cauză nu ar fi aplicabile dispoziţiile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., motivele invocate de parchet sub acest aspect fiind întemeiate.
3. Într-adevăr, potrivit art. 21 alin. (4) lit. f) şi r) nu sunt deductibile cheltuielile care nu au la bază documente justificative întocmite conform legii, însă având în vedere că în cauza de faţă stabilirea bazei de impunere s-a efectuat prin estimare, iar prin Ordinul nr. 3389 din 3 noiembrie 2011 emis de Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. (publicat în M. Of. nr. 804/14.11.2011, deci ulterior actului de inspecţie fiscală) s-a statuat că stabilirea bazei de impunere se va face prin estimarea atât a veniturilor, cât şi a cheltuielilor aferente acestora (art. 1 pct. 3), s-a constatat că în mod corect instanţa a dat eficienţă raportului de expertiză fiscală instrumentat în cauză, conform căruia, prin aplicarea randamentului mediu, a rezultat că pentru perioada luată în calcul, SC D. SRL a achiziţionat o cantitate estimată de 75.010,71 kg carne. Ţinând cont de preţurile medii de achiziţie, pe regiuni de dezvoltare şi pe trimestre publicate de Institutul Naţional de Statistică, s-a estimat că firma a trebuit să cheltuiască suma de 479.039,68 lei. Cum veniturile estimate că ar fi fost obţinute de firmă în perioada martie 2008 - decembrie 2008 sunt în sumă de 616.765,69 lei, rezultă un profit cumulat pe întreaga perioadă de 137.726,01 lei, impozitul pe profit aferent, calculat prin aplicarea cotei de 16% fiind în sumă de 22.036,16 lei.
Din acelaşi raport de expertiză rezultă că SC D. SRL datorează bugetului de stat TVA în valoare totală de 102.942,52 lei, pornindu-se de la premisa reţinută prin actul de acuzare că animalele vii fiind achiziţionate de la producători individuali, firma nu avea drept de deducere, astfel că TVA de plată coincide cu TVA menţionată pe facturile emise pentru marfa livrată, livrare recunoscută de altfel de către societăţile comerciale care au abatorizat-o.
Deşi Curtea a dat posibilitate părţii civile A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Galaţi de a formula obiecţiuni la raportul de expertiză fiscală, având în vedere că în motivele de apel a arătat că acesta nu ii este opozabil întrucât nu a fost convocată de experţi şi nu i-a fost comunicat, aceasta nu a formulat eventuale obiecţiuni şi nu şi-a desemnat un reprezentant să se prezinte în faţa instanţei, care să fie în măsură să formuleze cereri şi să pună concluzii.
Cum judecata în faţa primei instanţe s-a desfăşurat cu respectarea întocmai a dispoziţiilor art. 291 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate şi completate prin Legea nr. 202/2010, precum şi a dispoziţiilor vizând procedura expertizei înscrise în art. 118 şi urm. C. proc. pen., lipsa reprezentantului legal al părţii civile la termenul fixat pentru desemnarea expertului şi a discutării obiectivelor expertizei, nu este imputabilă instanţei de fond.
De asemenea, s-a constatat că faţă de obiectul expertizei, corect instanţa de fond a apreciat că nu este necesară prezenţa părţilor la efectuarea ei şi cum expertul nu a solicitat părţilor explicaţii suplimentare, instanţa nu a dispus în acest sens, astfel că neconvocarea părţii civile de către expert nu poate constitui un motiv de admitere a apelului şi de desfiinţare a hotărârii atacate.
În egală măsură, nu a fost primită susţinerea potrivit căreia necomunicarea către partea civilă a unui exemplar după expertiză ar face ca proba să nu îi fie opozabilă. Cum raportul de expertiză a fost depus de expert la dosarul cauzei, conform art. 122 alin. (3) C. proc. pen., partea civilă a avut posibilitatea să ii studieze şi eventual să formuleze obiecţiuni dacă şi-ar fi desemnat vreun reprezentant legal, instanţa penală nefiind obligată să comunice părţilor mijloacele de probă din dosar.
Cu toate acestea, apelul părţii civile a fost întemeiat doar sub aspectul neacordării accesoriilor (majorărilor şi penalităţilor) calculate până la data plăţii efective a debitului principal în sumă totală de 124.978,68 lei, sume ce pot fi reţinute doar în sarcina inculpatului, având în vedere că partea responsabilă civilmente a fost radiată la data de 15 iulie 2011.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.D.C., criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A susţinut că în mod greşit, instanţa de apel a reţinut starea de recidivă postexecutorie, având în vedere că inculpatul a fost reabilitat pentru infracţiunea săvârşită în anul 2000, iar acest aspect a fost constatat şi de Judecătoria Tecuci, prin Sentinţa penală nr. 581/2011.
Totodată, a precizat că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului a fost săvârşită în anul 2008, adică în termenul de reabilitare, dar acţiunea penală a fost pusă în mişcare în anul 2011, după expirarea termenului de reabilitare, care s-a împlinit la data de 02 octombrie 2010.
Cel de-al doilea motiv de recurs vizează aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate, în sensul greşitei condamnări pentru fapta prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. Pen.
A arătat că inculpatul nu a efectuat niciun fel de operaţiuni comerciale nereale, iar acest aspect rezultă din probele administrate în mod nemijlocit în faţa instanţei de judecată.
Faţă de acest ultim considerent, a solicitat achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. a) noul C. pen., fapta nu există.
Examinând cauza în temeiul art. 3856 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul formulat în cauză, este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de recurs invocat de către inculpat, respectiv dacă a intervenit sau nu reabilitarea judecătorească în raport de noua infracţiune săvârşită şi dacă se impunea reţinerea stării de recidivă postexecutorie, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel este legală, având în vedere următoarele considerente:
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (2) C. pen., la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare, însă acest text de lege priveşte exclusiv ipoteza când împlinirea termenului de reabilitare a intervenit înainte de săvârşirea celei de a doua infracţiune. Ori, în speţă, termenul de reabilitare s-ar fi împlinit la data de 02 octombrie 2010, iar inculpatul M.D.C. a săvârşit o nouă infracţiune în perioada martie - decembrie 2008, adică înăuntrul termenului de reabilitare. Astfel, în mod evident, se impunea reţinerea stării de recidivă postexecutorie şi înlăturarea beneficiului suspendării sub supraveghere, beneficiu acordat de instanţa de fond.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte constată că acesta vizează stabilirea eronată de către instanţele inferioare a situaţiei de fapt reţinute, şi pe cale de consecinţă condamnarea inculpatului, deşi acesta este nevinovat.
Înalta Curte aminteşte că aspectele care nu privesc legalitatea unei hotărâri, nu mai pot fi cenzurate în recurs, instanţa de recurs verifică doar corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.
La nivel concret, nu este permisă exercitarea controlului judiciar cu privire la "situaţia de fapt", şi stabilirea efectivă a unei alte situaţii de fapt, ci numai cu privire la "chestiunea de drept". Astfel împrejurarea că probatoriul administrat nu este suficient pentru a stabili vinovăţia inculpatului, că acesta nu a efectuat niciun fel de operaţiune comercială nereală, sau că nu avea obligaţia de a verifica dacă societăţile cu care avea relaţii comerciale sunt active, nu sunt aspecte pe care instanţa de recurs să le poată analiza şi pe cale de consecinţă, să pronunţe o soluţie de achitare a inculpatului.
În consecinţă, atâta vreme cât instanţa de prim control judiciar, instanţa de apel, într-o cale de atac integral devolutivă care permitea examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, putând da o nouă apreciere a probelor administrate în faţa primei instanţe şi a situaţiei de fapt, a pronunţat o soluţie, motivele de recurs invocate nu permit stabilirea în recurs a unei alte situaţii de fapt şi o reapreciere care să conducă la o altă soluţie.
Abordarea juridică de profunzime pentru inculpatul recurent face trimitere la împrejurarea că instanţa de recurs este învestită şi în acelaşi timp obligată în a realiza o analiză a speţei şi din perspectiva regulii constituţionale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.
În situaţia în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeaşi faptă, dar modifică tratamentul sancţionator, de principiu legislaţiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie şi cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.
Înalta Curte se va raporta şi va determina pe de o parte dacă şi cum anume sunt încadrate juridic acuzaţiile şi faptele inculpatului în legea nouă şi apoi va compara sancţiunile prevăzute de legile speciale şi Noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.
Astfel, Înalta Curte constată că în prezent acţiunea incriminatoare a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. b) Legea nr. 241/2005 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. se regăseşte şi poate fi calificată în drept în conţinutul art. 9 alin. (1) lit. b) Legea nr. 241/2005 raportat la art. 35 alin. (1) noul C. pen.
Analiza acestui prim criteriu relevă şi reflectă că acţiunile incriminatoare circumscrise textelor de lege precizate se regăsesc şi în noile dispoziţii legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.
Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancţiunile prevăzute de dispoziţiile legii penale noi pentru aceste infracţiuni şi dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.
Din această perspectivă, realizând o corespondenţă juridică pe marginea dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) Legea nr. 241/2005 este de constatat că, sub aspect sancţionator legea nouă nu prevede limite de pedeapsă mai reduse, astfel că nu se impune aplicarea dispoziţiilor legii noi, legea penală mai favorabilă fiind legea veche.
Mai mult, în situaţia aplicării globale a dispoziţiilor legii noi, în considerarea celorlalte instituţii incidente în cauză (infracţiunea continuată), s-ar crea inculpaţilor o situaţie mai grea.
Înalta Curte aminteşte că, în materia căilor de atac exercitate de părţi operează principiul procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din reglementarea anterioară, astfel instanţa de control judiciar, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac.
Raţiunea acestui principiu porneşte de la dreptul părţilor de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicţional fără a i se crea titularului căii de atac o situaţie mai grea, pentru că astfel s-ar putea determina abţinerea părţii de la exercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc.
În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă abilitată în a trata exclusiv chestiunile de drept aduse în discuţie, în lipsa constatării incidenţei vreunui caz de casare prevăzut de art. 3859 C. proc. pen., într-o analiză inclusiv din oficiu, coroborat cu tratamentul juridic din perspectiva regulii constituţionale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen., constatată o deplină legalitate în formula sancţionatorie propusă de instanţa de apel în funcţie de dispoziţiile legii penale vechi.
Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.D.C. împotriva Deciziei penale nr. 309 din 03 decembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.D.C. împotriva Deciziei penale nr. 309 din 03 decembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2051/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... | ICCJ. Decizia nr. 2467/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... → |
|---|
