ICCJ. Decizia nr. 2217/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2217/2014

Dosar nr. 9667/83/2012

Şedinţa publică din 30 iunie 2014

Deliberând asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 131 din 10 iunie 2013, Tribunalul Satu Mare, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior l-a condamnat pe inculpatul M.V., posesor al cărţii de identitate, administrator la SC A.C. SRL, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani.

În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de reţinere şi nevărsarea cu intenţie, în cel mult 30 zile de la scadenţă a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. anterior i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior.

În baza art. 86 ind. 1 C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilind termen de încercare o perioadă de 5 ani, compusă din durata pedepsei aplicate la care instanţa a adăugat o perioadă de 2 ani, în conformitate cu art. 86 ind. 2 C. pen. anterior.

În baza art. 86 ind. 3 C. pen. anterior pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. 5 C. pen. anterior pe perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 346 C. proc. pen. anterior raportat la prevederile art. 14 C. proc. pen. anterior şi a art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 752.786 lei despăgubiri civile către partea civilă ANAF prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare, reprezentând debite restante principale la care urmează a se calcula dobânzi legale şi penalităţi de întârziere până la data plăţii (prejudiciu cauzat pe SC M.G.C. SRL), precum şi la plata sumei de 740.931 lei către aceeaşi parte civilă, sumă reprezentând debit suplimentar la impozitul pe profit, majorări şi dobânzi de întârziere la plata acestuia, debit suplimentar reprezentând TVA cu penalităţi de întârziere (prejudiciu cauzat pe SC Z.C. SRL).

În baza art. 163 C. proc. pen. anterior a menţinut sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile instituit prin ordonanţa procurorului din data de 2 mai 2012 până la recuperarea prejudiciului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. anterior a fost obligat inculpatul să plătească suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Negreşti Oaş emis la data de 23 octombrie 2012 în Dosar nr. 522/P/2010 al acestei unităţi, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de: evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005; reţinerea şi nevărsarea cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005; se împrumută sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă de la o societate pe care o administrează, de la o societate controlată de acesta ori de la o societate care controlează societatea pe care el o administrează sau face ca una dintre aceste societăţi să i se acorde vreo garanţie pentru datorii proprii, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În sarcina inculpatului, prin rechizitor s-a reţinut în esenţă, următoarea stare de fapt:

Inculpatul M.V. a deţinut calitatea de asociat şi administrator la SC M.G.C. SRL, cu sediul social în judeţul Satu Mare, firmă ce a avut ca obiect principal de activitate construcţii de clădiri şi lucrări de geniu, până la data de 12 noiembrie 2009 când s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. H59/F din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Satu Mare, fiind desemnat administrator judiciar SC C.L. SRL Satu Mare.

Din actul de control întocmit rezultă că, inculpatul M.V., în calitate de administrator la SC M.G.C. SRL Certeze a înregistrat în evidenţele contabile cheltuieli cu prestări servicii şi a dedus TVA în baza unor facturi emise de SC A. SRL V. şi SC V.M. SRL Vetiş, deşi între aceste societăţi nu au existat operaţiuni reale.

În urma acestor operaţiuni fictive, s-a constatat diminuarea profitului impozabil şi TVA de plată, rezultând un prejudiciu estimativ de 761.808 lei.

Verificările încrucişate efectuate de organele de control au relevat următoarele:

a) SC A.V. SRL a emis către SC M.G.C. SRL - Certeze un număr de 5 facturi fiscale (prestări servicii), contravaloarea acestora fiind decontată în numerar în valoare totală de 109.191 lei. Această societate a depus o singură declaraţie şi un decont TVA. În luna decembrie 2006, acestea fiind depuse cu valori zero. În toată perioada 2006 - 2010, SC A.V. SRL nu s-a înregistrat cu obligaţii faţă de bugetul general consolidat al statului şi nu a avut angajaţi.

Rezultă aşadar că prestările de servicii înscrise în facturile fiscale înregistrate de SC M.G.C. SRL Certeze ca fiind emise de SC A.V. SRL sunt operaţiuni fictive.

În plus, echipa de inspecţie fiscală a constatat că la sediul social declarat de SC A.V. SRL nu funcţionează nicio societate comercială iar la adresa indicată drept sediu există o casă de locuit în care locuieşte familia S., care nu are nicio legătură cu această firmă.

b) SC V.M. SRL a emis către SC M.G.C. SRL Certeze un număr de opt facturi fiscale (prestări servicii), în valoare totală de 3.102.995 lei. Această societate nu a depus de la înfiinţare (anul 2008), până în prezent niciun fel de declaraţii (deconturi TVA) şi nu s-a înregistrat cu obligaţii faţă de bugetul general consolidat al statului nedeclarând nicio obligaţie fiscală şi neavând nici un fel de angajaţi.

S-a mai constatat că la sediul social declarat de SC V.M. SRL nu funcţionează nicio societate comercială iar la adresa indicată drept sediu există o casă de locuit în care locuieşte familia S. care nu are nicio legătură cu această firmă.

Rezultă aşadar că prestările de servicii înscrise în facturile fiscale înregistrate de SC M.G.C. SRL ca fiind emise de SC A. SRL respectiv SC V.M. SRL sunt fictive.

Efectul final al acestor operaţiuni (beneficiarul final) este SC M.V.G.C. SRL, al cărei administrator este inculpatul, care înregistrând în evidenţa contabilă aceste operaţiuni fictive şi-a diminuat impozitul pe profit şi TVA de plată.

Cu prilejul audierii sale, inculpatul M.V. susţine că operaţiunile comerciale pe care le-a derulat sunt reale iar contravaloarea facturilor au fost achitate numitului S.A., administratorul celor două societăţi comerciale fără ca acesta să îi elibereze chitanţe fiscale.

Întrebat fiind dacă după încheierea lucrărilor contractate de către cele două firme din Vetiş s-au întocmit procese-verbale de recepţie, inculpatul M.V. declară că nu îşi aminteşte despre încheierea unui astfel de act.

În urma acestor operaţiuni, administratorul SC M.G.C. SRL Certeze, învinuitul M.V. a ridicat din societate suma totală de 3.367.838 lei fără a putea justifica cu documente legale achitarea sumelor datorate furnizărilor de servicii.

Procedând astfel, inculpatul M.V. a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990.

Organul de control a mai stabilit că inculpatul M.V. înregistrează debite restante în ceea ce priveşte datoriile faţă de bugetul de stat cu reţinere la sursă: impozit pe venit din salarii - suma de 2.687 lei; contribuţia individuală la asigurările sociale de stat - 4.148 lei; contribuţia individuală la asigurările sociale de sănătate - 2.122 lei; contribuţia individuală la asigurările sociale de şomaj - 200 lei.

Aceste restanţe sunt înregistrate în fişa plătitorului începând cu anul 2009.

Statul Român, prin A.N.A.F. Bucureşti, reprezentat de D.G.F.P. Satu Mare s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 752.786 lei reprezentând debite restante faţă de bugetul general consolidat al statului constând în impozit pe profit suplimentar, TVA stabilit suplimentar şi debite restante cu reţinere la sursă.

Prin ordonanţa procurorului din data de 2 mai 2012 s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului M.V. până la concurenţa sumei de 761.808 lei.

I.2. Prin Sentinţa penală nr. 198/2012 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. 4862/83/2012, în temeiul art. 278 ind. 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. a fost admisă plângerea formulată de către Statul Român prin ANAF prin DGFP Satu Mare împotriva rezoluţiei procurorului din 21 martie 2012 dată în Dosar nr. 445/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, acte pe care judecătorul fondului le-a desfiinţat privind soluţia de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului M.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 reţinând cauza spre judecare.

Ca urmare a admiterii acestei plângeri, s-a arătat că instanţa este sesizată cu săvârşirea de către inculpatul M.V. a infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, respectiv evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.

Raportat la cele două acte de sesizare a instanţei precum şi la faptul că privesc acelaşi inculpat, prin Încheierea penală nr. 9 din 21 ianuarie 2013 dată în Dosar nr. 10241/83/2012 sub care s-a înregistrat rechizitoriul întocmit în Dosar nr. 522/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Negreşti Oaş, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 32 C. proc. pen. anterior în ceea ce priveşte faptul că judecata în primă instanţă are loc în acelaşi timp pentru toate faptele şi pentru toţi făptuitorii, se efectuează de aceeaşi instanţă, a dispus conexarea celor două cauze sub dosar număr de mai sus.

Instanţa de fond analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut în fapt următoarele:

Prin rezoluţia procurorului din 16 noiembrie 2011 dată în Dosar nr. 445/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare a fost începută urmărirea penală faţă de inculpatul M.V. în calitatea sa de administrator al SC A.C. SRL Certeze pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Având în vedere sesizarea penală formulată de către Garda Financiară Satu Mare urmată de raportul de inspecţie fiscală nr. 10 din 27 iulie 2011, s-a reţinut că în perioada anului 2010 SC A.C. SRL Certeze a înregistrat în contabilitatea societăţii mai multe facturi fiscale în valoare totală de 1.936.814 lei emisă de către SC Z.C. SRL Brăila care au înscrise la denumirea serviciilor lucrări executate "amenajări râuri, defrişări, etc", aceste facturi fiind întocmite în baza unor contracte de prestări servicii încheiate între cele două societăţi, precum şi a unor situaţii de lucrări.

Din verificarea evidenţelor contabile s-a constatat că SC A.C. SRL a înregistrat facturile menţionate emise de către SC Z.C. SRL Brăila în evidenţele contabile şi fiscale ale societăţii, acestea fiind achitate o parte prin sistem bancar şi o parte prin numerar, rămânând suma de 60.814 lei ca neachitată.

La momentul controlului descoperindu-se anumite neconcordanţe în evidenţele contabile, s-a trecut la efectuarea unui control încrucişat, sens în care s-au formulat adrese către Garda Financiară Brăila pentru a verifica evidenţa contabilă şi fiscală a SC Z.C. SRL precum şi date cu privire la salariaţii care figurează ca angajaţi la această societate comercială.

Din aceste verificări a rezultat faptul că SC Z.C. SRL în anul 2010, an în care au avut loc prestările de servicii către firma inculpatului, aceasta a avut un singur salariat, iar cealaltă societate care avea ca administrator acelaşi administrator ca şi la prima societate, nu avea niciun angajat.

Pe cale de consecinţă, raportat şi la faptul că SC Z.C. SRL Brăila în perioada anului 2010 emite mai multe facturi către mai multe societăţi comerciale din mai multe judeţene, echipa de control a ajuns la concluzia că facturile emise au fost înregistrate în evidenţa contabilă şi fiscală a societăţii SC A.C. SRL cu scopul de a se diminua impozite şi taxe datorate bugetului de stat, precum şi a se ridica sume de bani din societate sub diverse forme.

Ca urmare a controlului efectuat s-a calculat un prejudiciu evaluat în sumă de 611.291 lei.

În timpul cercetării judecătoreşti audiat fiind inculpatul M.V. în legătură cu operaţiunile derulate de societatea cu SC Z.C. SRL Brăila acesta a învederat instanţei că nu se consideră vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, între societatea administrată de el şi această societate existând într-adevăr un contract de subantrepriză lucrări, constând în prestări servicii, lucrări pe care societatea sa trebuia să le execute pe cursul râului Bega.

Nu este de acord cu concluziile inspecţiei fiscale care a reţinut operaţiunile derulate între cele două societăţi comerciale că sunt fictive întrucât, apreciază inculpatul, există dovezi că această societate a executat lucrările obiect al contractului de subantrepriză.

În dovedirea celor susţinute de către inculpat, instanţa de fond a dispus audierea martorului Z.R.S., administrator în perioada menţionată în actul de sesizare la SC Z.C. SRL Brăila.

Martorul a învederat instanţei că această societate are toate utilajele necesare efectuării lucrărilor obiect al contractului de prestări servicii încheiat cu societate administrată de către inculpat, iar în ceea ce priveşte lucrarea de pe râul Bega, declară martorul că a terminat-o, prin încheierea unui proces verbal de recepţie a lucrărilor, proces verbal încheiat cu SC A.C. SRL, societatea inculpatului M.V..

În ceea ce priveşte reţinerea organelor fiscale cum că societatea sa nu avea decât un singur angajat, precizează că la momentul respectiv a executat lucrarea cu 10 zilieri, existând problema deplasării forţei de muncă din Brăila, în zona Timişoara.

Instanţa de fond a arătat că nu va primi susţinerile formulate de către martori în şedinţa publică raportat la răspunsul pe care DNA Serviciul Teritorial Galaţi l-a comunicat instanţei, şi care se află la dosar, prin care se comunică faptul că pe rolul acestei unităţi de parchet se află o lucrare penală în care este cercetat martorul Z.R.S., în calitate de inculpat, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 4, 9 din Legea nr. 241/2005 şi art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

Raportat la aceste considerente, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului M.V. de a-şi înregistra în evidenţa contabilă operaţiuni economico-financiare, care aşa cum a fost pe deplin dovedit, nu au fost reale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, faptă săvârşită cu vinovăţie de către inculpat, pentru care instanţa de fond, reţinând aplicabilitatea în cauză a art. 13 C. pen. anterior, i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) şi c) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani.

Deci în acelaşi context instanţa de fond a trecut la cercetarea judecătorească în ceea ce priveşte actul de sesizare al instanţei, rechizitoriul întocmit în 23 octombrie 2012 prin care inculpatul M.V. este trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 6 din Legea nr. 241/21005, precum şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990.

Ca urmare a sesizării penale trimise Parchetului de pe lângă Judecătoria Negreşti Oaş de către DGFP Satu Mare prin activitatea de inspecţie fiscală, au început cercetările penale cu privire la faptele inculpatului M.V. în calitatea sa de administrator la SC M.G.C. SRL Certeze care a înregistrat în evidenţele contabile cheltuieli cu prestări servicii efectuând operaţiuni de deducere a TVA-ului în baza unor facturi emise de către SC A. SRL Vetiş şi SC V.M. SRL, deşi între aceste societăţi nu au existat operaţiuni reale.

Ca urmare a înregistrării în evidenţele contabile a acestor cheltuieli, deşi operaţiunile erau fictive, s-a constatat diminuarea profitului impozabil şi a TVA-ului de plată, rezultând un prejudiciu estimativ de 761.808 lei.

De asemenea s-a reţinut cu ocazia inspecţiei fiscale că inculpatul M.V. a ridicat din societate suma totală de 3.367.838 lei fără a putea justifica cu documente legale achitarea sumelor datorate furnizorilor de serviciu.

Cu ocazia aceluiaşi control fiscal s-a constatat că societatea administrată de către inculpat înregistrează debite restante reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă în sumă de 9.157 lei.

Audiat şi cu privire la aceste infracţiuni care i se reţin în sarcină, inculpatul a avut aceeaşi poziţie pe care a avut-o şi în legătură cu infracţiunea săvârşită în legătură cu SC Z.C. SRL Brăila, în sensul în care a susţinut că operaţiunile înregistrate în evidenţa contabilă au fost reale, existând contracte de prestări servicii de subantrepriză cu SC A. SRL, şi ca urmare a încheierii acestui contract, această societate comercială a emis facturi pe care le-a evidenţiat în actele contabile.

În ceea ce priveşte infracţiunea de neplată a sumelor reţinute prin stopaj la sursă s-a reţinut că inculpatul învederează instanţei că nu a putut să le plătească întrucât societatea nu mai mergea foarte bine, nu a avut încasări, la suma iniţial calculată adăugându-se şi majorări de întârziere şi penalităţi.

În acelaşi context invocă faptul că la un moment dat, ca urmare a neachitării datoriilor către bugetul de stat, DGFP a solicitat intrarea societăţii în insolvenţă, o consecinţă logică prin blocarea conturilor care au fost puse la dispoziţia lichidatorului, iar inculpatul susţine că nu a mai putut să facă operaţiuni de pe aceste conturi.

Instanţa de fond nu a primit această apărare formulată de către inculpat raportat la faptul că acesta a ridicat bani din conturile societăţii fără să justifice prin acte legale care au fost destinaţia acestor sume de bani, aducând astfel societatea în imposibilitatea de a-şi plăti debitele restante, pe cale de consecinţă instanţa de fond a reţinut reaua credinţă în ceea ce priveşte neplata acestor sume constând în impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă.

Analizând procesul-verbal încheiat de inspectorii fiscali în 18 iunie 2010 instanţa de fond a reţinut că cele două societăţi comerciale cu care inculpatul M.V. susţine că a derulat operaţiuni legale, în speţă SC A. SRL V. şi SC V.M. SRL, declanşându-se verificări ale acestor două societăţi s-a constatat că aceste 2 societăţi nu au avut angajaţi în perioada 2006 - 2010 şi respectiv 2008 - 2010, depunând, în ceea ce priveşte SC A. SRL, o singură declaraţie în cursul anului 2006 şi un decont de TVA cu valoare 0, neexistând nicio activitate pe această firmă din punct de vedere fiscal.

Aceeaşi situaţie fiscală a prezentat-o şi SC V.M. SRL.

Raportat la aceste împrejurări s-a arătat că se impune concluzia că decontarea facturilor s-a făcut din plăţi fictive, singurul scop al acestor operaţiuni fiind ca prin stingerea debitului faţă de acest furnizor de către societatea inculpatului să se justifice sumele ridicate de către inculpat din societate.

Raportat la toate probele administrate, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului M.V. de a evidenţia în actele contabile cheltuieli care au fost generate de operaţiuni fictive, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, faptă săvârşită cu vinovăţie, pentru care instanţa de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani.

În acelaşi context, instanţa de fond a reţinut că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 6 din Legea nr. 241/2005 infracţiune pe care de altfel acesta o recunoaşte, infracţiune constând în reţinerea şi nevărsarea cu intenţie, în cel mult 30 de la zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, faptă pentru care instanţa îi va aplica inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 instanţa de fond a reţinut că inculpatul a săvârşit-o cu vinovăţie, fiind pe deplin dovedită de actele contabile şi cele constatate de către inspecţia fiscală, faptă pentru care instanţa de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare.

Constatând îndeplinite condiţiile concursului real de infracţiuni instanţa de fond a dispus ca în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. anterior raportat la art. 33 lit. a) C. pen. anterior ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, limitele de pedeapsă prevăzute de normele de incriminare, împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit infracţiunile, dar şi conduita procesuală a acestuia de nerecunoaştere a faptelor săvârşite.

Având în vedere faptul că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, precum şi la specificul infracţiunilor săvârşite, instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. anterior poate fi atins şi fără ca inculpatul să execute pedeapsa în regim privativ de libertate, dispunând astfel suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Instanţa de fond a dispus obligarea inculpatului în baza art. 86 ind. 3 C. pen. anterior ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de textul de lege, apreciind astfel că pe lângă aceste modalităţi de supraveghere interzicerea dreptului inculpatului de a mai deţine o funcţie similară celei de care s-a folosit la momentul săvârşirii infracţiunii, adică aceea de administrator, sunt garanţii suficiente pentru corectarea comportamentului infracţional al inculpatului.

Constatând îndeplinite de asemenea, condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa, de fond în baza art. 346 C. proc. pen. anterior raportat la prevederile art. 14 C. proc. pen. anterior şi art. 998 C. civ., a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor cu care Statul Român s-a constituit parte civilă. În cauză, reprezentând debite restante principale, la care urmează a se calcula dobânzi legale şi penalităţi de întârziere până la data plăţii, atât în ceea ce priveşte prejudiciul cauzat de SC M.G.C. SRL, cât şi prejudiciul cauzat SC A.C. SRL.

În baza art. 163 C. proc. pen. anterior instanţa de fond a menţinut sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului, instituit prin ordonanţa procurorului până la recuperarea prejudiciului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. anterior s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

II. Prin Decizia penală nr. 250/A/2013 din 18 decembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare împotriva Sentinţei penale nr. 131 din 10 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a desfiinţat-o în sensul că:

A înlăturat prevederile art. 86¹ C. pen. anterior, art. 86² C. pen. anterior, art. 86³ C. pen. anterior şi art. 71 alin. (5) C. pen. anterior şi a dispus ca inculpatul M.V. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în regim privativ de libertate.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare a inculpatului M.V., a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului hotărârii Oficiului Naţional al Registrului Comerţului pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare în Registrul Comerţului.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.V. împotriva aceleaşi sentinţe.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

A obligat pe inculpatul apelant la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Inculpatul M.V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005; reţinerea şi nevărsarea cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005; împrumutul de către o persoană sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă de la o societate pe care o administrează, de la o societate controlată de aceasta ori de la o societate care controlează societatea pe care o administrează sau face ca una dintre aceste societăţi să i se acorde vreo garanţie pentru datorii proprii, prevăzută şi pedepsită de art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, reţinându-se următoarele:

Inculpatul M.V. a deţinut calitatea de asociat şi administrator la SC M.G.C. SRL, cu sediul social în jud. Satu Mare, firmă ce a avut ca obiect principal de activitate construcţii de clădiri şi lucrări de geniu, până la data de 12 noiembrie 2009 când s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. H59/F din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Satu Mare, fiind desemnat administrator judiciar SC C.L. SRL Satu Mare.

Începând cu data de 3 iunie 2010, activitatea desfăşurată de această societate a fost supusă unui control fiscal efectuat de D.G.F.P. Satu Mare - Serviciul de Inspecţie Fiscală, constatările efectuate cu prilejul acestui control fiind consemnate în procesul-verbal de constatare din 18 iunie 2010. Din actul de control întocmit rezultă că, inculpatul, în calitate de administrator la SC M.G.C. SRL Certeze a înregistrat în evidenţele contabile cheltuieli cu prestări servicii şi a dedus TVA în baza unor facturi emise de SC A. SRL Vetiş şi SC V.M. SRL - Vetiş, deşi între aceste societăţi nu au existat operaţiuni reale. În urma acestor operaţiuni fictive, s-a constatat diminuarea profitului impozabil şi TVA de plată, rezultând un prejudiciu estimativ de 761.808 lei. Organele de control au efectuat şi verificări încrucişate care au relevat următoarele:

1. SC A.V. SRL a emis către SC M.G.C. SRL - Certeze un număr de 5 facturi fiscale (prestări servicii), contravaloarea acestora fiind decontată în numerar în valoare totală de 109.191 lei. Această societate a depus o singură declaraţie şi un decont TVA. În luna decembrie 2006, acestea fiind depuse cu valori zero. În toată perioada 2006 - 2010, SC A.V. SRL nu s-a înregistrat cu obligaţii faţă de bugetul general consolidat al statului şi nu a avut angajaţi. Prin urmare, prestările de servicii înscrise în facturile fiscale înregistrate de SC M.G.C. SRL Certeze ca fiind emise de SC A.V. SRL sunt operaţiuni fictive. În plus, echipa de inspecţie fiscală a constatat că la sediul social declarat de SC A.V. SRL nu funcţionează nicio societate comercială iar la adresa indicată drept sediu există o casă de locuit în care locuieşte familia S., care nu are nicio legătură cu această firmă.

2. SC V.M. SRL a emis către SC M.G.C. SRL Certeze un număr de opt facturi fiscale (prestări servicii), în valoare totală de 3.102.995 lei. Această societate nu a depus de la înfiinţare (anul 2008), până în prezent niciun fel de declaraţii (deconturi TVA) şi nu s-a înregistrat cu obligaţii faţă de bugetul general consolidat al statului nedeclarând nicio obligaţie fiscală şi neavând nici un fel de angajaţi. S-a mai constatat că la sediul social declarat de SC V.M. SRL nu funcţionează nicio societate comercială iar la adresa indicată drept sediu există o casă de locuit în care locuieşte familia S. care nu are nicio legătură cu această firmă. Aşadar rezultă că prestările de servicii înscrise în facturile fiscale înregistrate de SC M.G.C. SRL ca fiind emise de SC A. SRL respectiv SC V.M. SRL sunt fictive.

S-a constat că efectul final al acestor operaţiuni (beneficiarul final) este SC M.G.C. SRL, al cărei administrator este inculpatul, care înregistrând în evidenţa contabilă aceste operaţiuni fictive şi-a diminuat impozitul pe profit şi TVA de plată.

În urma acestor operaţiuni, administratorul SC M.G.C. SRL Certeze, inculpatul M.V. a ridicat din societate suma totală de 3.367.838 lei fără a putea justifica cu documente legale achitarea sumelor datorate furnizărilor de servicii.

Se mai reţine că prin Sentinţa penală nr. 198/2012 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. 4862/83/2012, în temeiul art. 278 ind. 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. a fost admisă plângerea formulată de către Statul Român prin ANAF prin DGFP Satu Mare împotriva rezoluţiei procurorului din 21 martie 2012 dată în Dosar nr. 445/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, acte pe care judecătorul fondului le-a desfiinţat privind soluţia de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului M.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 reţinând cauza spre judecare.

S-a reţinut că, în perioada anului 2010 SC A.C. SRL Certeze a înregistrat în contabilitatea societăţii mai multe facturi fiscale în valoare totală de 1.936.814 lei emisă de către SC Z.C. SRL Brăila care au fost înscrise la denumirea serviciilor lucrări executate "amenajări râuri, defrişări, etc", aceste facturi fiind întocmite în baza unor contracte de prestări servicii încheiate între cele două societăţi, precum şi a unor situaţii de lucrări. Din verificarea evidenţelor contabile s-a constatat că SC A.C. SRL a înregistrat facturile menţionate emise de către SC Z.C. SRL Brăila în evidenţele contabile şi fiscale ale societăţii, acestea fiind achitate o parte prin sistem bancar şi o parte prin numerar, rămânând suma de 60.814 lei ca neachitată. Descoperindu-se anumite neconcordanţe în evidenţele contabile, s-a trecut la efectuarea unui control încrucişat, sens în care s-au formulat adrese către Garda Financiară Brăila pentru a verifica evidenţa contabilă şi fiscală a SC Z.C. SRL precum şi date cu privire la salariaţii care figurează ca angajaţi la această societate comercială, iar din verificări a rezultat faptul că SC Z.C. SRL în anul 2010, an în care au avut loc prestările de servicii către firma inculpatului, aceasta a avut un singur salariat, iar cealaltă societate care avea ca administrator acelaşi administrator ca şi la prima societate, nu avea niciun angajat. Astfel, raportat şi la faptul că SC Z.C. SRL Brăila în perioada anului 2010 a emis mai multe facturi către mai multe societăţi comerciale din mai multe judeţene, echipa de control a ajuns la concluzia că facturile emise au fost înregistrate în evidenţa contabilă şi fiscală a societăţii SC A.C. SRL cu scopul de a se diminua impozite şi taxe datorate bugetului de stat, precum şi a se ridica sume de bani din societate sub diverse forme. În urma controlului efectuat s-a calculat un prejudiciu evaluat în sumă de 611.291 lei.

Prin Încheierea penală nr. 9 din 21 ianuarie 2013 dată în Dosar nr. 10241/83/2012 sub care s-a înregistrat rechizitoriul întocmit în Dosar nr. 522/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Negreşti Oaş, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 32 C. proc. pen. instanţa a dispus conexarea celor două cauze sub dosar număr de mai sus.

Această stare de fapt rezultă din probatoriul administrat în cursul procesului penal şi anume: sesizările D.G.F.P. Satu Mare (Dosar urmărire penală nr. 522/P/2010), procesul-verbal din 18 iunie 2010 încheiat cu ocazia inspecţiei fiscale de către D.G.F.P. Satu Mare (Dosar urmărire penală nr. 522/P/2010), procesul-verbal din 11 iunie 2010 încheiat cu ocazia efectuării unor controale încheiate la SC V.M. SRL, SC A. SRL În copie (Dosar urmărire penală nr. 522/P/2010), declaraţia martorului C.P. (Dosar urmărire penală nr. 522/P/2010), sesizarea Gărzii Financiare şi completarea la aceasta (Dosar urmărire penală nr. 445/P/2011), procesul-verbal din 27 iulie 2011 întocmit de Activitatea de Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Satu Mare (Dosar urmărire penală nr. 445/P/2011), nota explicativă dată de inculpatul M.V. (Dosar urmărire penală nr. 445/P/2011), declaraţiile martorului Z.R.S. (Dosar urmărire penală nr. 445/P/2011), şi declaraţiile inculpatului (Dosar urmărire penală nr. 522/P/2010, Dosar urmărire penală nr. 445/P/2011 şi dosarul instanţei de fond).

Reţinând corect vinovăţia inculpatului, instanţa a stabilit corect şi încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat.

Raportat la toate probele administrate în cauză rezultă neîndoielnic că inculpatul a înregistrat în evidenţele contabile cheltuieli cu prestări servicii şi a dedus TVA în baza unor facturi emise de trei societăţi comerciale SC A. SRL şi SC Vetiş SRL şi SC Z.C. SRL Brăila deşi între aceste societăţi nu au existat operaţiuni comerciale, iar în urma acestor operaţiuni fictive s-a diminuat profitul impozabil şi TVA de plată. De asemenea, inculpatul, în urma acestor operaţiuni, a ridicat din societate suma totală de 3.367.838 lei fără a-i putea justifica cu documente legale. Decontarea facturilor s-a făcut din plăţi fictive, singurul scop al acestor operaţiuni fiind ca prin stingerea debitului faţă de furnizor de către societatea inculpatului să se justifice sumele ridicate de inculpat din societate.

Rezultă neechivoc şi faptul că inculpatul a înregistrat debite restante în ceea ce priveşte datoriile faţă de bugetul de stat cu reţinere la sursă, aceste restanţe fiind înregistrate în fişa plătitorului începând cu anul 2009.

Prin urmare, critica inculpatului de achitare nu poate fi primită, fiind îndeplinite condiţiile tragerii la răspundere penala a inculpatului pentru, săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Referitor la critica formulată de parchet sub aspectul modului de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, curtea reţine următoarele:

În ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii, Curtea apreciază că acesta a fost corect stabilit, însă în ce priveşte modalitatea de executare, constată că aceasta nu a fost aleasă judicios şi că scopul preventiv educativ al pedepsei nu poate fi atins fără privarea de libertate prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere chiar cu impunerea măsurilor de supraveghere.

Astfel, faţă de împrejurările concrete ale faptelor, modul şi mijloacele de comitere a faptelor, pericolul lor social, atitudinea inculpatului în faţa organelor de cercetare penală şi a instanţei de judecată, cuantumul prejudiciului cauzat foarte ridicat care până la data pronunţării prezentei decizii nu a fost recuperat, inculpatul nefăcând niciun demers în acest sens, instanţa de fond cu o prea mare uşurinţă, analizând prevederile art. 72 C. pen., a dispus ca executarea pedepsei aplicate să fie suspendată sub supraveghere.

Critica formulată de Parchet a fost apreciată ca întemeiată sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului, în cazul dat, scopul educativ preventiv putând fi atins doar prin aplicarea unei pedepse privative de libertate în cuantumul stabilit de prima instanţă care să fie de natură a-i atrage inculpatului atenţia asupra caracterului antisocial al faptelor sale şi să-1 determine pe viitor să se abţină de la astfel de fapte.

Instanţa de apel a constatat că hotărârea atacată este şi nelegală, apelul Parchetului fiind admis şi sub următorul aspect:

Potrivit art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare pentru vreuna din infracţiunile prevăzute de prezenta lege, instanţa va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive.

Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, la primirea dispozitivului hotărârii definitive de condamnare, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului va face menţiunile corespunzătoare în registrul comerţului.

Norma legală invocată instituie obligaţia instanţei investită cu soluţionarea cauzei de a dispune comunicarea hotărârii de condamnare dacă inculpatul a săvârşit una din infracţiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005 Oficiului Naţional al Registrului Comerţului pentru ca acesta să facă menţiunile corespunzătoare în Registrul Comerţului, asupra acestei obligativităţi ce include o dispoziţie a instanţei, aceasta fiind obligată să dispună prin hotărâre.

În speţă, câtă vreme inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi art. 6 din Legea nr. 241/2005, potrivit textului de lege amintit mai sus, instanţa de fond trebuia să dispună la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare comunicarea unei copii a dispozitivului hotărârii Oficiului Naţional al Registrului Comerţului pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare în Registrul Comerţului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.V. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în drept cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10, 12 teza I, 18 teza a II-a şi 14 din C. proc. pen. anterior.

În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a arătat că nu se face vinovat de infracţiunile reţinute în sarcina sa întrucât lucrările înscrise în contracte au fost executare şi sumele ridicate din contabilitatea firmei SC G.C. SRL au fost plătite cu titlu de preţ administratorului S.A., pe timpul cât a fot administrator la SC M.G.C. SRL, SC V.M. SRL a emis doar două facturi, celelalte fiind admise în perioada de insolvenţă, pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, fără a se reţine forma continuată prevăzută de art. 41 C. pen. anterior, pentru unele dintre actele materiale reţinute fiind împlinit termenul de prescripţie prevăzut de art. 124, infracţiune prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 se săvârşeşte numai cu intenţie şi cum neplata sumelor reprezentând contribuţii cu reţinere la sursă s-a făcut din lipsa disponibilului bănesc, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii şi a cerut reindividualizarea pedepsei atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.

Examinând recursul declarat de inculpatul M.V. în raport de motivele de casare invocate şi cu prevederile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la 9 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursul declarat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 23 decembrie 2013, situaţie în care acestea sunt supuse casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. anterior, care este legea procesual penală aplicabilă recursului de faţă, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalităţii restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate);

Înalta Curte constată că în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁰ C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancţiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare care potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu. De asemenea, reţine că pct. 12 al art. 385⁹ alin. (2) C. proc. pen. anterior, invocat de recurentul inculpat, nu se numără printre cazurile de casare ce se iau în considerare din oficiu, în dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior fiind enumerate doar cazurile prevăzute în alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13 şi 14 şi cel de la pct. 15, cu menţiunea că acesta se ia în considerare din oficiu numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului şi prin urmare, motivele de recurs formulate de inculpat ar fi trebuit depuse la dosarul cauzei cu 5 zile înainte de primul termen de judecată, respectiv până la de data de 16 aprilie 2014, în condiţiile în care primul termen a fost stabilit în cauză la data de 22 aprilie 2014 (dosar recurs). Cum motivele de recurs au fost depuse în scris la dosarul cauzei la data de 2 iunie 2014, acest caz de casare nu poate fi luat în considerare din oficiu astfel încât Înalta Curte nu va proceda la analizarea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Cu privire la cazurile de casare întemeiate pe dispoziţiile pct. 10 şi 18 teza a II-a ale art. 385⁹ alin. (2) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că acestea au fost abrogate odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 şi, privind chestiuni care ţin de fondul cauzei, nu pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ alin. (2) C. proc. pen. anterior, motiv pentru care nu mai pot face obiectul examinării instanţei de control judiciar.

În ceea ce priveşte motivele de recurs privind greşita individualizare a pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia, Înalta Curte constată că pct. 14 al art. 385⁹ alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când: s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se aşadar un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul individualizării pedepsei şi a modalităţii de executare, nu mai poate fi examinată în recurs,

Examinând recursul declarat de inculpat în raport cu prevederile art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte constată că de la data pronunţării deciziei în apel, 9 decembrie 2013 şi până la soluţionarea recursului, 30 iunie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă. Pentru a determina legea penală incidenţă se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă şi dacă aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă inculpatului, în ansamblul său, având în dispoziţiile Deciziei nr. 5 din 26 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care se statuează că în aplicarea art. 5 C. pen. se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile.

Înalta Curte constată cu privire la faptele reţinute în sarcina inculpatului, art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu a suferit nici o modificare, că limitele pedepselor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 au fost majorate (de la 1 la 3 ani la 1 la 6 ani) şi că dispoziţiile art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 nu au fost, dezincriminate, ci infracţiunea este prevăzută de dispoziţiile art. 272 lit. c) din Legea nr. 31/1990, având conţinut legal similar, însă cu o limită minimă de pedeapsă mai mică (6 luni în loc de 1 an).

Având în vedere mecanismul de stabilire a pedepsei în cazul concursului de infracţiuni, atât sub Codul penal anterior, cât şi sub noul C. pen., Înalta Curte constată că Codul penal anterior este mai favorabil inculpatului sub aspectul pedepsei ce poată fi aplicată recurentului, acesta fiind condamnat de către instanţa de apel la o pedeapsă rezultantă de 3 ani. Potrivit art. 39 C. pen., în raport de pluralitatea de infracţiuni, s-ar ajunge la o pedeapsă semnificativ mai mare, noua reglementare prevăzând aplicarea unui spor fix obligatoriu, faţă de C. pen. anterior care prevedea doar un spor facultative care, de altfel, nici nu a fost aplicat, instanţele inferioare limitându-se în stabilirea pedepsei rezultante la pedeapsa cea mai grea.

În consecinţă, pentru motivele arătate, în baza art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva Deciziei penale nr. l46/A/2013 din 9 decembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva Deciziei penale nr. l46/A/2013 din 9 decembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30 iunie 2014.

#Evaziune Fiscala. Spete

← ICCJ. Decizia nr. 22/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 222/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2217/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs