ICCJ. Decizia nr. 2467/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2467/2014
Dosar nr. 491/104/2012
Şedinţa publică din 05 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 16 din data de 05 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 491/104/2012, în baza art. 3201 alin. (8) C. proc. pen. au fost respinse cererile privind aplicarea art. 3201 alin. (1) - (7) C. proc. pen. formulate de inculpaţi, ca nefondate.
În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata A.I., la 2 ani închisoare - pedeapsă principală şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani - pedeapsă complementară.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la 2 ani şi 6 luni închisoare - pedeapsă principală şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani - pedeapsă complementară.
În baza art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la 2 ani şi 6 luni închisoare - pedeapsă principală şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani - pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare care se sporeşte cu 6 luni închisoare, dispunându-se ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare - pedeapsă principală şi interzicerea (drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani - pedeapsă complementară.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 861 şi 862 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durata de 5 ani termen de încercare din care 3 ani pedeapsa şi 2 ani interval de timp, stabilit de instanţă.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare condamnata a fost obligată să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt, unde va anunţa în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă şi va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. au fost puse în vedere inculpatei dispoz. art. 86 C. pen. rap. la art. 83 şi 84 C. pen. privind revocarea suspendării executări pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ. a fost admisă cererea şi a fost obligată pe inculpata Angliei Ioana la plata sumei de 251.704 lei despăgubiri civile către partea civilă M.F.P. - A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Olt şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii pe perioada cuprinsă între data producerii prejudiciului şi data achitării integrale a acestuia către partea civilă.
A fost menţinut sechestrul asigurător instituit pe bunurile inculpatei respectiv suprafaţa de 1615 m2 teren intravilan cu un imobil situat în oraşul jud. Olt.
În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.M., fără antecedente penale, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, la 2 ani închisoare - pedeapsă principală şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani - pedeapsă complementară.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare - pedeapsă principală şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani - pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare - pedeapsă principală şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani - pedeapsă complementară.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 81 şi 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani - termen de încercare.
În baza art. 359 C. proc. pen. au fost puse în vedere inculpatului dispoz. art. 83 şi 84 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 28.822 lei despăgubiri civile către partea civilă M.F.P. - A.N.A.R Bucureşti prin D.G.F.P. Olt şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii pe perioada cuprinsă între data producerii prejudiciului şi data achitării integrale a acestuia către partea civilă.
A fost menţinut sechestrul asigurător instituit pe bunurile inculpatului, respectiv suprafaţa de 145 m2 teren intravilan împreună cu un imobil situat în jud. Olt şi suprafaţa de 3015 m2 teren situat în jud. Olt.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul nr. 226/P/2011 din 23 noiembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, înregistrat la Tribunalul Olt, secţia penală, la nr. 492/104/2012, a fost trimis în judecată inculpatul A.S., în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani prev. de art. 23 lit a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a), b) şi d) din Legea nr. 241/2005 R, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., două infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. 8 din Legea nr. 241/2005R cu aplic art. 13 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi inculpaţii A.I. şi S.M., în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit a), b) şi d) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - A.I. şi de art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005 R cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - S.M.
Prin încheierea de şedinţă din data de 24 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4691/104/2011, s-a admis cererea formulată de inculpatul A.S. personal şi prin apărător ales şi s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpaţii liberi A.I. şi S.M.
În baza art. 6 C. proc. pen. corob. cu art. 172 C. pen. şi dispoz. art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, s-a admis cererea de amânare în vederea studierii dosarului şi pregătirii apărării formulată de avocat R.I., apărător ales al inculpatei A.I.
Cu privire la inculpaţii liberi A.I. şi S.M., a fost stabilit termen de judecată la data de 13 februarie 2012, ora 09:00, sala 1.
S-au admis cererile formulate de inculpatul A.S. prin apărătorul ales, avocat F.V., privind administrarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere şi în acest sens, de amânare a cauzei la un nou termen de judecată.
S-a stabilit termen de judecată în prezenta cauză la data de 07 februarie 2012, ora 10:00, sala 1.
Instanţa a prorogat punerea în discuţie a cererii formulate de inculpatul A.S. privind ridicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor sale, pentru termenul de judecată stabilit
În baza art. 177 alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus citarea inculpatul A.S. la locul de detenţie P.M.S.Craiova.
Având în vedere disjungerea prezentei cauze cu privire la inculpaţii A.I. şi S.M., s-a dispus citarea acestora în noul dosar ce se va forma, conf. art. 177 alin. (1) C. proc. pen. De asemenea, conf. art. 177 alin. (1) şi (9) C. proc. pen., s-a dispus citarea şi a părţii civile Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Olt, în noul dosar.
S-a dispus să se emită adresa către secţia penală a Tribunalului Olt pentru a se comunica dispoziţia prezentei încheieri de şedinţă în vederea luării măsurilor corespunzătoare.
Din actul de trimitere în judecată, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 04 aprilie 2007, organele de poliţie din cadrul I.P.J. Olt, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că administratorii SC A. SRL şi SC P.G. SRL, au desfăşurat activităţi comerciale din anul 2004 până în anul 2006, fără a declara veniturile realizate, sustrăgându-se astfel de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul de stat.
Din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că la sfârşitul anului 2005, SC P.G. SRL Drăgăneşti-Olt administrată de inculpata A.I. a achiziţionat de la SC P. SA Dorohoi, firma ce se afla în procedura de executare silită, mari cantităţi de produse ceramice, pentru care, la momentul livrării reprezentanţii legali ai furnizorului au întocmit un număr de 13 "avize de însoţire a mărfii", având seria B. de la nr. X40 k nr. X52, datate 27 - 28 decembrie 2005, iar aceste produse au fost achiziţionate în baza unui contract încheiat în prealabil între părţi.
Mărfurile au fost ridicate de cumpărător în baza acestor documente, care au fost ştampilate şi contrasemnate de către SC P.G. SRL, iar pe formularul tipizat cu regim special s-a făcut menţiunea "s-a efectuat livrarea". Tot pe avizele de însoţire a mărfii s-a mai înscris o menţiune importantă "factură executare silită pe cale amiabilă", ceea ce în mod normal ar fi însemnat că factura de vânzare cuprinzând valoarea totală a mărfurilor livrate trebuia întocmită ulterior şi transmisă cumpărătorului, urmare a negocierii preţurilor de vânzare-cumpărare între părţi.
Pentru mărfurile cumpărate în zilele de 27 şi 28 decembrie 2005, s-a depus în contul furnizorului SC P. SA Dorohoi - titular D.P., suma totală de 1 miliard ROL, cu explicaţia "contravaloare produse executare".
Prin nota explicativă dată în faţa comisarului Gărzii Financiare Olt la data de 26 februarie 2007, învinuita A.I. - administratorul SC P.G. SRL, a declarat că nu are în posesie niciun act sau document financiar contabil al acestei societăţi întrucât "în toamna anului 2006 ne-a fost furată maşina în care se aflau toate documentele societăţii".
În legătură cu acest aspect în actul de trimitere în judecată s-a arătat că prin adresa nr. 400562/OT din 19 martie 2007, Garda Financiară Olt, a solicitat I.P.J. Olt precizări în legătură cu depunerea vreunei înştiinţări despre furtul unor documente contabile aparţinând SC P.G. SRL Drăgăneşti-Olt.
Prin adresa nr. 4000546 din 21 martie 2007 I.P.J. Olt a comunicat Gărzii Financiare Olt, faptul că la serviciul de investigaţii criminale se afla în lucru cauza penală cu autor necunoscut privind furtul unui autoturism marca W.G. cu numere de Germania aparţinând învinuitului A.V. din Drăgăneşti-Olt şi se efectuează cercetări pentru recuperarea acestuia.
În sesizarea înaintată de păgubit la data de 13 octombrie 2006, nu se face însă nicio referire la dispariţia vreunui document contabil aparţinând SC P.G. SRL Drăgăneşti-Olt.
În adresa nr. 4000546 din 21 martie 2007 I.P.J. Olt face precizarea că la data de 12 martie 2007, învinuitul A.V. s-a prezentat la organele de poliţie cu o nouă plângere în care s-a arătat că documentele contabile aparţinând SC P.G. SRL şi SC A. SRL Drăgăneşti-Olt se aflau în portbagajul autoturismului furat.
Aşadar plângerea privind dispariţia documentelor contabile ale firmei, a fost depusă organelor de poliţie la 14 zile după data în care s-au dat explicaţii scrise comisarilor Gărzii Financiare Olt, care au solicitat dovezi privind dispariţia documentelor contabile şi la cinci luni după presupusa dispariţie a acestora.
În acest context, comisarii Gărzii Financiare Olt au solicitat I.P.J. Botoşani, prin adresa nr. 400760/OT din 16 aprilie 2007 şi Gărzii Financiare Botoşani, prin adresa nr. 400761/OT din 16 aprilie 2007, transmiterea oricăror acte şi documente relevante în soluţionarea cauzei supusă controlului.
Prin adresa nr. 400916/BT din 02 mai 2007, înregistrată la Garda Financiară Olt la nr. 400892/OT din 04 mai 2007, Garda Financiară Botoşani a transmis Gărzii Financiare Olt în xerocopii, avizele de însoţire a mărfurilor de la nr. X la nr. Z, lista produselor livrate cu specificarea preţurilor de vânzare a acestora, extrasele de cont în care s-au înscris plăţile efectuate în contul mărfurilor achiziţionate, nota contabilă la 31 decembrie 2006 privind înregistrarea produselor finite transferate la terţi şi adresa nr. 64 din 27 decembrie 2005 emisă de SC P.G. SRL Drăgăneşti-Olt privind intenţia de achiziţionare a unor mărfuri de la SC P. SA Dorohoi.
În urma valorificării documentelor transmise, prin înscrierea pe avizele de însoţire a mărfii a preţului acestora şi a valorilor de vânzare, respectiv centralizarea lor, s-a concluzionat că SC P.G. SRL Drăgăneşti-Olt, în perioada 27 - 28 decembrie 2005 a achiziţionat produse ceramice de la SC P. SA Dorohoi, în valoare totală de 422.754,55 RON, pentru care a plătit suma totală de 100.000 RON mărfuri pentru care nu s-au întocmit facturi de vânzare-cumpărare atât de către furnizorul SC P. SA Dorohoi, cât şi de către cumpărătorul SC P.G. SRL Drăgăneşti-Olt şi nu s-au înregistrat şi plătit obligaţiile fiscale aferente.
Mai mult, prin adresa nr. 3921 din 27 februarie 2007, înregistrată la Garda Financiară Olt la nr. 400227/OT din 01 martie 2007, ca răspuns la adresa nr. 400357/OT din 16 februarie 2007, Administraţia Finanţelor Publice Drăgăneşti-Olt a comunicat faptul că ultimele deconturi (cod 300), declaraţii (cod 100) şi raportări contabile - bilanţuri au fost depuse de către reprezentanţii acestei societăţi la 30 iunie 2004. După această dată SC P.G. SRL Drăgăneşti-Olt, nu a mai depus la organele fiscale deconturi, declaraţii, raportări sau bilanţuri contabile.
Din răspunsurile date de învinuita A.I. - administratorul societăţii la întrebările comisarilor Gărzii Financiare Olt cu privire la stocurile de mărfuri deţinute de firmă la data controlului, a rezultat faptul că la sediul societăţii nu exista niciun fel de mărfuri, puncte de lucru declarate societatea nu are, o parte a acestor mărfuri s-au degradat (s-au spart), iar restul ar fi depozitate "în mai multe puncte din ţară (Bucureşti, Timişoara, Constanţa)".
Explicaţiile date nu au fost însuşite de organele de control fiscal, întrucât nu s-a pus la dispoziţie niciun document din care să rezulte cele afirmate şi în consecinţă au fost apreciate ca pure afirmaţii, fără fundament legal.
În urma unor verificări efectuate de organele de poliţie din cadrul I.P.J. Olt la SC P.G. SRL Drăgăneşti-Olt, au fost ridicate unele extrase de cont din care rezultă că în luna septembrie 2004, această societate a încasat unele sume de bani de la SC C. SA Piteşti.
Prin adresa nr. 400998/OT din 21 mai 2007, Garda Financiară Olt a solicitat Gărzii Financiare Argeş efectuarea unui control la SC C. SA Argeş şi transmiterea oricăror documente privind relaţiile comerciale derulate de această societate cu SC P.G. SRL Drăgăneşti-Olt în perioada iulie 2004 - mai 2007.
Urmare a acestor demersuri, prin adresa nr. 401466/AG din 22 iunie 2007, înregistrată la Garda Financiară Olt la nr. 401289/OT din 27 iunie 2007, Comisariatul Regional Argeş a transmis situaţia centralizatoare a facturilor emise de SC P.G. SRL Drăgăneşti-Olt (fişa analitică) către SC C. SA Piteşti şi cele nouă facturi de vânzare în copie xerox privind mărfurile vândute şi valoarea acestora.
Conform acestei situaţii centralizatoare, în perioada 13 septembrie 2004 - 28 octombrie 2004, SC P.G. SRL Drăgăneşti-Olt a vândut către SC C. SA Piteşti cantitatea totală de 352,797 kg floarea soarelui, în valoare totală de 2.805.690.013 ROL, respectiv 280.569,00 RON din care 447.967.313 ROL - TVA în perioada 13 septembrie 2004 - 01 noiembrie 2004.
Aceste documente şi, implicit, aceste venituri, cu obligaţiile fiscale aferente, nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a SC P.G. SRL Drăgăneşti-Olt şi nu au fost declarate la organele fiscale prin deconturi, declaraţii sau raportări financiar contabile până la data verificărilor.
În condiţiile date, echipa de control a calculat obligaţiile fiscale de plată aferente neînregistrării în contabilitatea firmei a veniturilor rezultate din valorificarea cantităţii totale de 352.797 kg floarea soarelui, în valoare totală de 280.569,00 lei RON, către SC C. SA Piteşti, obţinând următoarele valori:
- impozit pe profit de 25% calculat la valoarea fără TVA a mărfurilor vândute -valoare 58.943,07(280.569,00 lei - 44.796,73 lei = 235.772,27 lei * 25% = 58.943,07 lei);
- TVA înscris pe facturile de vânzare - valoare 44.796,73 lei (280.569,00 lei * 19/119 = 44.796,73 lei)
Aceste sume s-a arătat că reprezintă obligaţiile de plată care trebuiau calculate şi plăţile către bugetul general consolidat al statului respectiv înregistrate în bilanţul contabil al societăţii la 30 iunie 2004 şi implicit 31 decembrie 2004.
În concluzie, prin neînregistrarea în evidenţa contabilă a SC P.G. SRL Drăgăneşti-Olt a veniturilor realizate din valorificarea produselor ceramice provenind de la SC P. SA Dorohoi, în valoare totală de 422.754,55 lei şi a veniturilor realizate din valorificarea cantităţii totale de 352.797 kg floarea soarelui, în valoare totală de 280.569 lei, către SC C. SA Piteşti societatea verificată nu a înregistrat în evidenţa contabilă proprie şi nu a plătit către bugetul general consolidat, până la data prezentului control, următoarele obligaţii fiscale:
- impozit pe profit 126.583,80 lei (67.640,73 lei din relaţia comercială cu SC P.W. SA + 58.943,07 lei din relaţia comercială cu SC C. SA)
- T.V.A. - 125.120,10 lei (80.323,37 lei din relaţia comercială cu SC P.W. SA + 44.796,73 lei din relaţia comercială cu SC C. SA)
De altfel, la data de 06 martie 2007, în urma unei verificări la staţia PECO din comuna R., au fost depistate abandonate, mai multe documente cu regim special şi caiete personale de ţinere a evidenţei duble, ce aparţineau SC A. SRL şi SC P.G. SRL.
În cauză, pe parcursul urmăririi penale, s-a dispus şi efectuat o expertiză contabilă, concluzionându-se că prin neînregistrarea activităţilor economice cu SC C. Piteşti şi SC P. SA Dorohoi şi prin neînregistrarea şi nedeclararea TVA colectat şi impozit pe profit, SC P.G. SRL, administrată de inculpata. A.I. a cauzat bugetului statului un prejudiciu de 251703,73 RON.
Referitor la inculpatul S.M., s-a reţinut că la data de 17 martie 2009, organele de poliţie din cadrul I.P.J. Olt, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că SC S.M. SRL administrată de învinuitul S.M. a desfăşurat în perioada 2005 - 2006, activităţi comerciale respectiv, aprovizionări şi livrări de mărfuri, fără să se înregistreze în contabilitate operaţiunile economice efectuate, sustrăgându-se astfel de la plata obligaţiilor către bugetul de stat.
Astfel la data de 08 decembrie 2008, lucrătorii Gărzii Financiare Olt au efectuat un control la SC S.M. Drăgăneşti-Olt, controlul cuprinzând activitatea desfăşurată de societate în anii 2004 - 2006 privind relaţia cu SC A. SRL Dorohoi, SC A.C. SRL, SC E. SA Alexandria şi SC U.E. SRL.
Referitor la relaţia dintre SC S.M. Drăgăneşti-Olt cu SC A. SRL Dorohoi, s-a stabilit că în perioada 2005 - 2006, SC S.M. SRL Drăgăneşti a achiziţionat de la SC A. SRL Dorohoi, mărfuri pentru care s-au emis 26 de facturi fiscale, pe care inculpatul S.M. nu le-a înregistrat în contabilitatea firmei.
În urma controlului efectuat, s-a constatat că SC S.M. SRL a desfăşurat relaţii comerciale cu SC A. SRL Dorohoi, atât în calitate de furnizor, cât şi în calitate de cumpărător, după cum urmează:
1. Relaţia SC S.M. SRL Drăgăneşti-Olt cu SC A. SRL Dorohoi.
a) în calitate de furnizor:
S.C. S.M. S.R.L. a emis în anul 2005 către SC A. SRL Dorohoi un număr de cinci facturi fiscale în valoare de 75.061,30 lei, conform balanţei de verificare analitice întocmită la data de 31 decembrie 2005 pentru care s-au întocmit cinci note de recepţie, respectiv facturile fiscale nr. X, nr. X1, nr. X2, nr. X3 şi nr. X4 din luna decembrie, facturi care nu au fost găsite fizic în original în arhiva societăţii, de asemenea, nu au fost găsite registrul jurnal şi jurnalul de cumpărări.
S.C. S.M. S.R.L., a emis în anul 2005 către SC A. SRL un număr de 12 chitanţe cu care a încasat în numerar suma de 56.413 lei pentru mărfuri vândute.
Astfel, conform situaţiei centralizate a datelor înscrise în cele cinci note de recepţie întocmite de SC A. SRL Dorohoi, reiese că SC S.M. Drăgăneşti-Olt a vândut diverse mărfuri industriale către SC A. SRL în valoare de 75.061 lei din care valoare mărfuri de 63.083 lei şi valoare TVA de 11.983 lei, realizând astfel venituri impozabile de 63.083 lei şi TVA de colectat 11.983 lei.
b) în calitate de cumpărător:
În anul 2005 SC S.M. SRL Drăgăneşti-Olt a aprovizionat mărfuri de la SC A. SRL Dorohoi în baza unui număr de 16 facturi fiscale în valoare totală de 53.805 lei din care valoare mărfuri de 45.214 lei şi TVA de 8.591 lei conform situaţiei centralizate a acestor facturi fiscale.
În anul 2006, SC S.M. SRL Drăgăneşti-Olt a aprovizionat mărfuri de la SC A. SRL Dorohoi, în baza unui număr de 10 facturi fiscale în valoare totală de 38.688 lei din care valoare marfă de 32.511 lei şi valoare TVA de 6.177 lei conform situaţiei centralizate a acestor facturi fiscale.
SC A. SRL Dorohoi a emis în anii 2005 - 2006 către SC S.M. SRL un număr de 18 chitanţe cu care a încasat în numerar suma de 75.574 lei pentru mărfurile vândute.
În concluzie, SC S.M. SRL a aprovizionat mărfuri de la SC A. SRL Dorohoi în anii 2005 - 2006 în baza unui număr de 26 facturi fiscale în valoare totală de 92.494 lei din care valoare marfă de 77.726 lei şi valoare TVA de 14.768 lei.
Suma totală a veniturilor nete impozabile realizate de SC S.M. SRL din vânzarea mărfurilor aprovizionate de la SC A. SRL în anii 2005 şi 2006 este de 4.081 lei (nu include costul mărfii) şi TVA de colectat aferentă de 775 lei.
2. Relaţia SC S.M. SRL cu SC E. SA Alexandria.
Urmare adresei Gărzii Financiare Olt cu nr. 402663/OT din 15 noiembrie 2007, Garda Financiară Teleorman a transmis nota de constatare din 21 noiembrie 2007 prin care s-a constatat că SC S.M. SRL a avut relaţii comerciale cu SC E. SA Alexandria în anul 2005.
Astfel SC S.M. SRL a comercializat produse agricole în anul 2005 către SC E. SA în baza unui număr de patru facturi fiscale în valoare de 110.665,85 lei din care valoare marfă de 92.992,31 lei şi TVA de colectat de 17.668,54 lei.
Toate facturile fiscale au fost achitate integral prin bancă cu ordine de plată, numerar sau în compensare de către SC E. SA Alexandria.
Prin emiterea către SC E. SA a celor patru facturi fiscale în valoare totală de 110.660,85 lei, SC S.M. SRL a realizat venituri impozabile în anul 2005 de 92.992,31 lei reprezentând valoarea mărfii comercializate şi TVA de colectat de 17.668,54 lei.
3. Relaţia comercială SC S.M. SRL cu SC A.C.
În urma controlului încrucişat, efectuat de comisarii Gărzii Financiare Olt pe relaţia cu SC A.C. SRL, s-a constatat că SC S.M. SRL a comercializat mărfuri în anii 2004 şi 2005 către SC A.C. SRL prin emiterea a două facturi fiscale în valoare totală de 111.133,26 lei din care valoare marfă de 93.389,3 lei şi valoare TVA de 17.743,96 lei.
Prin emiterea către SC A.C. SA a celor două facturi fiscale în valoare totală de 111.133,26 lei, SC S.M. SRL a realizat venituri impozabile în anii 2004 şi 2005 de 93.389,3 lei reprezentând valoarea mărfurilor comercializate şi TVA de colectat de 17.743,96 lei.
4. Relaţia comercială SC S.M. SRL cu SC U.E. SRL Slatina.
În urma controlului încrucişat efectuat de comisarii Gărzii Financiare Olt pe relaţia cu SC U.E. SRL Slatina, s-a constatat că SC S.M. SRL a comercializat produse agricole în anii 2005 şi 2006 către SC U.E. SRL în baza unui număr de şapte facturi fiscale în valoare totală de 146.101,21 lei din care valoare marfă de 122.774 lei şi valoare TVA de 23.327,05 lei.
Toate facturile fiscale au fost achitate integral prin bancă cu ordine de plată de către SC U.E. SRL Slatina.
Prin emiterea către SC U.E. SRL a celor şapte facturi fiscale în valoare totală de 146.101,21 lei SC S.M. SRL a realizat venituri impozabile în anii 2005 şi 2006 de 122.774 lei reprezentând valoarea mărfurilor comercializate şi TVA de colectat de 23.327,05 lei.
În concluzie, SC S.M. SRL Drăgăneşti-Olt, prin administratorul - învinuitul S.M. a realizat venituri impozabile în anii 2004, 2005 şi 2006 pe relaţia cu societăţile susmenţionate, venituri totale de 376.319,94 lei şi TVA de colectat aferentă de 71.497,64 lei.
Conform bilanţurilor contabile depuse la Administraţia Finanţelor Publice pentru anii 2004 şi 2005, SC S.M. SRL a înregistrat şi declarat pentru anul 2004 venituri din exploatare în sumă totală de 14.627,9 lei, iar pentru anul 2005 a înregistrat şi declarat venituri din exploatare în sumă totală de 293.588 lei. Pentru anul 2006 nu a depus la organul fiscal teritorial bilanţ contabil sau altă raportare fiscală.
Conform procesului de constatare, administratorul SC S.M. SRL învinuitul S.M. (fost A.T.) a omis să evidenţieze în actele contabile şi prin declaraţiile de impozite şi taxe operaţiuni comerciale şi veniturile realizate din acestea în sumă totală de 68.104 RON, estimând creanţele fiscale neevidenţiate către bugetul de stat în sumă totală de 23.837 RON din care impozit pe profit neevidenţiat estimat în valoare de 10.897 RON şi TVA de plată neevidenţiată estimată în valoare de 12.940 RON.
În cauză, pe parcursul urmăririi penale s-a dispus şi efectuat o expertiză contabilă, concluzionându-se că SC S.M. SRL a înregistrat venituri pe care învinuitul S.M. nu le-a declarat şi pentru care datorează impozit pe profit, în sumă de 10895,85 RON.
Referitor la TVA, SC S.M. SRL , a colectat TVA în perioada 2004 - 2006, în sumă de 70722,64 RON din facturile emise către SC A. SRL Dorohoi, SC A.C. SRL Olt, SC E. SA Alexandria, SC U.E. SRL şi 775 RON asupra venitului net de 4081 RON obţinut din valorificarea produselor ceramice achiziţionate de la SC A. SRL Dorohoi, rezultând un total TVA colectat de 71497,64 RON.
În concluzie, prejudiciul total cauzat bugetului de stat de SC M. SRL administrată de inculpatul S.M. a fost stabilit la suma de 10895,85 RON impozit pe profit şi TVA 65125,64 RON.
Audiaţi de instanţa de judecată inculpaţii A.I. şi S.M. au recunoscut săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată şi au precizat că sunt de acord să achite contravaloarea prejudiciilor numai după ce aceasta va fi stabilită în urma expertizei contabile.
Cu aceeaşi ocazie inculpaţii au precizat că nu solicită aplicarea dispoz. art. 3201 C. proc. pen.
La termenul din data de 19 martie 2012, cei doi inculpaţi prin intermediul apărătorilor aleşi au învederat instanţei că nu solicită audierea martorilor nominalizaţi în rechizitoriu, deoarece depoziţiile acestora nu se referă la activitatea infracţională a acestora.
La solicitarea inculpaţilor instanţa a dispus efectuarea unei expertize contabil - fiscale care a fost efectuată de către expertul M.P.J. şi la care a asistat ca expert parte D.P.
Din concluziile la raportul de expertiză fiscală întocmit în cauză pe parcursul cercetării judecătoreşti de expertul M.P.J., s-a reţinut că obligaţiile fiscale stabilite pentru anul 2004 erau prescrise la data stabilirii lor de către organele de control fiscal din cadrul D.G.F.P. Olt, respectiv în anul 2010, iar obligaţiile fiscale ale administratorului A.I. şi S.M. ar fi devenit exigibile de la data atragerii răspunderii personale.
În aceleaşi concluzii s-a arătat că atât Garda Financiară, secţia Olt, cât şi organele fiscale, ulterior au stabilit prejudiciul la cele două societăţi prin estimare iar pentru stabilirea obligaţiilor de plată către bugetul consolidat al statului nu s-a ţinut seama de pierderile fiscale anterioare, întrucât din actele de control încheiate de organele fiscale şi documentele aflate la dosar nu rezultă că cele două societăţi ar fi înregistrat pierderi fiscale anterioare.
Acelaşi expert a concluzionat că actele de control încheiate de Garda Financiară, secţia Olt, prin care au fost stabilite diferenţe de obligaţii fiscale nu sunt temeinice având în vedere că în perioada încheierii proceselor verbale 2007 - 2008 potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare: "aceasta exercită controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care au ca efect evaziunea şi frauda fiscală, cu excepţia stabilirii diferenţelor de impozite, taxe şi contribuţii precum şi a dobânzilor şi penalităţilor aferente acestora, a urmăririi, încasării veniturilor bugetare şi soluţionării contestaţiilor".
În concluzie la această susţinere, s-a arătat că Garda Financiară, secţia Olt, prin faptul că a stabilit diferenţe de obligaţii fiscale prin procesele-verbale încheiate la cele două societăţii nr. 401397/OT din 10 iulie 2007 la SC P.G. SRL şi nr. 504174/OT din 8 decembrie 2008 contrar dispoziţiilor legale susamintite şi-a depăşit atribuţiile stabilite prin lege.
Expertul a concluzionat că operaţiunile efectuate de cele două societăţi erau impozabile, taxa pe valoare adăugată era exigibilă şi cotele de taxe şi impozite au fost stabilite corect, iar cu privire la impozitul pe profit a fost stabilit prin estimare, dar estimarea a fost efectuată numai asupra veniturilor la amândouă societăţile unde nu au fost estimate şi cheltuieli aferente veniturilor.
În finalul raportului de expertiză s-a arătat că având în vedere că obligaţiile fiscale au fost stabilite de organe necompetente (Garda Financiară), iar actele de control încheiate ulterior de organele fiscale nu au făcut decât să reia constatările efectuate referitor la diferenţele de obligaţii fiscale nu au fost efectuate decât asupra veniturilor, nu şi asupra cheltuielilor aferente, obligaţiile fiscale stabilite ulterior de organele de control nu sunt întemeiate.
S-a arătat de asemenea că în cazul SC S.M. SRL controlului fiscal a fost efectuat la 9 luni după data radierii societăţii din Registrul comerţului, fapt reţinut şi de organele fiscale, fiind evident că inspecţia fiscală nu mai era întemeiată nici în drept şi nici în fapt, iar Garda Financiară nu era competentă să stabilească diferenţe de impozite, taxe şi contribuţii.
Referitor la SC P.G. SRL, s-a arătat că aceasta a fost radiată din registrul comerţului prin Sentinţa nr. 728 din 28 iunie 2010 a Tribunalului Olt prin care s-a dispus închiderea procedurii falimentului şi radierea societăţii.
Urmare raportului de expertiză întocmit în cauză procurorul a formulat obiecţiuni arătând că expertul nu s-a pronunţat cu privire la existenţa şi valoarea prejudiciului cauzat de către cei doi inculpaţi, obiecţiuni care au fost admise de instanţă care a dispus completarea raportului de expertiză cu privire la existenţa şi valoarea prejudiciului.
În completarea la raportul de expertiză fiscală, expertul a arătat din nou că obligaţiile fiscale au fost stabilite de organe necompetente (Garda Financiară), iar actele de control încheiate ulterior de organele fiscale nu au făcut decât să reia constatările din actele acestora, iar estimările efectuate referitor la diferenţele de obligaţii fiscale nu au fost efectuate decât asupra veniturilor nu şi asupra cheltuielilor aferente, iar obligaţiile stabilite pentru anul 2004 erau prescrise, situaţie în care obligaţiile fiscale stabilite ulterior de organele de control fiscal nu au fost stabilite legal în cazul SC P.G. SRL.
În aceeaşi completare la raportul de expertiză se invocă şi se enunţă dispoz. art. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi dispoz. art. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu privire la principiile fiscalităţii menţionându-se că impozitele şi taxele reglementate de Codul fiscal se bazează pe următoarele principii: enunţându-se certitudinea impunerii "prin elaborarea de norme juridice clare care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale".
S-a concluzionat că în raport cu dispoziţiile legale susmenţionate organele de control fiscal au stabilit diferenţe de obligaţii fiscale (prejudicii) fără respectarea dispoziţiilor legale, astfel că, în consecinţă, prejudiciul nu există.
Totodată s-a concluzionat că în cazul SC S.M. SRL controlul fiscal a fost efectuat la 9 luni după data radierii societăţii din Registrul comerţului, fapt reţinut şi de organele fiscale, fiind evident că inspecţia fiscală nu mai era întemeiată nici în drept şi nici în fapt, iar Garda Financiară nu era competentă să stabilească diferenţe de impozite, taxe şi contribuţii.
Referitor la SC P.G. SRL, expertul a concluzionat că şi aceasta a fost radiată din Registrul comerţului prin Sentinţa nr. 728 din 28 iunie 2010 a Tribunalului Olt prin care s-a dispus închiderea procedurii falimentului şi radierea societăţii, situaţie în care şi în acest caz, prejudiciul nu a fost stabilit potrivit dispoziţiilor legale, astfel că, în consecinţă, nu există.
La termenul din data de 12 noiembrie 2012, având în vedere contradicţiile existente de raportul de expertiză contabilă fiscală întocmit în cursul urmăririi penale din care rezultă că există prejudiciul cauzat de către cei doi inculpaţi bugetului consolidat al statului şi raportul de expertiză contabilă fiscală din data de 12 iunie 2012 întocmit în cursul judecăţii din care rezultă că nu există prejudiciu, în baza art. 125 C. proc. pen. rap. la art. 116 C. proc. pen., instanţa a dispus efectuarea unei noi expertize contabile fiscale care să stabilească dacă există, sau nu, prejudiciu cauzat bugetului consolidat al statului prin activitatea infracţională desfăşurată de cei doi inculpaţi, iar în caz afirmativ să fie precizate separat valoarea acestor prejudicii şi ce reprezintă acestea.
În conformitate cu dispoz. art. 118 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus ca această expertiză să fie întocmită de experţii B.E. şi M.V., specialişti în fiscalitate şi contabilitate, acreditaţi de Ministerul Justiţiei conform listei de experţi existentă la sediul instanţei.
Totodată instanţa a admis ca la efectuarea expertizei să asiste şi expertul D.P. din partea inculpatei.
În raportul de expertiză contabil fiscal s-a concluzionat că SC P.G. SRL Drăgăneşti-Olt reprezentată prin administrator A.I. datorează bugetului general consolidat al statului pentru activitatea desfăşurată în perioada 2004 - 2006 obligaţii fiscale în valoare totală de 251.704 lei, sumă care reprezintă impozit pe profit în valoare de 126.584 lei şi TVA în valoare de 125.120 lei, iar SC S.M. SRL Drăgăneşti-Olt reprezentată prin administrator S.M. datorează bugetului general consolidat al statului pentru activitatea desfăşurată în perioada 2004 - 2006 obligaţii fiscale suplimentare în valoare totală de 28.822 lei, aceasta reprezentând impozit pe profit în sumă de 15.882 lei şi TVA în valoare de 12.940 lei.
Raportul de expertiză a precizat că în prejudiciul total cauzat bugetului general consolidat al statului de către SC P.G. SRL Drăgăneşti-Olt în valoare de 251.704 lei şi în prejudiciul cauzat de către SC S.M. SRL Drăgăneşti-Olt în valoare de 28.822 lei nu au fost calculate şi incluse obligaţiile fiscale accesorii.
Având în vedere că atât pe parcursul urmăririi penale, expertiza întocmită a concluzionat existenţa prejudiciului, cât şi pe parcursul judecăţii, expertiza efectuată de către experţii M.V. şi B.E. a concluzionat că cei doi inculpaţi au cauzat un prejudiciu bugetului consolidat al statului având valorile susmenţionate (251.704 lei A.I. şi 28.822 lei S.M.), instanţa ţinând cont şi de faptul că cei doi inculpaţi au recunoscut săvârşirea infracţiunilor, contestând numai valoarea prejudiciilor şi văzând probele administrate în cauză a apreciat că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală au fost pe deplin dovedite.
Aşadar, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor A.I. şi S.M. au fost pe deplin dovedite cu recunoaşterea acestora în declaraţiile date în faţa instanţei de judecată, cu expertizele contabil fiscale întocmite pe parcursul urmăririi, penale şi al judecăţii de către experţii M.V. şi B.E., şi cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv sesizarea Gărzii Financiare - Secţia Olt, proces-verbal de constatare întocmit de Garda Financiară Olt, adresa Oficiului Registrului Comerţului, facturi fiscale, raportul de expertiză contabilă nr. 226/P/2011 din 14 iulie 2011, alte documente contabile, proces-verbal de percheziţie domiciliară, proces-verbal de instituire a sechestrului asigurător.
Având în vedere că raportul de expertiză contabil fiscală întocmit de expertul M.P.J. nu este suficient de motivat rezumându-se la invocarea şi interpretarea echivocă a unor texte legale şi este în contradicţie cu celelalte probe administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii, a fost înlăturat
Pentru aceste considerente, prima instanţă nu a avut în vedere acest raport de expertiză şi nici concluziile formulate de expertul D.P. cu ocazia întocmirii pe parcursul judecăţii a celor două expertize contabil fiscale. Prima instanţă a apreciat că aceste concluzii sunt subiective şi au fost întocmite ca şi raportul de expertiză al expertului M.P.J. pro causa.
S-a apreciat, în drept, că fapta inculpatei A.I. de a desfăşura activităţi comerciale în calitate de administrator la SC P.G. SRL Drăgăneşti Olt în perioada 2004 - 2006, fără a declara veniturile realizate, sustrăgându-se astfel de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul de stat, reprezentând impozit pe profit şi TVA acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi de a distruge sau ascunde actele contabile ale societăţii sus-menţionate, realizează sub aspect obiectiv şi subiectiv, conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 lit a), b) şi d) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi în consecinţă se impune condamnarea acesteia.
Fapta inculpatului S.M. de a desfăşura în perioada 2005 - 2006, activităţi comerciale respectiv, aprovizionări şi livrări de mărfuri, fără să înregistreze în contabilitate operaţiunile economice efectuate, sustrăgându-se astfel de la plata obligaţiilor către bugetul de stat, reprezentând impozit pe profit şi TVA acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice, realizează sub aspect obiectiv şi subiectiv, conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi, de asemenea, în consecinţă, se impune condamnarea acestuia.
Întrucât inculpaţii au.recunoscut numai existenţa faptei nu şi valoarea prejudiciului, în cazul lor s-a reţinut că nu pot fi aplicate dispoz. art. 3201 alin. (1) - (7) C. proc. pen., astfel că în baza art. 3201 alin. (8) C. proc. pen. au fost respinse cererile privind aplicarea acestor dispoziţii legale, ca nefondate.
La individualizarea pedepselor la care au fost condamnaţi inculpaţii, prima instanţă a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 şi 52 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracţiuni. Gradul ridicat de pericol social al faptelor prin care s-au adus prejudicii substanţiale bugetului consolidat al statului, împrejurările săvârşirii faptelor şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, care pe parcursul urmăririi penale, şi ale judecăţii au avut o comportare sinceră, au fost de acord să achite contravaloarea prejudiciilor cauzate în cuantumul stabilit, în urma efectuării unei expertize de specialitate, nu au antecedente penale şi au în întreţinere mai mulţi copii minori.
Având în vedere aceste elemente, s-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepselor cu închisoarea al căror cuantum a fost orientat spre minimul special prevăzut de lege, este de natură să-şi atingă scopul preventiv educativ urmărit de legiuitor şi să conducă la îndreptarea acestora şi fără executarea pedepselor în regim de detenţie, datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpaţilor constituind indicii temeinice în acest sens.
În consecinţă, în cazul inculpatei A.I., prima instanţă ţinând cont şi de valoarea substanţială a prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile dispoziţiilor art. 861 şi 862 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar în cazul inculpatului S.M. care a produs un prejudiciu mai mic decât cel cauzat de inculpata A.I. sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 şi 82 C. pen.
Întrucât în speţă s-a dispus condamnarea inculpaţilor A.I. şi S.M. li s-a aplicat acestora pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, partea civilă Statul Român - A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Dolj şi inculpaţii A.I. şi S.M.
La termenul de judecată din 20 noiembrie 2013 inculpatul S.M. a declarat că retrage apelul iar instanţa, în temeiul art. 369 C. proc. pen., a luat act de manifestarea neechivocă de voinţă a apelantului inculpat.
Prin motivele de apel formulate în scris de partea civilă Statul Român - A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Dolj a fost criticată hotărârea sub aspectul soluţionării laturii civile în ceea ce-1 priveşte pe inculpatul S.M. S-a susţinut că prima instanţă a soluţionat cauza cu ignorarea probatoriului administrat în cauză şi a dispus greşit obligarea inculpatului S.M. numai la plata sumei de 28.822 lei deşi constituirea de parte civilă s-a făcut pentru suma de 76.021,49 lei reprezentând TVA şi impozit pe profit, sumă reţinută prin procesele-verbale de inspecţie fiscală, raportul de expertiză contabilă existent în dosarul de urmărire penală şi rechizitoriul întocmit în cauză.
Prin motivele de apel formulate în scris de apelanta inculpată A.I., astfel cum au fost precizate la termenul de judecată din 20 noiembrie 2013, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi, în urma rejudecării cauzei, să se dispună în principal achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi să fie respinsă acţiune civilă.
În susţinerea acestei teze au fost formulate următoarele critici:
- D.G.F.P. Olt a stabilit în anul 2010 obligaţiile fiscale pentru SC P.G. SRL pentru anul 2004 deşi la data stabilirii lor aceste obligaţii fiscale erau prescrise deoarece dreptul organelor fiscale de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, conform art. 91 din O.G. nr. 92/2003;
- obligaţiile fiscale ar fi devenit exigibile la data atragerii răspunderii penale iar în speţă nu a fost stabilită răspunderea administratorului pentru obligaţiile fiscale suplimentare constatate de organele de control;
- prejudiciul a fost stabilit numai prin estimarea veniturilor de către organele fiscale, fără să se ţină cont de pierderile fiscale anterioare respectiv fără să fie estimate şi cheltuielile aferente acestora, ocazionate de aprovizionare, transport, costul mărfurilor;
- în conformitate cu art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 91/2003, în perioada 2007 - 2008, Garda Financiară nu avea dreptul să exercite un control inopinat decât pentru faptele de evaziune fiscală, cu excepţia stabilirii diferenţelor de impozite, taxe, contribuţii precum şi dobânzi şi penalităţi;
- SC P.G. SRL a fost radiată din registrul comerţului prin Sentinţa nr. 728 din 28 iunie 2010 a Tribunalului Olt, prin care a fost dispusă închiderea procedurii falimentului şi radierea societăţii;
- prejudiciul nu a fost stabilit potrivit dispoziţiilor legale (art 3 din Legea nr. 571/2003, art. 19 din Legea nr. 571/2003) şi, pe cale de consecinţă, nu există. S-a arătat în acest sens că la stabilirea obligaţiilor fiscale expertiza efectuată la prima instanţă nu a ţinut cont că SC P.G. SRL a plătit suma de 100.000 lei din totalul de 422.754 lei către SC P.W. SA şi nu s-a ţinut cont nici de faptul că livrările de cereale au avut la bază costuri de producţie care trebuiau avute în vedere la stabilirea profitului şi a obligaţiilor adăugate; nu s-a ţinut cont de faptul că SC P.W. SA nu a emis factură fiscală, situaţie faţă de care suma stabilită nu a devenit exigibilă, devenind exigibilă doar la data facturării.
Cu ocazia dezbaterilor, oral, prin avocat ales, inculpata a suplimentat motivele de apel şi a solicitat ca, în subsidiar, să se dispună schimbarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante în sensul aplicării art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 383 din 02 decembrie 2013, Curtea de Apel Craiova a respins apelurile declarate de partea civilă Statul Român - A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Dolj şi de inculpata A.I. împotriva Sentinţei penale nr. 16 din data de 05 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 491/104/2012, ca nefondate.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Examinând la rândul său întregul material probatoriu administrat în cauză curtea a constatat că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă şi a dat faptelor o încadrare juridică corespunzătoare, fiind îndeplinite în cauză elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei A.I.
Solicitarea de achitare pentru infracţiunile de evaziune fiscală, în temeiul art. 11 pct 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost apreciată ca neîntemeiată.
Astfel, în ceea ce priveşte susţinerea conform căreia, obligaţiile fiscale pentru anul 2004 erau prescrise în anul 2010, la momentul stabilirii acestora de către D.G.F.P. Olt ca urmare a incidenţei termenului special de prescripţie de 5 ani, reglementat de art. 91 din O.G. nr. 92/2003, nu este fondată deoarece în cauză dreptul de a stabili obligaţii fiscale a rezultat din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală şi, în conformitate cu prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol, într-o astfel de situaţie termenul de prescripţie este de 10 ani.
Mai mult, instanţa de apel a considerat că prezenta cauză se află într-o procedură penală, sunt aplicabile în ceea ce priveşte răspunderea penală termenele de prescripţie C. pen., nu într-o procedură financiar-fiscală, pentru care sunt proprii termenele de prescripţie reglementate de O.G. nr. 92/2003, termene care se referă la obligaţii fiscale, care nu au întotdeauna o sursă ilicită, penală sau de altă natură.
Nici criticile referitoare la competenţa organelor fiscale de a efectua controale inopinate şi la împrejurarea că societatea al cărei administrator a fost inculpata A.I. a fost radiată în anul 2010 nu au fost fondate.
În ceea ce priveşte competenţa organelor fiscale, potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 91/2003, forma în vigoare în anii 2007-2008, "Garda Financiară exercită controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care au ca efect evaziunea şi frauda fiscală, cu excepţia stabilirii diferenţelor de impozite, taxe şi contribuţii, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor aferente acestora, a urmăririi, încasării veniturilor bugetare şi soluţionării contestaţiilor". În cazul nerespectării acestor dispoziţii consecinţa nu poate fi decât anularea proceselor-verbale întocmite de organele fiscale, fără repercursiuni în ceea ce priveşte existenţa faptei penale care poate fi probată cu celelalte mijloace de probă, prevăzute de art. 64 C. proc. pen., în speţă documente contabile şi expertize. S-a impus însă şi precizarea că articolul susmenţionat nu este incident în speţă deoarece Garda Financiară nu a procedat la efectuarea unui "controlul operativ şi inopinat", ca urmare a unei sesizări din oficiu, în exercitarea atribuţiilor pe care le are în materie, prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care au ca efect evaziunea şi frauda fiscală, ci a procedat la realizarea verificărilor în urma sesizării de efectuare a unui control tematic la SC P.G. SRL, sesizare formulată de I.P.J. Botoşani.
În ceea ce priveşte faptul că SC P.G. SRL a fost radiată din registrul comerţului în anul 2010, o astfel de împrejurare reprezintă o cauză care înlătură răspunderea penală a persoanei juridice fără să poată fi invocată în vederea exonerării de răspundere a persoanelor fizice, administratori sau asociaţi ai societăţilor comerciale, ce au comis sau au contribuit la comiterea infracţiunii.
Nici critica privind inexistenţa infracţiunilor de evaziune fiscală ca urmare a inexistenţei prejudiciului, determinată de stabilirea acestuia cu nesocotirea unor dispoziţii legale, nu a fost primită de instanţa de apel, pentru următoarele considerente:
Conform art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003, nu se deduc cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz.
În cauză, din materialul probatoriu administrat a rezultat că inculpata A.I., în calitate de administrator al SC P.G. SRL a derulat mai multe activităţi comerciale (cu produse ceramice în relaţia pe care a avut-o cu SC P.W. SA Dorohoi respectiv cu cereale în relaţia pe care a avut-o cu SC C. SA) fără să le evidenţieze în contabilitate, fapt ce a condus la sustragerea de la stabilirea obligaţiilor fiscale (impozit pe profit dar şi TVA). Or, dacă în conformitate cu articolele enunţate mai sus, nu se deduc şi, pe cale de consecinţă, nu sunt avute în vedere la stabilirea obligaţiilor fiscale cheltuielile care au fost înregistrate în contabilitate dar care nu au la bază documente justificative cu atât mai mult, nu pot fi considerate deductibile, şi pe cale de consecinţă nu pot fi estimate acele cheltuieli care nici cel puţin nu au fost înregistrate în contabilitate scopul fiind acela de a împiedica identificarea activităţii comerciale efectuate şi, în consecinţă, de a nu se putea stabili obligaţii fiscale - în speţă suma identificată cu ocazia instrumentării dosarului penal ca fiind plătită de SC P.G. SRL către SC P.W. SA Dorohoi respectiv cheltuielile efectuate cu obţinerea cerealelor livrate către SC C. SA.
Pe de altă parte, potrivit art. 14 din Legea nr. 241/2005 "în cazul în care, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, nu se pot stabili, pe baza evidenţelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi determinate de organul competent potrivit legii, prin estimare, în condiţiile Codului de procedură fiscală".
Potrivit art. 67 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 "Organul fiscal stabileşte baza de impunere şi obligaţia fiscală de plată aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă fi mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situaţia fiscală corectă".
După cum s-a observat, dispoziţiile invocate nu impun ca stabilirea bazei de impunere să se realizeze prin estimarea atât a veniturilor cât şi a cheltuielilor aferente acestora, o astfel de precizare fiind cuprinsă în Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3389/2011.
Or, dacă nu este nicio problemă în aplicarea acestui ordin şi stabilirea bazei de impunere prin estimarea atât a veniturilor cât şi a cheltuielilor, în cazul contribuabililor de bună credinţă, când necesitatea stabilirii bazei de impunere este determinată de alte împrejurări decât comiterea unei infracţiuni de evaziune fiscală, în acest ultim caz, interpretarea propusă de A.N.A.F., pentru art. 67 din O.G. nr. 92/2003, nu a putut fi reţinută, deoarece nu ar face decât să încurajeze cazurile de fraudă fiscală.
Spre deosebire de cazul profitului impozabil când organul fiscal, în condiţiile art. 67 din O.G. nr. 92/2003, astfel cum a fost interpretat prin ordinul A.N.A.F., poate să ia în considerare ca deductibile şi acele cheltuieli pentru care nu există un document justificativ, în cazul TVA potrivit dispoziţiilor C. proc. fisc. (art 146 din Legea nr. 571/2003, care, de la data intrării în vigoare până în prezent nu a suferit modificări de substanţă), sunt obligatorii documentele justificative, care trebuie să fie întocmite cu respectarea tuturor condiţiilor prev. de C. proc. fisc.
Pentru toate aceste considerente, curtea a apreciat, la fel ca prima instanţă că cele două expertize efectuate, una în faza urmăririi penale iar cealaltă în cursul judecăţii, care au concluzionat în sensul existenţei unui prejudiciu sunt corect întocmite, atât în ceea ce priveşte reţinerea acestei concluzii cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a cu.antum.ului acestuia şi în mod just au fost avute în vedere la soluţionare cauzei.
În ceea ce priveşte apărarea în sensul că SC P.W. SA nu a emis factură fiscală, situaţie faţă de care obligaţia fiscală ce decurge din această operaţiune nu este exigibilă nu a fost reţinută deoarece în conformitate cu prevederile art. 1342 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, forma în vigoare la data faptelor, exigibilitatea taxei (TVA) intervine, în cazul bunurilor mobile corporale, la data apariţiei faptului generatorul respectiv transferul dreptului de proprietate.
Examinând în continuare pedepsele aplicate inculpatei şi modalitatea de executare curtea a apreciat că au fost just individualizate, cu respectarea criteriilor generale şi obligatorii prev. de art. 72 C. pen. şi nu au justificat nici schimbarea modalităţii de executare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, fiind apreciată şi de către instanţa de apel ca fiind singura modalitate de executare aptă să conducă la realizarea scopului prev. de art. 52 C. pen. Se reţine în acest sens că prevenirea comiterii unor noi infracţiuni nu s-ar putea realiza prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei în raport de modalitatea de' comitere a infracţiunilor, perioada lungă de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat, raportat la data comiterii faptelor dar şi atitudinea procesuală adoptată de inculpată care a declarat în faţa primei instanţă că recunoaşte comiterea faptelor de evaziune fiscală nu ca urmare a conştientizării gravităţii acestora, concluzie dedusă din apărările pe care le-a formulat ulterior şi care s-au dovedit a fi nefondate, ci pentru a beneficia de un tratament juridic mai blând.
În ceea ce priveşte apelul formulat de partea civilă, curtea a constatat că, prin procesul-verbal 504174/OT din 08 decembrie 2008 s-a stabilit că prejudiciul cauzat de SC S.M. SRL este în sumă de 23.837 lei, din care impozit pe profit în sumă de 10.897 lei, iar TVA în sumă de 12.940 lei, aceleaşi diferenţe de obligaţii fiscale fiind stabilite şi prin procesul-verbal al D.G.E.P. Olt, nr. 2774 din 26 mai 2010. Prin raportul de expertiză întocmit în faza urmăririi penale, s-a stabilit un prejudiciu cauzat de această societate într-un cuantum mai mare respectiv de 76.021,49 lei, din care impozit pe profit 10.895 lei iar TVA în sumă de 65.125,64 lei. În cuprinsul acestui raport de expertiză, s-a făcut menţiunea conform căreia diferenţa la impozitul pe profit faţă de procesul-verbal întocmit de organul fiscal este de 1,15 lei şi rezultă din rotunjiri iar la TVA obligaţiile calculate în plus prin raportul de expertiză rezultă din diferenţa, de TVA colectată din facturi şi TVA colectată din deconturile de TVA, neluată în calcul de organele de control ale Gărzii Financiare.
Cu ocazia judecăţii în primă instanţă, s-a procedat la întocmirea unui nou raport de expertiză prin care s-a stabilit un prejudiciu total în sumă de 28.882 lei, din care impozit pe profit în sumă de 15.882 lei iar TVA în sumă de 12.940 lei. După cum se poate observa diferenţa dintre prejudiciul stabilit de organul fiscal şi de experţii care au întocmit raportul de expertiză în faza judecăţii respectiv prejudiciul stabilit în raportul de expertiză de faza urmăririi, penale se datorează modului diferit în care a fost calculat TVA-ul. Or, în condiţiile în care expertul nu a indicat şi nici instanţa nu a identificat o dispoziţie legislativă care să stabilească o astfel de modalitate de calcul al prejudiciului, concluzia care s-a impus a fost aceea că TVA-ul este în sumă de 12.940 lei fiind corect calculat de organul fiscal şi de experţii ce au procedat la întocmirea raportului de expertiză înregistrat la Tribunalul Olt sub nr. 1667 din 15 ianuarie 2013. Un argument în plus în susţinerea acestei concluzii l-a reprezentat şi faptul că partea civilă, nu a formulat obiecţiuni împotriva acestui raport de expertiză iar în cuprinsul motivelor de apel nu a indicat argumentele pentru care a apreciat că suma care a reprezentat prejudiciul a fost aceea stabilită prin raportul de expertiză întocmit în faza urmăririi penale.
împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt şi inculpata B. (fostă A.) I.
Prin recursul formulat, partea civilă a susţinut că în mod greşit instanţele inferioare au dispus obligarea intimatului inculpat S.M. doar la plata sumei de 28.822 lei, deşi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova s-a constituit parte civilă cu suma de 76.021,49 lei, reprezentând TVA şi impozit pe profit, suma reţinută prin procesele verbale de inspecţie fiscală, întocmite de D.G.F.P. Olt, raport de expertiză şi rechizitoriu.
A precizat că, instanţa de fond şi cea de apel au ignorat în totalitate probele administrate în cauză de partea civilă, atât faza urmăririi penale, cât şi în faza de
Faţă de aceste aspecte, a solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate, cu privire la latura civilă a cauzei. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Cu privire la recursul formulat de inculpata B. (fostă A.) I., Înalta Curte constată că la termenul din data de 05 septembrie 2014, inculpata a înţeles să îşi retragă recursul.
Examinând cauza. în temeiul art. 3856 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul formulat de partea civilă este ne fondat, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, ca aspect juridic prioritar că hotărârea atacată, respectiv Decizia penală nr. 383 din 02 decembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova a fost pronunţată după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, prin care s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3859 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute expres de lege, neputând fi. înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări, ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Înalta Curte constată că, în esenţă, recurenta parte civilă solicită o reanalizare a probelor administrate şi obligarea inculpatului S.M. la plata unui prejudiciu într-un cuantum mai mare decât cel reţinut de instanţele inferioare, ori atâta vreme cât instanţa de prim control judiciar, instanţa de apel într-o cale de atac integral devolutivă care permitea examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, putând da o nouă apreciere a probelor administrate în faţa primei instanţe şi a situaţiei de fapt, a pronunţat o soluţie, cazul de casare invocat nu permite stabilirea în recurs a unei alte situaţii de fapt şi o reapreciere care să conducă la o altă soluţie.
În mod corect, instanţa de apel a obligat inculpatul S.M. la plata sumei de 28.882 lei, reprezentând prejudiciul cauzat părţii civile, având în vedere dispoziţiile raportului de expertiză, întocmit cu ocazia judecării cauzei în primă instanţă. Diferenţa dintre prejudiciul stabilit de organul fiscal şi de experţii care au întocmit raportul de expertiză în faza judecăţii respectiv prejudiciul stabilit în raportul de expertiză din faza urmăririi penale se datorează modului diferit în care a fost calculat TVA-ul. Or, în condiţiile în care expertul nu a indicat şi nici instanţa nu a identificat o dispoziţie legislativă care să stabilească o astfel de modalitate de calcul al prejudiciului, concluzia care s-a impus a fost aceea că TVA-ul este în sumă de 12.940 lei fiind corect calculat de organul fiscal şi de experţii ce au procedat la întocmirea raportului de expertiză înregistrat la Tribunalul Olt sub nr. 1667 din 15 ianuarie 2013. Totodată, judicios s-a reţinut ca argument şi împrejurarea că partea civilă, nu a formulat obiecţiuni împotriva acestui raport de expertiză şi nici nu a indicat argumentele pentru care a apreciat că suma care a reprezentat prejudiciul a fost aceea stabilită prin raportul de expertiză întocmit în faza urmăririi penale şi nu cel reţinut de instanţa de apel.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că recursul formulat de partea civilă este nefondat.
În ceea ce priveşte recursul formulat de inculpata B. (fostă A.) I., Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi declaraţia de retragere a recursului, constată că în cauză se impune a se lua act de manifestarea unilaterală de voinţă a recurentei inculpate.
Retragerea unei căi de atac, în cauză a cererii de recurs, este un act de dispoziţie, care odată exercitată, duce la pierderea unui drept.
În speţă, inculpata şi-a manifestat voinţa de a-şi retrage calea de atac după primul termen de judecată, printr-o declaraţie orală realizată la termenul din data de 05 septembrie 2014.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a da eficienţă poziţiei procesuale exprimate de recurenta inculpată de retragere a căii de atac şi va lua act de retragerea recursului formulat.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt împotriva Deciziei penale nr. 383 din 02 decembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va lua act de retragerea recursului declarat de inculpata B. (fostă A.) I. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Va obliga recurenta inculpată A.I. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.M., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt împotriva Deciziei penale nr. 383 din 02 decembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpata B. (fostă A.) I. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurenta inculpată A.I. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.M., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2466/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... | ICCJ. Decizia nr. 2499/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat... → |
|---|
