ICCJ. Decizia nr. 222/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 222/2014

Dosar nr. 2402/1 /2013

Şedinţa publică din 23 ianuarie 2014

Deliberând asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Sentinţa penală nr. 495/F din 27 iulie 2012 pronunţată în dosarul nr. 3708/1/2009 a respins, ca neîntemeiată, în baza art. 168 rap. la art. 110 C. proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea părţilor civile, reprezentate de Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor, de ridicare a sechestrului instituit asupra conturilor şi valorilor mobiliare şi imobiliare aparţinând F.N.I. prin Ordonanţa nr. 260/P/2000 din data de 01 iunie 2000 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, menţinut prin Ordonanţa nr. 108/P/2003 din data de 18 septembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Ordonanţa nr. 108/P/2003 din 23 decembrie 20003 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Ordonanţa nr. 108/P/2003 din data de 19 ianuarie 2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) rap. la art. 346 C. proc. pen, art. 998 şi urm. C. civ., au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii V.I.M., P.M., S.M., A.M., B.G. în solidar cu S.C. S.I. S.A. prin lichidator judiciar F.I.S.; inculpatul P.N. în solidar cu S.C. G. S.A. prin lichidator judiciar A.G.E.S. şi S.C. S.I. S.A. prin lichidator judiciar F.I.S.; inculpaţii B.Ş., B.C.C. în solidar cu CNVM, precum şi inculpaţii C.M. şi I.M.I.M. la plata despăgubirilor civile către părţile civile constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti, la nivelul sumelor efectiv investite, indexate cu rata inflaţiei începând cu data de 24 mai 2000 şi până la achitarea lor, conform numărului de unităţi de fond investite de fiecare parte civilă, după cum urmează:

1. A.V. (148 de unităţi, valoarea unei unităţi de fond fiind 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

2. A.A.M. (105 unităţi, valoarea unei unităţi de fond fiind 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

3. A.D.A. (50 unităţi, valoarea unei unităţi de fond fiind 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

4. A.C.M.C. (618 unităţi, valoarea unei unităţi de fond fiind 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

5. A.A.D.C. (1977 unităţi, valoarea unei unităţi de fond fiind 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

6. A.S.P.O. (560 unităţi, valoarea unei unităţi de fond fiind 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

7. A.M. (455 unităţi, valoarea unei unităţi de fond fiind 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

8. A.N.E., (460 unităţi, valoarea unei unităţi de fond fiind 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 19 mai 2000),

9. A.G.M., (1500 unităţi, valoarea unei unităţi de fond fiind 103.720 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 22 mai 2000),

10. A.P.N. (106 unităţi, valoarea unei unităţi de fond fiind 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

11. A.N.I. (720 unităţi din care 210 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare iar 510 unităţi cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

12. A.AN. (455 unităţi, valoarea unei unităţi de fond fiind 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 17 mai 2000),

13. A.A.G. (165 unităţi, valoarea unei unităţi de fond fiind 103.720 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 22 mai 2000),

14. A.I.M. (128 unităţi cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

15. B.G.I.D. (87 unităţi valoarea unei unităţi de fond fiind 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

16. B.M.M. (fosta D.) (200 unităţi cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

17. B.J.T., (152 unităţi cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

18. B.V.I.M. (410 unităţi, valoarea unei unităţi de fond fiind 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

19. B.I.F. (186 unităţi cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

20. B.A.H.T. (739 unităţi valoarea unei unităţi de fond fiind 103.720 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 22 mai 2000),

21. B.C.F., (3.125 unităţi din care 2430 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000 şi 695 de unităţi cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

22. B.S.G., (61 unităţi cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

23. B.I.I., (305 unităţi cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

24. B.V.C. (110 unităţi cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

25. B.A.J. (45 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 18 mai 2000),

26. B.P.S. (400 unităţi cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

27. B.I.A. (538 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

28. B.V.M. (415 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000),

29. B.I. (460 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

30. B.C.I.A. (fostă M.) (48 unităţi cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

31. B.G.G. (1271 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 18 mai 2000),

32. B.I.A. (60 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

33. B.C.V. (550 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 18 mai 2000),

34. B.D.D.C. (130 unităţi cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

35. B.P.D. (183 unităţi cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

36. B.V.I. (853 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

37. B.V.V. (153 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

38. B. (fostă N.) G.E.R. (74 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

39. B.A.M. (940 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000),

40. B.V.A. (111 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

41. B.I.M. (70 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

42. B.I.M. (230 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

43. B.G.I. (166 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

44. C.C.G. (73 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

45. C.V.V. (62 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

46. C.I.A. (138 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

47. C.V.P. (1000 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

48. C.I.A. (704 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

49. C.A.A.A. (615 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

50. C. (591 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

51. C.T.A. (148 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

52. C.M.A. (223 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 18 mai 2000),

53. C.G.V. (150 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

54. C.I.M. (170 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

55. C. (fostă V.) V.C. (495 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

56. C.A.F.S. (299 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

57. C.G.V. (424 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

58. C.S.L. (1090 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

59. C.A.O. (355 unităţi din care 271 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000 iar 84 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat), ostenitorilor defunctei C.I. (110 unităţi cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000) potrivit cotei succesorale, respectiv:

60. C.F. (27,5 unităţi - 110/8x2 cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

61. C.F.D. (41,25 unităţi - 110/8x3 cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000) şi

62. C.C.D. (41,25 unităţi - 110/8x3 cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

63. C.G.M.G. (1930 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

64. C.V.M. (178 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 18 mai 2000),

65. C.I.F. (131 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

66. C.I.V. (131 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

67. C.A.S. (250 unităţi cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

68. C.P.F. (50 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

69. C.I.E. (130 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

70. C.S.I. (27 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

71. C.F.E. (600 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

72. C.G.E.I. (204 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

73. C.S.O.A. (789 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

74. C.P.P.O. (35 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

75. D.I.M. (278 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 19 mai 2000),

76. D.I.R. (60 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 19 mai 2000),

77. D.M.I. (185 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000),

78. D.I.S. (249 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

79. D.G.C. (187 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

80. D.G.M. (73 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

81. D.G.A.G. (161 unităţi cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

82. D.A.E.G. (122 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

83. D.P.I. (197 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 17 mai 2000),

84. D.I.D. (225 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

85. D.I.C. (392 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

86. D.G.V. (60 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

87. D.F.A. (75 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

88. D.G.L. (352 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

89. D.S.P. (268 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

90. D.C.I. (65 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

91. D.V.M. (674 unităţi din care 670 unităţi cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 13 mai 2000 şi 4 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

92. D. (fostă P.) I.C.B. (409 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

93. D.M.I. (890 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

94. D.I.C. (714 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

95. D.I.P. (125 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

96. D.C.N. (228 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

97. D.P.E.I. (236 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

98. E.M.S.M. (3331 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

99. F.D.A. (840 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

100. G.R.J. (1400 unităţi din care 1210 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 17 mai 2000 şi 190 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

101. G.R.R. (1270 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

102. G.I.M. (160 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

103. G. (fostă G.) I.S. (3855 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

104. G.M.S. (92 unităţi cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

105. G.I.P. (550 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000),

106. G.I.I. (120 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

107. G.A.M. (1040 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

108. G.T.J. (800 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

109. G.F.R.C. (130 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

110. G.I.M. (109 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000),

111. G.T.I. (76 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000),

112. G.V.V. (360 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

113. G.D.D. (220 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

114. G.S.V. (500 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

115. G.I.I. (151 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

116. G.P.D. (511 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

117. G.S.J. (104 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

118. H.V.I. (300 unităţi cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

119. H.I.J. (429 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

120. H.A.A. (100 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

121. H.I.N. (500 unităţi cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

122. H.G.C. (627 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

123. H.I.N. (50 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

124. I.I.I. (132 unităţi cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 13 mai 2000),

125. I.M.F. (314 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

126. I.V.M.L. (1350 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 19 mai 2000),

127. I.M.D. (338 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

128. I.C.G. (597 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

129. I.I.D. (430 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

130. I.V.G.C. (261 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

131. I.V. (160 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

132. I.Z.V. (41 unităţi din care 40 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000 şi o unitate la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

134. I.C.I. (150 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

135. I.T.Ş. (220 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

136. J.E. (295 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

137. K.N.M. (515 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

138. K.A.I. (130 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

139. L.I.M. (59 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat), moştenitorii defunctului L.C.E., potrivit cotei succesorale, respectiv:

140. L.C.G. (490,5 unităţi - (488+820)/8x3 la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

141. L.C.S.C. (490,5 unităţi - (488+820)/8x3 la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat) şi

142. L.R. (327 unităţi - (488+820)/8x2 la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

143. L.T.A. (103 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

144. L.P.C.F. (738 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

145. M.G.I. (2900 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

146. M. (fostă N.) S.E.V. (271 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

147. M.N.A. (337 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

148. M.G.M.S. (1460 unităţi din care 1000 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 18 mai 2000 şi 460 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

149. M.N.M.R. (225 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

150. M.I.A. (600 unităţi cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 13 mai 2000),

151. M.I.N. (1215 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 17 mai 2000),

152. M.A.M.E. (109 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

153. M.V.G. (118 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

154. M.A.A.A. (126 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

155. M.L.L.M. (180 unităţi din care 160 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000 şi 20 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

156. M. (fostă T.) C.F.E. (57 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

157. M.I.E. (210 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

158. M.V.E. (100 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

159. M.V.I. (138 unităţi cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

160. M.P.B.V. (460 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

161. M.I.A. (154 unităţi cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

162. M.V.I. (270 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

163. M.D.O.C. (1864 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

164. M.M.C. (3341 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

165. N.G.G.A. (8 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

166. N.G.D. (100 unităţi cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

167. N.G.S.T. (134 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

168. N.I.F. (714 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

169. N.A.D. (7000 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

170. N.D.I. (49 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

171. N.I.A.M. (120 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

172. N.V.G. (276 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

173. N.C.A. (210 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000),

174. N.G.G.S. (825 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 17 mai 2000),

175. N.P.M. (1025 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

176. O.I.D. (402 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

177. O.L.P. (502 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

178. O.P.V.A. (301 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

179. O.V.P. (32 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 19 mai 2000),

180. O.I.I. (300 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

181. O.S.T. (170 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

182. O.I.R. (193 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

183. P.A.M. (71 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

184. P.I.I. (274 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

185. P.L.I. (120 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000),

186. P.M.P. (540 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

187. P.S.M. (644 unităţi din care 634 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000 şi 10 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

188. P.C.M. (313 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

189. P.F.C. (735 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

190. P.I.P. (2430 unităţi din care 2400 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000 şi 30 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

191. P.A.V. (303 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

192. P.G.I. (450 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

193. P. (fostă C.L.) V.G. (252 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

194. P.D.M. (220 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

195. P.M.G. (20 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

196. P.I.I. (650 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

197. P.P.I. (459 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

198. P.V.S. (238 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

199. P.C.T. (81 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

200. P.G.I. (460 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

201. P.I.M. (613 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

202. P.D.A. (82 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

203. P.M.M. (1310 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat), succesorii defunctului P.G.C., conform cotei succesorale respectiv:

204. P.A. (170,5 unităţi - 682/8x2 la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

205. C.M.C. (255,75 unităţi - 682/8x3 la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

206. P.I.R. (255,75 unităţi - 682/8x3 la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

207. P.A.M.F. (123 unităţi cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 13 mai 2000),

208. P.D.V. (232 unităţi cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

209. P.Z.I. (15 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

210. P.N.T. (90 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

211. R.G.R. (518 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

212. R.G.I. (135 unităţi cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

213. R.C.L. (300 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

214. R.E.A. (300 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat), moştenitorii defunctului R.C. certificat de deces seria DR nr. 995692, potrivit cotei succesorale, respectiv:

215. R.A. (75 unităţi - 300/8x2 cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 22 mai 2000),

216. R.C.L. (112,5 unităţi - 300/8x3 cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 22 mai 2000),

217. R.M.E. (112,5 unităţi - 300/8x3 cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 22 mai 2000),

217. R.M.M. (453 unităţi din care 340 unităţi cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000 şi 113 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

218. R.G.E. (63 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

219. R.I.I. (145 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

220. R.A.A. (291 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 17 mai 2000),

221. R.I.D.C. (87 unităţi cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

222. R.I.I.E. (421 unităţi cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

223. R.V.G.P. (400 unităţi din care 105 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare şi 295 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

224. S.C. P.D.C. S.A. prin reprezentant V.S.T. (880 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

225. S.I.E. (63 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

226. S.I.M. (500 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

227. S.T.E. (50 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

228. S.G.D. (367 unităţi din care 365 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 18 mai 2000 şi 2 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

229. S.S.M. (351 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

230. S. (fostă S.) A.E.S. (47 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

231. S.N.S. (265 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

232. S.V.M. (105 unităţi din care 95 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000 şi 10 acţiuni la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

233. S.E.L.A. (250 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

234. S.G.C. (425 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

235. S.S.T. (187 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

236. S.N.C. (836 unităţi din care 726 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000 şi 110 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

237. S.N.F.V. (708 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

238. S.V.O. (640 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

239. Ş.G.I. (72 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

240. Ş.I.I.R. (73 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

241. Ş.V.F.C. (1.500 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

242. S.T.V. (265 unităţi din care 140 unităţi cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000 şi 125 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

243. S.D.A. (373 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

244. S.A.A. (10.019 unităţi din care 10.000 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 18 mai 2000 şi 19 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

245. S.I.V. (1770 unităţi din care 1.700 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000 şi 70 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

246. S.N.S. (3184 unităţi din care 3.000 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 18 mai 2000 şi 184 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

247. S.Z.O. (322 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

248. S.C.M. (173 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

249. S.A.A. (453 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

250. S.C.K. (17 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

251. S.F.E. (343 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

252. S.J.A. (345 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

253. T.V.G. (60 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

254. T. (fostă S.) K.A. (217 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

255. T.G.V. (841 unităţi cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

256. T.I.I. (310 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 17 mai 2000),

257. T.A.S. (136 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 18 mai 2000),

258. T.L.L. (172 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 17 mai 2000),

259. T.N.V. (292 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

260. T.I.I. (765 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

261. T.G.I. (213 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

262. T.I.M. (400 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

263. T.V.N.Ş. (260 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

264. T.E.O.V. (140 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

265. U.C.D.A. (40 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

266. U.O.E.C. (60 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000),

267. U.G.C. (580 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat), moştenitorii defunctului V.C.I. certificat deces seria DR nr. 468069, potrivit cotei succesorale, respectiv:

268. V.C.D. (125 unităţi - 250/2 la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat) şi

269. V.C. (125 unităţi - 250/2 la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

270. V.F.M. (133 unităţi din care 93 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000 şi 40 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

271. V.L.L. (500 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

272. V.V.M. (464 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

273. V.G.I. (1650 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

274. V.I.V. (1480 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

275. V.A.G. (300 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

276. V.V.M. (771 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

277. V.S.T. (170 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

278. Z.F.I. (318 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

279. Z.G.N. (300 unităţi din care 250 unităţi cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afişată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000 şi 50 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

280. Z.V.I. (270 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

281. Z.G.C. (520 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat),

282. Z.B.E. (302 unităţi la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat) şi

283. T.G.E. (390 unităţi cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afişat).

A fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea civilă formulată de partea civilă P.N.E.L.

Au fost respinse, ca nefondate, acţiunile civile formulate împotriva moştenitorilor inculpatului defunct C.P., P.D.F. şi S.D.I., împotriva inculpatului D.I. şi împotriva părţilor responsabile civilmente Uniunea Naţională a Cooperaţiilor de Consum - C., C.B. S.A. şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

S-a luat act că nu s-a dezbătut succesiunea inculpatului N.G., decedat la data de 27 februarie 2011.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţele emise la datele de 02 iunie 2000, 06 iunie 2000, 20 iulie 2000 şi 11 august 2000 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 260/P/2000 cu privire la următoarele bunuri ale următorilor inculpaţi şi ale părţii responsabile civilmente S.C S.I. S.A.:

1. V.I.M. - conturile deschise la P.B. România vizând sumele de 476.253.000 RON şi 5,07 dolari S.U.A.,

2. A.M. - imobilul situat în Bucureşti.

- Raportări privind datele F.N.I. din perioada 31 decembrie 1998 - 30 aprilie 1999.

- Raportări privind datele F.N.I. din perioada 30 mai 1999 - 03 aprilie 2000.

- Raportul Consiliului de încredere.

- Raportul Cenzorului Extern Independent asupra activităţii Fondului Naţional de Investiţii în anul 1999.

- Raportul anual privind activitatea fondului deschis de investiţii raport anual 01 ianuarie 1998 - 31 decembrie 1998.

- Raportul Cenzorului Extern Independent asupra activităţii Fondului Naţional de Investiţii în trimestrul I 1999.

- Raportul Anual privind activitatea fondului deschis de investiţii de Fondul Naţional de Investiţii 01 ianuarie 1997 - 31 decembrie 1997.

- Raportul Consiliului de încredere din 18 mai 1999.

- Raportul Consiliului de încredere din 18 mai 1999.

- Raportarea contabilă la data de 30 iunie 1999.

- Balanţa de verificare pe luna decembrie 1998.

A constatat valabilitatea contractului de fidejusiune/cauţiune încheiat la data de 06 decembrie 1999 între C., S.C. "S.I." S.A. şi FNI.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., a obligat pe inculpaţii: V.I.M., P.M., P.N., S.M., B.G., D.I, A.M., B.Ş., B.C.C., C.M., N.G., I.M.I.M. în solidar cu părţile responsabile civilmente: S.C. G. SA, S.C. S.I. SA, S.C. C. Valori Mobiliare, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi AVAS la plata despăgubirilor civile către un nr. de 130.798 părţi civile constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti, la nivelul sumelor efectiv investite, indexate cu rata inflaţiei începând cu data de 24 mai 2000 şi până la achitarea lor, conform numărului de unităţi de fond investite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original şi după anularea acestuia.

În baza prev. art. 14 alin. (3) lit. a) rap. la art. 345 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ. a obligat pe moştenitorii inculpatului P.C., în limita activului succesoral, la plata sumei de 51.606-7620,78 RON, indexată cu rata inflaţiei către AVAS.

În baza prev. art. 357 alin. (2) C. proc. pen. a menţinut măsurile asigurătorii luate pe parcursul urmăririi penale în ordonanţele emise în intervalul 2 iunie 200 - 11.08.2000 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul penal nr. 260/P/2000.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă de judecată a reţinut, următoarele aspecte:

Fondul Naţional de Investiţii a fost înfiinţat în anul 1995, în baza O.G. nr. 24/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994.

Înfiinţarea acestui fond deschis de investiţii - fond mutual - precum şi a societăţii de administrare S.C. "S.I." S.A. a fost avizată fără niciun fel de menţiuni de restricţie a duratei de valabilitate, de către C.N.V.M. - forul competent - prin Deciziile nr. 159 din 15 septembrie 1995 şi nr. 157 din 15 septembrie 1995.

Din punct de vedere conceptual şi tehnic, Fondul Naţional de Investiţii a fost realizat de inculpata V.I.M., care a reprezentat şi susţinut Fondul, respectiv, S.C. "S.I." S.A., în etapa de autorizare a acestor instituţii de către C.N.V.M. (lunile august - septembrie 1995), aceasta având solide cunoştinţe teoretice şi experienţă practică în domeniul pieţei de valori mobiliare, datorită activităţii desfăşurate la "C.F." administrat de societatea "C.".

Fondul Naţional de Investiţii a fost constituit ca un fond cu emisiune continuă de unităţi, pe care le-a comercializat în circuit închis, între fond şi investitori, drepturile de participare şi răscumpărarea unităţilor de fond fiind asigurate prin Contractul de societate civilă şi dispoziţiile Legii nr. 83/1994.

Totodată, Fondul Naţional de Investiţii a fost, iniţial, un fond de creştere, cu un portofoliu bazat pe investiţia în piaţa monetară şi în valori mobiliare.

Unităţile de fond erau nominative şi emise sub formă dematerializată în cont, reprezentând o deţinere de capital în active nete ale fondului.

Calculul valorii activelor nete - conform obligaţiilor stipulate în Contractul de Administrator încheiat de Fondul Naţional de Investiţii cu S.C. "S.I." S.A. - trebuia să se efectueze zilnic de către societatea de administrare, scăzându-se din activul total, datoriile totale.

Astfel, valoarea de vânzare a unităţilor de fond era exprimată prin preţul de emisiune, determinat pe baza activelor nete ale Fondului, relaţia de calcul fiind următoarea:

Preţ de emisiune = Valoarea activului evaluat al zilei precedente Număr unităţi de fond din ziua precedentă

Membrii Fondului Naţional de Investiţii au beneficiat de toate drepturile conferite de posesia unităţilor de fond din momentul încasării contravalorii acestora de către societatea de administrare, S.C. "S.I." S.A., participarea la Fond (deţinerea de unităţi) fiind atestată prin carnetul de investitor, confirmările de sold, ordinele de plată şi alte acte doveditoare de achiziţionări şi achitări către Fond a contravalorii titlurilor de participare.

Drepturile şi obligaţiile membrilor Fondului Naţional de Investiţii au fost înserate în Prospectul de ofertă publică continuă, prima obligaţie a acestora fiind aceea de a studia prospectul de emisiune - o analiză cu caracter individual esenţială în adoptarea hotărârii de a deveni investitor, conţinutul prospectului fiind determinant în raport cu opţiunea de a deveni membru viitor al Fondului.

Determinantă în ceea ce priveşte luarea hotărârii de a deveni membru al Fondului Naţional de Investiţii - pe lângă altele, menite să asigure investitorii că-şi asumă un risc rezonabil - a fost menţiunea finală a cap. 6 al Prospectului, "Factorii de risc", potrivit căreia, "capitalul iniţial investit, respectiv, suma subscrisă la cumpărarea de unităţi de fond, se va returna în orice condiţii depunătorului".

Avantajele aparente pe care le prezenta subscrierea în unităţi de fond ale Fondului Naţional de Investiţii şi garantarea restituirii sumelor investite iniţial au fost de natură să atragă un mare număr de depunători din toată ţara, de la înfiinţarea Fondului şi până în data sistării activităţii, 24 mai 2000, fiind emise 318.413 carnete de investitor.

Persoanele fizice şi juridice au investit prin cumpărarea de unităţi de fond, în întreaga perioadă de la înfiinţarea Fondului Naţional de Investiţii şi până în data de 24 mai 2000, suma totală de 7444,6 miliarde RON, subscrierea medie pe judeţ (excluzând Municipiul Bucureşti) fiind de 127,8 miliarde RON, iar valoarea medie a subscrierii la 10.000 locuitori de 334,3 mii RON.

Datele statistice sumare prezentate anterior au permis a defini Fondul Naţional de Investiţii ca un adevărat fenomen social, a cărui prăbuşire a provocat un puternic impact în rândul populaţiei României, cu consecinţe negative multiple, care se menţin şi în prezent.

Din materialul probator administrat, cauzele care au determinat intrarea Fondului Naţional de Investiţii în incapacitate de plată, în succesiunea în care apărut în timp şi în cadrul raportului de cauzalitate cu efectele generate, au fost stabilite astfel:

În mod cert, una din principalele cauze care a determinat prăbuşirea financiară a Fondului Naţional de Investiţii a constituit-o diminuarea numărului unităţilor de fond aflate în circulaţie, fapt ce a avut ca efect direct creşterea nereală a valorii unităţii de fond, în raport de care s-au efectuat răscumpărările şi care a generat plata unor sume de bani în plus, necuvenite, din fondurile investitorilor Fondului Naţional de Investiţii.

Diminuarea numărului unităţilor de fond aflate în circulaţie a avut loc în toată perioada de funcţionare a Fondului, contribuind la majorarea artificială a valorii unităţii de fond, în mărime relativă şi ca număr de ori, astfel:

- la 31 decembrie 1996, cu 136 % sau de 1,36 ori;

- la 31 decembrie 1997, cu 250 % sau 2,50 ori;

- la 31 decembrie 1998, cu 169 % sau de 1,69 ori;

- la 31 decembrie 1999, cu 218 % sau de 2,18 ori;

- în luna mai 2000, cu 242 % sau de 2,42 ori.

Diminuarea numărului unităţilor de fond aflate în circulaţie nu s-a materializat prin modificarea directă a acestuia, ci ca urmare a stabilirii prealabile a valorii unităţii de fond, în raport de care se determina numărul unităţilor de fond aflate în circulaţie, număr ce a fost în permanenţă mult mai mic decât cel înregistrat în baza de date a Fondului Naţional de Investiţii.

Obligaţia furnizării zilnice de informaţii cu privire la numărul unităţilor de fond aflate în circulaţie către administratorul Fondului revenea, conform contractului, societăţii de distribuire S.C. "G." S.R.L.

La rândul său, S.C. "S.I." S.A. avea obligaţia printre altele, de a ţine o evidenţă strictă a membrilor Fondului Naţional de Investiţii, a conturilor individuale ale acestora şi de a calcula zilnic preţul de emisiune al titlurilor de participare, pe care să-l afişeze la sediile Fondului, a băncii de depozitare şi a societăţii de administrare, precum şi să-l publice într-un cotidian de largă circulaţie.

Tot S.C. "S.I." S.A. ca societate de administrare, prin preşedintele desemnat, avea obligaţia să raporteze săptămânal către C.N.V.M. structura de portofoliu a Fondului Naţional de Investiţii, numărul unităţilor de fond aflate în circulaţie şi valoarea unitară a unei unităţi de fond.

O altă cauză importantă care a determinat intrarea Fondului Naţional de Investiţii în incapacitate de plată a constituit-o reevaluarea nejustificată a acţiunilor aflate în portofoliul Fondului.

Reevaluările s-au efectuat fără elaborarea unei documentaţii economico-financiare care să justifice o astfel de acţiune şi cu încălcarea Legii contabilităţii nr. 82/1991.

Ca urmare a reevaluării acţiunilor din portofoliul Fondului Naţional de Investiţii, valoarea activelor Fondului s-a majorat în mod nejustificat cu 1.453.521.844.546 RON, sumă cu care s-a majorat în mod nereal valoarea unităţii de fond F.N.I. în raport de care s-au efectuat răscumpărările până la căderea Fondului, operaţiune prin care s-a produs o pagubă pentru Fond, de aceeaşi valoare.

Pe baza înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire penală, experţii contabili desemnaţi au stabilit dinamica efectuării acestor reevaluări, care se prezintă astfel (soldul Contului 2678):

- 292.831.013.223 RON, la data de 31 august 1998 (la predarea gestiunii Fondului Naţional de Investiţii către inculpata V.I.M.);

- 579.965.091.989 RON, la data de 31 decembrie 1998;

- 1.453.521.844.546 RON, la data de 31 decembrie 1999, din care suma de 667.162.627.687 RON s-a înregistrat numai în luna decembrie 1999.

Obligaţia elaborării documentaţiei economico-financiare impusă de operaţiunea de reevaluare a acţiunilor din portofoliul Fondului Naţional de Investiţii revenea S.C. "S.I." S.A. în calitate de societate de administrare, documentaţie care nu s-a găsit în arhiva acesteia, singurul element de referinţă constituindu-l raportările săptămânale, şi acelea incomplete, transmise la C.N.V.M., semnate de către conducătorul S.C. "S.I." S.A.

S-a practicat majorarea scriptică a lichidităţilor Fondului Naţional de Investiţii, respectiv a disponibilităţilor aflate în casă sau la bancă care se raportau săptămânal şi periodic, trimestrial, semestrial şi anual, la C.N.V.M., cu valori superioare faţă de valoarea reală a acestora, aşa cum era reflectată în contabilitatea Fondului.

Efectul modificărilor scriptice a lichidităţilor Fondului Naţional de Investiţii s-a materializat în:

- majorarea nereală a valorii unităţii de fond, element de calcul pentru stabilirea sumelor reprezentând răscumpărări de unităţi de fond efectuate de către investitorii Fondului Naţional de Investiţii, având drept consecinţă încasarea de către aceştia a unor sume de bani necuvenite, care reprezintă prejudiciu adus Fondului;

- creşterea nereală a nivelului de lichiditate al Fondului Naţional de Investiţii impus prin art. 36 din Regulamentul nr. 9/1996 (minimum 30 % din valoarea activelor).

Dinamica efectuării acestor modificări se prezenta astfel:

- 24.340.235.000 RON la data de 12 mai 1998, prin modificarea valorii sumelor aflate în tranzit;

- 24.841.500.163 RON la data de 31 august 1998 - când gestiunea Fondului Naţional de Investiţii a fost preluată de inculpata V.I.M., de unde a rezultat că modificarea anterioară s-a menţinut, aproximativ, la acelaşi nivel;

- 195.916.274.450 RON la data de 31 decembrie 1998;

- 364.306.363.258 RON la data de 31 ianuarie 1999;

- 920.031.698.326 RON la data de 30 noiembrie 1999, la predarea gestiunii Fondului Naţional de Investiţii către inculpatul B.G.;

-1.015.881.911.554 RON la data de 31 decembrie 1999;

-1.037.862.305.347 RON la data de 31 ianuarie 2000;

-1.129.932.513.326 RON la data de 29 februarie 2000;

- 1.242.532.446.012 RON la data de 31 martie 2000;

- 1.284.130.982.559 RON la data de 30 aprilie 2000 (ultima raportare la C.N.V.M.).

Din această prezentare a rezultat că paguba totală creată în fondurile Fondului Naţional de Investiţii prin majorarea nereală a volumului lichidităţilor, acumulată în timp, a fost în data de 30 aprilie 2000, de 1.284.130.982.559 RON, conform raportului de expertiză.

În raportările periodice transmise de conducerea S.C. "S.I." S.A. către C.N.V.M., valoarea disponibilităţilor bancare a fost inclusă în grupa denumită "lichidităţi" în care au fost consemnate atât disponibilităţile băneşti din conturile bancare ale Fondului, cât şi disponibilităţile băneşti aflate în casieria societăţii şi la agenţiile teritoriale. S-a menţionat că diferenţa dintre nivelul lichidităţilor evidenţiat în contabilitatea Fondului Naţional de Investiţii şi cel raportat la C.N.V.M. era mai redus în lunile iulie şi august 1999, faţă de celelalte luni - respectiv, în proporţie de 4,4 ori şi 7,4 ori, ca urmare a faptului că în luna iulie 1999 a fost încasată de la C. suma de 250 miliarde RON pentru achiziţionarea de unităţi de fond ale Fondului Naţional de Investiţii.

În restul lunilor, aceste lichidităţi au fost majorate nereal, ceea ce a condus la creşterea artificială a valorii unităţii de fond, în raport de care s-au făcut răscumpărările în perioadele respective şi a permis investitorilor cu răscumpărări masive, să încaseze sume în plus, în defavoarea investitorilor care au rămas cu unităţi de fond în sold, nerăscumpărate.

Toate plasamentele în acţiuni cotate efectuate de S.C. "S.I." S.A. în numele Fondului Naţional de Investiţii s-au realizat prin S.C. "G." S.A.

În acest scop, în data de 1 iunie 1997, a fost încheiat Contractul de Administrare de Portofoliu între S.C. "S.I." S.A. - în calitate de administrator al Fondului Naţional de Investiţii, reprezentat de inculpatul P.M., preşedinte-director general şi S.C. "G." S.A., reprezentată de inculpatul P.N., director - general.

Obiectul contractului îl constituia administrarea de către S.C. "G." S.A., în cont discreţionar, a unui portofoliu de valori mobiliare, incluzând drepturile aferente sau derivând din acestea, cu posibilitatea de remitere a acestor valori mobiliare fără autorizarea expresă a clientului, pentru tranzacţiile efectuate.

Durata contractului era de trei ani, iar preţul acestuia îl reprezenta un comision de 2 %, aplicat fiecărei tranzacţii executate pe piaţa de capital reglementată (Bursa de Valori Bucureşti).

Valoarea contabilă a plasamentelor în astfel de active a fost în sumă totală de 105.242,6 milioane RON, din care 22.808,1 milioane RON s-au tranzacţionat prin Bursa de Valori, iar 82.434,5 milioane RON, prin R., valori mobiliare care se mai aflau în sold în 31 mai 2000.

Prin tranzacţionarea acţiunilor cotate la Bursa de Valori Bucureşti şi R., s-a înregistrat în permanenţă diminuarea valorii de cumpărare a acestora, ca urmare a preluării şi reflectării în valoarea de tranzacţionare a efectelor ineficientei activităţilor economice desfăşurate de societăţile emitente ale acţiunilor în cauză.

Aceste plasamente nu au adus niciun venit investitorilor Fondului Naţional de Investiţii, întrucât valoarea de piaţă a acestor acţiuni, per total, a scăzut în permanenţă, ca urmare a recoltării acestora pe piaţa de capital reglementată, diferenţele care au afectat fondurile F.N.I. în perioada 1998 - mai 2000, fiind în sumă de 61.154,5 milioane RON, din care 16.417 milioane RON aferente acţiunilor tranzacţionare prin Bursa de Valori Bucureşti şi 44.737,5 milioane RON prin R.

După prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii, survenită în mai 2000, activele Fondului au suportat noi diminuări, ca urmare a intrării în faliment a unor societăţi comerciale emitente ale acţiunilor aflate în portofoliul Fondului Naţional de Investiţii, acţiuni care nu au putut fi valorificate. Pierderile înregistrate s-a ridicat la suma de 4.067.728.191 RON, din care 1.371.202.924 RON aferentă acţiunilor tranzacţionate prin Bursa de Valori Bucureşti şi 2.696.525.267 RON prin R. (conform raportul de expertiză contabilă judiciară).

Pierderile înregistrate prin plasamentele efectuate în acţiuni cotate, în sumă de 61.154,5 milioane RON, a reprezentat efectul modului de acţionare a pieţei de capital reglementată şi a reflectat riscul asumat de către investitor - societatea de administrare - la efectuarea unor astfel de plasamente, risc asumat şi de investitorii Fondului Naţional de Investiţii la subscrierile în unităţile de fond şi de care au luat cunoştinţă din Prospectul de ofertă publică continuă.

Din expertizarea înscrisurilor anexate la Raportul de control executat de Banca Naţională a României la B.C.R. sector 5 Bucureşti, s-a constatat că unele sume virate din fondurile Fondului Naţional de Investiţii, respectiv 3 miliarde RON în data de 16 iunie 1997, pentru tranzacţionare pe O.T.C. (R.) şi 2 miliarde RON în data de 10 aprilie 1998, pentru tranzacţionare la Bursa de Valori Bucureşti, au fost folosite în alte scopuri, contrar prevederilor Regulamentului nr. 3/1996 al C.N.V.M., prin virarea acestora la subscrieri în unităţi de fond a sumei de 3 miliarde RON, pentru care s-au răscumpărat unităţi de fond în valoare totală de 23.741.680.200 RON, sumă încasată fără justă cauză de S.C. "G." S.A., iar într-un alt cont al S.C. "G." S.A. - în contul curent, de unde s-a achitat un imobil achiziţionat de la numitul A.V., în sumă de 1,3 miliarde RON, de unde a rezultat că societatea de distribuţie a utilizat în interes propriu suma de 2 miliarde RON încasată de la F.N.I.

Ordinele de plată pentru cele două sume virate din fondurile F.N.I. au fost semnate de inculpatul P.N.

S.C. "S.I." S.A., în calitate de administrator al Fondului Naţional de Investiţii, a folosit piaţa de capital nereglementată ca principal mijloc de plasare a fondurilor investitorilor F.N.I., obţinute din subscrierile efectuate în unităţile de fond achiziţionate, în special, din a doua jumătate a anului 1998.

Societatea de administrare, aşa cum s-a menţionat anterior, avea obligaţia să se încadreze în prevederile art. 27 lit. d) din O.G. nr. 24/1993, care limitau la 2% din valoarea activelor nete încorporate în acţiuni necotate, emise de către un singur emitent sau 10 % în acţiuni necotate, emise de orice număr de emitenţi.

Valoarea contabilă a plasamentelor în acţiuni necotate a fost în data de 31 mai 2000, în sumă totală de 352.061.792.820 RON, astfel: S.C. "I.E." S.A. - 326.228.041.000 RON; Banca Internaţională a Religiilor -8.722.504.820 RON; S.C. "C.G." S.A. - 5.000.000.000 RON; "M.B." S.A. - 4:142.252.000 RON; S.C. "M." S.A. - 2.760.000.000 RON; S.C. "B.T" S.A. - 2.488.410.000 RON; Registrul Român al Acţionarilor - 2.574.000.000 RON; S.C. "L.P." S.A. - 146.585.000 RON;

Ponderea acţiunilor necotate în activele nete ale Fondului a fost pe toată perioada de funcţionare a Fondului Naţional de Investiţii superioară limitei maxime de 10 %, după cum urmează:

- 31 decembrie 1996 - în procent de 74,55 % din activul net, acţiunile S.C. "I.E." S.A. reprezentând 16,70 % din acest activ;

- 31 decembrie 1997 - în procent de 70,50 % din activul net al Fondului Naţional de Investiţii, din care 42,50 % îl reprezentau acţiunile S.C. "I.E." S.A.;

- 31 decembrie 1998 - în procent de 63,50 % din activul net, 60,00 % reprezentând acţiuni ale S.C. "I.E." S.A.;

- 31 decembrie 1999 - în procent de 41,30 %, acţiunile reprezentând S.C. "I.E." S.A. reprezentând 41,30 % din activul net;

S-a observat că administratorul Fondului Naţional de Investiţii, S.C. "S.I." S.A., în loc să diversifice structura portofoliului de active, a manifestat o concentrare deosebită asupra acţiunilor materializate şi, în special, pentru S.C. "I.E." S.A. De subliniat că sumele evidenţiate ca fiind investiţii ale Fondului Naţional de Investiţii în acţiunile S.C. "I.E." S.A. şi plătite de regulă în numerar sunt de 23,3 ori mai mari decât capitalul social al acestei societăţi.

Acţiunile emise de S.C. "I.E." S.A. au fost achiziţionate, în principal, de la persoane fizice care deţineau astfel de acţiuni, după cum urmează:

a. Prin Contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din data de 28 noiembrie 1997 S.C. "S.I." S.A., reprezentată prin inculpatul P.M., în calitate de preşedinte - director general, a achiziţionat de la numitul Ş.A. un număr de 4.538 acţiuni, la preţul de 145.000 RON/acţiune, în valoare totală de 658.010.000 RON.

La data respectivă, aceste acţiuni se ofertau pe piaţa reglementată la preţuri cuprinse între 120.000 - 200.000 RON, aşa cum a rezultat din ziarul "B." din data de 15 octombrie 1997, publicaţie folosită - de regulă - pentru publicarea şi comunicarea preţurilor la care se tranzacţionau acţiunile necotate care circulau pe piaţa nereglementată din România.

La controlul efectuat de către Direcţia Generală de Control Fiscal - nota de constatare nr. 461.302 din 10 august 2000, nu s-au prezentat documente de gestiune în care să se menţioneze seriile şi numerele acţiunilor cumpărate în baza acestui contract. De altfel, contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nici nu a fost înregistrat la S.C. "S.I." S.A.

În declaraţia dată, numitul Ş.A., salariat al S.C. "I.E." S.A., a menţionat că s-a prezentat la unitate un "broker"., care şi-a manifestat dorinţa să cumpere acţiuni. În consecinţă, a adunat de la colegii de serviciu în jur de 4.500 acţiuni, pe care i le-a înmânat acestuia, primind în schimb suma totală de 450.000.000 RON, în numerar (100.000 RON/acţiune). Acesta a mai declarat că semnătura de pe contract nu-i aparţine. A rezultat astfel între preţul real plătit vânzătorului acţiunilor şi cel înregistrat la S.C. "S.I." S.A."o diferenţă în plus de 208.000.000 RON.

b. Prin contractul de cesiune acţiuni din data de 20 octombrie 1999 încheiat de S.C. "S.I." S.A., reprezentată de inculpata V.I.M., preşedinte director-general, s-a achiziţionat de la numitul I.G. un pachet de 7.760 acţiuni ale S.C. "I.E." S.A., la preţul de 800.000 RON/acţiune, pentru o valoare totală de 6.208.000.000 RON.

Această sumă a fost plătită în numerar, prin casierie, cu dispoziţie de plată.

Pentru preţul convenit, nu s-au prezentat înscrisuri elaborate în cadrul S.C. "S.I." S.A., prin care să se argumenteze modul de stabilire a preţului, de 160 ori mai mare decât valoarea nominală a unei acţiuni (5.000 RON/acţiune).

De asemenea, contractul nu a fost înregistrat la S.C. "S.I." S.A., iar adresa vânzătorului, respectiv Bucureşti.

5. Prin ordonanţa procurorului nr. 108/P/2003 din data de 18 septembrie 2003 s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului nr. 260/P/2000 la data de 1 iunie 2000 asupra a 433.016 acţiuni deţinute de Fondului Naţional de Investiţii la S.C. I.S. S.A. în vederea închiderii şi delistării acestei societăţi. De asemenea, s-a dispus ridicarea sechestrului instituit asupra mijloacelor fixe şi obiectelor de inventar deţinute de S.C. S.I. S.A. şi Fondul Naţional de Investiţii în scopul valorificării acestora. S-a luat măsura depunerii sumelor de bani obţinuţi din vânzarea acţiunilor S.C. I. S.A., mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar în contul deschis la B., conform dispoziţiilor Ordonanţei nr. 108/P/2003 din data de 11 august 2003 şi menţinerea măsurilor asigurătorii asupra sumelor de bani aflate în cont.

6. Prin Ordonanţa procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 108/P/2003 din data de 23 decembrie 2003 a fost admisă plângerea formulată de Asociaţia Investitorilor Păgubiţi CEC - Fondului Naţional de Investiţii împotriva rezoluţiei cu acelaşi număr din data de 22 noiembrie 2003, dispunând ridicarea parţială a măsurii asigurătorii instituite asupra conturilor Fondului Naţional de Investiţii - S.C. S.I. S.A. existent la banca B. sector 5 până la concurenţa sumei de 62.304.603.155 RON, obligând S.C. S.I. S.A. la plata sumei către 376 de investitori conform Sentinţei civile nr. 73 din 30 iunie 2003 a CAB, secţia a V-a comercială, definitivă prin Decizia civilă nr. 5051 din 11 decembrie 2003 a ÎCCJ - secţia comercială. S-a menţinut măsura asigurătorie asupra diferenţei rămase în cont.

7. Prin Ordonanţa procurorului nr. 108/P/2003 din data de 19 ianuarie 2004 s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului nr. 260/P/2000 la data de 1 iunie 2000 asupra acţiunilor aflate în portofoliul Fondului Naţional de Investiţii, dispunând vânzarea acestora prin B. şi R. (acţiunile cotate) şi prin intermediul unei societăţi autorizate de CNVM (acţiunile necotate). S-a dispus ca banii astfel obţinuţi să fie depuşi în contul existent la banca B., înfiinţat conform Ordonanţei din 11 august 2003, fiind menţinută măsura asigurătorie asupra sumelor de bani existente în cont.

Analizând dispoziţiile procesual penale incidente în materie instanţa de rejudecare a constatat faptul că potrivit disp. art. 163 C. proc. pen.: "măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a pagubei (...)".

Având în vedere cele menţionate instanţa de fond în rejudecare a constatat că Fondul Naţional de Investiţii nu are în cauză niciuna dintre cele trei calităţi impuse de norma procesual penală anterior menţionată. De altfel, s-a constatat că Fondul Naţional de Investiţii nu are personalitate juridică, reprezentând un fond deschis de investiţii constituit ca urmare a încheierii unui contract de societate civilă, astfel cum se stipulează în art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 24/1993.

În opinia instanţei, în cauză nu a fost vorba despre o măsură asigurătorie prev. de art. 163 C. proc. pen., ci de o măsură de indisponibilizare în vederea conservării substanţei unor bunuri ce interesează justa soluţionare a cauzei, măsură reglementată de disp. art. 110 C. proc. pen., potrivit cărora "obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă sunt dintre acelea arătate în art. 165 alin. (2) şi dacă nu este cazul a fi restituite, se conservă sau se valorifică potrivit dispoziţiilor acelui articol.". De asemenea potrivit art. 165 C. proc. pen. "Organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice şi să evalueze bunurile sechestrate, putând recurge în caz de necesitate şi la experţi.

Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre preţioase, mijloacele de plată străine, titlurile de valoare interne, obiectele de artă şi de muzeu, colecţiile de valoare, precum şi sumele de bani care fac obiectul sechestrului, vor fi ridicate în mod obligatoriu.

Bunurile perisabile se predau unităţilor comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profilului activităţii, care sunt obligate să le primească şi să le valorifice de îndată. (...)

Obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea sechestrului.

Sumele de bani rezultate din valorificarea făcută potrivit alin. (3) şi (7), precum şi sumele de bani ridicate potrivit alin. (2), se consemnează, după caz, pe numele învinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la dispoziţia organului care a dispus instituirea sechestrului, căruia i se predă recipisa de consemnare a sumei, în termen de cel mult 3 zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor.

Dacă există pericol de înstrăinare, celelalte bunuri mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau ridicate, putându-se numi un custode.".

Tribunalul a constatat că prin serviciul registratură la data de 18 iunie 2012 a fost depusă la dosarul cauzei cererea numitei P.E.L. de constituire ca parte civilă în procesul penal cu suma de 9.822 RON reprezentând contravaloarea a 947 unităţi de fond.

Referitor la admisibilitatea acţiunii civile formulate în cauză instanţa în rejudecare a constatat că prin Decizia nr. 164/A/18 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respins apelul părţii civile P.E.L., soluţia primei instanţe rămânând definitivă prin neexercitarea recursului.

Tribunalul a constatat faptul că potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia. S-a remarcat că norma procesual penală anterior menţionată vizează ipoteza în care acţiunea civilă urmează a fi soluţionată ulterior soluţionării definitive a acţiunii penale, neprezentând importanţă dacă aceasta a fost alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal însă din diferite cauze, e.g. disjungere, rejudecare, soluţionarea concomitentă nu a fost posibilă sau acţiunea civilă a fost introdusă în faţa instanţei civile, judecata fiind suspendată până la rezolvarea definitivă a cauzei penale.

În consecinţă s-a constatat faptul că, în ceea ce priveşte acţiunea penală îndreptată împotriva inculpaţilor, s-a reţinut, cu autoritate de lucru judecat, în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti anterior menţionate următoarele:

1. În ceea ce o priveşte pe inculpata V.M.I. s-a reţinut faptul că în baza O.G. nr. 24/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994, a înfiinţat în anul 1995 Fondul Naţional de Investiţii.

Urmărirea aplicării dispoziţiilor legale a revenit iniţial Agenţiei de Valori Mobiliare, devenită ulterior Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, prin Legea nr. 52/1994.

Prin art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 24/1993 s-a dat posibilitatea persoanelor fizice şi juridice să poată constitui, în baza autorizării prealabile a Agenţiei Valorilor Mobiliare, printr-un contract de societate civilă, un fond deschis de investiţii, fără personalitate juridică.

Membrii iniţiali (fondatori) ai unui fond deschis de investiţii aveau obligaţia încheierii unui contract de administrare a acestuia cu o societate autorizată de administrare a investiţiilor (art. 7 alin. (1)).

Printre condiţiile autorizării prealabile a unui fond de investiţii se numără existenţa contractului de administrare şi alegerea, de această dată, de către societatea de administrare a investiţiilor, a unei societăţi de depozitare [art. 9 lit. c) şi d)].

Potrivit art. 20 anterior oricărei oferte publice de titluri de participare ale unui fond deschis de investiţii, o societate de administrare a investiţiilor va elabora, pe răspunderea S.A. exclusivă, un prospect. La alin. (3) al aceluiaşi text normativ, se precizează că "... prospectul va conţine toate informaţiile necesare pentru ca investitorul potenţial să poată evalua calităţile investiţiei în respectivele valori mobiliare şi pentru a ajunge la o decizie raţională privind oferta publică. Prospectul va avea forma şi va conţine cel puţin toate informaţiile cerute de reglementările Agenţiei Valorilor Mobiliare ...". Conform alin. (4) el va include textul contractului şi reglementările fondului. Alin. (5) obligă supunerea conţinutului prospectului aprobării Agenţiei Valorilor Mobiliare, înainte de a iniţia orice ofertă publică pentru respectivele valori mobiliare.

Art. 21 din ordonanţă obligă ca în termen de 60 zile de la data încheierii perioadei de raportare, societăţile de administrare a investiţiilor - pentru fiecare fond de investiţii - vor elabora, vor prezenta, vor publica şi vor distribui fiecărui deţinător de titluri de participare următoarele rapoarte:

a) un raport anual, inclusiv situaţii financiare certificate de cenzori, raportul integral al cenzorilor la raportul anual, situaţii detaliate privind investiţiile, precum şi modificări ale situaţiei titlurilor de participare în cursul perioadei de participare;

b) un raport semestrial şi situaţii similare celor de la lit. a) de mai sus;

c) rapoarte trimestriale şi situaţii financiare ca cele de la lit. a) de mai sus, necertificate de cenzorii independenţi autorizaţi, inclusiv situaţii reflectând în detaliu poziţia investiţiilor de portofoliu, precum şi modificări în perioada de raportare ale poziţiei de titluri de participare.

Art. 24 arată că "Nicio persoană fizică sau juridică, inclusiv cele implicate, aşa cum sunt definite în art. 2 lit. f) al O. G. nr. 18/1993 ... nu va dobândi titluri de participare într-un fond deschis de investiţii ... dacă, drept rezultat al unei astfel de dobândiri, respectiva persoană fizică sau juridică deţine mai mult de 5% din totalitatea titlurilor de participare aflate în circulaţie la un astfel de fond".

Art. 27 precizează, că "Investiţiile în valori mobiliare ale unui fond de investiţii ...vor fi diversificate într-un astfel de mod încât ele să nu depăşească nici una din următoarele limite:

a) 10% din totalul valorilor mobiliare emise de un singur emitent şi aflate în circulaţie;

b) ...

c) 5% din valoarea activelor sale nete în valori mobiliare, emise de un singur emitent, înscrise la cota bursei de valori, aflate în circulaţie sau, după caz, garantate de către un asemenea emitent;

d) 2% din valoarea activelor sale nete în valori mobiliare emise de către un singur emitent, aflate în circulaţie sau, dacă este cazul, garantate de un singur emitent, ale cărui valori mobiliare nu sunt înscrise la cota bursei de valori, în sensul art. 26 lit. c);

e) 10% din valoarea activelor sale nete în valori mobiliare emise de către orice număr de emitenţi, aflate în circulaţie sau, dacă este cazul, garantate de orice număr de emitenţi ale căror valori nu sunt înscrise la cota bursei de valori, în sensul definit la art. 26 lit. c).

Societăţile de administrare a investiţiilor au fost înfiinţate ca şi societăţi pe acţiuni, cu autorizarea prealabilă a Agenţiei Valorilor Mobiliare care verifică:

- contractele de societate, statutele şi eventualele amendamente la acestea;

- reglementările interne şi eventualele amendamente la acestea;

- contractul de societate şi reglementările interne ale fondurilor deschise de investiţii aflate în administrarea lor şi eventualele amendamente la acestea;

- prospectul pentru oferta publică de valori mobiliare emise de către fondurile deschise de investiţii ... funcţionând în baza unui contract de administrare;

- modificări în structura proprietăţii societăţii de administrare, care implică 5% sau mai mult din capitalul subscris;

- modificări în structura conducerii şi a societăţii de administrare a investiţiilor;

- alte documente, evenimente sau situaţii pe care Agenţia Valorilor Mobiliare le poate determina prin reglementări (art. 31 - 32 din O.G. nr. 24/1993).

Art. 34 precizează că societăţile de administrare a investiţiilor vor desfăşura activitatea de administrare a fondurilor deschise de investiţii ... ca activitate exclusivă, fiind interzisă orice altă activitate.

Art. 36 din acelaşi act normativ interzice societăţilor de administrare a investiţiilor să îndeplinească vreuna din funcţiile societăţii de depozitare, fiind obligată să acţioneze independent de interesele acţionarilor săi, în interesul exclusiv al investitorilor în fondurile deschise de investiţii aflate în administrarea sa.

Conform art. 38 este interzis societăţilor de administrare a investiţiilor să dobândească sau deţină valori mobiliare sau titluri emise de fondurile de investiţii aflate în administrarea sa.

Art. 40 obligă societăţile de administrare a investiţiilor să încredinţeze, spre păstrare, cu avizul Agenţiei Valorilor Mobiliare şi pe bază de contracte, activele fondurilor deschise de investiţii pe cale administrează, societăţilor de depozitare.

La rândul lor societăţile de depozitare pentru fondurile deschise de investiţii sunt constituite sub forma societăţilor pe acţiuni, cu autorizarea prealabilă a Agenţiei Valorilor Mobiliare (art. 41).

Ca şi activităţi ce pot fi desfăşurate de către societăţile de depozitare, art. 42 menţionează printre altele calcularea şi publicarea valorii activelor nete ale fondurilor de investiţii, prelucrarea cererilor de răscumpărare pentru titlurile de participare ale fondurilor deschise de investiţii [lit. d) şi h)].

Articolul 44 interzice categoric exercitarea funcţiilor unei societăţi de depozitare şi a unei societăţi de administrare a investiţiilor de către aceeaşi persoană juridică. Pe de altă parte societatea de depozitare are interdicţie de a dobândi valori mobiliare emise sau garantate de către societatea de administrare a investiţiilor a cărei depozitară este.

Alin. 4 din acelaşi text normativ interzice societăţii de depozitare orice alte activităţi decât cele corespunzând acestei funcţii cu excepţia celor care desfăşoară activităţi conform Legii nr. 33/1991 şi au înscris în obiectul de activitate şi o asemenea funcţie.

Schimbarea societăţii de depozitare de către societatea de administrare a investiţiilor este supusă aprobării prealabile a Agenţiei Valorilor Mobiliare (art. 46 alin. (2)).

Prin Legea nr. 52/1994 a fost reglementat statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare care este o autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică (art. 5), fiind compusă din 5 membrii, inclusiv preşedintele şi vicepreşedintele, aceştia fiind numiţi şi revocaţi în şedinţa comună a Camerelor Parlamentului (art. 8 alin. (1)), mandatul fiecăruia fiind de 5 ani (art. 9). Preşedintele este reprezentatul de drept al autorităţii, în lipsa acestuia reprezentarea legală fiind preluată de către vicepreşedinte (art. 11 alin. (1) şi (2)).

C.N.V.M. deliberează valabil în prezenţa a cel puţin 3 dintre membrii săi, inclusiv preşedintele sau în absenţa acestuia, vicepreşedintele, hotărârile fiind adoptate cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în caz de balotaj, votul preşedintelui sau vicepreşedintelui fiind decisiv (art. 11 alin. (3) şi (4)).

C.N.V.M. îşi stabileşte prin regulamentele sale interioare structura organizatorică, atribuţiile de conducere şi de execuţie ale personalului său (art. 13 alin. (3)).

Art. 25 stabileşte că "Orice ofertă publică de valori mobiliare necesită, înainte de publicarea prospectului său, autorizarea C.N.V.M."

C.N.V.M.- ul este instituţia care stabileşte informaţiile din prospectul de ofertă şi cazurile în care acestea vor trebui şi certificate de către cenzorii externi ai emitentului (art. 26). Prin art. 28 din lege, C.N.V.M.-ul are posibilitatea de a dispune verificarea evidenţelor, conturilor şi a altor surse de date ale emitentului ... ale cenzorilor societăţii de valori mobiliare angajate precum şi a persoanelor implicate, în scopul respectării reglementărilor privind conţinutul, modul de prezentare şi de distribuire a prospectului (art. 28), decizia S.A. de autorizare a emiterii prospectului certificând regularitatea ofertei în privinţa exigenţelor legii şi ale normelor adoptate în aplicarea acesteia (art. 29 alin. (4)).

În ceea ce priveşte protecţia investitorilor, Cap. 6 din Legea nr. 52/1994 a arătat că aceştia au dreptul de acces la informaţie certă, corectă, suficientă şi făcută publică la momentul oportun privind valorile mobiliare, emitenţilor şi activitatea acestora pe piaţă, reglementările specifice fiind elaborate de către C.N.V.M. (art. 79).

Tot C.N.V.M.-ul a stabilit informaţiile minimale pe care trebuie să le cuprindă prospectul de ofertă de valori mobiliare (art. 80).

În art. 81 şi 82 sunt reglementate obligativitatea rapoartelor semestriale şi anuale ale emitenţilor de valori mobiliare oferite public care vor fi distribuite investitorilor, acestea fiind elaborate pe baza aplicării principiilor de contabilitate general acceptate şi verificate de cenzori externi independenţi înregistraţi la C.N.V.M. Tot această instituţie poate reglementa şi elaborarea, prezentarea, distribuirea şi publicarea unor rapoarte trimestriale.

Obligatoriu art. 93 stabileşte că situaţiile financiare anuale vor fi verificate şi certificate de către cenzori externi independenţi.

Prin art. 121 s-a prevăzut încetarea activităţii Agenţiei Valorilor Mobiliare odată cu înfiinţarea C.N.V.M.-ului, adică la data de 10 septembrie 1994.

Regulamentul nr. 9/1996 emis de C.N.V.M. reglementează constituirea şi funcţionarea fondurilor deschise de investiţii, societăţilor de administrare şi societăţilor de depozitare.

Cap. I reglementează constituirea şi funcţionarea fondurilor deschise de investiţii, dezvoltând conţinutul minim şi forma contractului de societate civilă, organele reprezentative în art. 19 arătându-se obligaţiile Consiliului de încredere care constau în:

- revederea periodică a rapoartelor şi tranzacţiilor efectuate în numele fondului;

- revederea rapoartelor întocmite de către cenzorii externi independenţi;

- întâlniri periodice cu consiliul de administraţie al societăţii de administrare.

În cadrul conţinutului minim, al reglementărilor interne ale unui fond deschis de investiţii, art. 24 înscrie autorizarea societăţii de administrare a fondului să încheie un contract cu societatea de depozitare; obiectivele de investiţii ale fondului şi procedurile de desfăşurare a activităţii, în vederea atingerii lor; autorizarea societăţii de administrare să angajeze un cenzor extern independent pentru fond; metoda de calcularea a valorii activelor nete ale fondului.

Art. 27 arată că la cererea prin care se solicită autorizaţia funcţionării fondului deschis de investiţii se mai cer pe lângă alte documente şi contractul încheiat între societatea de administrare a fondului şi societatea de depozitare, în original, prospectul în 2 exemplare.

Potrivit art. 34 pct. 4 lit. f) din Regulamentul nr. 9/1996 "Fondurile deschise de investiţii ... pot dobândi şi deţine investiţii numai în:

4. titluri de valoare ale societăţilor persoane juridice române (... biletul la ordin, etc), numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

d. niciun titlu de valoare să nu depăşească scadenţa de 90 zile;

f. să nu fie acceptat niciun titlu de valoare al unei societăţi în care ... societatea lor de administrare sau o persoană afiliată lor are o participare directă sau indirectă mai mare de 5%".

Acelaşi Regulament, prin art. 36, interzice societăţilor de administrare a unui fond de investiţii să acorde împrumuturi în contul fondului respectiv.

Art. 44 stabileşte că orice material publicitar înainte de a putea fi publicat şi distribuit oricărei persoane, trebuie supus avizării C.N.V.M.

În situaţia în care C.N.V.M.-ul a constatat că valoarea activelor nete ale unui titlu de participare nu poate fi determinată corect sau poate fi determinată numai cu potenţiale urmări negative pentru titlurile rămase, suspendă dreptul de răscumpărare a titlurilor de participare ale unui fond deschis de investiţii (art. 47).

Distribuirea de titluri de participare ale unui fond deschis de investiţii se face prin societăţi de valori mobiliare sau prin bănci, altele decât cele care îndeplinesc funcţii de depozitare pentru respectivul fond deschis de investiţii în baza contractelor de distribuire.

În Cap.2 din Regulamentul nr. 9/1996 au fost reluate obligaţia rapoartelor trimestriale, semestriale şi anuale ale societăţilor de administrare de investiţii către C.N.V.M., Consiliul de încredere al fondului şi investitori, cu excepţia celor trimestriale, acestea trebuind certificate de cenzori externi independenţi.

De asemenea în acelaşi regulament la capitolul privind societăţile de depozitare se arată în art. 1 alin. (2) lit. a) că obiectul de activitate al acestora este exclusiv şi constă în desfăşurarea de activităţi de depozitare, fiind în prealabil autorizate de către C.N.V.M. (art. 2). Au fost exceptate de la exclusivitatea obiectului de activitate, băncile (art. 12) care însă au avut autorizarea prealabilă a C.N.V.M.- ului şi avizul B.N.R.

Acestea au deţinut fizic toate activele fondului (art. 23), fiind obligată să înregistreze, verifice, monitorizeze şi controleze toate aceste active. În art. 28 societatea de depozitare primeşte copii de pe toate contractele cu privire la achiziţionarea, vânzarea, deţinerea şi/sau transferul de acţiuni făcută de o societate de administrare în numele unui fond deschis de investiţii. Apoi au fost detaliate prelucrarea şi evidenţa titlurilor de participare, eliberarea activelor, activităţile interzise societăţii de depozitare.

Art. 43 obligă verificarea periodică, semestrială şi anuală de către cenzorii externi independenţi a societăţii de depozitare, rezultatele verificării fiind transmise C.N.V.M.-ului care la rândul său are dreptul să inspecteze toate registrele, înregistrările, conturile, operaţiunile şi incintele societăţii de depozitare (art. 44).

Fondul Naţional de Investiţii a fost conceput ca un fond cu emisiune continuă de unităţi, comercializate în circuit închis între fond şi investitori, drepturile de participare şi răscumpărarea unităţilor de fond fiind asigurate prin contractul de societate civilă şi dispoziţiile Legii nr. 83/1994.

Iniţial, Fondul Naţional de Investiţii a fost un fond de creştere, cu un portofoliu bazat pe investiţia în piaţa monetară şi în valori mobiliare. Unităţile de fond erau nominative şi emise sub formă dematerializată în cont, reprezentând o deţinere de capital în active nete ale fondului.

Înfiinţarea acestui fond deschis de investiţii - fond mutual - precum şi a societăţii de administrare S.C. S.I. S.A. a fost avizată pentru o funcţionare pe durată nedeterminată, de către C.N.V.M. - forul competent - prin Deciziile nr. 159 din 15 septembrie 1995 şi nr. 157 din 15 septembrie 1995.

Din punct de vedere conceptual şi tehnic, Fondul Naţional de Investiţii a fost realizat de către inculpata V.I.M., care a reprezentat şi susţinut F.N.I. şi respectiv, S.C. S.I. S.A., în etapa de autorizare a lor de către C.N.V.M. (lunile august - septembrie 1995), întrucât aceasta deţinea expertiza tehnică şi experienţa practică în domeniul pieţei de valori mobiliare, datorită activităţii desfăşurate anterior la "Credit Fond" administrat de societatea "C.".

Calculul valorii activelor nete - conform contractului de administrare încheiat de Fondul Naţional de Investiţii cu S.C. S.I. S.A. - trebuia să se efectueze zilnic de către societatea de administrare, scăzându-se din activul total, datoriile totale.

Astfel, valoarea de vânzare a unităţilor de fond era exprimată prin preţul de emisiune, determinat pe baza activelor nete ale Fondului, relaţia de calcul fiind:

Preţ de emisiune

evaluat al zilei precedente

=

Valoarea activului

Număr unităţi de fond din ziua precedentă

Membrii Fondului Naţional de Investiţii beneficiau de toate drepturile conferite de posesia unităţilor de fond din momentul încasării contravalorii acestora de către societatea de administrare - S.C. S.I. S.A., calitatea de membru (deţinerea de unităţi) fiind atestată prin carnetul de investitor, confirmările de sold, ordinele de plată şi alte acte doveditoare de achiziţionări şi achitări către Fond a contravalorii titlurilor de participare.

Drepturile şi obligaţiile membrilor Fondului Naţional de Investiţii au fost înserate în Prospectul de ofertă publică continuă, prima obligaţie a acestora fiind aceea de a studia prospectul de emisiune - o analiză cu caracter individual esenţială în adoptarea hotărârii de a deveni investitor - conţinutul prospectului fiind determinant în raport cu opţiunea de a deveni membru viitor al Fondului.

Hotărâtor în luarea hotărârii de a deveni membru al Fondului Naţional de Investiţii - pe lângă altele, menite să asigure investitorii că-şi asumă un risc rezonabil - a fost menţiunea finală a Cap. 6 al Prospectului, ce se referea la factorii de risc, potrivit căreia "capitalul iniţial investit, respectiv, suma subscrisă la cumpărarea de unităţi de fond, se va returna în orice condiţii depunătorului".

Avantajele aparente pe care le prezenta subscrierea în unităţi de fond ale Fondului Naţional de Investiţii şi garantarea restituirii sumelor investite iniţial au fost de natură să atragă un mare număr de depunători din toată ţara, de la înfiinţare şi până la data sistării activităţii acestuia (24 mai 2000) fiind emise un nr. de 318.413 carnete de investitor.

În medie, în fiecare judeţ (exclusiv Municipiul Bucureşti) s-au emis 7.963 carnete de investitor.

Persoanele fizice şi juridice au investit prin cumpărarea de unităţi de fond, în întreaga perioadă de la înfiinţarea Fondului Naţional de Investiţii şi până în data de 24 mai 2000, suma totală de 7444,6 miliarde RON, subscrierea medie pe judeţ (excluzând Municipiul Bucureşti) fiind de 127,8 miliarde RON.

Conform art. 9 din contractul de societate al S.C. S.I. S.A., preşedintele Consiliului de Administraţie reprezintă societatea în raporturile cu terţii, iar conducerea curentă a societăţii era asigurată de directorii executivi, din care un director general, atribuţiile şi răspunderile acestora fiind stabilite de către Adunarea Generală a Asociaţilor.

De asemenea, conform art. 11 din actul constitutiv al S.C. S.I. S.A., conducerea curentă a societăţii era asigurată de directorul general.

Dispoziţiile contractului de societate şi al actului constitutiv al S.C. S.I. S.A., sunt transpuse în art. 4.3.1 din Regulamentul de organizare şi funcţionare, potrivit căruia preşedintele răspunde de întreaga activitate a societăţii, activitate care este detaliată în capitolul IV din acelaşi act.

În art. 10 sunt enumerate atribuţiile societăţii de administrare, de a căror corectă aducere la îndeplinire era responsabilă inculpata I.M.V., pe perioada cât aceasta a avut calitatea de preşedinte-director general, respectiv:

a) întocmirea formalităţilor legale şi a normelor de procedură necesare funcţionării în bune condiţii a fondului;

b) efectuarea de plasamente din activele fondului şi/sau societăţii de administrare şi administrarea portofoliilor de investiţii în scopul obţinerii de profit pentru investitorii fondului;

c) efectuarea operaţiunilor de marketing şi publicitate privind promovarea fondurilor şi/sau societăţilor de investiţii administrate;

d) ţinerea evidenţelor privitoare la membrii fondului, activelor şi pasivelor fondurilor şi/sau societăţilor de investiţii administrate, cheltuielilor şi veniturilor fondului şi/sau societăţilor de investiţii administrate, operaţiunilor de cumpărare şi răscumpărare a unităţilor de fond;

e) contractarea de împrumuturi în numele şi contul şi/sau societăţilor de investiţii administrate, în limitele legale şi fără comisioane;

f) întocmirea de situaţii trimestriale privind activele şi pasivele, veniturile şi cheltuielile şi modul de derulare a activităţii şi/sau societăţilor de investiţii administrate;

g) calcularea preţului de emisiune al unităţilor de investiţii;

h) calcularea valorii actualizate a unităţii de investiţii şi afişarea ei la sediile fondului, băncii de depozitare şi la agenţii de distribuire şi publicarea ei într-un ziar de largă circulaţie.

Prin contractul de administrare încheiat la data de 10 iunie 1998 Fondul Naţional de Investiţii, în calitate de mandant, a încredinţat mandatarei, S.C. S.I. S.A.:

- administrarea investiţiilor sale, respectiv utilizarea resurselor atrase de fond; achiziţionarea, folosirea valorilor mobiliare şi/sau exercitarea, întreţinerea drepturilor ce decurg din acestea;

- tranzacţionarea valorilor mobiliare din portofoliul fondului;

- îndeplinirea procedurilor de autorizare pentru fond;

- contractarea, utilizarea şi restituirea de împrumuturi pentru şi în numele fondului;

- analiza, consultanţa financiară şi de plasamente pentru fond;

- elaborarea politicii şi a strategiilor de investiţii, elaborarea, prezentarea, publicarea şi difuzarea situaţiilor şi rapoartelor anuale, semestriale şi trimestriale privind investiţiile din portofoliu şi situaţia titlurilor de participare.

Conform prevederilor Cap. 6, art. 6.1., mandatara era autorizată să realizeze din proprie iniţiativă şi pe proprie răspundere orice operaţiuni aferente activităţii de administrare şi activităţilor auxiliare şi adiacente, astfel cum sunt definite la art. 1 şi în limitele reglementărilor C.N.V.M. în realizarea operaţiunilor autorizate, mandatara acţiona numai în interesul mandantului şi lua toate măsurile necesare pentru prevenirea, înlăturarea şi limitarea pierderilor.

Aceleaşi reglementări au fost reluate şi în contractul de administrare încheiat la data de 18 august 1999.

De asemenea, Cap. 12 din Prospectul de ofertă publică prevedea că administratorul fondului avea ca obligaţii:

- întocmirea formalităţilor legale şi îndeplinirea procedurilor necesare funcţionării în bune condiţii a fondului;

- efectuarea de plasamente din activele fondului şi administrarea portofoliilor de investiţii în scopul obţinerii de profit pentru investitorii fondului;

- ţinerea evidenţei membrilor fondului, activelor, pasivelor, cheltuielilor şi veniturilor fondului, a operaţiunilor de vânzare şi răscumpărare a unităţilor de fond;

- contractarea în contul fondului de împrumuturi în limitele Legii nr. 83/1994;

- calcularea zilnică a valorii nete unitare a unităţilor de fond;

- publicarea şi afişarea mărimii unităţilor de fond la sediile fondului, a băncii de depozitare şi a societăţii de administrare şi în cel puţin un ziar de largă circulaţie;

- întocmirea raportul anual al fondului, pe care îl publică, după avizarea de către comisia de cenzori şi de către expertul extern independent.

Cu privire la materialele publicitare difuzate şi adresate investitorilor, s-a constatat încălcarea flagrantă a dispoziţiilor Titlului III Cap. 3 din Regulamentul nr. 9/1996.

Începând cu luna iunie 1998, S.C. S.I. S.A. nu a mai solicitat avizul C.N.V.M., pentru ca din luna decembrie 1999, avizarea să fie făcută, potrivit legii, de către Uniunea Naţională a Organismelor de Plasament (UNOPC) al cărei preşedinte a fost chiar inculpata V.I.M., până în luna mai 2000.

Inculpata, în materialele publicitare, a menţionat în mod nereal că investitorilor li se garantează returnarea în orice situaţie a sumelor investite, difuzând prin mijloacele mass-media informaţia privind încheierea unei poliţe de asigurare între S.C. O. S.A. şi F.N.L, care ar asigura sumele depuse de investitori, deşi, în realitate, poliţa de asigurare şi-a încheiat valabilitatea la 01 decembrie 1998, astfel că după această dată depunerile investitorilor nu au mai avut nicio garanţie.

Tot pentru sporirea încrederii investitorilor, începând cu luna august 1999, în materialele publicitare a fost folosită sigla S.C. C. Valori Mobiliare, în condiţiile în care aceasta a început distribuirea pentru S.C. S.I. S.A. în martie 2000. Deşi această societate era independentă de S.C. C. SA, prin denumirea S.A. a indus în eroare investitorii, creând aparenţa că distribuitorul F.N.I. era chiar C., societate de stat care se bucura de încrederea populaţiei.

Pe toată durata funcţionării F.N.I. nu a existat societate de depozitare, deşi acest aspect era stipulat prin art. 10 din contractul de societate civilă încheiat la data de 10 august 1998 şi art. 7.1. din contractul de administrare din data de 10 iunie 1998, care obliga S.C. S.I. S.A. să încheie contractul cu o societate de depozitare, aspect care în realitate nu a fost adus la îndeplinire. Prin urmare, pe toată perioada cât inculpata s-a aflat la conducerea S.C. S.I. S.A., aceasta a funcţionat fără societate de depozitare, contrar dispoziţiilor art. 36 din O.G. nr. 24/1993 conform cărora o societate de administrare a investiţiilor nu poate îndeplini niciuna din funcţiile atribuite unei societăţi de depozitare.

Pe de altă parte, o anumită perioadă de timp, nu a existat o societate de distribuţie. Astfel, pentru perioada iunie 1999 - martie 2000, activitatea de distribuire a titlurilor de participare F.N.I. a fost realizată tot de S.C. S.I. S.A.

Contrar prevederilor Regulamentului nr. 9/1996 conform cărora societatea de depozitare stabilea valoarea activelor nete, societatea de distribuire stabilea numărul unităţilor de fond aflate în circulaţie, iar societatea de administrare, pe baza datelor primite de celelalte două societăţi menţionate, trebuia să calculeze valoarea unităţii de fond, toate aceste operaţiuni, în realitate, erau efectuate, permanent sau temporar, de către aceeaşi societate, în speţă administratorul Fondului, S.C. S.I. S.A., având astfel posibilitatea să dispună discreţionar de informaţiile privind valoarea activelor nete ale Fondului şi implicit de stabilirea unei valori nereale a unităţii de fond. Aşa se explică aspectul că, la căderea F.N.I., deşi valoarea afişată a unităţii de fond era de 103.720 RON, experţii contabili au stabilit că valoarea reală a fost de 7.060 RON.

În fapt, Fondul Naţional de Investiţii a funcţionat pe o structură piramidală, în care lichidităţile erau asigurate doar de depunerile efectuate de către investitori, inculpata V.I.M. recunoscând că a fost creat tocmai pentru a prejudicia investitorii, atât prin diminuarea de la început a numărului unităţilor de fond, cât şi prin reevaluarea acţiunilor necotate.

Stabilirea, de către societatea de administrare, a valorii unităţii de fond., trebuia făcută printr-o formulă de calcul ce includea valoarea activului net şi numărul de unităţi de fond aflate în circulaţie. Pe perioada cât inculpata I.M.V. s-a aflat la conducerea societăţii de administrare, valoarea unităţii de fond a fost stabilită arbitrar de către aceasta şi nu conform formulei menţionate. Astfel, valoarea activului net al Fondului Naţional de Investiţii, care reprezenta una din variabilele ce intrau în formula de calcul a valorii unităţii de fond, a fost permanent supraevaluată pe perioada cât inculpata s-a aflat la conducerea S.C. S.I. S.A.

O parte din contractele de achiziţionare de acţiuni semnate de inculpata I.M.V. în calitate de reprezentant legal al S.C. S.I. S.A., au fost fictive, aceasta declarând ca fiind una din modalităţile de se încasa nejustificat bani de la F.N.I..

Expertiza contabilă a constatat că s-a procedat la o reevaluare scriptică permanentă a acţiunilor, până la nivelul de 6 - 7 milioane RON/acţiune, în condiţiile în care valoarea lor nominală era de 5.000 RON/acţiune, plasamentele nefiind rentabile sau aducătoare de profituri care să justifice, în realitate, o asemenea diferenţă de valoare.

De altfel, inculpata V.I.M. a arătat că acţiunile necotate cumpărate de către S.C. S.I. S.A., au fost în scopul manipulării creşterii titlului de fond prin supraevaluare.

Tot expertiza judiciară contabilă a mai constatat că raportările transmise la C.N.V.M. pentru activitatea F.N.I. pe anul 1999, cu privire la acţiunile cotate, au fost majorate artificial cu 694,65%, aspect care a condus la supraevaluarea nereală a unităţilor de fond, în condiţiile în care din tranzacţionarea acţiunilor cotate, efectuată în anii 1999 - 2000 pe cele două pieţe de capital reglementate care funcţionau în România, au fost înregistrate diminuări semnificative ale valorilor de achiziţie ale acestora cu 62,60 % în anul 1999 şi cu 54,10% în 2000.

S-a constatat şi o majorare scriptică a lichidităţilor Fondului Naţional de Investiţii, respectiv a disponibilităţilor aflate în casă sau la bancă, care se raportau săptămânal şi periodic - trimestrial, semestrial şi anual - la C.N.V.M., cu valori superioare faţă de valoarea reală a acestora din contabilitatea Fondului.

Majorarea artificială a valorii activelor Fondului Naţional de Investiţii, în modalităţile expuse, a determinat şi mărirea nejustificată a bazei de calcul a comisionului de administrare cuvenit S.C. S.I. S.A., experţii contabili stabilind că suma încasată în plus a fost de 207.630.723.128 RON.

Astfel, societatea de administrare a Fondului şi-a asigurat posibilitatea să efectueze direct o serie de operaţiuni incompatibile cu calitatea sa, respectiv de calculare şi publicare a valorii activelor nete ale Fondului, de gestionare directă a disponibilităţilor băneşti ale acestuia, de achiziţionare directă de valori mobiliare şi de depozitare a acestora.

În altă ordine de idei, inculpata a acţionat în scopul obţinerii de foloase materiale injuste de către anumite persoane fizice şi juridice, cum ar fi P.N., S.C. G. SA, S.C. I. S.A., grupul celor 8 investitori etc. Aceştia au răscumpărat importante sume de bani din fondurile F.N.I. fără plata comisionului de răscumpărare sau cu plata unui comision mai mic decât cel legal, prin modificarea lui manuală. Astfel, inculpatului P.N. i s-a diminuat valoarea comisionului de răscumpărare cu 14.123.562.311 RON, contravaloarea impozitului pe venit ce trebuia reţinut şi virat de către S.C. S.I. S.A. fiind de 4.583.844.975 RON.

Cu privire la grupul celor 8 investitori, contravaloarea comisionului neîncasat, la răscumpărarea unităţilor de fond, a fost de 3.036.726.308 RON, iar contravaloarea impozitului pe venit nereţinut a fost de 2.316.887 RON.

Referitor la S.C. I. S.A., comisionul a fost diminuat cu suma de 356.043.917 RON.

Chiar inculpata, în cursul urmăririi penale, a declarat că într-un cont i-a fost virată suma de 200.000 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea celor 20 % din acţiunile S.C. S.I. S.A., cumpărate de C. prin contractul de cesiune din data de 21 iunie 1999.

Totodată, s-a reţinut în sarcina inculpatei V.I.M. că, în calitate de preşedinte - director general al S.C. S.I. S.A., a încheiat la data de 26 februarie 1999 cu S.C. C.G. S.A., reprezentată de P.V., un contract formal de cesiune de acţiuni nominative - pentru a justifica acordarea din fondurile F.N.I. a unui credit financiar de 5.000.000.000 RON - deşi nu a primit nicio acţiune din pachetul de 90.000 acţiuni emis de S.C. C.G. S.A., încălcând astfel art. 26 din O.G. nr. 24/1993 iar la data de 31 august 1999, în calitate de preşedinte-director general al S.C. S.I. S.A., a acordat un credit financiar de 2.500.000.000 RON din fondurile F.N.I. către S.C. L. S.A., societate comercială în care era acţionar cu o cotă de participare de 10% din capitalul social, încălcând prevederile art. 34 pct. 4 alin. (4) şi art. 36 din Regulamentul nr. 9/1996.

2. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.M. s-a reţinut faptul că a cunoscut situaţia reală a F.N.I., în perioada anilor 1995 - 1998 fiind membru în Consiliul de Administraţie al S.C. S.I. S.A., prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din data de 17 august 1995 fiind numit în Consiliul de Administraţie şi în funcţia de vicepreşedinte, pentru ca ulterior, în data de 13 martie 1997 să fie numit preşedinte şi director general. În acest interval, inculpatul a fost şi membru în Consiliul de Administraţie la S.C. G. SA, prin Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor din data de 9 mai 1996 fiind numit preşedinte şi director general la S.C. G. SA, funcţie pe care a îndeplinit-o până în data de 18 aprilie 1997.

În calitate de preşedinte - director general al S.C. S.I. S.A., inculpatul P.M. a raportat atât C.N.V.M.- ului cât şi investitorilor, date eronate cu privire la situaţia fondului, respectiv structura portofoliului, numărul unităţilor de fond aflate în circulaţie şi valoarea acestora, precum şi nivelul lichidităţilor, contribuind la inducerea şi menţinerea în eroare a investitorilor cu privire la situaţia financiară reală a Fondului şi determinând prin aceasta producerea pagubei în patrimoniul părţilor civile, încălcându-şi atribuţiile reglementate prin art. 9 din contractul de societate al S.C. S.I. S.A., art. 11 din actul constitutiv al societăţii, art. 4.3.1. din Regulamentul de organizare şi funcţionare.

Atribuţiile societăţii de administrare, de a căror corectă aducere la îndeplinire era responsabil preşedintele, erau prevăzute în art. 10 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al S.C. S.I. S.A., în art. 4 din contractul de administrare încheiat în anul 1995 şi ulterior în art. 1 din contractul de administrare încheiat în anul 1998, care a fost semnat chiar de către inculpat.

Inducerea şi menţinerea în eroare a persoanelor care au investit bani la F.N.I. s-a realizat prin aceleaşi mijloace frauduloase ca în timpul mandatului inculpatei I.M.V. Pe toată perioada de funcţionare a F.N.I. şi implicit şi pe perioada cât inculpatul a avut funcţia de preşedinte-director general al S.C. S.I. S.A., valoarea unităţii de fond a fost stabilită în mod arbitrar, fiind o dată variabilă, introdusă în sistemul de calcul, prin tastare manuală.

Valoarea activului net al Fondului Naţional de Investiţii a fost în permanenţă supraevaluată, bazându-se în special pe supraevaluarea acţiunilor achiziţionate de societatea de administrare.

O altă modalitate prin care s-a realizat scoaterea unor sume importante de bani din patrimoniul F.N.I. a constituit-o şi încheierea în fals, de contracte de achiziţie de acţiuni.

În plus, s-a procedat şi la o reevaluare scriptică permanentă a acestora, fără nicio justificare, până la nivelul de 6 - 7 milioane RON/acţiune, în condiţiile în care valoarea lor nominală era de 5.000 RON/acţiune. În acest fel, s-a ajuns, aşa cum s-a arătat anterior, împreună cu celelalte acţiuni necotate achiziţionate din fondurile F.N.I., la majorarea artificială a valorii activelor nete ale Fondului cu suma totală de 1.453.521.866.546 RON, în raport de care s-a determinat o valoare superioară, nereală a valorii unităţii de fond.

Inculpatul a achiziţionat acţiuni emise de S.C. L.P. S.A., de la I.M.I.M. - inculpat în cauză şi membru în Consiliul de încredere al Fondului, la acel moment - prin încălcarea dispoziţiilor art. 39 lit. b) din Titlul III Cap. 7 al Regulamentului nr. 9/1996, care interziceau societăţii de administrare să achiziţioneze valori mobiliare de la o persoană afiliată fondului deschis de investiţii.

Tot pentru atragerea investitorilor, inculpatul a procedat şi la o majorare scriptică a lichidităţilor Fondului, respectiv a disponibilităţilor aflate în casă sau la bancă, faţă de valoarea reală a acestora reflectată în contabilitate.

Numărul unităţilor de fond aflate în circulaţie existente în baza de date a Fondului era diferit faţă de cel raportat periodic la C.N.V.M., diminuarea numărului unităţilor de fond raportate realizându-se pe toată perioada de funcţionare a F.N.I.

Potrivit art. 23 din O.G. nr. 24/1993, valoarea activelor nete ale unui fond de investiţii trebuia calculată zilnic de către societatea de depozitare. Art. 40 din acelaşi act normativ obliga societăţile de administrare a investiţiilor să încredinţeze, spre păstrare, cu avizul A.V.M. (în prezent C.N.V.M.) şi pe bază de contracte, activele fondurilor deschise de investiţii pe care le administrează, societăţilor de depozitare.

După data de 29 iulie 1997, S.C. S.I. S.A. a funcţionat fără societate de depozitare, contrar dispoziţiilor art. 36 din O.G. nr. 24/1993 conform cărora o societate de administrare a investiţiilor nu poate îndeplini niciuna din funcţiile atribuite unei societăţi de depozitare.

Pe perioada cât inculpatul s-a aflat la conducerea S.C. S.I. S.A., s-au încălcat dispoziţiile legale privitoare la publicitatea unui fond de investiţii menţionate în Titlul III Cap. 3 din Regulamentul nr. 9/1996, C.N.V.M.- ul transmiţând societăţii de administrare o serie de obiecţiuni cu privire la materialele publicitare, care au fost ignorate. Mai mult, începând cu luna iunie 1998 nu s-a mai solicitat avizul C.N.V.M. pentru materialele publicitare.

3. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.N. s-a reţinut faptul că prin Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor din data de 17 august 1995, acesta a fost numit administrator al S.C. S.G.I. S.R.L., societate comercială care a deţinut un procent de 80% din capitalul social al S.C. S.I. S.A., la momentul înfiinţării.

În acelaşi timp însă s-a reţinut faptul că inculpatul ocupa şi alte funcţii la societăţi comerciale aflate în strânsă legătură cu S.C. S.I. S.A., administratorul F.N.I. Astfel, prin Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor din data de 09 mai 1996 inculpatul P.N. a fost numit director financiar la S.C. G. S.A. La data de 14 martie 1997, acelaşi organ colectiv de conducere l-a numit în funcţia de director general al S.C. G. S.A. Concomitent, inculpatul era şi membru în Consiliul de Administraţie al S.C. G. SA, semnând în calitate de administrator toate actele contabile ale societăţii pe anii 1996 - 1999. În perioada 06 decembrie 1995 - 13 martie 1997, inculpatul a îndeplinit funcţia de director executiv la S.C. S.I. SA.

Nu în ultimul rând acesta a deţinut şi calitatea de acţionar la S.C. G. S.A., S.C. S.G.I. S.R.L. şi S.C. S.I. S.A.

Inculpatul P.N., în calitate de preşedinte-director general la S.C. G. S.A. şi periodic director executiv la S.C. S.I. SA, a stabilit creşterea săptămânală nereală a unităţii de fond, care ulterior era şi raportată, în scopul de a evidenţia performanţele inexistente în evoluţia financiară a F.N.I. şi de a atrage cât mai mulţi investitori, inducându-i astfel în eroare.

A prejudiciat F.N.I. prin subscrierea fictivă a unui număr de 1.683.498 unităţi de fond în valoare totală de 112.289.316.546 RON, pe care le-a răscumpărat ulterior cu suma de 137.403.330.106 RON.

Astfel, la data de 21 august 1995, S.C. S.I. S.A. a încheiat cu S.C. G. S.A. un contract de distribuire, prin care societatea de administrare acorda acesteia dreptul de vânzare a unităţilor Fondului Naţional de Investiţii. Prin art. 11 din contract, distribuitorul trebuia să raporteze zilnic către administratorul Fondului date privind numărul unităţilor vândute şi răscumpărate, prin art. 18 instituindu-se răspunderea potrivit legii pentru pagubele provocate S.C. S.I. S.A. şi Fondului Naţional de Investiţii, în cazul executării necorespunzătoare a obligaţiilor contractate.

Însă, pe toată perioada de funcţionare a Fondului Naţional de Investiţii numărul unităţilor de fond aflate în circulaţie a fost în permanenţă diminuat, în scopul stabilirii unei valori nereale a unităţii de fond, care asociată cu majorarea artificială a valorii activului net, activităţi întreprinse de către societatea de administrare, a condus la creşterea nejustificată a unităţii de fond şi, pe cale de consecinţă, la atragerea unui număr cât mai mare de investitori. Responsabilitatea principală pentru raportarea unui număr diminuat al unităţilor de fond aflate în circulaţie a revenit S.C. G. S.A. şi implicit inculpatului P.N. Probele administrate pe parcursul procesului penal au demonstrat faptul că inculpatul P.N. s-a implicat direct şi în activitatea de stabilire a valorii unităţii de fond, deşi sarcina revenea societăţii de administrare. Din actele dosarului a rezultat că inculpatul P.N. în calitate de şef serviciu operaţiuni financiare F.N.I., a transmis C.N.V.M. mai multe raportări săptămânale pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 1996 - 11 august 1996. Totodată a şi semnat raportările săptămânale din datele de 11 mai 1998 şi 16 februarie 1998 transmise aceleiaşi instituţii. Tot el a modificat valoarea lichidităţilor, majorând-o de la 6.349.720.199 RON, valoarea din contabilitate, la 30.686.955.199 RON (11 mai 1998).

Unele sume virate de S.C. S.I. S.A. din fondurile Fondului Naţional de Investiţii pentru tranzacţionare de acţiuni de către S.C. G. SA, au fost folosite de inculpatul P.N. în alte scopuri, contrar prevederilor Regulamentului nr. 3/1996 al C.N.V.M. Astfel, suma de 3 miliarde RON virată în data de 18 iunie 1997, pentru tranzacţionare pe O.T.C. (R.) a fost folosită pentru subscrieri în unităţi de fond, fiind înregistrată în carnetul de investitor nr. 40.102.001892.0 emis pe numele S.C. G. SA, pentru care s-au răscumpărat unităţi de fond în valoare totală de 23.741.680.200 RON, sumă încasată fără justă cauză de S.C. G. S.A. Suma de 2 miliarde RON virată în data de 10 aprilie 1998, pentru tranzacţionare la Bursa de Valori Bucureşti, a fost transferată într-un cont al S.C. G. SA, din care suma de 1,3 miliarde RON a fost folosită pentru achitarea unui imobil achiziţionat de la numitul A.V. Ordinele de plată pentru cele două sume virate din fondurile F.N.I. au fost semnate de către inculpatul P.N.

De altfel, inculpatul s-a implicat şi în activitatea de achiziţionare de acţiuni necotate, în contul Fondului Naţional de Investiţii, de către S.C. S.I. S.A. de la S.A. L.P. S.A., M.B., S.C. I.E. S.A., G.C., C.N.

La răscumpărările efectuate personal, de inculpat sau în contul S.C. G. S.A. nu se reţinea comisionul de răscumpărare sau impozitul pe venit, ori acestea erau reduse substanţial.

De asemenea, s-a constatat că un număr de 1.683.498 unităţi de fond subscrise, în sumă de 112.289.316.546 RON, nu se regăsesc ca fiind încasate. Până la data de 17 aprilie 2000, toate unităţile de fond aparţinând inculpatului P.N. au fost răscumpărate, inclusiv şi cele 1.683.498 unităţi de fond subscrise şi neplătite, care au fost răscumpărate la valoarea majorată a unităţii de fond, producându-se o pagubă în patrimoniul Fondului Naţional de Investiţii în cuantum de 112.289.316.546 RON. La aceasta se adaugă şi diferenţa de 25.114.313.560 RON rezultată din creşterea în timp, nereală, a valorii unităţii de fond, sumă de care a beneficiat în mod direct şi necuvenit inculpatul P.N.

Inculpatul a deţinut mai multe funcţii şi a avut o serie de atribuţii atât în cadrul societăţii de administrare, cât şi a celei de distribuţie ale F.N.I., dar şi la alte societăţi comerciale aflate în strânsă legătură cu administratorul Fondului. El însă a avut şi calitatea de acţionar la S.C. G. S.A., S.C. S.G.I. S.R.L., S.C. S.I. S.A.

4. În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B.Ş. şi B.C.C. s-a reţinut faptul că aceştia au îndeplinit funcţiile de preşedinte, respectiv vicepreşedinte al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare însărcinate cu supravegherea activităţii pieţei de capital în România, actele normative indicate la începutul considerentelor prezentei hotărâri constituind tot atâtea instrumente legale care permiteau C.N.V.M. să intervină operativ pentru stoparea ilegalităţilor din activitatea S.C. S.I. S.A., S.C. G. S.A., S.C. C. S.A. şi F.N.I., permiţând chiar suspendarea activităţii lor şi retragerea autorizaţiilor de funcţionare.

Din coroborarea art. 6 - care indică misiunea C.N.V.M. - cu art. 8 - care arată componenţa C.N.V.M. - a reieşit că atribuţiile de supraveghere aparţin membrilor C.N.V.M.

În temeiul art. 13 alin. (3) şi art. 16 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, Comisia (cei 5 comisari) a înfiinţat departamentele C.N.V.M care asigurau supravegherea şi controlul respectării dispoziţiilor celor două legi, respectiv ale O.G. nr. 24/1993 şi Legii nr. 52/1994, acestea fiind:

- Departamentul de Reglementare a Pieţelor şi Intermediere Financiară (D.R.P.I.F.), ale cărui atribuţii sunt descrise în fişele posturilor, confirmate prin declaraţiile martorilor L.M., I.G. şi D (T) A., precum şi prin adresa D.R.P.I.F. nr. 286/24 martie 2000, în care erau menţionate atribuţiile departamentului, urmare a solicitării Secretariatului General al C.N.V.M.;

- Departamentul Control Anchetă (D.C.A.), care avea stabilite atribuţiile în conformitate cu Regulamentul nr. 11/1997 cu privire la controlul respectării dispoziţiilor legale în domeniul valorilor mobiliare şi adresei din martie 2000 emisă de D.C.A. către Secretariatul General al C.N.V.M.

Chiar şi în procesul-verbal al şedinţei Comisiei din data de 18 februarie 1997, se menţionează că activitatea de supraveghere a fondurilor de investiţii va fi efectuată, împreună, de către Departamentul Control Anchetă (D.CA.) şi Departamentul de Reglementare a Pieţelor şi Intermediere Financiară (D.R.P.I.F.). Supravegherea fondurilor de investiţii are în vedere respectarea, pe tot parcursul funcţionării acestora, a condiţiilor cerute de lege în momentul autorizării, iar modificările ulterioare trebuie să fie, în mod obligatoriu, aduse la cunoştinţa C.N.V.M. şi autorizate de aceasta, precum şi respectarea prevederilor O.G. nr. 24/1993, altele decât cele necesare pentru autorizare, privind gradul de lichiditate, o anumită structură de portofoliu, aşa cum se menţionează în Cap. IV, V şi VI.

Astfel, continuu, Departamentul de Reglementarea Pieţei şi Intermediere Financiară a sesizat Departamentul de Control-Anchetă şi Informatizarea Pieţii (ambele aparţinând şi funcţionând în cadrul aceleaşi instituţii, respectiv C.N.V.M.) cu neregulile ce aveau loc la S.C. S.I. SA, solicitând efectuarea de controale şi măsuri adecvate de intrare în legalitate (e.g. Adresa nr. 253 din 06 aprilie 1998 prin care se sesiza achiziţionarea de acţiuni necotate pe luna martie 1998, a căror pondere în activul net al S.C. S.I. S.A. ajunsese la 72,85%, cu mult peste limita legală de 10%, adresa nr. 230 din 21 aprilie 1998 prin care era sesizat acelaşi aspect, numai că procentul atinsese nivelul de 73,73%, adresa din data de 16 iunie 1998 prin care se comunica noul nivel al acţiunilor necotate din activul net, de 84,24%, adresa nr. 694 din 25 septembrie 1998 prin care era sesizat un nivel şi mai ridicat al ponderii acţiunilor necotate, de 86,48%, gradul de lichiditate ajungând la nivelul alarmant de numai 4,33% din activul net, adresa nr. 192 din 24 mai 1999 prin care se semnala lipsa societăţii de depozitare, lipsa raportului anual al S.C. S.I. SA, ca şi administrator al F.N.I., depăşirea procentului maxim admis al plasamentelor în valori mobiliare de natura acţiunilor necotate, însă acţiunile deţinute de F.N.I. la S.C. M. S.A., S.C. I.E. S.A. şi S.C. L.P. S.A. depăşea plafonul maxim admis prin art. 27 din O.G. nr. 24/1993. Importantă este menţiunea că "Cenzorul extern independent certifică faptul că raportul societăţii de administrare reflectă imaginea fidelă a activităţii fondului şi că au fost elaborate în conformitate cu reglementările C.N.V.M. şi CECCAR. Totuşi, el nu semnalează încălcări ale prevederilor legale, adresa nr. 425 din 22 septembrie 1999 alarmează, din nou asupra valorii mari (748.068.143.390 RON) a acţiunilor necotate, cu consecinţa încălcării dispoziţiilor legale).

La cca. 2 luni de zile după această ultimă sesizare, în sfârşit, C.N.V.M., prin conducerea S.A. reacţionează şi cu adresele nr. F/7068 din 12 noiembrie 1999 şi F/2574 din 14 martie 2000 solicită S.C. S.I. S.A. transmiterea urgentă a rapoartelor pe semestrul I/1999, trimestrul III/1999 şi anul 1999 privind activitatea F.N.I. şi activitatea societăţii de administrare pe semestrul I/1999, când deja se profila căderea Fondului.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B.Ş. şi B.C.C. s-a reţinut a fi dovedită atitudinea lor pasivă cu privire la ilegalităţile comise de societatea de administrare a F.N.I., care au condus, în final la prăbuşirea acestuia şi prejudicierea părţilor civile.

Dispoziţiile legale menţionate ofereau membrilor Comisiei instrumentele apte pentru remedierea ilegalităţilor comise de societatea de administrare şi dacă s-ar fi acţionat prompt, potrivit competenţelor legale, s-ar fi evitat împiedicarea prejudicierii materiale a numărului mare de investitori.

Cum Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare nu era o entitate abstractă, ea fiind compusă din cei 5 membri, luarea deciziilor se realiza în mod colegial, astfel cum rezultă din prevederile art. 11 din Legea nr. 52/1994, îndeplinirea atribuţiilor legale de către fiecare membru nefiind condiţionată de modalitatea în care ceilalţi membri îşi realizau la rândul lor sarcinile.

Martorii L.M. şi I.G. au arătat, că în realitate, inculpata B.C.C. era cea care coordona activitatea desfăşurată de Departamentul de Reglementarea Pieţei şi Intermediere Financiară, chiar dacă nu exista o fişă a postului sau o reglementare internă privind supravegherea pe care o exercita fiecare comisar asupra aparatului aflat în subordinea sa.

De altfel, martora L.M. a întocmit mai multe note cu privire la situaţia F.N.I., a participat la întocmirea celor două rapoarte privind situaţia fondurilor de investiţii pe anii 1998 şi 1999, dar şi la întâlnirea din data de 14 septembrie 1999 cu reprezentanţii societăţii de administrare şi ai F.N.I., ea cunoscând în detaliu modul de administrare a fondului şi, implicit, nerespectarea dispoziţiilor legale de către societatea de administrare.

La rândul său, martorul D. (T.) A. - fiind cel care se ocupa în mod efectiv de dosarul Fondului Naţional de Investiţii în cadrul Departamentului de Reglementarea Pieţei şi Intermediere Financiară - confirmă întocmai susţinerile martorei L.M.

Martorul R.M.I.M. - fost comisar şi vicepreşedinte al C.N.V.M - a arătat şi motivele pentru care s-a procedat în acest mod. Astfel, pentru eficientizarea activităţii Comisiei s-a decis ca fiecare comisar să aibă în coordonare un anumit departament. Coordonarea presupunea ca respectivul comisar să fie la curent cu toate problemele ce se iveau în cadrul acestuia, prin intermediul şefului de departament. Practic, ori de câte ori la nivel de departament se cereau a fi rezolvate anumite situaţii, era consultat comisarul coordonator, uneori chiar şi preşedintele Comisiei, prin intermediul acestuia. Numai după ce aspectele respective erau analizate împreună cu comisarul coordonator, atunci când acesta aprecia necesar - uneori această opinie aparţinea chiar preşedintelui C.N.V.M - problema era supusă Plenului Comisiei. Martorul susţine că acest mod de lucru era neoficial, însă avea acordul tuturor membrilor Comisiei, considerându-se că este în interesul bunei funcţionări a activităţii instituţiei.

Şi martora I.A. - comisar C.N.V.M. şi coordonator al departamentului de operaţiuni financiare - a declarat că se implica în activitatea departamentului respectiv, analizând înainte de şedinţele Comisiei, fiecare dosar cu şeful de departament şi de lucrare. Referitor la raportul privind situaţia fondurilor de investiţii în anul 1998, martora arată că nu-şi mai aminteşte măsurile propuse întrucât supravegherea F.N.I. nu revenea departamentului pe care îl coordona.

Martorii D.E., I.D., L.M., A.C., P.M.E., D.D., C.E.D., S.B. şi M.F. au confirmat că nu era o dispoziţie scrisă în acest sens, însă modul de coordonare a departamentelor de către un comisar era cunoscut de toată lumea, fiind o "cutumă" în cadrul C.N.V.M.

Concluzia a fost că fiecare comisar se ocupa, în afara votului exprimat în şedinţele Comisiei, de departamentul pe care îl coordona, cunoscând, în detaliu, activităţile desfăşurate de personalul executiv din cadrul acestuia.

În ceea ce priveşte circuitul actelor în instituţie, lucrările ce erau transmise C.N.V.M. erau vizate mai întâi de către preşedintele B.Ş. - care le direcţiona spre departamentul competent, apoi de către comisarul coordonator (Departamentul de Reglementarea Pieţei şi Intermediere Financiară fiind coordonat de comisarul B.C.C.) - după care ajungeau la personalul executiv din cadrul departamentului.

În sprijinul celor de mai sus, la data de 14 octombrie 1999, în Comisie s-a discutat cu privire la răspunderea asupra modului de comunicare cu persoane din afara C.N.V.M., în sensul că erau îndrituiţi în acest sens şeful de departament şi comisarul coordonator al activităţii departamentului, propunerea fiind făcută chiar de către inculpatul B.Ş. şi însuşită în unanimitate de către toţi comisarii.

Încă odată s-a adeverit că modul de organizare, stabilit şi oficial în şedinţa Comisiei, era cel precizat în declaraţiile martorilor, de altfel, acesta realizându-se în fapt încă de la începutul funcţionării C.N.V.M., respectiv că fiecare departament era coordonat de către un comisar, stare de fapt cunoscută şi acceptată de tot personalul, inclusiv de către comisari.

Nu în ultimul rând, Ordinul nr. 31/1995 de aplicare a Regulamentului nr. 1/1995 privind organizarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare prezintă organigrama instituţiei, Din aceasta reiese modul de desfăşurare a activităţii membrilor Comisiei şi executivului instituţiei, evidenţiindu-se că atât preşedintele cât şi vicepreşedintele, dar şi membrii aveau în subordine servicii şi departamente. Organigrama, probează realitatea că cei 5 comisari aveau în subordine anumite departamente şi direcţii împărţite într-un mod aproape egal.

În consecinţă, s-a stabilit că obligaţiile pe care nu şi le-au îndeplinit membrii Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nu au constat în aspectul că nu au depistat realitatea datelor raportate de S.C. S.I. SA, ci în împrejurarea că nu au acţionat eficient pentru înlăturarea neregularităţilor constatate de-a lungul timpului prin departamentele proprii, cu consecinţa prejudicierii părţilor civile, legătura de cauzalitate rezultând ex re.

Creşterea permanentă a valorii unităţii de fond a fost favorizată în parte şi de activitatea deficitară, neglijentă a membrilor C.N.V.M., care au autorizat şi permis F.N.I. să funcţioneze fără societate de depozitare, administratorul având astfel posibilitatea să dispună în mod arbitrar de informaţiile referitoare la valoarea activelor nete şi la valoarea unităţii de fond, care au fost permanent supraevaluate, la căderea Fondului, valoarea afişată a unităţii de fond fiind de 14,7 ori mai mare faţă de cea reală.

C.N.V.M. a dat autorizaţie de funcţionare şi a avizat actele iniţiale şi ulterioare de constituire şi funcţionare a Fondului Naţional de Investiţii, ignorând neconcordanţa dintre contractul de depozitare şi cele ale O.G. nr. 24/1993. B.C.R. nu a fost niciodată depozitarul Fondului, împrejurarea că sumele de bani au fost păstrate de unitatea bancară neconferindu-i acesteia calitatea de depozitar în sensul prevăzut de lege.

5. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.M. s-au reţinut următoarele:

Art. 92 din Legea nr. 52/1994 stipulează că "Situaţiile financiare ale tuturor emitenţilor de valori mobiliare aflate sub incidenţa prezentei legi, precum şi ale oricărei persoane juridice supuse autorizării, supravegherii sau controlului C.N.V.M., vor fi elaborate în conformitate cu principiile contabile în concordanţă cu cerinţele specifice stabilite prin reglementările C.N.V.M." Acelaşi text normativ a arătat că situaţiile anuale vor fi verificate şi certificate de către cenzori externi independenţi care au fost obligaţi să se înregistreze la C.N.V.M.

Potrivit Normei nr. 1 din 10 august 1995 publicată în M. Of. nr. 168/1995 testarea pentru dobândirea calităţii de cenzor extern independent era de atributul C.N.V.M. şi consta în verificarea cunoştinţelor specifice pieţei de capital din România.

Aşa cum reiese din art. 3 al Regulamentului privind activitatea cenzorilor externi independenţi aprobat prin Ordinul nr. 32/1995 al C.N.V.M. "Cenzorul extern independent este o persoană fizică sau juridică care verifică şi supraveghează contabilitatea tuturor persoanelor juridice supuse autorizării sau controlului C.N.V.M., asigură examinarea profesională sistematică a activităţilor financiar-contabile şi exprimă o opinie responsabilă, acordând o certificare a exactităţii şi corectitudinii înregistrărilor din conturile anuale ale societăţilor comerciale expertizate". De altfel, art. 17 din acelaşi regulament, dă posibilitatea acestuia de a prezenta şi rapoarte intermediare, trimestriale, consiliului de administraţie sau comitetului de direcţie al societăţii comerciale expertizate cât şi C.N.V.M., după caz, la solicitarea acestora.

Drepturile cenzorului extern puse la dispoziţie de art. 30 din regulament, pentru a-şi forma opinia avizată, mai ales că acesta răspunde pentru prejudiciile cauzate urmare activităţii sale defectuoase, sunt:

- punerea la dispoziţie a tuturor documentelor şi informaţiilor necesare de către societatea comercială expertizată;

- asigurarea condiţiilor necesare realizării lucrărilor şi prestaţiilor;

- examinarea profesională, sistematică a activităţilor financiar-contabile;

- exprimarea unei opinii responsabile asupra realităţii şi corectitudinii imaginii date de conturile anuale ale societăţii comerciale;

- dreptul la remuneraţia cuvenită în baza convenţiei civile de prestări servicii.

Pe lângă răspunderea materială, în caz de îndeplinire defectuoasă a activităţii lor, art. 32 - 33 din regulament instituie şi posibilitatea unei responsabilităţi penale.

Astfel s-a stabilit că pentru exerciţiul financiar al anilor 1998 - 1999, inculpatul A.M., în calitate de cenzor extern atestat prin Ordinul C.N.V.M. nr. A.F. 1.034 din 22 octombrie 1999, a avut încheiate contracte de verificare şi certificare a raportului anual al Fondului Naţional de Investiţii, cu S.C. S.I. S.A.

La data de 7 ianuarie 1999, inculpatul a încheiat cu S.C. S.I. S.A. contractul de verificare a bilanţului contabil al societăţii şi a raportului anual al F.N.I. la data de 31 decembrie 1998.

Contractul prevedea clauze cu privire la verificările ce trebuiau efectuate asupra activităţii F.N.L pentru anul 1998 şi în plus verificări privind situaţia societăţii de administrare incluzând:

- operaţiuni legate de înregistrarea sau modificarea capital social, inventarierea patrimoniului şi modul de valorificare a rezultatelor acesteia şi faptul că rezultatele inventarierii sunt cuprinse în bilanţul contabil;

- organizarea operaţiunilor de valori materiale precum şi a evidenţei analitice şi sintetice a elementelor patrimoniului;

- ţinerea corectă în balanţa de verificare, a datelor din conturile sintetice şi concordanţa dintre contabilitatea sintetică şi cea analitică, preluarea corectă din balanţa de verificare a datelor din conturile sintetice şi concordanţa dintre contabilitatea sintetică şi cea analitică;

- întocmirea bilanţului contabil pe baza balanţei de verificare a conturilor sintetice şi respectarea normelor metodologice cu privire la întocmirea acestuia;

- dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut conform reglementărilor legale în vigoare;

- dacă contul de profit şi pierderi a fost întocmit pe baza datelor din contabilitate privind perioada de raportare;

- stabilirea în conformitate cu reglementărilor legale a profitului net şi punctul de vedere referitor la destinaţiile acestuia propuse de Consiliul de Administraţie;

- situaţia creditelor şi a altor împrumuturi ale societăţii şi garantarea acestora;

- propuneri de măsuri pentru a fi avute în vedere de Consiliul de Administraţie sau de Adunarea Generală a Asociaţilor.

Contractul încheiat la 31 decembrie 1999 şi înregistrat sub nr. 781/23 februarie 2000 l-a obligat pe inculpat la:

- examinarea profesională, sistematică a activităţii financiar-contabile şi la exprimarea unei opinii responsabile asupra fidelităţii realităţii datelor dată de Raportarea anuală a F.N.I. către C.N.V.M.;

- pentru ameliorarea calităţii şi utilizării informaţiilor financiar-contabile, cenzorul extern trebuia să verifice principalele cicluri ale activităţii F.N.I., cumpărările, vânzările, stocurile, trezoreria şi fluxul de numerar;

- expunerea opiniei sale cu privire la conturile anuale în raportul său pe baza rezultatelor activităţii desfăşurate în cursul anului, cu referiri concrete la:

a - evoluţia titlurilor de participare şi a activului net în perioada 1 ianuarie 1999 - 31 decembrie 1999;

b - situaţia valorii unitare a activului net la 31 decembrie 1999;

c - situaţia depunătorilor cu mai mult de 5% din titlurile de participare;

d - situaţia activului şi a obligaţiilor F.N.I. la data de 31 decembrie 1999;

e - situaţia detaliată a investiţiilor la 31 decembrie 1999.

- rezervele, precum şi refuzul de certificare a raporturilor vor fi, în prealabil, notificate conducerii societăţii, cu arătarea motivelor, iar menţionarea lor în raport trebuie să fie însoţită de explicaţiile sau observaţiile primite.

Inculpatul A.M. a precizat în Raportul activităţii F.N.I. pe anul 1998 că "a analizat şi verificat următoarele situaţii:

1. Evoluţia titlurilor de participare, a activului net şi a valorii unitare, în perioada 1 ianuarie 1998 - 31 decembrie 1998;

2. Situaţia deţinătorilor cu mai mult de 5% din titlurile de participare;

3. Situaţia activului şi a obligaţiilor F.N.I. la 31 decembrie 1998;

4. Situaţia detaliată a investitorilor la 31 decembrie 1998.

Cenzorul extern independent, verificând prin sondaj activitatea specifică desfăşurată de F.N.I. pe perioada 1 ianuarie 1998 - 31 decembrie 1998 şi asupra operaţiunilor care au avut loc în această perioadă, a constatat că acestea sunt urmărite zilnic şi că se respectă regulamentele şi instrucţiunile C.N.V.M.

În opinia cenzorului extern independent, situaţiile privind activele nete, evidenţele referitoare la operaţiunile respective, precum şi rezultatele acestora prezentate în Raportul Fondului Naţional de Investiţii încheiat la 31 decembrie 1998 au fost în conformitate cu principiile de calcul, general acceptate de C.N.V.M. şi a Regulamentului nr. 9/1996.

În urma acestei verificări se confirmă datele prezentate în Raportul anual al Fondului Naţional de Investiţii întocmit la data de 31 decembrie 1998.

Tot inculpatul a întocmit Raportul cenzorului extern independent privind expertizarea financiar-contabilă pe anul 1998 la S.C. S.I. S.A. Bucureşti la data de 08 aprilie 1999.

A mai întocmit şi Raportul cenzorului extern independent asupra activităţii F.N.I. în semestrul 1/1998 la data de 24 august 1998.

La aceeaşi dată a întocmit şi Raportul cenzorului extern independent asupra activităţii F.N.I. în semestrul 1/1999.

În Raportul cenzorului extern independent asupra activităţii F.N.I. în anul 1999 întocmit la data de 02 martie 2000 inculpatul a precizat:

"Cenzorul extern independent a analizat şi verificat următoarele situaţii:

1. Evoluţia titlurilor de participare, a activului net şi a valorii unitare, în perioada 1 ianuarie 1999 - 31 decembrie 1999;

2. Situaţia deţinătorilor cu mai mult de 5% din titlurile de participare;

3. Situaţia activului şi a obligaţiilor Fondului Naţional de Investiţii la 31 decembrie 1999;

4. Situaţia detaliată a investitorilor la 31 decembrie 1999.

Cenzorul extern independent, verificând prin sondaj activitatea specifică desfăşurată de Fondul Naţional de Investiţii pe perioada 1 ianuarie 1999 - 31 decembrie 1999 şi asupra operaţiunilor care au avut loc în această perioadă, a constatat că acestea sunt urmărite zilnic şi că se respectă regulamentar şi instrucţiunile C.N.V.M.

În opinia cenzorului extern independent, situaţiile privind activele nete, evidenţele referitoare la operaţiunile respective, precum şi rezultatele acestora prezentate în Raportul Fondului Naţional de Investiţii încheiat la 31 decembrie 1999 au fost în conformitate cu principiile specifice de calcul, general acceptate de C.N.V.M. şi a Regulamentului nr. 9/1996.

În urma acestei verificări, s-au confirmat datele prezentate în Raportul anual al Fondului Naţional de Investiţii întocmit la data de 31 decembrie 1999".

Astfel s-a reţinut că inculpatul s-a rezumat la a repeta, lapidar, aceleaşi fraze care să nu arunce nicio urmă de bănuială că activitatea F.N.I. sau a societăţii de administrare, S.C. S.I. S.A., ar fi deficitare pe anii respectivi, neîndeplinindu-şi atribuţiile de control specifice pentru depistarea şi sesizarea eventualelor nereguli în activitatea acestora.

În raport cu drepturile şi obligaţiile care îi reveneau în baza dispoziţiilor legale şi contractului de prestări servicii, apărările sale privind imposibilitatea descoperirii neregularităţilor S.C. S.I. S.A. în administrarea Fondului Naţional de Investiţii nu pot fi avute în vedere, el având acces la toată baza de date a Fondului şi administratorului, din moment ce trebuia să verifice cumpărările, vânzările, stocurile, trezoreria şi fluxul de numerar, activele şi pasivul acestuia, modul de stabilire a valorii unitare a activului net etc.

Practic, s-a reţinut că inculpatul a certificat în fals creşterea sistematică a valorii titlurilor de participare, de la 10.000 RON la 134.676 RON, deşi rolul său era cu totul altul şi anume, în calitate de specialist, neinteresat şi neimplicat în activităţile Fondului şi ale societăţii de administrare, să verifice şi să depisteze neregulile în vederea protejării investitorilor şi a semnalării deficienţelor C.N.V.M.-lui în vederea luării măsurilor corespunzătoare.

S-a reţinut că, contrar obligaţiilor legale şi contractuale, el nu a făcut altceva decât să confirme, prin fals, activităţile infracţionale desfăşurate de reprezentanţii F.N.I. şi a S.C. S.I. S.A. în înşelarea şi păgubirea investitorilor. Vinovăţia S.A. a reieşit chiar şi din propria-i depoziţie în care arată textual: "... în legătură cu împrejurările în care am redactat şi semnat rapoartele menţionate, declar că ele au fost redactate de către mine în sediul S.C. S.I. S.A., iniţial în Splaiul Unirii şi ulterior în Brezoianu, pe baza rapoartelor de activitate ale F.N.I., aferente perioadei respective, întocmite de S.C. S.I. S.A. şi situaţiile anexe întocmite de societatea de depozitare. Aceste situaţii nu erau semnate de către nimeni din partea depozitarului fondului, dar ştiam că, conform legii, ele trebuiau să emane de la societatea depozitară.".

Deşi a constatat că are de-a face cu situaţii şi rapoarte informe, el le-a confirmat, în calitatea pe care o avea, neexercitându-şi drepturile de control specifice, neraportând către C.N.V.M. încălcarea legii în activitatea F.N.I.

Totodată s-a reţinut că activitatea inculpatului se fundamenta pe principiile independenţei, obiectivităţii, conştiinciozităţii şi răspunderii, iar în virtutea calităţii sale avea obligaţia de a exprima o opinie responsabilă asupra corectitudinii şi exactităţii informaţiilor privind activitatea Fondului şi prezentate de societatea de administrare. Obligaţia S.A. era să certifice că datele prezentate corespundeau realităţii, ceea ce nu presupunea o simplă preluare a acestora din raportările S.C. S.I. SA, ci o verificare din punct de vedere profesional. Aceasta cu atât mai mult cu cât cenzorul extern independent avea calitatea de expert contabil, cu competenţa profesională de a verifica şi aprecia modul de organizare şi conducere a activităţii economico-financiare şi de contabilitate, de a verifica şi certifica legalitatea bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierderi şi de a analiza prin procedee specifice contabilităţii, situaţia economică, financiară şi fiscală a societăţii. Totodată, acesta avea cunoştinţe solide privind legislaţia privind valorile mobiliare şi bursele de valori.

Pe de altă parte s-a reţinut că încheierea contractului de administrare cu S.C. S.I. S.A. (societate comercială) era o condiţie sine-qua-non pentru funcţionarea Fondului (societate civilă). Conform art. 30 din Contractul de societate civilă încheiat la data de 17 august 1995, Secretariatul F.N.I. - care avea şi rolul de Consiliu de Supraveghere - avea drepturi administrative până la semnarea contractului de administrare cu o societate de administrare. în acest scop, membrii Secretariatului F.N.I. trebuiau să efectueze toate demersurile în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare şi pentru încheierea contractelor de administrare, depozitare, distribuire necesare în vederea funcţionării Fondului. Aceste aspecte au rezultat şi din contractul de administrare încheiat la data de 21 august 1995, F.N.I. încredinţând spre administrare activele sale societăţii comerciale S.I. S.A. În plus, art. 12 alin. (2) lămurea atribuţiile de administrare ale administratorilor Fondului desemnaţi prin contractul de societate civilă conform art. 2 din contractul de administrare, distinct de atribuţiile societăţii de administrare, conform art. 4 din acelaşi contract. Prin urmare, instanţa de rejudecare a conchis că întreaga activitate a Fondului Naţional de Investiţii a fost desfăşurată efectiv de S.C. S.I. S.A., societatea de administrare a acestuia, contractele încheiate de inculpatul A.M. cu S.C. S.I. S.A. exprimând voinţa părţilor cu privire la obiectul verificărilor, indicând şi temeiul juridic - art. 3 din Ordinul nr. 32/1995 al C.N.V.M. Cu alte cuvinte, s-a constatat că obiectul verificărilor efectuate de cenzorul extern independent îl constituia modalitatea în care S.C. S.I. S.A. administra Fondul Naţional de Investiţii.

Cu toate că S.C. S.I. S.A. a raportat la C.N.V.M. că nu se respectă dispoziţiile legale privind structura de portofoliu cu privire la acţiunile necotate, cenzorul extern independent nu a cuprins în raportările sale acest aspect, menţionând nereal că au fost respectate prevederile O.G. nr. 24/1993 şi Regulamentul nr. 9/1996.

6. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.I. s-au reţinut următoarele:

Inculpaţii D.I. şi B.G. au devenit membri ai Consiliului de Administraţie ai S.C. S.I. S.A. cu sediul în Bucureşti, sector 4, în baza actului adiţional la contractul şi statutul S.C. S.I. S.A. autentificat la data de 05 decembrie 1997 sub nr. 4588 şi a actului constitutiv (întocmit urmare a actului adiţional menţionat al societăţii autentificat la data de 16 decembrie 1997 sub nr. 4709), fiind numiţi de Adunarea Generală a Acţionarilor.

Această calitate a fost dobândită de inculpaţi urmare a preluării majorităţii acţionariatului de către Uniunea Naţională a Cooperativelor de Consum şi de Credit - C., respectiv 51% din acţiunile S.C. S.I. S.A. de la numitul T.G., conform Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor S.C. S.I. S.A. din data de 22 noiembrie 1997.

Prin aceeaşi hotărâre a fost stabilită şi compunerea Comitetului de Direcţie, respectiv numitul A.Ş. şi inculpata S.M., membri ai Consiliului de Administraţie, fiind menţinut în funcţia de Preşedinte - Director General inculpatul P.M.

Potrivit art. 11 parag. 1 din actul constitutiv menţionat, societatea era administrată de un Consiliu de Administraţie compus din 5 membri numiţi de Adunarea Generală a Acţionarilor care, conform hotărârii menţionate în parag. anterior au fost inculpaţii D.I., B.G., S.M., P.M. şi martorul A.Ş. Consiliul de Administraţie a fost definit ca un organ de conducere colectivă a societăţii cu caracter deliberativ care îşi desfăşura activitatea pe baza competenţelor şi răspunderilor stabilite de Adunarea Generală a Acţionarilor, iar hotărârile acestuia se luau cu majoritate de voturi.

Limitele răspunderii administratorilor faţă de societate au fost stabilite prin art. 11, parag. 5, cu privire la: a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi; b) existenţa reală a dividendelor plătite; c) existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere; d) exacta îndeplinire a hotărârilor Adunării Generale; e) convocarea Adunării Generale.

Conform art.11 parag. 8, Consiliul de Administraţie putea delega o parte din puterile sale unui Comitet de Direcţie, în limitele prevederilor legale (Legea Societăţilor Comerciale).

Art. 11 parag. 9 a stabilit că în relaţiile cu terţii societatea este reprezentată de Preşedintele Consiliului de Administraţie sau de alte persoane împuternicite de acesta ori de către Adunarea Generală a Acţionarilor.

Parag. 10 şi 11 au statuat că Directorul General şi directorii executivi numiţi de Adunarea Generală a Acţionarilor asigurau conducerea curentă a societăţii şi, de asemenea, că atribuţiile şi răspunderile Directorului General şi ale directorilor executivi urmau să fie stabilite tot de Adunarea Generală a Acţionarilor.

Atribuţii ale Consiliului de Administraţie se regăseau şi în statutul S.C. S.I. S.A., parte integrantă din Contractul de societate iniţial, autentificat sub nr. 30640 la data de 19 iunie 1995. Conform Cap. III, parag. 3 Consiliul de Administraţie este un organ de conducere colectivă a societăţii cu caracter deliberativ care îşi desfăşoară activitatea pe baza competenţelor şi răspunderilor stabilite de Adunarea Generală a acţionarilor.

În continuare se prevedea că în relaţiile cu terţii societatea este reprezentată de Comitetul de Direcţie, pe baza şi în limitele acordate de Adunarea Generală sau alte persoane împuternicite de către Preşedintele Consiliului de Administraţie sau Adunarea Generală a Acţionarilor.

Referitor la hotărârile Consiliului de Administraţie, s-a prevăzut că acestea se iau cu majoritate de voturi, iar în ceea ce priveşte întinderea răspunderii administratorilor faţă de societate, s-a stipulat că aceştia răspund pentru: realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi, existenţa reală a dividendelor plătite, existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere, exacta îndeplinire a hotărârilor Adunării Generale şi convocarea Adunării Generale.

Prin urmare, s-a constatat că între statutul şi actul constitutiv întocmit ulterior (în condiţiile prezentate mai sus) nu existau deosebiri de reglementare referitoare la întinderea atribuţiilor administratorilor, atribuţii restrânse faţă de cele enumerate în Legea Societăţilor Comerciale nr. 31/1990.

În şedinţa din data de 25 august 1995, Consiliul de Administraţie a aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii de administrare a fondurilor de investiţii S.C. S.I. S.A., fiind aplicabil începând cu data de 1 septembrie 1995. Acest regulament a stabilit la rândul său sarcini, competenţe şi responsabilităţi care, astfel cum prevede art. 19 al cap. VII privind dispoziţiile finale, se completează şi se vor completa cu cele rezultate expres sau implicit din legale, hotărârile şi celelalte acte normative relevante.

Astfel, în Cap. II art. 4 era prevăzut corpul de conducere şi administrare al S.C. S.I. S.A., compus din Adunarea Generală a Acţionarilor, Consiliul de Administraţie, Preşedintele şi vicepreşedinţii Consiliului de Administraţie.

Art. 4.2 se referea la Consiliul de Administraţie care, conform art. 4.2.3 răspundea de îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin conform prevederilor din statutul şi contractul de societate ale S.C. S.I.

Conform art. 4.2.4, membrii Consiliului de Administraţie erau răspunzători individual sau solidar faţă de societate pentru prejudiciile aduse în urma infracţiunilor, abaterilor de la dispoziţiile legale şi ale statutului societăţii şi pentru erorile comise în administrarea societăţii.

În art. 4.2.8 erau stabilite o serie de atribuţii în sarcina Consiliului de Administraţie, după cum urmează: să întocmească şi să prezinte Adunării Generale a acţionarilor un raport cu privire la activitatea societăţii în anul anterior, bilanţul şi contul de profit şi pierderi, precum şi un plan de activitate pentru anul următor; angaja şi concedia personalul societăţii, direct sau prin mandat acordat preşedintelui; aproba încheierea de contracte cu partenerii interni sau externi; stabilea strategia şi tactica de marketing; decidea şi rezolva alte probleme stabilite de Adunarea Generală a acţionarilor.

Art. 4.3 reglementa situaţia şi atribuţiile preşedintelui şi a vicepreşedinţilor, stabilind în art. 4.3.1 că preşedintele S.C. "S.O.V. Invest" S.A. răspunde de întreaga activitate a societăţii, conform reglementărilor legale.

Acelaşi Regulament în cap. IV expunea pe larg modul de desfăşurare a activităţii societăţii, stabilind atribuţiile sale în ceea ce priveşte administrarea fondurilor de investiţii, după cum urmează:

- întocmirea formalităţilor legale şi a normelor de procedură necesare funcţionării în bune condiţii a fondului;

- efectuarea de plasamente din activele fondului şi administrarea portofoliilor de investiţii în scopul obţinerii de profit pentru investitorii fondului;

- efectuarea operaţiunilor de marketing şi publicitate privind promovarea fondurilor de investiţii administrate;

- ţinerea evidenţelor privitoare la membrii fondului, activele şi pasivele fondurilor de investiţii administrate, cheltuielilor şi veniturilor fondurilor de investiţii administrate, operaţiunilor de cumpărare ţ şi răscumpărare a unităţilor de fond;

- contractarea de împrumuturi în numele şi contul fondurilor de investiţii administrate, în limitele legale şi fără comisioane;

- întocmirea de situaţii trimestriale privind activele şi pasivele, veniturile şi cheltuielile şi modul de derulare a activităţii fondurilor administrate;

- calcularea preţului de emisiune al unităţilor de investiţii;

- calcularea valorii actualizate a unităţii de investiţii şi afişarea ei la sediile fondurilor, băncii de depozitare şi la agenţii de distribuire şi publicarea ei într-un ziar de largă circulaţie.

Examinându-se ansamblul reglementărilor care privesc activitatea societăţii de administrare în ceea ce priveşte modul de organizare, stabilirea atribuţiilor şi structura aparatului de conducere, prin interpretarea tuturor prevederilor statutare şi regulamentare rezultând din actele la care s-a făcut referire mai sus, s-a concluzionat că voinţa asociaţilor a fost de a acorda preşedintelui Consiliului de Administraţie atribuţii lărgite în raport de atribuţiile organului colegial care forma Consiliul de Administraţie. Cu alte cuvinte, intenţia asociaţilor exprimată în actele constitutive şi regulament a fost ca organul suprem de conducere al societăţii, Adunarea Generală a Acţionarilor, care constituia puterea de decizie în societate, să fie reprezentat în relaţiile cu terţii prin Preşedintele Consiliului de Administraţie, care era şi Directorul General, acestuia fiindu-i conferite puteri lărgite în raport de cele acordate Consiliului de Administraţie. Această dispoziţie a rezultat atât din actul constitutiv cât şi din regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii. Potrivit statutului, în relaţiile cu terţii societatea era reprezentată de Comitetul de Direcţie, pe baza şi în limitele acordate de Adunarea Generală sau alte persoane împuternicite de către Preşedintele Consiliului de Administraţie. Din probe nu a rezultat, însă, că acest Comitet de Direcţie ar fi funcţionat, fie şi temporar, deşi au fost stabilite persoanele care l-au compus de-a lungul timpului (inculpatul P.M. şi martorii P.G.V. şi Ş.A. de la constituire şi până la data de 16 decembrie 1997, inculpaţii M.P., M.S şi martorul A.Ş. până la data de 24.08.1998 când martorul A.Ş. a fost înlocuit cu inculpata V.I.M.).

Mai mult, din declaraţia martorei P.(P.)G.V. dată în faţa instanţei de apel la data de 12 mai 2008 a rezultat că aceasta nu a participat la nicio şedinţă din cadrul Consiliului de Administraţie al S.C. S.I. S.A. şi că nu cunoştea împrejurarea că a fost desemnată membră a Consiliului de Administraţie al acestei societăţi, prin urmare cu atât mai puţin membră a Comitetului de direcţie. A rezultat, aşadar, că rolul acestui comitet a rămas numai unul formal, toate operaţiunile în relaţiile cu terţii fiind efectuate de Preşedintele Consiliului de Administraţie - Directorul General, respectiv inculpaţii P.M., V.I.M. şi B.G., pe durata de funcţionare a Fondului.

În concluzie, s-a apreciat că în aplicarea art. 4.3 şi 4.3.1. din Regulamentul menţionat, răspunzător pentru activitatea societăţii astfel cum a fost detaliată în capitolul IV era preşedintele S.C. S.I. SA.

Examinând atribuţiile Consiliului de Administraţie enumerate în actele menţionate nu a rezultat că acesta, în calitate de organ colegial, a primit sarcini legate de aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii, respectiv administrarea Fondului Naţional de Investiţii. Sarcinile primite au vizat gestiunea internă a societăţii, fiind limitate astfel faţă de prerogativele conferite Preşedintelui.

Referitor la sfera de competenţă a administratorilor, în doctrină au fost sintetizate distincţiile între atribuţiile de administrare ordinară şi cele de reprezentare, rezultând că principalele însărcinări în cazul pluralităţii de administratori pot fi de gerare (referindu-se numai la gestiunea internă) şi de reprezentare (de a angaja responsabilitatea juridică a societăţii faţă de terţi). S-a reţinut că prezumţia care funcţionează în cazul unei societăţi de capitaluri este aceea că administratorul nu are şi calitatea de reprezentant legal, neputând, aşadar, să angajeze societatea în raporturile cu terţii. Totuşi, s-a observat că, chiar în situaţia în care unii dintre administratorii care formează organul colegial nu participă la conducerea operativă a societăţii, (fiind însărcinaţi numai cu atribuţii de gerare) au obligaţia de a exercita controlul şi supravegherea administratorului (fiind însărcinaţi numai cu atribuţii de gerare) au obligaţia de a exercita controlul şi supravegherea administratorului reprezentant şi a directorilor executivi, obligaţie legală rezultând din prevederile art. 144¹ şi 144² din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. S-a remarcat că legea stabileşte şi limitele răspunderii administratorilor cu puteri restrânse, obligaţia de control fiind una de diligentă, permiţând, totodată, desolidarizarea unui administrator de deciziile luate în Consiliul de Administraţie de ceilalţi membri, conform art. 1442 alin. (4) şi 5 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.

În ceea ce priveşte activitatea S.C. S.I. SA, s-a constatat că puterea de reprezentare în raporturile cu terţii a fost conferită numai Preşedintelui Consiliului de Administraţie care îndeplinea şi funcţia de Director General, acesta fiind cel care a exprimat, pe toată durata funcţionării societăţii de administrare, voinţa juridică a societăţii.

Referitor la activitatea efectivă desfăşurată de Consiliul de Administraţie, în perioada în care din compunerea acestuia a făcut parte inculpatul D.I., în baza puterilor conferite, s-a reţinut că aceasta a rezultat cu precădere din procesele verbale întocmite cu ocazia desfăşurării şedinţelor Consiliului de Administraţie, depuse la dosarul cauzei, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor D.I., B.G., V.I.M., S.M., P.M. şi cu ale martorilor Ş.A., A.I., A.M., T.P..

Şi pe baza acestor probe s-a desprins aceeaşi idee şi anume că aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al S.C. S.I. SA, respectiv administrarea Fondului Naţional de Investiţii, era realizată efectiv de persoana care îndeplinea funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie. Acesta prezenta un raport de activitate în şedinţele Consiliului de Administraţie, în principiu având un conţinut cifric şi nedetaliat pe operaţiuni, iar Consiliul de Administraţie nu desfăşura un control amănunţit al tranzacţiilor.

Concluzia pe care instanţa de rejudecare a tras-o pe baza tuturor probelor analizate mai sus, respectiv cele care privesc dispoziţiile legale incidente în materie (Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale) reglementarea internă şi modul de organizare al societăţii S.C. S.I. S.A. rezultând din actele constitutive, Regulamentul de funcţionare şi actele adiţionale, procesele-verbale întocmite cu ocazia desfăşurării şedinţelor Consiliului de Administraţie şi depoziţiile menţionate în paragrafele anterioare, a fost aceea că activitatea Consiliul de Administraţie, ca organ colegial de administrare a S.C. S.I. S.A. s-a limitat la gestiunea internă a societăţii, fără a fi implicat efectiv în efectuarea tranzacţiilor sau verificarea modului în care erau investiţi banii investitorilor Fondului Naţional de Investiţii.

De asemenea, activitatea propriu-zisă desfăşurată de Preşedintele - director general în calitate de reprezentant al societăţii în raporturile cu terţii, susţinută de rapoartele care indicau în permanenţă creşteri şi conduceau la concluzia unei activităţi fructuoase în avantajul investitorilor, pe fondul unui control formal efectuat de persoanele cu atribuţii concrete în acest sens, respectiv cenzorul extern independent, Consiliul de încredere al Fondului şi CNVM, a fost apreciată de Consiliul de Administraţie, pe baza principiului încrederii acordate preşedintelui, în permanenţă ca pozitivă, neexistând indicii care să conducă la o altă apreciere.

Prin urmare, s-a considerat că nu le poate fi imputată membrilor Consiliului de Administraţie al S.C. S.I. S.A. activitatea frauduloasă a inculpaţilor V.I.M. şi P.M. desfăşurată în calitate de reprezentanţi ai societăţii în raporturile cu terţii şi mandatari ai acţionariatului pentru aducerea efectivă la îndeplinire a obiectului de activitate a societăţii, neexistând elemente concrete care să conducă la concluzia că membrii Consiliului de Administraţie cunoşteau caracterul fraudulos al operaţiunilor desfăşurate de inculpaţii nominalizaţi, precum şi situaţia reală a fondului. Dificultăţile cunoscute şi afirmate de înşişi preşedinţii - directori generali privind situaţia financiară a fondului au fost considerate inerente adaptării la noul cadru legislativ privind piaţa de capital, însuşi organismul de control CNVM acordând o amânare de 1 an de zile (în luna februarie 1999) pentru adaptarea portofoliului la cerinţele legale.

În consecinţă, s-a reţinut că materialul probator administrat în cauză nu relevă că inculpatul D.I. ar fi acţionat sub forma complicităţii prin inacţiune, în scopul de a înlesni comiterea faptelor ilicite de către autori.

Consecinţa faptului că inculpatul nu şi-a încălcat, intenţionat sau neintenţionat, atribuţiile rezultând din calitatea de membru al Consiliului de Administraţie, astfel cum s-a reţinut mai sus, a atras, pe cale de consecinţă, exonerarea acestuia de plata despăgubirilor către părţile civile, constatând că nu au fost îndeplinite în ceea ce îl priveşte cerinţele art. 998-999 C. civ. referitoare la răspunderea civilă delictuală.

7. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.G. s-a reţinut faptul că potrivit Procesului-verbal încheiat la data de 22 noiembrie 1999 de către Consiliul de Administraţie al S.C. S.I. SA, în urma aprobării cererii de concediu formulate de preşedintele - director general, inculpata V.I.M., inculpatul B.G. a preluat conducerea curentă şi efectivă a societăţii. A îndeplinit funcţia respectivă până în data de 29 februarie 2000, începând cu data de 1 martie 2000, funcţia fiind reluată de către inculpata V.I.M., astfel cum a rezultat din contractul de muncă din data de 20 martie 2000.

În această perioadă de 3 luni, inculpatul B.G. a condus şedinţele Consiliului de Administraţie al S.C. S.I. SA, astfel cum a rezultat din procesele-verbale din datele de 13 decembrie 1999, 24 ianuarie 2000 şi februarie 2000.

Din examinarea lor a reieşit că inculpatul B.G. a adus la cunoştinţa Consiliului de Administraţie, cu titlu informativ, prin martorul D.C., rezultatele obţinute de societate în calitate de administrator al F.N.I., ele nefăcând obiectul unei analize amănunţite, aşa cum cerea regulamentul, contractul de societate şi legea societăţilor comerciale.

Totodată s-a reţinut că inculpatul B.G. a semnat raportările către C.N.V.M. în perioada în care a ocupat funcţia de preşedinte - director general al S.C. S.I. SA, respectiv adresele înregistrate la S.C. S.I. S.A. sub nr. 048 din 5 ianuarie 2000 privind calculul valorii activelor nete ale Fondului Naţional de Investiţii la data de 31 decembrie 1999; nr. 047 din 5 ianuarie 2000 referitoare la calculul valorii activelor nete ale Fondului Naţional de Investiţii la data de 13 decembrie 1999; nr. 719 din 16 februarie 2000 privind calculul valorii activelor nete ale Fondului Naţional de Investiţii la data de 14 februarie 2000; nr. 718 din 16 februarie 2000 referitoare la calculul valorii activelor nete ale Fondului Naţional de Investiţii la data de 07 februarie 2000; nr. 493 din 3 februarie 2000 privind calculul valorii activelor nete ale Fondului Naţional de Investiţii la data de 31 ianuarie 2000; nr. 492 din 3 februarie 2000 referitoare la calculul valora activelor nete ale Fondului Naţional de Investiţii la data de 24 ianuarie 2000; nr. 272 din 18 ianuarie 2000 privind calculul valorii activelor nete ale Fondului Naţional de Investiţii la data de 10 ianuarie 2000; nr. 275 din 3 februarie 2000 privind calculul valorii activelor nete ale Fondului Naţional de Investiţii la data de 17 ianuarie 2000.

Sub acest aspect, s-a apreciat că semnarea unor astfel de raportări, fără nicio verificare a veridicităţii lor şi a situaţiei financiare reale a Fondului Naţional de Investiţii, presupunea angajarea răspunderii datorită calităţii de reprezentant pe care o dobândise inculpatul B.G. în calitatea S.A. de preşedinte în raporturile cu terţii, dar, adăugăm noi, şi în calitatea S.A. de membru al Consiliului de Administraţie.

Cum raportările către C.N.V.M. cuprindeau date necorespunzătoare adevărului, inculpatul B.G. şi-a încălcat atribuţiile care îi reveneau în calitatea menţionată.

Împrejurarea că datele erau necorespunzătoare adevărului, valorile comunicate fiind mult mărite în raport cu cele reale a rezultat din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză şi care a concluzionat în acest sens, coroborat cu declaraţiile inculpatelor V.I.M. şi S.M.. De altfel, inculpatul B.G. a recunoscut constant că nu a verificat veridicitatea celor cuprinse în rapoartele transmise.

Dacă inculpatul s-ar fi implicat efectiv în conducerea societăţii de administrare - atribuţie conformă cu Regulamentul de organizare şi funcţionare a S.C. S.I. S.A. - neregulile menţionate ar fi fost observate la timp şi le-ar fi putut aduce la cunoştinţa Consiliului de Administraţie şi Adunării Generale a Acţionarilor nemaisemnând raportările false.

Martora A.M., asistent manager al S.C. S.I. S.A. în cadrul Departamentului - Analiză în perioada de referinţă, ca şi C.A., a arătat că, în situaţia în care lipsea preşedintele - director general V.I.M., actele erau semnate de inculpatul B.G., iar dacă apăreau probleme, era consultat numitul D.C.

Din declaraţiile martorului D.L. a rezultat că după plecarea M.V. conducerea societăţii a fost asigurată de B.G.

Acesta, însă, nu a înţeles să îşi aducă la îndeplinire în mod efectiv atribuţiile care îi reveneau în calitatea primită, ocupând funcţia numai formal şi tot formal îndeplinindu-şi şi sarcinile care îi incumbau, fără a lua în calcul consecinţele unei asemenea conduite.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul B.G. a înlesnit săvârşirea infracţiunii de înşelăciune de către autorii săi - prin neexercitarea atribuţiilor sale şi nesocotirea răspunderii care îi revenea - asigurând cadrul favorabil de punere în aplicare a mijloacelor frauduloase uzitate de ceilalţi inculpaţi în vederea prezentării ca reale a avantajelor investirii banilor la F.N.I. şi în scopul de a se obţine beneficii materiale de către cei implicaţi cu consecinţa prejudicierii investitorilor.

Încălcarea îndatoririlor de serviciu nu s-a făcut din culpă, ci cu intenţie indirectă, formă a vinovăţiei care nu intră în latura subiectivă a infracţiunii de neglijenţă în serviciu. Prin poziţia cheie ocupată în administrarea societăţii, inculpatul a avut reprezentarea consecinţelor faptelor sale, de ajutorare a celorlalţi inculpaţi în demersul lor infracţional, rezultat cu privire la care, dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui.

În consecinţă, s-a constatat că nesesizarea organelor competente cu privire la neregularităţile existente, neverificarea rapoartelor de activitate a F.N.I. privind realitatea datelor raportate către C.N.V.M., precum şi nerespectarea normelor legale ce le reglementau activitatea, de către inculpatul B.G., alături de inculpatul D.I., reprezintă mai mult decât o încălcare a atribuţiilor de serviciu, dat fiind faptul că această conduită ilicită s-a datorat intenţiei de a induce şi menţine în eroare prin fals, persoanele care au subscris diferite sume de bani.

8. În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii N.G., C.M. şi I.M.I.M. s-a reţinut că potrivit contractului de societate civilă încheiat la data de 17 august 1995, organul de conducere şi reprezentare al societăţii civile este un Secretariat care îndeplineşte şi funcţia de Consiliu de Supraveghere al fondului. Potrivit obligaţiilor asumate prin contractul menţionat, Consiliul de Supraveghere format din cei trei inculpaţi, N.G., C.M. şi I.M.I.M, avea ca şi îndatoriri:

- avizarea oricărui plasament în favoarea unui agent economic care depăşea 20% din valoarea netă a activelor Fondului;

- avizarea înainte de publicare a rapoartelor semestriale şi anuale privind activitatea Fondului, iar dacă timp de 6 luni consecutiv valoarea unui titlu de participare la Fond rămânea neschimbată sau scădea, putea transforma fondul deschis într-unui închis sau îl putea desfiinţa, urmând să restituie valoarea nominală iniţială a titlului de participare membrilor existenţi la data la care s-a luat hotărârea de desfiinţare.

Potrivit contractului de administrare încheiat între F.N.I. şi S.I. S.A. la data de 21 august 2005, societatea de administrare avea îndatorirea de a trimite săptămânal membrilor Consiliului de Supraveghere un buletin de informare care să cuprindă date cu privire la evoluţia activului net, valoarea unitară netă a activului, la plasamentele şi tranzacţiile efectuate în numele Fondului, la operaţiunile importante pe care intenţiona să le execute şi orice alte date pe care aceasta le considera necesare pentru o bună funcţionare a Fondului. Primirea buletinului urma să fie confirmată de unul din administratorii Fondului sau un împuternicit al acestuia. Buletinul de informare trebuia analizat de Secretariat, care avea obligaţia de a trimite în timp util societăţii de administrare observaţiile, sugestiile şi opoziţiile sale.

Odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 9/1996 emis de C.N.V.M., la data de 10 iunie 1998, membrii iniţiali ai F.N.I. au încheiat un contract modificator al celui iniţial, denumit tot contract de societate civilă.

Cap. 8, art. 8.1 contractului stipula că în relaţiile cu societatea de administrare Fondul Naţional de Investiţii era reprezentat de către Consiliul de încredere compus din aceeaşi membri aleşi de membrii iniţiali, pe o perioadă de 3 ani, respectiv inculpaţii N.G., C.M. şi I.M.I..

Consiliul de încredere al unui fond deschis de investiţii avea autoritatea să:

- încheie contract de administrare de investiţii cu o societate de administrare autorizată;

- să stabilească limita maximă a comisioanelor ce se pot negocia cu societatea de administrare, precum şi limita maximă a comisioanelor ce se pot negocia cu o societate de depozitare;

- să primească rapoarte periodice de la societatea de administrare, în scopul urmăririi derulării contractului de administrare;

- să acţioneze în instanţa de judecată, în numele fondului, societatea de administrare;

- să convoace adunarea generală a investitorilor;

- să revizuiască registrele şi însemnările societăţii de administrare sau ale societăţii de depozitare, care privesc operaţiunile fondului pe care îl reprezintă.

Ca şi obligaţii trebuia să:

- revadă periodic rapoartele tranzacţiilor efectuate în numele fondului;

- revadă rapoartele întocmite de către cenzorii externi independenţi;

- revadă tranzacţiile persoanelor afiliate, care sunt exceptate de la prevederile C.N.V.M. şi care sunt efectuate de către societatea de administrare, în numele fondului, pentru a se asigura că tranzacţiile sunt în interesul deţinătorilor de titluri;

- cerceteze orice încălcare de reguli descoperită pe parcursul desfăşurării atribuţiilor sale, care trebuia imediat raportată la C.N.V.M.;

- se întâlnească periodic cu Consiliul de Administraţie al societăţii de administrare (8.7).

De fapt, acestea nu făceau altceva decât să transpună prevederile art. 18 şi 19 din Regulamentul nr. 9/1996, privind constituirea şi funcţionarea fondurilor deschise de investiţii, societăţilor de investiţii, societăţilor de administrare şi societăţilor de depozitare, dispoziţiile legale respective fiindu-le pe deplin aplicabile în baza principiului pacta sunt servanda (art. 969 C. civ.). Pe cale de consecinţă, misiunea înfiinţării Consiliului de Supraveghere a fost de a asigura protecţia investitorilor F.N.I., aspect de altfel explicitat în Cap. 3 al Prospectului de ofertă publică din 1995 al F.N.I., în care s-a arătat, expresis verbis că Secretariatul F.N.I. îndeplineşte şi funcţia de Consiliu de încredere şi reprezintă interesele investitorilor faţă de administrator, de autorităţile legale şi de alte terţe părţi.

S-a reţinut că inculpaţii au manifestat superficialitate în îndeplinirea obligaţiilor legale, abordând expeditiv atât îndatoririle legale cât şi cele contractuale.

Atitudinea pasivă a inculpaţilor în perioada activităţii F.N.I. constând în exercitarea formală a obligaţiilor care le reveneau, fără a realiza un control efectiv menit să depisteze eventualele nereguli sau disfuncţionalităţi, au favorizat desfăşurarea activităţii infracţionale de către inculpaţii V.I.M., P.N., P.M. şi S.M., prin întărirea convingerii acestora că pot acţiona liberi de orice control sau verificare.

Inculpaţii N.G., C.M. şi I.M.I.M. în calitate de reprezentanţi ai societăţilor S.C. A. S.A. (C.M.), S.C. L.P. S.A. (I.M.I.M.) şi S.C. S.G.I. S.R.L. (N.G.) au semnat, alături de martorul I.A., în calitate de reprezentant al Fondului Proprietăţii Private II - Moldova, contractul de societate civilă prin care a luat fiinţă Fondul Naţional de Investiţii.

Prin acest contract inculpaţii şi-au însuşit inclusiv clauzele referitoare la modul de funcţionare efectivă a Fondului şi îndatoririle în calitate de membri ai Consiliului de Supraveghere. Natura juridică a contractului de administrare era aceea de mandat, în temeiul căruia societatea de administrare acţiona în calitate de mandatar al Fondul Naţional de Investiţii, în limitele fixate prin contract. Deci, cel care a învestit S.C. S.I. S.A. cu puteri de execuţie era chiar Fondul Naţional de Investiţii prin Consiliul de Supraveghere constituit din cei trei inculpaţi, întinderea, atribuţiile şi limitele acţiunilor societăţii de administrare fiind fixate prin contractul de mandat din data de 21 august 1995 şi modificat la data de 10 iunie 1998.

Prin urmare, emiterea Prospectului de ofertă publică, reclama şi scrisorile de informare către investitori s-au produs în executarea mandatului primit din partea Fondului Naţional de Investiţii.

Chiar dacă cei trei inculpaţi nu au exercitat efectiv acte de administrare, nu au participat la stabilirea numărului de investitori, la calculul activului net sau a valorii unitare, prin maniera expusă nu şi-au îndeplinit îndatoririle rezultând din dispoziţii legale şi contractuale.

C.N.V.M. a acordat derogări ale plasamentelor în acţiuni necotate numai cu începere din februarie 1999, iar nu pe tot parcursul funcţionării Fondului Naţional de Investiţii, cum a reieşit din chiar depoziţiile inculpaţilor, raportul de expertiză contabilă, răspunsul şi raportul C.N.V.M.-ului din 9 iunie 2000.

Prin urmare, inculpaţii nu s-au aflat în eroare de fapt cu privire la realitatea datelor cuprinse în rapoartele trimestriale, semestriale şi anuale ale societăţii de administrare, cât timp aveau obligaţii de verificare, pe care nu şi le-au îndeplinit.

Printr-o complicitate ce îmbracă mai mult forma unei inacţiuni şi prin confirmarea ulterioară a rapoartelor false privind situaţia financiară reală a F.N.I. în perioada 1995 - 2000 întocmite de societatea de administrare, inculpaţii Negură Gheorghe, I.M.I.M. şi C.M. au contribuit la inducerea în eroare a investitorilor.

S-a mai reţinut şi că implicarea celor trei inculpaţi în activităţi care au condus în final la prăbuşirea fondului, a fost confirmată inclusiv de martorul A.I., care a arătat: "Începând cu anul 1995, în spaţiul SIF Moldova din Splaiul Unirii nr. 6 şi-a desfăşurat activitatea cu chirie S.C. S.I. şi S.C. G. S.A. În acest timp mi s-a propus de către acţionarii S.I., respectiv, N.G., C.M., P.M., L.Ş. să preiau calitatea de preşedinte al S.I. Am deţinut această funcţie timp de aproximativ un an de zile (...) Menţionez că această funcţie a avut un rol onorific şi că nu am participat la luarea deciziilor legate de administrarea fondului, acestea fiind luate de membrii Consiliului de încredere şi Secretariat."

În pofida obligaţiilor pe care aceştia le aveau, potrivit celor stipulate în convenţia civilă încheiată, pe toată durata de funcţionare a fondului şi-au dat acordul, implicit, în ceea ce priveşte activitatea societăţii de administrare şi performanţele obţinute de aceasta în gestionarea activelor.

9. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.P., s-au reţinut următoarele:

Prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 66 din 3 iunie 1996, republicată în M. Of. nr. 28 din 26 ianuarie 1999, "Casa de Economii şi Consemnaţiuni, denumită prescurtat C., persoană juridică română de drept privat, se reorganizează în societate bancară pe acţiuni, cu acţionar unic statul român".

Potrivit art. 2 alin. (1), C. efectua, în limita autorizaţiei acordate de Banca Naţională a României, investiţii în valori mobiliare emise de administraţia publică centrală şi negocia cu participaţii de capital la societăţi comerciale şi/sau financiare, stabilite de Consiliul de Administraţie C. Volumul total al participaţiilor nu putea depăşi nivelul fondurilor proprii ale C.

Art. 11 din Legea nr. 66/1996, stipula că "Modul de organizare şi de funcţionare a C. se stabileşte prin statutul propriu, elaborat de Consiliul de Administraţie şi aprobat de Guvern".

În concordanţă cu art. 2 din Statutul C., aprobat prin H.G. nr. 888 din 1 octombrie 1996, "C. este persoana juridică română, având forma juridică de societate bancară pe acţiuni, cu acţionar unic statul roman. Aceasta îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Legea nr. 66/1996, cu celelalte dispoziţii legale în vigoare şi cu prezentul statut".

În art. 5 din Statut erau redate gama de activităţi şi servicii bancare care pot fi legal prestate în România şi/sau în străinătate, incluzând la lit. t) "intrarea în raporturi de asociere şi/sau în orice alt angajament de participare la profituri cu alte societăţi bancare, financiare, de asigurări, de valori mobiliare, etc. potrivit legii, depozitarea de active ale societăţilor de intermediere de valori mobiliare şi ale organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare cu operaţiunile conexe şi accesorii aferente calităţii de depozitar şi distribuţia şi răscumpărarea de titluri de participare la organismele de plasament colectiv în valori mobiliare, prin contracte încheiate cu societăţile de investiţii financiare, de administrare de organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi de intermediere de valori mobiliare".

Art. 5 lit. y), includea în obiectul de activitate al C. şi "efectuarea altor plasamente stabilite de Consiliul de Administraţie".

Conform art. 13 din Statut, "C. este condusă de un Consiliu de Administraţie format din: preşedinte, trei vicepreşedinţi şi şapte membri. Preşedintele şi vicepreşedinţii C. sunt numiţi de primul-ministru. Ceilalţi membrii sunt numiţi de ministrul finanţelor. Preşedintele C. îndeplineşte şi funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie".

Printre alte atribuţii principale, Consiliul de Administraţie "hotărăşte cu privire la politica de plasamente a C." (art. 13 lit. e) din Statut).

Consiliul de Administraţie emitea, la sfârşitul fiecărei şedinţe în care au fost luate hotărâri, documentul numit "Hotărâre a CA. al C.", iar lucrările Consiliului de Administraţie se consemnau în procese-verbale de şedinţă, semnate de membrii prezenţi şi ţinute într-un registru de procese-verbale.

În perioada dintre şedinţele Consiliului de Administraţie, administrarea C. era asigurată de Comitetul de Direcţie, în interesul acesteia şi în limitele competenţelor care au fost conferite prin statut şi/sau prin hotărâri ale Consiliului de Administraţie (art. 4 alin. (1) din Statut).

Comitetul de Direcţie era compus din preşedintele şi vicepreşedinţi C. Preşedintele Consiliului de Administraţie, în calitatea S.A. de preşedinte al C., era şi preşedintele Consiliului de Administraţie (art. 14 alin. (2) şi (3) din Statut).

Comitetul de Direcţie se întrunea cel puţin o dată pe săptămână sau de câte ori era necesar, la convocarea preşedintelui sau înlocuitorului acestuia. Deciziile se luau cu majoritatea absolută a voturilor membrilor, iar la situaţii paritare, votul preşedintelui era decisiv. Dezbaterile şedinţelor Comitetului de Direcţie se consemnau în procese-verbale înscrise în registrul special care se prezentau Consiliului de Administraţie.

Comitetul de Direcţie avea atribuţii complexe, inclusiv, aceea de a aproba operaţiunile în limita competenţelor stabilite de Consiliul de Administraţie (art. 14 lit. a)).

Potrivit prevederilor art. 15 din Statut, "Preşedintele Consiliului de Administraţie C. este reprezentantul legal al societăţii şi o angajează patrimonial prin semnătura autografă pusă pe actele încheiate în numele acesteia cu terţii, putând efectua orice operaţiuni şi dispune orice măsuri necesare pentru realizarea obiectului de activitate".

Preşedintele C. - printre alte atribuţii principale - exercita conducerea operativă a C., urmărind buna administrare a acesteia şi asigurarea integrităţii patrimoniului ei (art. 15 alin. (3) lit. b) din Statut).

Regulamentul de organizare şi funcţionare al C. dezvolta prevederile actelor normative menţionate, stabilind atribuţiile conducerii C. şi ale personalului din subordine.

Şi în Regulament, se stipula că Preşedintele C. asigură conducerea generală a activităţii instituţiei, angajând C. în raporturile sale cu terţii.

Preşedintele organiza buna funcţionare a Consiliului de Administraţie şi a Comitetului de Direcţie ale C., lua măsuri pentru executarea hotărârilor acestora, întreprindea măsuri pentru buna administrare a C. şi păstrare a patrimoniului.

La începutul anului 1999, componenţa Consiliului de Administraţie al C. era următoarea: C.P. - preşedinte; M.Z.M. - vicepreşedinte; C.C. - vicepreşedinte; O.M. - vicepreşedinte; C.C.C. - Primarul Sectorului 5 Bucureşti; I.M. - secretar de stat la Ministerul Finanţelor; G.B. - secretar de stat la Ministerul Finanţelor; I.N. - secretar general la Ministerul Finanţelor; D.L. - secretar general-adjunct la Ministerul Finanţelor; G.O. - secretar general-adjunct la Ministerul Finanţelor; D.B. - director la Ministerul Finanţelor.

Pentru efectuarea de plasamente de către C. în unităţi de fond F.N.I., în data de 12 ianuarie 1999, S.C S.I. S.A. a remis C. o ofertă pentru cumpărări de unităţi de fond, împreună cu Prospectul de ofertă publică continuă al F.N.I., cu condiţii speciale, respectiv achitarea lunară către C. a câştigului rezultat din creşterea valorii unităţii de fond şi, în plus, un comision de răscumpărare la termen a unităţilor de fond, inclusiv pentru câştigurile lunare, de 0,2% faţă de 1,5% stipulat în Prospect, respectiv de 4%, în cazul răscumpărărilor înainte de termen, faţă de cel de 8%, prevăzut în Prospect.

Oferta pentru cumpărări de unităţi de fond F.N.I. a fost analizată de Direcţia Trezorerie din cadrul C., iar martora T.C., în calitate de director, a întocmit Nota din 8 februarie 1999, pe care a înaintat-o Comitetului de Direcţie. În legătură cu acest aspect martora a declarat "după înmânarea ofertei şi analiza sumară a acesteia, i-am adus la cunoştinţă domnului C.P., care a insistat tot timpul să efectuăm acest plasament, că nu putem efectua acest gen de plasament decât cu aprobarea Consiliului de Administraţie, deoarece pentru celelalte tipuri de plasamente (credite, piaţa monetară, titluri de stat) existau norme metodologice care stabileau exact şi în detaliu modul în care se poate efectua plasamentul.

Nota cuprindea atât avantajele, cât şi dezavantajele plasamentelor în unităţi de fond F.N.I., făcându-se referire la evaluarea incorectă în clasa de risc mediu a F.N.I., expunerea la riscuri foarte mari, prin investiţii, în cazul cumpărării unui mare număr de acţiuni necotate, nerespectarea de către S.C. S.I. S.A. a prevederilor O.G. nr. 24/1993, privind structura de portofoliu şi reputaţia îndoielnică a S.C. S.I. S.A. pe piaţa de capital.

De asemenea, în Notă s-a specificat faptul că C. nu putea participa la F.N.I. decât cu suma maximă de 47 miliarde RON, reprezentând 5% din totalul unităţilor de fond existente pe piaţă - conform reglementărilor legale în materie - deşi suma propusă pentru investiţii era de 50 miliarde RON.

Participarea C. la F.N.I. s-a discutat în şedinţa Comitetului de Direcţie din 10 februarie 1999, dezbătându-se avantajele şi dezavantajele implicării C., aşa cum au fost prezentate în Nota întocmită de către T.C..

Prin Hotărârea Comitetului de Direcţie nr. 7 din 10 februarie 1999 s-a aprobat participarea C. la F.N.I. cu suma de 40 miliarde RON. Hotărârea a fost adoptată în majoritate, singurul membru al Comitetului de Direcţie care a votat împotrivă fiind vicepreşedintele C.M.

Referitor la Notă, s-a precizat că urmează să fie "îmbunătăţită" şi supusă aprobării Consiliului de Administraţie. În consecinţă, martora T.C. a procedat la reactualizarea situaţiei F.N.I., la nivelul datei de 28 februarie 1999, în ceea ce priveşte structura portofoliului.

Hotărârea Comitetului de Direcţie nr. 7 din 10 februarie 1999 a fost supusă aprobării Consiliului de Administraţie în şedinţa din 24 martie 1999. Prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 3, din această dată, s-a hotărât ca Nota Direcţiei Trezorerie să fie "reorganizată şi îmbunătăţită, urmând a fi prezentată la şedinţa viitoare a Consiliului de Administraţie.

Pe această Notă, preşedintele C., inculpatul P.C., a pus rezoluţia "Se rediscută", iar martorei T.C. i-a solicitat să o refacă, prezentând doar oferta pentru cumpărări unităţi de fond F.N.I., fără să mai prezinte şi dezavantajele pe care le presupunea plasamentul. în aceste condiţii, T.C. a întocmit Nota privind participarea C. ca investitor la F.N.I. şi F.N.A. din data de 30 martie 1999, pe care inculpatul P.C. a consemnat "CA./Propun să se aprobe în forma alăturată. Prezintă sintetic propunerile din materialul difuzat în prima formă".

Martora a arătat că inculpatul a insistat tot timpul să se efectueze acest plasament.

Întrucât în primele două note întocmite, martora şi-a exprimat rezervele cu privire la situaţia Fondului Naţional de Investiţii - care prezenta un grad foarte ridicat de risc ca urmare a structurii de portofoliu şi a nivelului lichidităţilor, fiind considerat un satelit a grupului de firme G., care nu se bucura de o bună reputaţie şi exista posibilitatea confruntării acestuia cu un număr mare de cereri de restituire, o astfel de criză având loc anterior - inculpatul i-a dat dispoziţie să întocmească o altă notă din care să înlăture toate dezavantajele şi aserţiunile referitoare la riscurile investiţiei şi să evidenţieze doar avantajele, spunându-i "să-şi păstreze observaţiile pentru o eventuală teză de doctorat". Martora a mai arătat că inculpatul i-a cerut în mod direct să elimine comentariile referitoare la dezavantajele efectuării plasamentelor, fiind foarte clar că urmărea obţinerea aprobării în Consiliul de Administraţie.

Prin Hotărârea nr. 4 din 1 aprilie 1999, cu un vot împotrivă aparţinând vicepreşedintelui C.M., Consiliul de Administraţie a aprobat participarea C. ca investitor F.N.I. cu suma de 40 miliarde RON. Totodată, s-a stabilit ca în maximum trei luni de la înfiinţarea unei societăţi de valori mobiliare proprii, C. să se retragă de la F.N.I. şi F.N.A.

Martorul B.G. - membru în Consiliul de Administraţie - a susţinut că în şedinţa respectivă (1 aprilie 1999) s-a prezentat o Notă ce prezenta doar avantajele efectuării de plasamente în unităţi de fond, fiind susţinută în mod deosebit de către inculpatul P.C. Nota de fundamentare prezenta numai partea atractivă, nu şi dezavantaje sau riscuri, iar cu privire la acţiunile necotate li s-a explicat că problema urmează a fi rezolvată deoarece se află în atenţia C.N.V.M.

Şi ceilalţi membri ai Consiliului de Administraţie au dat declaraţii în acelaşi sens, respectiv martorii B.D., C.C.C., L.(D.)E.D.

Referitor la materialele prezentate în şedinţa Consiliului din data de 1 aprilie 1999 - după declanşarea scandalului căderii F.N.I. - s-a constatat că se întocmiseră de fapt 3 Note cu conţinut diferit. În prima erau prezentate toate dezavantajele efectuării plasamentului, constând în gradul ridicat de risc, încălcarea prevederilor regulamentului C.N.V.M. privind lichidităţile şi acţiunile necotate, precum şi lipsa de credibilitate a administratorului Fondului, S.C. S.I. SA. în cea de a doua dispăreau unele dintre dezavantaje, cum ar fi nerespectarea procentului de lichidităţi şi era actualizată structura portofoliului F.N.I., iar ultima care s-a şi discutat de altfel, era total diferită în conţinut şi în formă de primele două. Martorul a afirmat categoric că dacă i-ar fi fost prezentate primele două note nu ar fi votat niciodată pentru efectuarea de către C. a acestor plasamente.

După ce s-a obţinut şi avizul Ministerului Finanţelor Publice, în data de 16 aprilie 1999, între C. şi S.C. S.I. S.A. s-a încheiat convenţia pentru achiziţionarea de unităţi de fond F.N.I. în sumă de 40.000.000.000 RON, pentru o perioadă de 91 zile de la data plăţii în data de 19 aprilie 1999, cu O.P. nr. 1217, C. a virat suma respectivă, pentru subscrierea unui număr de 128.000 unităţi de fond F.N.I. la o valoare de 312.500 RON/unitatea de fond.

În data de 22 iunie 1999, T.C. a întocmit Informarea privind randamentul investiţiilor la F.N.I. şi F.N.A. în care prezenta, succint, situaţia celor două plasamente.

În şedinţa Comitetului de Direcţie din 7 iulie 1999, fără să se înregistreze o nouă ofertă a S.C. S.I. S.A. pentru cumpărări de unităţi de fond F.N.I., inculpatul P.C. i-a cerut acesteia să refacă Informarea şi să propună Comitetului de Direcţie:

- derularea în continuare a contractului de achiziţie de unităţi de fond F.N.I. în valoare de 40 miliarde RON (aşa cum s-a menţionat, contractul anterior prevedea o perioadă de valabilitate a plasamentului de 91 zile de la data plăţii);

- încheierea unui contract suplimentar de achiziţie de unităţi de fond F.N.I., în valoare de 100 miliarde RON;

- desemnarea vicepreşedintelui C.M. drept reprezentant al C. în Consiliul de Administraţie al S.C. S.I. S.A.

În consecinţă, Informarea privind randamentul investiţiilor la F.N.I. şi F.N.A. a devenit Nota privind continuarea investiţiilor la F.N.I. şi F.N.A., purtând însă aceeaşi dată, respectiv 22 iunie 1999. Inculpatul P.C., fără justificare, a tăiat pe Notă valoarea de 100 miliarde RON a contractului suplimentar de achiziţie de unităţi de fond F.N.I., mărind cuantumul acesteia la 250 miliarde RON.

Nota a suferit o ultimă modificare prin limitarea valabilităţii contractului suplimentar până la 15 august 1999, formă în care a fost supusă aprobării Comitetului de Direcţie şi Consiliului de Administraţie din 7 - 8 iulie 1999.

Propunerile formulate de către Direcţia Trezorerie, în condiţiile expuse, au fost aprobate prin Hotărârea Comitetului de Direcţie nr. 33 din 7 - 8 iulie 1999 şi prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 9 din 8 iulie 1999. De această dată, vicepreşedintele C.M. nu s-a mai opus în şedinţa Comitetului de Direcţie, urmărind blocarea propunerilor la nivelul Consiliului de Administraţie al C.

Şedinţa Consiliului de Administraţie din 8 iulie 1999 nu s-a desfăşurat în sediul C., iar vicepreşedintelui C.M. i-a fost prezentată Hotărârea nr. 9 din 8 iulie 1999 semnată deja de majoritatea membrilor Consiliului.

Inculpatul P.C. a fost avizat că, prin efectuarea noului plasament în unităţi de fond F.N.I., C. se va confrunta cu dificultăţi în ceea ce priveşte asigurarea rezervei minime de lichidităţi impusă de către B.N.R., precum şi cu faptul că, prin achiziţionarea unităţilor de fond F.N.I. aferente sumei de 250 miliarde RON, participaţia C. avea o pondere superioară limitei maxime legale de 5%, stabilită prin art. 27 din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M. - de 22,86% - totuşi a insistat să se încheie contractul suplimentar de achiziţie a unităţilor de fond F.N.I.

Mai mult, inculpatul a insistat ca suma de 250 miliarde RON să fie virată în conturile S.C. S.I. S.A. chiar în data de 8 iulie 1999, acceptând, în cele din urmă, să se defalce în două tranşe, respectiv, 50 miliarde RON în data de 8 iulie 1999 şi 200 miliarde RON în data de 12 iulie 1999, aspect consemnat şi în Hotărârea Comitetului de Direcţie nr. 33 din 7-8 iulie 1999.

În aceeaşi dată de 8 iulie 1999, între C. şi S.C. S.I. S.A. s-a încheiat convenţia pentru achiziţionarea de unităţi de fond F.N.I. în sumă de 250 miliarde RON.

Cu privire la modalitatea în care s-a aprobat plasamentul suplimentar în unităţi de fond, martorul M.C. - membru atât în Comitetul de Direcţie cât şi în Consiliul de Administraţie - a declarat că ceea ce i-a atras atenţia în mod deosebit a fost graba extremă cu care inculpatul P.C. dorea să se efectueze această investiţie la F.N.I., precum şi faptul că a insistat ca suma de 50 miliarde RON, reprezentând prima tranşă, să fie virată în aceeaşi zi. Un alt lucru care l-a surprins a fost faptul că inculpatul a venit în cursul aceleaşi zile, 8 iulie 1999, de la Ministerul Finanţelor şi i-a arătat o hotărâre a Consiliului de Administraţie semnată de toţi membrii, în condiţiile în care nu s-a ţinut în aceeaşi zi şi o şedinţă a Consiliului de Administraţie. în plus, hotărârea era extrem de scurtă şi nu era susţinută şi de un proces-verbal în care trebuia să se reflecte conţinutul dezbaterilor.

De altfel, problemele discutate în şedinţa Comitetului de Direcţie din acea zi şi menţionate la punctele 10, 15, 17 şi 18 din procesul-verbal, au fost supuse şi aprobării Consiliului de Administraţie din următoarea şedinţă, însă aşa cum a reieşit din Hotărârea prezentată niciuna din problemele respective nu a fost abordată.

Cu excepţia acestei situaţii, niciodată nu s-a mai ţinut în aceeaşi zi o şedinţă şi a Comitetului de Direcţie şi a Consiliului de Administraţie şi niciodată o hotărâre a Consiliului de Administraţie nu s-a luat fără a se desfăşura efectiv în cadrul legal cerut unei asemenea şedinţe.

Martorul a aflat de la martorul B.D., membru în Consiliu din partea Ministerului Finanţelor că, de fapt, inculpatul s-a deplasat la minister unde a obţinut semnăturile membrilor Consiliului de Administraţie.

Şi martorul C.C.C. a arătat că a semnat o Hotărâre prin care se aproba încheierea unui contract suplimentar de achiziţie de unităţi de fond F.N.I., fără a face vreo menţiune la desfăşurarea unei şedinţe în cadrul Consiliului de Administraţie.

Împrejurările relatate de martori au fost confirmate şi de către martora M.D., care a susţinut că imediat după terminarea şedinţei Comitetului de Direcţie din ziua de 8 iulie 1999, inculpatul P.C. i-a dat dispoziţie să întocmească un proiect de Hotărâre a Consiliului de Administraţie, indicându-i să introducă din problemele discutate în Comitet doar cele privitoare la relaţiile cu S.C. S.I. SA, respectiv derularea în continuare a contractului în valoare de 40 mld. RON, aprobarea încheierii unui contract suplimentar de 250 mld. RON şi desemnarea lui C.M. în Consiliul de Administraţie al S.C. S.I. SA. A redactat imediat acea Hotărâre, întrucât inculpatul i-a spus că este o urgenţă şi trebuie să obţină repede semnăturile. A afirmat cu certitudine că nu a avut loc o şedinţă efectivă în care să se ia acea Hotărâre, inculpatul P.C. fiind cel care a obţinut semnăturile membrilor Consiliului de Administraţie.

Cele arătate au rezultat şi din declaraţia martorei O.F.

În acelaşi sens au fost şi declaraţiile martorului C.C., care a mai arătat că inculpatul a insistat ca cel puţin prima tranşă de 50 mld. RON să fie virată chiar în ziua desfăşurării şedinţei Comitetului de Direcţie. Insistenţele inculpatului P.C. cu privire la efectuarea celor două plasamente în unităţi de fond F.N.I. au fost confirmate şi de martora M.M.Z., membru în Comitetul de Direcţie şi în Consiliul de Administraţie.

Aceleaşi aspecte au fost constatate şi de controlorii financiari din cadrul Curţii de Conturi şi consemnate în procesul-verbal încheiat la data de 30 iunie 2000. Echipa de control a constatat că la sediul C. nu a existat în fapt întocmit procesul-verbal privind desfăşurarea şedinţei pentru analiza suplimentării contractului iniţial de la 40 miliarde la 290 miliarde RON privind achiziţionarea de unităţi de fond F.N.I. de la S.C. S.I. S.A.

Graba cu care a fost promovat, aprobat şi efectuat plasamentul din 8 iulie 1999 a fost justificată de perioada în care S.C. S.I. S.A. înregistra o criză acută de lichidităţi.

Din fişa analitică a carnetului de investitor nr. 40.003.002.081.0 aparţinând C., a rezultat că C. a investit în achiziţionarea de unităţi de fond F.N.I. o sumă totală de 289.999.967.000 RON, la un preţ mediu de 40.947 RON/unitate. În perioada 19 mai 1999 - 4 ianuarie 2000, C. a recuperat o parte din sumă prin creşterea lunară a valorii unităţilor şi răscumpărare unităţilor de fond la un preţ mediu de 56.418 RON/unitate.

Din suma de 289.999.967.000 RON subscrisă iniţial, a recuperat până în data de 4 ianuarie 2000, doar suma de 126.424.784.025 RON, rămânând în sold, de recuperat, valoarea de 163.575.182.975 RON aferentă celor 3.994.785 unităţi de fond nerăscumpărate.

A rezultat că, din investiţia totală de 289.999.967.000 RON, efectuată de C. în unităţi de fond F.N.I., până în data de 4 ianuarie 2000, s-a recuperat suma totală de 174.190.099.750 RON, din care 126.424.784.025 RON din suma subscrisă iniţial şi 47.766.325.725 RON din creşterea valorii unităţii de fond. În aceste condiţii, C. nu a recuperat din investiţia iniţială suma de 115.809.867.250 RON (289.999.967.000 RON - 174.190.099.750 RON), care a reprezentat pierderea netă înregistrată de C. din aceste operaţiuni, fără să fie luate în considerare pierderile din nefructificarea sumei total investite, în perioada cât aceasta a fost şi este imobilizată în unităţile de fond achiziţionate (raportul de expertiză contabilă judiciară).

Prin contractul de cesiune de creanţe nr. 1464/5675 din 20 august 2001, Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare - Agenţia de Valorificare a Activelor Statului - a preluat de la C. pagubele generate de subscrierile efectuate în unităţi de fond F.N.I. şi nerăscumpărate, cuantificate la nivelul sumei de 292.374.551.206 RON, în care au fost incluse şi penalizările de întârziere, în sumă de 166.269.389.016 RON, calculate până la data de 4 iulie 2001.

Nota privind continuarea investiţiilor la F.N.I. şi F.N.A. din 22 iunie 1999 a prezentat modificări de sumă, de la 100 mld. la 250 mld. RON. în consecinţă, cu privire la plasamentele efectuate, s-au încălcat prevederile art. 2 lit. e) din Legea nr. 66/1996, art. 45 lit. b) din Legea nr. 58/1998 şi art. 6 din Normele nr. 8 din 26 aprilie 1999 ale B.N.R.

Şi în urma controlului efectuat de către inspectori din cadrul Direcţiei de Supraveghere a B.N.R. s-a constatat că plasamentele efectuate de C. în unităţi de fond s-a făcut în condiţiile încălcării legislaţiei în vigoare, întrucât potrivit art. 2 din Legea nr. 66/1996 în obiectul de activitate al C. nu era prevăzută activitatea de plasamente în unităţi de fond sau valori mobiliare, altele decât cele prevăzute de lege (valori mobiliare emise de administraţia publică centrală şi locală).

În conformitate cu prevederile art. 27 din Cap. 5 din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M. şi art. 12 din Cap. IV din Reglementările interne privind administrarea şi funcţionarea Fondului Naţional de Investiţii, C. nu putea deţine mai mult de 5 % din totalul unităţilor de fond aflate în circulaţie. Or, la momentul achiziţionării unităţilor de fond aferente sumelor de 40 mld. RON şi 250 mld. RON, C. deţinea 7,4 %, respectiv 22,86 % din totalul unităţilor de fond aflate în circulaţie la acele momente.

Pierderea netă suferită de către C. a fost apreciată de către experţii contabili la suma de 115.809.867.250 RON, fără a se lua în considerare şi nefructificarea sumei investite pe perioada cât aceasta a fost imobilizată în unităţile de fond achiziţionate. Expertiza contabilă a mai constatat că în timp ce o serie de investitori persoane fizice (P.N., I.T. ş.a) sau juridice (G., B.A., P. etc.) şi-au răscumpărat în totalitate unităţile de fond F.N.I. în valoare de sute de miliarde de RON, în perioada noiembrie 1999 - aprilie 2000, C.-ul nu a reuşit acest lucru, deşi era acţionar cu 20% din capitalul social şi cauţionar cu întreg patrimoniul şi chiar mai mult, a acceptat reeşalonarea răscumpărărilor, la solicitarea societăţii de administrare, care nu au mai putut fi recuperate urmare a căderii Fondului.

Martora T.C. a declarat că, pentru a se efectua plasamentul de 250 miliarde RON la F.N.I., au fost retrase titluri de stat în valoare de 340,3 miliarde RON şi au fost atrase surse suplimentare de 100 miliarde RON de pe piaţa interbancară.

A rezultat dincolo de orice evidenţă că plasamentele în titluri de participare la F.N.I. au fost făcute aproape exclusiv în favoarea S.C. S.I. S.A. care nu mai reuşea, datorită modului defectuos în care îşi desfăşura activitatea şi gestiona patrimoniul F.N.I. să facă faţă răscumpărărilor masive, la preţurile supraevaluate a unităţii de fond, întrucât nu aveau niciun suport în realitatea faptică. Expertiza contabilă a constatat că F.N.I. înregistra pierderi încă de dinainte de 1 ianuarie 1999, singura sursă de finanţare a S.A. fiind încasările din subscrierile făcute de investitori.

Nu a fost justificat comportamentul inculpatului P.C., care a insistat ca aceste plasamente să se efectueze, în pofida tuturor dezavantajelor ce i-au fost aduse la cunoştinţă de către direcţiile de specialitate din cadrul C., pe care le-a şi ascuns membrilor Consiliului de Administraţie.

Martorul M.C. a arătat că nu-şi poate explica logic poziţia inculpatului, care în toate şedinţele Comitetului de Direcţie şi în Consiliul de Administraţie, atunci când căuta să-şi impună punctul de vedere cu privire la problemele ce se discutau, exercita presiuni asupra celorlalţi, insistând să-i fie acceptate opiniile şi să-i fie promovate. În acelaşi sens, martora T.C. a declarat că totul s-a făcut sub presiune. Li se cerea să "percuteze" de urgenţă la iniţiativele privind F.N.I., fără explicaţii suplimentare.

Proiectul contractului de fidejusiune/cauţiune remis C.-ului de către S.C. S.I. S.A., mai precis inculpatului P.C., avea ca obiect garantarea valorii plăţii de răscumpărare a titlurilor de participare F.N.I., atunci când se constata imposibilitatea de plată datorată riscurilor la care au fost supuse fondurile deschise de investiţii.

Pe acest proiect, inculpatul P.C. a consemnat "CD./Rog analizaţi cu atenţie", programându-l în şedinţele Comitetului de Direcţie al C. din 19 octombrie 1999, 23 octombrie 1999, 4 noiembrie 1999, 15 noiembrie 1999, 23 noiembrie 1999, de fiecare dată amânându-se discutarea lui, datorită opoziţiei manifestate de către vicepreşedinţii C.

În punctul de vedere al directorului Direcţiei juridice, M.E., se exprimau următoarele rezerve cu privire la oportunitatea şi legalitatea încheierii acestui contract: "Contractul de cauţiune propus nu poate să fie încheiat între C. (cauţionar) şi S.C. S.I. S.A. (debitor); ci numai între C. (cauţionar) şi investitor (creditor)"; "Prin încheierea contractului de fidejusiune, C. se obligă să garanteze cu întregul său patrimoniu şi să plătească valoarea titlurilor de participare răscumpărate, în cazul în care S.C. S.I. S.A., prin societatea de depozitare, este în imposibilitatea de a plăti (datorită unor riscuri la care sunt supuse fondurile de investiţii)"; "Contractul de fidejusiune are întotdeauna un caracter accesoriu unei obligaţii principale, ori, în speţă, nu ştim care este obligaţia principală - care ar trebuie concretizată într-un contract - pe care, accesoriu, C. să o garanteze prin contractul de fidejusiune". Directorul M.E. a specificat că "în plus, nu se prezintă un calcul al valorii totale lunare a titlurilor de participare care pot fi răscumpărate şi pe care S.C. S.I. S.A. le-ar putea achita, în scopul de a cunoaşte concret gradul de îndatorare al C. - în calitate de garant/cauţionar - la data la care ar fi obligat să plătească în locul S.C. S.I. S.A.". În consecinţă, s-a apreciat că încheierea de către C. a contractului de fidejusiune propus de S.C. S.I. S.A. "nu este legală şi oportună".

În sfârşit, în şedinţa Comitetului de Direcţie al C. din 29 noiembrie 1999, inculpatul P.C. a pus în discuţie proiectul de contract, care a fost însuşit de către vicepreşedinţii C.M. şi M.Z.M. - vicepreşedintele C.C. lipsind de la şedinţă, stabilindu-se ca Direcţia juridică să completeze contractul cu următoarele prevederi:

- Cap. I (Obiectul contractului), art. 1.1. va avea următorul conţinut: "Obiectul prezentului contract îl constituie garantarea valorii plăţii de răscumpărare, dar nu mai mult de 100 miliarde RON, a titlurilor de participare din ziua depunerii cererii de răscumpărare, atunci când se constată imposibilitatea de plată datorată riscurilor la care sunt supuse fondurile deschise de investiţii";

- Cap. XII (Dispoziţii finale), art. 12.3. se va completa cu pct. d), ce va avea următorul conţinut: "în situaţia când una din părţi constată că cealaltă parte este în dificultate";

- Cap. XII (Dispoziţii finale) se va completa cu punctul 12.4., cu următorul conţinut: "C. poate renunţa unilateral la prezentul contract în momentul în care constată că aplicarea prevederilor contractului poate aduce prejudicii imaginii şi credibilităţii sale";

- "art. 12A. de la Capitolul XII (Dispoziţii finale) devine art. 12.5";

- "art. 12.5. de la Capitolul XII (Dispoziţii finale) devine art. 12.6".

"Acest contract va fi supus aprobării Consiliului de Administraţie şi Ministrului Finanţelor, domnul D.T.R.".

Inculpatul P.C. a modificat Hotărârea Comitetului de Direcţie al C. nr. 56 din 29 noiembrie 1999, eliminând prevederile referitoare la contractul de fidejusiune şi a ataşat fila 10, cu semnăturile membrilor Comitetului de Direcţie, evident identice celor aplicate pe prima hotărâre (Hotărârea Comitetului de Direcţie al C. nr. 56 din 29 noiembrie 1999).

Procesul-verbal al şedinţei Comitetului de Direcţie din 29 noiembrie 1999 şi Hotărârea Comitetului de Direcţie nr. 56 din 29 noiembrie 1999 - în original - au fost distruse de martora M.D., secretara inculpatului P.C., din dispoziţia expresă a acestuia.

În aceleaşi condiţii, au fost distruse şi copiile Hotărârii iniţiale, recuperate de la vicepreşedinţii C.M. şi M.Z.M., tot de către M.D.

Martorul C.M. a păstrat totuşi o copie a acesteia pe care a prezentând-o organelor de urmărire penală.

Ignorând poziţia vicepreşedinţilor C. şi fără să mai solicite aprobarea Consiliului de Administraţie şi Ministerului Finanţelor, inculpatul P.C. a încheiat contractul de fidejusiune/cauţiune în data de 6 decembrie 1999, înregistrându-l doar la Secretariatul C., cu nr. 2205 din 06 decembrie 1999.

Astfel s-a reţinut că inculpatul a semnat singur, din partea C.-ului, contractul de fidejusiune-cauţiune, angajând răspunderea instituţiei pe care o conducea cu tot patrimoniul său. Inculpatul a semnat acest contract, deşi prin Ordinul propriu nr. 50 din 12 iunie 1998 stabilise, în vederea încheierii şi semnării contractelor comerciale în care urma să fie parte C.-ului, delegarea competenţei de semnătură directorului direcţiei de specialitate care iniţializa şi urmărea executarea contractului - prima semnătură şi directorului Direcţiei contabilităţii generale care urma să aprobe existenţa sursei de finanţare şi modalitatea de plată - a doua semnătură. Prin art. 2 al Ordinului, inculpatul stabilea ca toate contractele să fie avizate de Direcţia juridică pentru certificare şi legalitate.

Mai mult, inculpatul a dispus inserarea în cadrul Hotărârii Comitetului de Direcţie, la punctul nr. 68, ce cuprindea referirile la contractul de fidejusiune-cauţiune, a altor menţiuni, fără nicio legătură cu cele discutate.

În acest sens, martora M.D. a arătat că a părăsit sala de şedinţă la data de 29 noiembrie la solicitarea inculpatului P.C. deoarece dorea ca discuţia să se desfăşoare numai între membrii Comitetului de Direcţie, acesta închizând şi microfonul pentru ca discuţiile să nu fie înregistrate, ca de obicei. Hotărârea a fost întocmită după nişte notiţe pe care i le-a înmânat inculpatul. După o perioadă de timp, inculpatul i-a dat dispoziţie de a recupera toate exemplarele Hotărârii respective aflate în posesia membrilor Comitetului de Direcţie, precum şi procesul-verbal al şedinţei şi să le distrugă. Astfel, martora a mers la fiecare vicepreşedinte, a luat exemplarele fiecăruia şi le-a distrus. Apoi, tot din dispoziţia inculpatului, a refăcut procesul-verbal şi Hotărârea în sensul că a scos menţiunile referitoare la contractul de fidejusiune-cauţiune şi la pct. 68 a trecut pct. 69 care se referea la o deplasare în străinătate. Aspectele au fost confirmate şi de martora O.F.

Martora E.M. a arătat că inculpatul, înainte de şedinţa din 19 octombrie, i-a cerut să ţină secret proiectul de contract trimis de S.C. S.I. S.A. şi să nu spună nimănui despre existenţa acestuia. A mai arătat că atât înainte cât şi după şedinţa din ziua de 29 octombrie 1999, i-a atras atenţia inculpatului să nu se semneze acest contract.

Faptul că la şedinţa din 29 noiembrie 1999 s-a discutat proiectul contractului de fidejusiune-cauţiune rezultă şi din declaraţiile martorei P.N., care a confirmat amendamentele aduse acestuia de către membrii Comitetului de Direcţie.

Discuţiile din şedinţă au fost relatate şi de către martorul M.C. Acesta a arătat că la acea şedinţă au mai participat inculpatul şi martora M.M.Z., aceasta din urmă raliindu-se propunerii sale de stabilire a unui plafon de 100 mld. RON al garanţiei şi de supunere spre aprobare Consiliului de Administraţie. "Văzând că sunt doi contra unu şi neavând încotro"", inculpatul P.C. a fost de acord şi a votat pentru încheierea contractului în forma propusă de cei doi martori. Martorul a mai precizat că a urmărit dacă pe ordinea de zi a următoarelor şedinţe ale Consiliului de Administraţie figura şi discutarea proiectului de contract, dar întrucât acest lucru nu s-a întâmplat, a crezut că inculpatul a renunţat la încheierea acestuia.

Şi martora M.M.Z. a arătat că a acceptat să discute eventualitatea încheierii unui asemenea contract la presiunile îndelungi şi constante ale inculpatului P.C., care ar fi dorit ca acesta să fie supus aprobării numai a Comitetului de Direcţie şi să se garanteze cu întreg patrimoniul C. Nu a ştiut ce l-a determinat pe inculpat să încheie acest contract, însă a menţionat că acesta a făcut personal presiuni asupra S.A. şi a celorlalţi membri ai Comitetului de Direcţie pentru a fi de acord cu încheierea contractului de fidejusiune.

Din partea F.N.I., Contractul a fost semnat de inculpatul N.G - membru al Consiliului de încredere, iar din partea S.C. S.I. S.A. Bucureşti, de către inculpata V.I.M., preşedinte-director general.

Contractul a fost încheiat pentru o perioadă de un an calendaristic de la data semnării, cu posibilitatea prelungirii cu aceeaşi durată, preţul cauţiunii fiind de 5 miliarde RON pe lună, iar obiectul acestuia îl constituia "garantarea valorii plăţii de răscumpărare a titlurilor de participare din ziua depunerii cererii de răscumpărare, atunci când se constată imposibilitatea de plată datorată riscurilor la care sunt supuse fondurile deschise de investiţi.

Cauţionatorul - C.-ul era îndreptăţit să rezilieze contractul fără notificare prealabilă doar în cazul în care plata sumei cuvenite nu era făcută până la termenul stabilit prin art. 3.2.

De asemenea, conform art. 4.1 alin. (2) contractul de fidejusiune înceta înainte de expirarea termenului în cazul încetării existenţei uneia din Părţile semnatare, modificări care afectau esenţa contractului şi în situaţia în care aplicarea contractului "poate prejudicia imaginea şi credibilitatea Cauţionatorului. Practic era limitată drastic posibilitatea C. de a denunţa unilateral contractul de fidejusiune.

Inculpatul P.C. nu a comunicat vicepreşedinţilor C., Consiliului de Administraţie şi Ministerului Finanţelor faptul că a încheiat un astfel de contract, despre care s-a aflat doar în prima perioadă a anului 2000, când S.C. S.I. S.A. a virat sumele cuvenite pentru cauţiune (declaraţii martor C.C.) încercând să ascundă, pe cât posibil, încheierea acestuia care era extrem de păgubitor pentru C.

Deşi semnase contractul în luna decembrie 1999, în cadrul şedinţei Comitetului de Direcţie din data de 16 martie 2000, inculpatul a aprobat nota Direcţiei Trezorerie privind utilizarea sumei de 5 mld. RON virată de către S.C. S.I. S.A. cu titlu de plata în baza contractului de fidejusiune-cauţiune, menţionând nereal ca fiind contravaloarea cererii de răscumpărare de unităţi de fond.

Inspectori din cadrul B.N.R. au constatat că toate sumele virate de S.C. S.I. S.A. în datele de 11 ianuarie 2000, 15 februarie 2000, 10 martie 2000 şi 15 mai 2000, ca reprezentând preţul cauţiunii au fost înregistrate în contabilitatea băncii cu titlu de răscumpărări unităţi de fond, contrar obiectului plăţii înscris pe ordinele de plată ale S.C. S.I. SA. Singurul document în care era evidenţiat contractul de fidejusiune-cauţiune era registrul de corespondenţă de la cabinetul preşedintelui. Acest contract trebuia să fie înregistrat în contabilitate, fiind un angajament de garanţie acordate clientelei. Însă, prin înregistrarea S.A. în contabilitate s-ar fi depăşit nivelul maxim admis al expunerilor mari de 20% din fondurile proprii ale băncii, contrar prevederilor art. 6 şi 10 din Normele Băncii Naţionale a României nr. 8/1999. În vederea determinării expunerii ce rezulta numai din acest angajament, conform metodologiei B.N.R. a rezultat că la data de 31 ianuarie 2000 expunerea băncii reprezenta 83% din fondurile proprii, expunere care se realiza doar faţă de un singur debitor format din S.C. S.I. SA, Fondul Naţional de Investiţii şi Fondul Naţional de Acumulare.

Inculpatul a ascuns semnarea contractului, în condiţiile în care nu a mai reuşit să determine o majoritate în cadrul Comitetului de Direcţie. Dacă în ceea ce priveşte efectuarea plasamentelor în unităţile de fond F.N.I., această majoritate i-a permis încheierea celor două convenţii, inclusiv prin inducerea în eroare a membrilor Consiliului de Administraţie, în cazul contractului de fidejusiune-cauţiune acest lucru nu a mai fost posibil.

Întrucât S.C. S.I. S.A. a prezentat C. în materialele publicitare drept "proprietar al F.N.I." - aspect nereal, prin adresele din 18 ianuarie 2000, 19 ianuarie 2000, 18 februarie 2000 şi 15 martie 2000, s-a notificat S.C. S.I. S.A. denunţarea unilaterală a contractului de fidejusiune-cauţiune, pentru prejudicierea imaginii şi credibilităţii cauţionatorului, deşi legal nu era posibil acest lucru.

Decizia rezilierii contractului a aparţinut membrilor Comitetului de Direcţie şi inculpatului P.C., care a realizat consecinţele juridice defavorabile ale unui astfel de înscris, pentru instituţia pe care o reprezenta.

După căderea F.N.I. din data de 24 mai 2000, în baza solicitării scrise a Consiliului de încredere al F.N.I., S.C. S.I. S.A., prin adresa nr. 160 din 30 mai 2000, a cerut C. să pună în aplicare prevederile contractului, adresă înregistrată la C. cu nr. 17.208 din 31 mai 2000.

În data de 1 iunie 2000, prin adresa nr. 1150 a Direcţiei juridice, C. a notificat S.C. S.I. S.A. refuzul de a da curs cererii primite, invocând nulitatea absolută a contractului de fidejusiune-cauţiune. În aceeaşi zi, s-a formulat şi acţiune în justiţie pentru "constatarea nulităţii absolute a contractului de fidejusiune-cauţiune nr. 2205 din 06 decembrie 1999".

Prin Decizia civilă nr. 3030 din 25 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, definitivă prin Decizia civilă nr. 1323 din 01 martie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, s-a constatat valabilitatea contractului şi s-a dispus punerea acestuia în aplicare.

Cu privire la contractul de fidejusiune-cauţiune, Direcţia Generală Control Fiscal, din cadrul Ministerului Finanţelor, precum şi experţii contabili desemnaţi, au opinat că s-au încălcat prevederile art. 23 din Legea bancară nr. 58/1998, conform cărora "Banca este angajată prin semnătura a cel puţin doi conducători, având competenţele stabilite prin actele normative proprii ..., în conformitate cu reglementările proprii ale băncii şi cu reglementările emise de Banca Naţională a României în acest sens".

La rândul său, Curtea de Conturi a constatat că prin încheierea contractului de fidejusiune-cauţiune s-au încălcat prevederile art. 3 şi 10 din Legea nr. 66/1996, conform cărora cerinţele impuse de dezvoltarea unei politici prudenţiale se stabilesc de către Consiliul de Administraţie şi ale art. 69 lit. f) din Legea nr. 5871998, conform cărora oricare dintre administratori se face vinovat de periclitarea credibilităţii şi viabilităţii băncii prin administrarea necorespunzătoare a fondurilor.

În Opinia separată la raportul de expertiză contabilă, formulată de către Ş.N., expert contabil parte, s-a susţinut că "în mod greşit se aduc ca argumente ale încălcării esenţiale a legii dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 58/1998 întrucât acestea nu sunt aplicabile în ceea ce priveşte C., actele normative care reglementează activitatea instituţiei permiţând Preşedintelui Consiliului de Administraţie să angajeze patrimonial C. prin semnătura autografă pusă pe actele încheiate în numele acesteia cu terţii, fără să impună semnarea lor de, cel puţin, încă un conducător."

Inculpatul P.C. a prejudiciat patrimoniul C. prin impunerea efectuării plasamentelor în unităţi de fond F.N.I., iar prin încheierea contractului de fidejusiune-cauţiune a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al instituţiei, atât la nivelul anului 2000, cât şi în prezent (a se vedea Decizia civilă nr. 3030 din 25 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, definitivă prin Decizia civilă nr. 1323 din 1 martie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială).

O primă consecinţă - de ordin organizaţional - a contractului, a reprezentat-o demiterea întregii conduceri a C. de către Prim-ministrul României la acea dată, domnul M.I., chiar dacă vinovăţia încheierii actului aparţinea în întregime inculpatului P.C.

Mediatizarea existenţei contractului de fidejusiune-cauţiune încheiat de F.N.I. şi S.C. S.I. S.A. cu C. a determinat manifestaţii masive ale investitorilor F.N.I., atât la sediul central al C. din Municipiul Bucureşti, cât şi la majoritatea sucursalelor teritoriale, perturbându-se grav activitatea C.

În acelaşi timp, mediatizarea intensă a contractului a zdruncinat imaginea şi credibilitatea C., producând chiar panică în rândul depunătorilor, în ceea ce priveşte siguranţa economiilor depuse la C., în perioada respectivă înregistrându-se retrageri peste limita normală.

În consecinţă, avându-se în vedere faptul că activitatea ilicită a inculpatului defunct C.P. a avut drept consecinţă prejudicierea exclusivă a C. şi nu a investitorilor FNI, instanţa de fond, în rejudecare, a respins, ca nefondate, acţiunile civile formulate împotriva moştenitorilor inculpatului defunct C.P., P.D.F. şi S.D.I.

10. În ceea ce o priveşte pe inculpata S.M. s-a reţinut faptul că aceasta, în calitate de director economic la S.C. S.I. SA, a indus în eroare investitorii prin:

- prezentarea de date nereale privind situaţia Fondului Naţional de Investiţii;

- raportări fictive către C.N.V.M.;

- raportări fictive utilizate în campania de publicitate, contribuind la prejudicierea părţilor civile.

Referitor la lichidităţile fondului, element ce intra în componenţa structurii portofoliului F.N.I. şi ale căror valori erau comunicate de către inculpată, expertiza contabilă a precizat că valoarea lor a fost majorată nereal. În raportările periodice transmise de către conducerea S.C. S.I. S.A. la C.N.V.M. valoarea disponibilităţilor bancare a fost inclusă în grupa "lichidităţi" în care erau consemnate disponibilităţile băneşti din conturile bancare ale F.N.I., cele aflate în casieria societăţii şi la agenţiile teritoriale.

Începând cu luna iunie 1998, volumul lichidităţilor raportate a fost constant majorat în mod nereal faţă de valoarea lichidităţilor înregistrată în conturile contabile ale F.N.I. Aceste valori au fost majorate scriptic de 4,4 ori în luna iulie 1999, lună în care fusese încasată de la CEC suma de 250 miliarde pentru cumpărări de unităţi de fond F.N.I., ajungând până la valori de 67,4 ori mai mari în luna martie 1999.

Majorarea nejustificată a lichidităţilor F.N.I. a făcut ca ponderea acestora să crească în mod nereal în totalul activelor nete ale Fondului, asigurând numai scriptic realizarea nivelului de lichiditate impus de prevederile Regulamentului nr. 9/1996 al C.N.V.M., deşi în realitate acest criteriu nu era îndeplinit.

Majorarea nereală a valorii lichidităţilor a condus la creşterea nereală a valorii unităţii de fond, în raport de care s-au efectuat răscumpărările de unităţi de fond, cauzând pierderi în gestiunea F.N.I.

Raportările făcute de S.C. S.I. SA, atât către C.N.V.M. cât şi cele destinate investitorilor erau nereale cu privire la numărul de unităţi de fond aflate în circulaţie, valoarea activului net şi, implicit, valoarea unităţii de fond, întrucât nu era stabilită prin calcule contabile, ci, în mod arbitrar, astfel încât să rezulte o creştere permanentă a acesteia din urmă.

Totodată, s-a stabilit că inculpata S.M. a semnat rapoartele periodice ale societăţii de administrare către C.N.V.M. în perioada anilor 1997 - 1999, astfel: raportul anual pe 1997, la data de 6 martie 1998; raportul pe trimestrul I pe anul 1998, la data de 28 mai 1998; raportul pe semestrul I pe anul 1998, la data de 31 august 1998; raportul pe trimestrul III pe anul 1998, la data de 18 martie 1999; raportul anual pe 1998 la data de 21 aprilie 1999; raportul pe trimestrul I pe anul 1999 la data de 26 noiembrie 1999 şi rapoartele pe semestrul I, trimestrul III şi anual pe 1999, semnate toate la data de 31 martie 2000.

Prin semnarea acestor raportări, inculpata a confirmat că datele cuprinse în acestea sunt reale, asumându-şi răspunderea cu privire la consecinţe, neputând fi însuşite justificările sale potrivit cu care, deşi nu a fost de acord cu datele cuprinse în rapoarte, le-ar fi semnat prin prisma asigurărilor date de către inculpata V.I.M. cum că lucrurile vor reveni la normal şi că aceasta şi-ar asuma întreaga responsabilitate pentru menţiunile inserate în rapoarte.

Martora C.R.R., angajată din 1995 până la începutul anului 2000 în cadrul S.C. S.I. SA, a declarat că se ocupa, printre altele şi cu centralizarea situaţiilor zilnice vizând subscrierea şi răscumpărarea unităţilor de fond, primite de la agenţiile din teritoriu prin sistemul informatic, pe care, în fiecare seară, le trimitea inculpatului P.N. şi la Contabilitate, inculpatei S.M. şi martorei E.D.

Martora C.A.I. a susţinut că, pentru redactarea raportărilor periodice efectuate de către S.C. S.I. S.A. - cu excepţia celor săptămânale - i-au fost furnizate datele contabile şi de către inculpata S.M., înainte de a le prezenta spre semnare inculpatei V.I.M., fiind semnate şi de către inculpata S.M.

Martora D.E., care a lucrat la Contabilitate în perioada 1996 - 2000, a arătat că s-a ocupat împreună cu inculpata S.M. de îndosarierea cererilor de subscriere şi răscumpărare, cronologic şi pe fiecare agenţie în parte; la sfârşitul fiecărei luni se verifica situaţia încasărilor şi plăţilor.

Martora R.E. a lucrat la Contabilitate în perioada 5 martie 1996 - 29 noiembrie 2000, având, printre altele ca atribuţii, operarea extraselor de cont, care erau apoi prelucrate de către inculpata S.M.. La sfârşitul fiecărei luni erau trimise de către agenţiile din ţară o situaţie centralizatoare cu toate operaţiunile pe zile, operaţiuni ce se reflectau şi în jurnalele zilnice. Totodată, pe jurnalele zilnice apăreau numărul unităţilor de fond subscrise şi răscumpărate, precum şi numerarul existent.

Martora E.C., care a lucrat alternativ, fie la S.C. G. S.A., fie la S.C. S.I. S.A., în cadrul Departamentului Analiză financiară şi care a avut ca atribuţii întocmirea raportărilor periodice, a arătat că datele privind structura portofoliului şi valoarea activului net erau furnizate de Contabilitate, respectiv de către inculpata S.M.

S-a constatat că mijloacele de probă respective coroborate şi cu depoziţiile inculpatei, au demonstrat că aceasta cunoştea situaţia reală cu privire la numărul unităţilor de fond şi a activului net, indicatori ce intrau în formula de calcul a unităţii de fond.

Datele din raportările nereale erau comunicate săptămânal şi lunar publicului larg şi implicit investitorilor.

Nici cifrele privind valoarea procentuală a lichidităţilor pe care le avea F.N.I. nu corespundeau realităţii. Astfel, în ceea ce priveşte raportul anului 1999 inculpata a arătat că a cunoscut că cifrele sunt fictive, însă l-a semnat întrucât privea activitatea desfăşurată pe perioada cât avea calitatea de director economic la S.C. S.I. S.A.

În calitate de membru în Comitetul Director al S.C. S.I. SA, inculpata precizează că şedinţele aveau un caracter formal. Ca atare, deciziile fiind deja luate în cadrul Consiliului de Administraţie, membrii acestui din urmă organism erau doar informaţi asupra lor. Inculpata a recunoscut că, în mai multe rânduri, martora D.C. i-a relatat că "creşterile valorii unităţii de fond impuse de inculpatul P. sunt prea umflate". De asemenea a mai recunoscut - referindu-se la situaţiile aferente lunilor ianuarie - martie 1999 - că datele cuprinse în raportările către C.N.V.M. erau nereale, acestea nefiind în concordanţă cu situaţiile consemnate în balanţele de verificare.

Prin urmare, s-a stabilit că inculpata a acţionat cu intenţie, facilitând obţinerea de către alte persoane a unor foloase injuste. Ea a semnat mai multe dispoziţii de plată, inclusiv din dispoziţia inculpatului P.N., pentru plata contravalorii unor acţiuni necotate, fără a verifica existenţa documentelor justificative.

Inculpata a prevăzut că prin raportarea de informaţii ce nu corespund realităţii şi ale căror valori erau majorate artificial pentru sporirea atractivităţii F.N.I. se puteau produce prejudicii investitorilor.

Inculpata cunoştea şi conţinutul Prospectului de emisiune şi faptul că inserarea clauzei de la art. 6 privind returnarea în orice condiţii a subscrierilor iniţiale contravenea dispoziţiilor legale, respectiv, Regulamentului nr. 9/1996. Deşi clauza a fost înlăturată din Prospect în cursul anului 1998, aspectul nu a fost adus la cunoştinţa investitorilor, cu toate că inculpata a certificat contrariul prin semnarea raportului pe anul 1998. În condiţiile în care garanţia returnării sumelor iniţiale - care a constituit elementul determinant al subscrierilor la F.N.I. - nu mai exista, aspect ascuns de către societatea de administrare, rezultă în mod clar intenţia de inducere în eroare a părţilor civile.

S-a constatat că şi critica constând în lipsa legăturii de cauzalitate între activitatea S.A. şi prejudiciul produs, prejudiciul fiind creat nu prin raportările false ci prin răscumpărările masive efectuate de persoanele identificate în expertiza contabilă, în defavoarea investitorilor care au rămas cu unităţi de fond a fost pe larg şi pertinent analizată în cadrul motivelor de apel, de către instanţa de apel.

Astfel, inculpata a semnat mai multe ordine de plată pentru sume cuprinse între 400.000.000 RON şi 18.500.000.000 RON avându-i ca beneficiari pe P.N. şi V.S.O., răscumpărările de unităţi de fond realizându-se şi prin intermediul său, astfel încât s-a remarcat că între activitatea acesteia şi producerea prejudiciului este legătură de cauzalitate. S-a mai constatat că V.S.O. nu avea calitatea de investitor la F.N.I., pe numele său nefiind emis vreun carnet, aşa încât virarea acestor sume de bani nu a avut nicio justificare.

Instanţa de fond, în rejudecare a constatat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, cumulativ, următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Avându-se în vedere faptul că, astfel cum s-a mai precizat potrivit art. 22 C. proc. pen. hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia, instanţa de fond, în rejudecare, a reţinut că existenţa faptului ilicit, a formei de vinovăţie şi a identităţii autorului acestuia a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat în urma soluţionării definitive a acţiunii penale.

S-a mai reţinut că faptele ilicite reţinute a fi săvârşite de inculpaţi au cauzat prejudicii părţilor civile în cauză, investitori FNI, inculpaţii fiind condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune fie în forma autoratului, fie în cea a complicităţii, infracţiune ce presupune ca element constitutiv în cazul infracţiunii consumate cauzarea unei pagube.

Instanţa de fond a stabilit ce părţi civile în prezenta cauză au făcut dovada calităţii de investitor FNI, deci existenţa unui prejudiciu propriu, stabilind cuantumul acestui prejudiciu.

În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului, a fost avută în vedere ca valoare a unei unităţi de fond ultimul curs afişat cel din data de 24 mai 2000, respectiv 103.720 ROL, chiar dacă această valoare era una nereală, majorată tocmai datorită activităţii infracţionale imputate inculpaţilor.

Instanţa de fond, în rejudecare a considerat că, nu a putut fi. avută în vedere valoarea reală din data de 24 mai 2000 a unităţii de fond, de 7.060 ROL, respectiv cea stabilită în urma efectuării expertizei contabile, de vreme ce afişarea unei valori net superioare a unităţii de fond a determinat atât noi subscrieri cât şi o atitudine de pasivitate a investitorilor deja existenţi, convinşi de eficienta funcţionare a fondului de investiţii.

În ceea ce priveşte art. 6 din Prospectul de ofertă publică continuă potrivit căruia capitalul iniţial investit, adică suma subscrisă pentru cumpărarea de unităţi de fond, va fi returnat în orice condiţii depunătorului, instanţa a apreciat că acesta nu este incident în cauză, de vreme ce în situaţia infracţiunilor care constau în neexecutarea unor contracte (în cauză înşelăciune în contracte) în cazul în care cel păgubit alege calea alăturării acţiunii civile celei penale vor fi aplicabile regulile din cadrul răspunderii civile delictuale. în mod evident, s-a considerat că dacă s-ar fi utilizat calea acţiunii civile separate în faţa acţiunii civile, persoana vătămată ar fi putut invoca temeiurile fie ale acţiunii delictuale fie ale acţiunii în răspundere contractuală.

S-a constatat că acest lucru rezultă şi din modul în care a fost reglementat art. 19 din noul C. proc. pen. astfel cum acesta a fost modificat prin legea de punere în aplicare, potrivit căruia "acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală sau contractuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penal penale", legiuitorul simţind nevoia să modifice dispoziţia procesual penală actuală.

În situaţia în care părţile civile au formulat anterior datei de 24 mai 2000 cereri de răscumpărare a unităţilor de fond deţinute, cereri neonorate, fiind de acord, în consecinţă, să primească drept contravaloare a unităţii de fond o sumă inferioară ultimului curs afişat, această manifestare de voinţă a fost avută în vedere în soluţionarea justă a acţiunii civile, guvernate de principiul disponibilităţii.

Sumele respective, cuvenite fiecărui investitor, au fost indexate cu rata inflaţiei începând cu data de 24 mai 2000.

În ceea ce priveşte răspunderea inculpaţilor faţă de părţile civile în cauză, faţă de disp. art. 1003 C. civ. natură solidară, instanţa a apreciat că activitatea ilicită desfăşurată de fiecare inculpat în parte a conlucrat la prejudicierea părţilor civile neimpunându-se ca fiecare inculpat să răspundă exclusiv faţă de părţile civile care au subscris la fond în perioada desfăşurării activităţii infracţionale.

S-a constatat că, deşi modalitatea în care fiecare inculpat a contribuit la prejudicierea părţilor civile în care a fost una diferită, fie prin acţiuni directe, precum prezentarea de date nereale privind situaţia Fondului Naţional de Investiţii, raportări fictive către C.N.V.M., raportări fictive utilizate în campania de publicitate, întocmirea de contractele fictive de achiziţionare de acţiuni în numele investitorilor FNI, fie prin acţiuni indirecte constând în exercitarea formală a obligaţiilor de control menit să depisteze eventualele nereguli sau disfuncţionalităţi, neputându-se cuantifica procentual modul în care conduita ilicită a fiecărui inculpat a condus la prejudicierea părţilor civile în cauză.

Referitor la părţile responsabile civilmente instanţa de fond, în rejudecare a constatat că potrivit art. 1000 alin. (1) C. civ. "suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt în paza noastră." Iar potrivit alin (3) al aceluiaşi articol "stăpânii şi comitenţii, de prejudiciul cauzat de servitorii şi prepuşi lor în funcţiile ce li s-au încredinţat."

S-a reţinut că pentru a putea fi angajată răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, este necesar ca în persoana prepusului să fie întrunite condiţiile răspunderii pentru fapta proprie, şi mai este necesar să fie întrunite două condiţii speciale: existenţa raportului de prepuşenie şi condiţia ca prepuşii să fi săvârşit fapta în funcţiile ce li s-au încredinţat, nefiind necesar a fi dovedită vinovăţia comitentului în producerea prejudiciului, răspunderea acestuia fiind instituită ca o garanţie faţă de partea civilă pentru obligaţiile născute din fapta ilicită a prepusului.

În prezenta cauză s-a constatat faptul că inculpaţii V.I.M., P.M., S.M., A.M., B.G. au acţionat în calitate de prepuşi ai S.C. S.I. S.A., inculpatul P.N. în calitate de prepus al S.C. G. S.A. şi S.C. S.I. S.A., iar inculpaţii B.Ş., B.C.C. în calitate de prepus al CNVM.

S-a constatat că pe parcursul conduitei infracţionale inculpaţii au îndeplinit diverse funcţii în cadrul părţilor responsabile civilmente, respectiv inculpata V.I.M. preşedinte - director general al S.C. S.I. S.A., inculpata S.M. director economic al S.C. S.I. SA, inculpatul B.G. preşedintele - director general S.C. S.I. SA, inculpatul P.N. director financiar la S.C. G. SA, ulterior director general al S.C. G. SA, director executiv la S.C. S.I. SA., inculpatul A.M., cenzor extern atestat prin Ordinul C.N.V.M. nr. A.F. 1034 din 22 octombrie 1999, a avut încheiate contracte de verificare şi certificare a raportului anual al Fondului Naţional de Investiţii, cu S.C. S.I. SA., existând astfel un raport de subordonare în temeiul căruia comitentul a avut posibilitatea de a controla şi îndruma activitatea prepusului, iar din probele administrate a rezultat că inculpaţii au săvârşit faptele ilicite în exercitarea funcţiilor ce le-au fost încredinţate.

În ce priveşte acţiunea împotriva părţii responsabile civilmente C. care i-a numit în consiliul de administraţie al S.C. S.I. S.A. pe inculpaţii D.I. şi B.G., s-a constatat că aceştia au desfăşurat activitatea pentru aceasta din urmă societate de unde au şi fost remuneraţi neexistând, deci un raport de prepuşenie cu C., nefiind întrunite condiţiile prev. de art. 1000 alin. (3) C. civ.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B.Ş., B.C.C., aceştia au fost mandataţi de către Parlament să ocupe funcţiile de comisari în cadrul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. Potrivit art. 8 din Legea nr. 52/1994, numirea şi revocarea acestora se făcea de Parlament, iar pe perioada mandatului contractele de muncă erau suspendate. Deci, între comisari şi Parlament exista un contract de mandat conform căruia numai Parlamentul îi putea verifica, controla şi revoca din funcţiile încredinţate.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 52/1994, C.N.V.M. este o autoritate administrativă autonomă, comisarii - deşi numiţi de către Parlament - desfăşurându-şi activitatea în cadrul acesteia şi în interesul ei, angajând şi reprezentând C.N.V.M.-ul în relaţiile cu terţii. Mai mult, membrii Comisiei au obligaţia legală de a-şi desfăşura activitatea în scopul îndeplinirii misiunii C.N.V.M. Prin art. 32 din Cap. III din Regulamentul nr. 5/1995 s-au stabilit norme de etică şi conduită pentru membrii şi personalul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, în sensul că încălcarea cu vinovăţie a dispoziţiilor cuprinse în regulament se sancţionează de către C.N.V.M. Dispoziţiile art. 34 din acelaşi act normativ dă dreptul Comisiei de a formula acţiuni în justiţie împotriva membrilor sau angajaţilor săi care dezvăluie informaţii confidenţiale sau privilegiate.

În consecinţă, s-a constatat că activităţile inculpaţilor B.Ş. şi B.C.C. s-au desfăşurat în interesul C.N.V.M.

2. Împotriva sentinţei penale nr. 495/F din 26 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 3708/1/2009 au declarat apel inculpatul P.N. şi Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor (ANPI) în reprezentarea părţilor civile, părţile civile A.V., A.D.C., A.P.O., A.M. (...), fără a preciza motivele de apel.

Inculpatul P.N., prin avocat ales, a solicitat, prin apelul declarat, respingerea, ca inadmisibile, a cererilor de despăgubiri formulate de părţile civile, având în vedere următoarele considerente:

Astfel, acesta a considerat că prima instanţă a încălcat legea, ratificând neregularitatea cu privire la sesizarea instanţei cu soluţionarea cererilor de despăgubiri, deşi, în opinia acestuia, cererile erau nule ca urmare ca urmare a adresării lor direct instanţei de judecată.

De asemenea, inculpatul, prin avocat ales, a considerat că legea a fost încălcată din nou de către prima instanţă, atunci când a procedat la calcularea cuantumului pretenţiilor în raport de alte criterii decât acelea stabilite prin hotărârea de condamnare.

Un al treilea motiv invocat a constat în aceea că, în opinia inculpatului, prima instanţă a stabilit în mod nelegal obligaţia subsemnatului P.N., de plată a despăgubirilor persoanelor autointitulate în cauză "părţi civile" pe baza preluării concluziilor altei instanţe, dintr-o hotărâre de condamnare pronunţată împotriva S.A. într-un proces judecat în contradictoriu cu alte persoane, fără să se demonstreze prin probe administrate în cauza de faţă în ce constă comiterea de către acesta a faptei prejudiciabile faţă de persoanele din acest dosar, legătura de cauzalitate dintre fapta pe care ar fi comis-o împotriva acestor persoane şi un prejudiciu pretins.

Asociaţia pentru Protecţia Investiţiilor (ANPI) reprezentantă a unui număr de circa 15.000 de părţi civile, în numele apelanţilor părţi civile, pe care i-a reprezentat la fondul rejudecării, precum şi în numele tuturor celorlalţi membrii ai asociaţiei a declarat apel prin care a invocat ca şi motive de nulitate a sentinţei instanţei de rejudecare respingerea nefondată şi nelegală a primei cereri de recuzare a instanţei de fond formulată la data de 19 iulie 2002 precum şi nejudecarea celei de-a doua cereri de recuzare a instanţei de fond, formulată la data de 19 iulie 2002, deşi, în opinia ANPI, acea cerere avea o altă motivare diferită de prima.

ANPI a mai făcut referire în cuprinsul apelului declarat la faptul că, în opinia acesteia, instanţa de fond a încălcat normele imperative din C. proc. pen privind reprezentarea persoanelor, în ceea ce priveşte calitatea de reprezentare a părţilor civile de către ANPL.

De asemenea, aceasta a criticat şi soluţia instanţei de fond în rejudecare în ceea ce priveşte respingerea cererii de ridicare a sechestrului de pe patrimoniul FNI, considerând această soluţie ca fiind aberantă, pentru motivele arătate în cererea extinsă şi probatoriul aferent depuse în faţa instanţei de fond, arătând că aceste motive subzistă în continuare.

Printre motivele de apel s-a numărat şi critica adusă soluţiei instanţei de fond în ceea ce priveşte modificarea sentinţei definitive şi irevocabile din dosarul 24632/3/2006 referitor la inculpatul D.I. şi moştenitorii inculpatului defunct C.P., pe care a considerat-o abuzivă şi ilegală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 18 februarie 2012 sub nr. 3708/1/2009.

Pe parcursul judecării cauzei s-au depus cereri de apel din partea părţilor civile, membrii ai ANPI.

De asemenea, la data de 14 noiembrie 2012 partea responsabilă civilmente, C. - Uniunea Naţională a Cooperaţiei de Consum, a depus la dosarul cauzei un înscris denumit "Precizări" prin care a solicitat instanţei respingerea acţiunii părţilor civile în contradictoriu cu aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, pe considerentele că, în opinia sa, nu există un raport de prepuşenie între inculpaţi şi aceasta, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 137³ alin. (1) Noul C. civ.

La data de 08 ianuarie 2012, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a dat curs solicitării instanţei de comunicare a situaţiei juridice a societăţii G. S.A., furnizând aceste informaţii depuse la dosarul acestei instanţe.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a apreciat apelurile ca fiind întemeiate, pentru următoarele considerente:

Asupra excepţiei tardivităţii apelurilor părţilor civile, apeluri depuse direct la instanţa de apel, Curtea a apreciat că nu este fondată. Astfel, la data de 02 august 2012, în termen legal, Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor a depus o cerere de apel, în numele părţilor civile pe care le-a reprezentat la judecata în fond, arătând că acestea vor fi menţionate în integralitate o dată cu motivele de apel. Ulterior, ANPI a depus în faţa instanţei de apel, în două împrejurări, cererile de apel semnate de către părţile civile pe care le reprezintă, conform borderourilor sus-menţionate. Având în vedere depoziţiile art. 366 alin. (3) C. proc. pen., conform cărora cererea de apel nesemnată ori neatestată poate fi confirmată în instanţă de parte ori de reprezentantul ei, Curtea a apreciat în speţă că apelul depus de către ANPI în numele părţilor pe care le reprezintă a fost confirmat ulterior în faţa instanţei de apel, prezentându-se cereri semnate de către aceste părţi, astfel încât apelurile acestor părţi au fost formulate în termen, respectiv la data de 02 august 2012. Faţă de acestea, excepţia a fost respinsă ca nefondată.

În continuare, Curtea va analiza acele motive de apel învederate de condamnat ori de către părţile civile care ar face inutile orice altă analiză pe fondul cauzei.

Astfel, cu privire la apelul formulat de către condamnatul N.P., Curtea a constatat că motivul învederat de către acesta, respectiv că acţiunile civile promovate în cauză nu sunt admisibile, deoarece părţile civile din prezenta cauză au formulat pretenţii civile direct la instanţa de judecată, în recurs, fără a se constitui părţi civile anterior, nu a fost întemeiat. Curtea a constatat că prin Decizia penală nr. 2.516 din 01 iulie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a stabilit în mod definitiv că părţile vătămate din prezenta cauză au calitatea şi de părţi civile, deoarece au formulat cereri de constituire ca parte civilă încă de la urmărire penală, fără însă a fi citaţi în faţa instanţelor de judecată ce au soluţionat fondul cauzei; din cauza acestei omisiuni a instanţelor de judecată din primul ciclu procesual, s-a ajuns de altfel la soluţia casării în parte a Sentinţei penale nr. 423 din 20 martie 2007 pronunţată în dosarul nr. 214632/3/2006 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi a Deciziei penale nr. 164 A din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, consecinţa fiind trimiterea pentru judecarea pe fond, la tribunal, a acţiunilor civile a părţilor vătămate care, din eroare, nu au fost citate deşi erau constituite părţi civile. Faţă de aceste aspecte, ţinând seamă şi că Decizia penală nr. 2.516 din 01 iulie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, are autoritate de lucru judecat cu privire la aspectul invocat, Curtea a constatat că părţile vătămate din prezenta cauză au şi calitatea de părţi civile, acţiunile civile ale acestora fiind deci admisibile. Totuşi, Curtea a admis apelul condamnatului N.P., însă pentru un alt motiv, invocat şi în apelul părţilor civile, ce a fost prezentat în continuare.

Analizând motivele de apel depuse de ANPI pentru părţile civile, Curtea a constatat că apelanţii au invocat nulitatea absolută a sentinţei atacate, deoarece ar fi fost pronunţate de un judecător incompatibil, în condiţiile în care în mod nelegal şi nefondat a fost respinsă o primă cererea de recuzare a instanţei din data de 19 iulie 2012, iar o alta, din aceeaşi dată, care ar fi avut o altă motivare, nu a mai fost judecată. Verificând actele dosarului primei instanţe, Curtea a constatat că la data respectivă, reprezentantul ANPI, N.M.P., a formulat o cerere de recuzare a completului de judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 48 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., respectiv atitudine duşmănoasă faţă de părţile civile, întrucât instanţa a contestat calitatea de reprezentare a părţilor civile de ANPI, a respins întrebări ale părţile adresate inculpatului N.P., a refuzat să admită cereri ale părţilor, a refuzat să se pronunţe, de îndată, asupra cererii de ridicare sechestru asupra patrimoniului FNI.

Prin încheierea dată în aceeaşi zi de către un alt complet de judecată, cererea de recuzare a fost respinsă ca nefondată, apreciindu-se că împrejurarea că judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei a respins motivat o serie de cereri ale părţilor nu poate duce automat la concluzia că ar fi de rea-credinţă sau ar manifesta o atitudine duşmănoasă. Curtea a apreciat că în mod întemeiat a fost respinsă cererea de recuzare ca neîntemeiată, întrucât judecătorul fondului şi-a exercitat atribuţiile de serviciu, în sensul că s-a pronunţat motivat asupra unor cereri formulate de reprezentantul părţilor civile, respingându-le, fără a manifesta o atitudine părtinitoare faţă de aceste părţi; de altfel, o soluţie contrară ar conduce la o concluzie inacceptabilă, respectiv că ori de câte ori judecătorul respinge motivat o cerere a unei părţi din procesul penal devine incompatibil să judece cauza, întrucât nu ar fi imparţial.

Tot în aceeaşi zi, reprezentantul ANPI, N.M.P., a depus o nouă cerere de recuzare a completului de judecată, întemeiată tot pe dispoziţiile art. 4 - 8 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., arătând iarăşi că judecătorul s-ar manifesta duşmănos faţă de părţile civile, deoarece ar fi urmărit eliminarea din sală a reprezentantului ANPI şi nu s-a pronunţat de îndată asupra cererii de ridicare a sechestrului. În mod justificat, având în vedere că reprezentantul ANPI a invocat aceeaşi pretinsă cauză de incompatibilitate, pe aceleaşi temeiuri de fapt ca şi cererea anterioară, invocând o aşa-numită atitudine duşmănoasă a completului de judecată ori de câte ori soluţiile date diferitelor cereri erau apreciate ca neconvenabile de reprezentantul părţilor civile, a fost respinsă ca inadmisibilă noua cerere de recuzare, conform art. 51 alin. (3) C. proc. pen., în şedinţă publică, de către judecătorul fondului.

Faţă de aprecierile anterioare, Curtea a constatat că judecătorul ce a judecat în primă instanţă nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, cererile de recuzare fiind în mod temeinic respinse, acest motiv de apel nefiind temeinic.

Cu privire la un alt pretins motiv de nelegalitate învederat de către reprezentantul ANPI, N.M.P., vizând împrejurarea că aplicând dispoziţiile art. 721 C. proc. civ. rap. la art. 68 C. proc. civ., prima instanţă a constatat că persoana sus-menţionată nu avea calitatea de a pune concluzii în faţa instanţei, Curtea constată că această împrejurare nu constituie o veritabilă critică adusă sentinţei primei instanţe, întrucât aceasta a delimitat cadrul procesual, în privinţa persoanelor ce pot participa la judecată şi pot pune concluzii în faţa instanţei, în condiţiile în care obiectul cauzei îl reprezintă pretenţiile civile ale părţilor vătămate, latura penală fiind deja definitiv soluţionată. În acelaşi sens, reprezentantul ANPI, N.M.P., a susţinut că i-au fost încălcate drepturile procesuale, întrucât el a acţionat ca reprezentant al părţilor civile, conform art. 174 alin. (3) C. proc. pen. După cum se poate lesne observa, reprezentantului părţilor civile nu i-a fost negată în niciun moment, nici de către prima instanţă, nici de instanţa de apel, calitatea de reprezentant al părţilor civile, abilitat să se prezinte în instanţă în numele acestora, să ia cunoştinţă de toate actele îndeplinite şi depuse la dosar, să formuleze diverse cereri (care au fost analizate pe fond, prin urmare s-a apreciat că N.M.P. avea calitatea de reprezentant al părţilor civile, acţionând în numele acestora), să propună probe etc.

Totuşi, având în vedere că întinderea mandatului de reprezentare dat de părţi, conform art. 197 alin. (3) C. proc. pen., nu este reglementată, rezultă că se aplică în privinţa acestuia regulile de procedură generale, prevăzute de C. proc. civ. în vigoare la data respectivă, conform art. 721 C. proc. civ. Conform art. 68 alin. (4), (5), (6) C. proc. civ., dacă mandatul (de reprezentare) este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea; asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor sau licenţiaţilor în drept când ei sunt mandatari în pricinile soţului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv; de asemenea asistarea de către avocat nu este cerută la judecătorii când partea este reprezentată prin soţ sau rudă până la al patrulea grad inclusiv.

Cum reprezentantul ANPI, N.M.P., nu se află în niciuna dintre situaţiile menţionate de textul legal, a rezultat că acesta nu putea pune concluzii în faţa instanţei decât prin avocat; totuşi, deşi în cauză au fost desemnaţi apărători din oficiu pentru a se asigura apărarea deplină a părţilor civile, inclusiv a celor reprezentate de N.M.P., acesta a refuzat constant orice colaborare cu aceştia, susţinând că are dreptul să pună personal concluzii, în ciuda dispoziţiilor clare ale textelor legale.

Aşa cum s-a arătat şi mai sus, reprezentantul ANPI, N.M.P., a depus o serie de cereri în faţa primei instanţe, ba chiar a depus cerere de apel în numele părţilor pe care le reprezintă, recunoscându-i-se în tot cursul procesului calitatea de reprezentant, însă fără drept de a pune concluzii în faţa instanţei, în şedinţă publică.

Faţă de cele arătate, instanţa a apreciat că motivul învederat nu constituie o reală critică privind nelegalitate şi netemeinicia sentinţei atacate.

În privinţa fondului cauzei, Curtea apreciază că este întemeiat motivul de apel învederat de către părţile civile, referitor la faptul că inculpatul D.I. nu a fost obligat la plata despăgubirilor civile în solidar cu ceilalţi inculpaţi, motiv pentru care şi apelul inculpatului N.P. va fi admis.

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 423 din 20 martie 2007 pronunţată în dosarul nr. 214632/3/2006 al Tribunalului Municipiului Bucureşti, secţia a II-a penală, modificată prin Decizia penală nr. 164 A din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a, penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, definitivă prin Decizia nr. 2098 din 04 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost condamnaţi inculpaţii V.I.M., P.M., S.M., A.M., B.G., P.N., B.Ş., B.C., C.M., I.M.I.M., D.I. pentru săvârşirea unor infracţiuni de prejudiciu (înşelăciuni, cu forma de participaţie a autoratului ori complicităţii) reţinându-se în esenţă că prin activitatea lor infracţională au indus în eroare şi au produs prejudicii investitorii Fondului Naţional de Investiţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.

Prin aceeaşi hotărâre definitivă au fost admise acţiunile civile al unui număr mare de investitori FNI, inculpaţii fiind obligaţi în solidar şi cu părţile responsabile civilmente la plata de despăgubiri faţă de investitorii constituiţi părţi civile, stabilindu-se deci cu titlu definitiv mai multe aspecte: existenţa faptelor delictuale, autorii prejudiciilor, vinovăţia acestora, legătura de cauzalitate între fapte şi prejudiciile suferite, calitatea de părţi vătămate ale investitorilor FNI, modalitatea de calcul a cuantumului prejudiciului suferit de către aceştia, modalitatea în care răspund părţile responsabile civilmente.

Prin Decizia penală nr. 2.516 din 01 iulie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în soluţionarea unui recurs îndreptat împotriva aceleiaşi decizii a Curţii de Apel Bucureşti, au fost soluţionate alte recursuri ale părţilor vătămate, doar cu privire la pretenţiile civile ale acestora.

Sub acest aspect, Curtea a constatat că Decizia nr. 2.098 din 04 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a rămas definitivă înaintea decizie menţionate la paragraful anterior, prin urmare are autoritate de lucru judecat, sub toate aspectele, şi în prezenta cauză.

Curtea nu a reiterat situaţia de fapt, încadrările juridice, precum şi considerentele referitoare la latura civilă reţinute de către instanţe în hotărârile definitive sus-menţionate, acestea fiind de altfel expuse pe larg în cuprinsul sentinţei atacate.

În esenţă, cu privire la latura civilă a cauzei penale de faţă, stabilindu-se definitiv de către instanţa supremă aspectele menţionate mai sus, părţilor vătămate le-a revenit obligaţia de a se constitui părţi civile şi de a dovedi calitatea de investitor FNI.

Părţile vătămate din cauză au îndeplinit aceste obligaţii, în sensul că s-au constituit părţi civile şi au dovedit şi calitatea de investitori FNI, acţiunile civile promovate fiind prin urmare întemeiate, faţă de aspectele anterioare.

În mod corect, având în vedere dispoziţiile art. 1003 C. civ., a apreciat prima instanţă că activitatea ilicită desfăşurată de fiecare inculpat în parte a contribuit la prejudicierea părţilor civile, neimpunându-se ca fiecare inculpat să răspundă exclusiv faţă de părţile civile care au subscris la fond în perioada desfăşurării activităţii infracţionale.

Referitor la părţile responsabile civilmente, în acord cu prima instanţă, Curtea a constatat că potrivit art. 1000 alin. (1) C. civ. "suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt în paza noastră.", iar potrivit alin (3) al aceluiaşi articol "stăpânii şi comitenţii, de prejudiciul cauzat de servitorii şi prepuşi lor în funcţiile ce li s-au încredinţat."

Pentru a putea fi angajată răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, este necesar ca în persoana prepusului să fie întrunite condiţiile răspunderii pentru fapta proprie, şi mai este necesar să fie întrunite două condiţii speciale: existenţa raportului de prepuşenie şi condiţia ca prepuşii să fi săvârşit fapta în funcţiile ce li s-au încredinţat, nefiind necesar a fi dovedită vinovăţia comitentului în producerea prejudiciului, răspunderea acestuia fiind instituită ca o garanţie faţă de partea civilă pentru obligaţiile născute din fapta ilicită a prepusului.

În cauză Curtea a constatat că inculpaţii V.I.M., P.M., S.M., A.M., B.G. au acţionat în calitate de prepuşi ai S.C. S.I. S.A., inculpatul P.N. în calitate de prepus al S.C. G. S.A. şi S.C. S.I. S.A. iar inculpaţii B.Ş., B.C.C. în calitate de prepus al CNVM. Astfel, pe parcursul activităţii infracţionale inculpaţii au îndeplinit diverse funcţii în cadrul părţilor responsabile civilmente, respectiv inculpata V.I.M. preşedinte - director general al S.C. S.I. S.A., inculpata S.M. director economic al S.C. S.I. SA, inculpatul B.G. preşedintele - director general S.C. S.I. SA, inculpatul P.N. director financiar la S.C. G. SA, ulterior director general al S.C. G. SA, director executiv la S.C. S.I. SA., inculpatul A.M., cenzor extern atestat prin Ordinul C.N.V.M. nr. A.P. 1034 din 22 octombrie 1999, a avut încheiate contracte de verificare şi certificare a raportului anual al Fondului Naţional de Investiţii, cu S.C. S.I. SA., existând astfel un raport de subordonare în temeiul căruia comitentul a avut posibilitatea de a controla şi îndruma activitatea prepusului, iar din probele administrate a rezultat că inculpaţii au săvârşit faptele ilicite în exercitarea funcţiilor ce le-au fost încredinţate.

Prin urmare, a fost pe deplin întemeiată soluţia primei instanţe de a obliga inculpaţii în solidar şi cu părţile responsabile civilmente sus-amintite al plata despăgubirilor către părţile civile.

Curtea a admis însă apelul şi a dispus obligarea la plata despăgubirilor, în solidar cu inculpaţii sus-menţionaţi şi cu partea responsabilă civilmente S.C. S.I. S.A. prin lichidator F.I.S., şi a inculpatului D.I. Aşa cum s-a arătat mai sus, şi acest inculpat a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune în dauna investitorilor FNI, prin urmare acesta a răspuns şi pentru prejudiciile create părţilor civile din prezentul dosar. Faţă de aceste aspecte, a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor aparţinând inculpatului D.I., respectiv, imobilul compus din 2 camere şi dependinţe situat în Bucureşti.

Prin Ordonanţa procurorului nr. 108/P/2003 din data de 18 septembrie 2003 s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului nr. 260/P/2000 la data de 1 iunie 2000 asupra a 433.016 acţiuni deţinute de Fondului Naţional de Investiţii la S.C. I.S. S.A. în vederea închiderii şi delistării acestei societăţi. De asemenea, s-a dispus ridicarea sechestrului instituit asupra mijloacelor fixe şi obiectelor de inventar deţinute de S.C. S.I. S.A. şi Fondul Naţional de Investiţii în scopul valorificării acestora. S-a luat măsura depunerii sumelor de bani obţinuţi din vânzarea acţiunilor S.C. I. SA, mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar în contul deschis la B., conform dispoziţiilor Ordonanţei nr. 108/P/2003 din data de 11 august 2003 şi menţinerea măsurilor asigurătorii asupra sumelor de bani aflate în cont.

Prin ordonanţa procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 108/P/2003 din data de 23 decembrie 2003 a fost admisă plângerea formulată de Asociaţia Investitorilor Păgubiţi CEC - Fondului Naţional de Investiţii împotriva rezoluţiei cu acelaşi număr din data de 22 noiembrie 2003, dispunând ridicarea parţială a măsurii asigurătorii instituite asupra conturilor Fondului Naţional de Investiţii - S.C. S.I. S.A. existent la banca B. sector 5 până la concurenţa sumei de 62.304.603.155 RON, obligând S.C. S.I. S.A. la plata sumei către 376 de investitori conform Sentinţei civile nr. 73 din 30 iunie 2003 a CAB, secţia a V-a comercială, definitivă prin Decizia civilă nr. 5.051 din 11 decembrie 2003 a ÎCCJ - secţia comercială. S-a menţinut măsura asigurătorie asupra diferenţei rămase în cont.

Prin Ordonanţa procurorului nr. 108/P/2003 din data de 19 ianuarie 2004 s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului nr. 260/P/2000 la data de 1 iunie 2000 asupra acţiunilor aflate în portofoliul Fondului Naţional de Investiţii, dispunând vânzarea acestora prin B. şi R. (acţiunile cotate) şi prin intermediul unei societăţi autorizate de CNVM (acţiunile necotate). S-a dispus ca banii astfel obţinuţi să fie depuşi în contul existent la banca B., înfiinţat conform ordonanţei din 11 august 2003, fiind menţinută măsura asigurătorie asupra sumelor de bani existente în cont.

Curtea a apreciat că prima instanţă a dispus întemeiat respingerea cererii de ridicare a sechestrului asigurătoriu. Conform art. 163 alin. (1) C. proc. pen., măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii. În speţă, măsura asigurătorie s-a luat asupra bunurilor FNI în scopul garantării reparării pagubei produse investitorilor fondului prin săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune de către inculpaţi; măsura a fost în continuare oportună, pentru stabilirea unei creanţe certe, lichide şi exigibile în favoarea fiecărei părţi din prezenta cauză, în vedere reparării pagubelor. Sub acest aspect, cererea de ridicare a sechestrului, formulată de ANPI, prin reprezentant, a apărut ca fiind contrară chiar intereselor părţilor pe care le reprezintă în această cauză, deoarece după cum se arată în cererea de apel, există peste 100.000 părţi civile ce sunt în posesia unui titlu executoriu, acţiunile civile ale acestora fiind admise definitiv în cauzele penale referitoare la FNI; mai mult, în aceeaşi cerere de apel se arată că bunurile FNI reprezintă "o picătură într-un pahar din cuantumul prejudiciului înregistrat în dauna părţilor civile". Prin urmare, în eventualitatea ridicării sechestrului asigurătoriu, părţile civile din prezenta cauză, în absenţa unui titlu executoriu care să constate creanţele acestora, nu ar putea să-şi acopere pagubele suferite, ori o parte din acestea, din bunurile FNI, ci doar investitorii care au deja titlu executoriu.

Faţă de acestea, instanţa a apreciat că nu este justificată şi nici oportună admiterea cererii de ridicare a sechestrului asigurătoriu, pentru a se asigura repararea şi a daunelor încercate de părţile civile din prezenta cauză, prima instanţă procedând în mod corect.

Din aceleaşi considerente, prima instanţă a menţinut justificat măsurile asigurătorii asupra bunurilor inculpaţilor V.I.M., A.M., B.G., B.Ş., P.M., S.M. şi S.C. S.I. SA.

În mod justificat prima instanţă a respins acţiunile civile formulate în contradictoriu cu moştenitorii inculpatului decedat C.P. Astfel, prin activitatea desfăşurată de către inculpatul în cauză, a fost prejudiciată exclusiv Casa de Economii şi Consemnaţiuni, a cărei activitate a fost grav perturbată prin încheierea de inculpat, din partea instituţiei, a unui contract de fidejusiune-cauţiune cu FNI şi S.C. S.I. SA. Prin urmare, prin activitatea S.A. infracţională inculpatul decedat nu a produs nicio pagubă în patrimoniul părţilor civile din cauză, pretenţiile acestora faţă de moştenitorii inculpatului nefiind fondate. Pe cale de consecinţă, şi măsura ridicării sechestrului asigurătoriu luat asupra bunurilor ce intră în activul succesoral al inculpatului a fost justificată.

Faţă de toate aceste considerente, Curtea a respins, ca nefondată, excepţia tardivităţii cererilor de apel depuse direct la Curtea de Apel Bucureşti, invocată din oficiu şi a admis apelurile declarate de inculpatul P.N., apelanta Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor şi părţile civile reprezentate de ANPI, împotriva Sentinţei penale nr. 495/F din 26 iulie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând, în fond, a completat dispoziţia cuprinsă în sentinţa penală apelată, în sensul că a obligat şi pe inculpatul D.I. în solidar cu ceilalţi inculpaţi şi cu partea responsabilă civilmente S.C. S.I. S.A. prin lichidator F.I. SPRL la plata despăgubirilor corespunzătoare sumelor iniţial investite şi indexate cu rata de inflaţie, începând cu data de 24 mai 2000, către părţile civile care au subscris unităţi de fond în perioada 16 decembrie 1997 - 24 mai 2000.

S-a înlăturat dispoziţia de ridicare a măsurii sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor aparţinând inculpatului D.I. şi va menţine măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor aparţinând acestui inculpat, respectiv, imobilul compus din 2 camere şi dependinţe situat în Bucureşti (în situaţia în care acestea nu sunt nici măcar inventariate în cadrul unui proces verbal de sechestru) şi mai mult în imposibilitate de a de a-şi formula apărările şi solicitările în procesele penale de peste 13 ani.

În consecinţă, a solicitat dispunerea ridicării sechestrului asigurător instituit asupra conturilor şi valorilor mobiliare şi imobiliare aparţinând Fondului Naţional de Investiţii (FNI). În ceea ce priveşte conturile aparţinând FNI, măsura asigurătorie privind aplicarea sechestrului asupra acestora excede cadrului legal stabilit prin art. 63 alin. (2) C. proc. pen, FNI fiind o societate fără personalitate juridică, deţinută de investitorii constituiţi parte civilă în prezentul dosar. Patrimoniul acestei societăţi a fost diferit de cel al S.I. SA, care este o entitate distinctă, în consecinţa se impune ridicarea sechestrului asupra acestor bunuri, în vederea despăgubirii părţilor civile, şi a recuperării creanţelor acestora.

Admiterea acţiunilor civile formulate în contradictoriu cu moştenitorii inculpatului decedat C.P.. Dispunerea măsurii sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor ce intră în activul succesoral al moştenitorilor inculpatului decedat C.P.

Instanţa de apel a considerat în mod greşit că prin activitatea S.A. infracţională inculpatul decedat C.P. nu a produs nicio pagubă în patrimoniul părţilor civile în cauză, iar pretenţiile acestora în cauză faţă de moştenitorii inculpatului au fost nefondate.

Inculpatul a încheiat în numele CEC-ului cu S.C. S.I. S.A. un contract de fidejusiune/cauţiune prin care s-a garantat valoarea plăţii de răscumpărare a titlurilor de participare FNI atunci când s-a constatat imposibilitatea de plată datorată riscurilor la care sunt supuse fondurile de investiţii.

Totodată, inculpatul decedat a ascuns semnarea contractului, în condiţiile în care nu a reuşit să determine o majoritate în scopul aprobării acestuia în cadrul Comitetului de Direcţie.

Astfel, atitudinea S.A. şi folosirea mijloacelor dolosive în vederea încheierii acestei convenţii au dus la nerespectare acestui angajament de către CEC, care a fost în imposibilitate de a îşi respecta obligaţiile asumate în cadrul convenţiei.

Faptul că CEC-ul nu a respectat contractul de fidejusiune/cauţiune prin care s-a garantat valoarea plăţii de răscumpărare a titlurilor de participare FNI a creat prejudicii certe şi necontestabile părţilor civile din prezentul dosar.

Aceasta nerespectare a convenţiei asumate de către CEC a fost rezultatul încheierii convenţiei prin mijloace dolosive şi prin inducerea în eroare a comitetului director al CEC. Faptele inculpatului decedat C.P. au produs un prejudiciu imediat şi direct asupra patrimoniului părţilor civile din acest dosar, care nu au mai putut fi despăgubite în baza contractului de fidejusiune/cauţiune.

Având în vedere legătura directă între fapta inculpatului şi prejudiciul suferit de părţile civile, s-a impus şi dispunerea măsurii sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor ce intră în activul succesoral al moştenitorilor inculpatului decedat C.P.

De asemenea, Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor a depus la dosar un număr de 142 cereri de recurs ale membrilor asociaţiei care susţin recursul introdus de Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor cu precizarea că aceste cereri nu reprezintă modalităţi de investire a instanţei ci doar confirmări în sprijinul membrilor ANPI faţă de motivele de recurs prezentate de Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate, prin prisma criticilor aduse, a cazurilor de casare invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată:

Reiterând criticile aduse în faţa instanţei de prim control judiciar, recurentul inculpat P.N., dar şi recurenta parte civilă Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor contestă, pe de o parte, modul în care instanţele au soluţionat acţiunea civilă şi pe de altă parte, măsura sechestrului asigurător instituit asupra conturilor şi valorilor mobiliare şi imobiliare aparţinând F.N.I.

Analiza criticilor aduse de inculpatul P.N. modalităţii de soluţionare a acţiunilor civile promovate în cauză, circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. - greşita aplicare a legii privind admiterea, în condiţiile în care pretinsele părţi civile formulaseră pretenţii civile direct la instanţa de judecată, în recurs, fără a se fi constituit părţi civile anterior - permite observarea următoarelor aspecte:

În mod judicios instanţa de prim control judiciar chemată să răspundă acestei critici a statuat că prin Decizia nr. 2.516 din 1 iulie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a constatat într-o manieră definitivă că părţile vătămate au calitatea de părţi civile încă de la urmărirea penală, fără însă a fi citate în faţa instanţelor de judecată ce au soluţionat fondul cauzei, urmare a unei omisiuni a instanţei din primul ciclu procesual, ceea ce a determinat în concret şi casarea în parte a Sentinţei penale nr. 423 din 20 martie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi a Deciziei penale nr. 164/A din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Se poate observa aşadar că susţinerile recurentului inculpat P.N. conform cărora acţiunile civile exercitate ar fi inadmisibile sunt lipsite de fundament, în contextul procesual în care aceste părţi vătămate şi-au îndeplinit obligaţia de a se constitui părţi civile în cauză potrivit dispoziţiilor legale, încă din faza de urmărire penală şi numai omisiunea organului judiciar - instanţa fondului într-un prim ciclu procesual - generând situaţia necitării acestora în faţa instanţei.

În consecinţă, ţinând seama de Decizia nr. 2.516 din 1 iulie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, care are autoritate de lucru judecat în raport cu chestiunea examinată, se impune concluzia că părţile vătămate din cauză au şi calitatea de părţi civile, obligarea inculpatului P.N. la plata despăgubirilor fiind întemeiată.

În invocarea aceluiaşi caz de casare - disp. art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. - recurenta parte civilă Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor a solicitat ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra conturilor şi valorilor FNI prin Ordonanţa nr. 260/P/2000 din 1 iunie 2000 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi menţinut prin Ordonanţa nr. 108/P/2003 din 18 septembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi alte ordonanţe ulterioare.

În acest sens, instanţa de apel a apreciat în mod pe deplin justificat că în aplicarea art. 163 alin. (1) C. proc. pen., în cauză măsura asigurării dispusă îşi menţine caracterul necesar în vederea asigurării reparării daunelor încercate de părţile civile, aşa încât dispoziţia de ridicare a sechestrului asigurătoriu nu este oportună şi nici corespunzătoare în împrejurarea în care indisponibilizarea are drept scop, printre altele repararea pagubelor produse prin infracţiune.

Prin urmare, în împrejurarea în care se constată existenţa unor creanţe certe, lichide şi exigibile în favoarea fiecăreia dintre părţile civile ale cauzei - investitori ai FNI care au fost înşelaţi de către inculpaţi - ridicarea sechestrului, aş cum solicită Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor - prin reprezentant - vine în evidentă contradicţie cu însăşi interesele părţilor pe care ANPI le reprezintă.

În mod corect instanţa de prim control judiciar a remarcat în cuprinsul considerentelor deciziei atacate că în condiţiile în care peste 100.000 părţi civile se află în posesia unor titluri executorii, în absenţa unor măsuri asigurătorii, alte părţi vătămate ce nu posedă titluri executorii, nu ar avea posibilitatea de a-şi acoperi pagubele suferite, ori măcar o parte din acestea din bunurile FNI.

În fine, o altă critică avansată de ANPI, reiterată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie priveşte solicitarea de admitere a acţiunii civile formulate în contradicţie cu moştenitorii inculpatului decedat C.P., precum şi cererea de dispunere a sechestrului asigurător asupra bunurilor ce intră în activul succesoral al moştenitorilor inculpatului decedat C.P.

În baza unei analize judicioase, instanţa de apel a constatat că activitatea infracţională derulată de inculpatul C.P. a avut drept consecinţă prejudicierea într-o manieră exclusivă a CEC, context în care neexistând vreo legătură de cauzalitate între încheierea de către inculpatul C.P., din partea CEC, a unui contract de fidejusiune cauţiune cu FNI şi S.C. S.I. S.A. şi crearea vreunei pagube în patrimoniul părţilor civile din prezenta cauză, pretenţiile promovate de acestea faţă de moştenitorii inculpatului sunt nefondate.

În virtutea aceloraşi raţiuni măsura ridicării sechestrului asigurător luat asupra bunurilor ce compun activul succesoral al inculpatului C.P. este legală.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursurile declarate de inculpatul P.N. şi părţile civile V.M., V.G. şi Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor.

Referitor la recursul declarat în cauză de numitul S.V., domiciliat în Ocna Mureş, str. Mălinului, B1.61, sc. B, ap. 8, jud. Alba - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie face următoarele precizări:

Observarea actelor procedurale existente la dosarul cauzei, în principal a dovezilor de comunicare a deciziei penale atacate, dar şi a persoanelor ce au figurat în calitate de părţi civile, pe parcursul judecării cauzei în ciclurile procesuale prezentate, permite constatarea că numitul S.V. nu a deţinut o asemenea calitate, în cauză titular al acţiunilor civile fiind S.V., domiciliat în Tg. Mureş, jud. Mureş.

Acest aspect este confirmat de însuşi S.V. care citat în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie învederează că nu a compărut până în prezent în faţa organelor judiciare, nu i-a fost comunicată decizia penală, însă aflând din spaţiul public despre posibilitatea acordării despăgubirilor, a înţeles să iniţieze demersul judiciar (a înaintat cerere recurs).

Într-o asemenea împrejurare în care cel care a exercitat calea de atac nu era titular al acesteia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează ca, potrivit art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurentul S.V. împotriva Deciziei penale nr. 68 din 5 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va obliga recurentul inculpat P.N. la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurentele părţi civile V.M., V.G. şi Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Va obliga recurentul parte civilă S.V. la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi V.I.M., A.M., B.G., B.C.C, B.Ş., C.M., P.M., I.M.I.M., N.G., S.M. şi D.I., în sumă de câte 400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţie.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi civile în cuantum de câte 50 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul P.N. şi părţile civile V.M., V.G., şi Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor împotriva Deciziei penale nr. 68 din 5 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de către recurentul parte civilă S.V. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurentul inculpat P.N. la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentele părţi civile V.M., V.G. şi Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul parte civilă S.V. la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi V.I.M., A.M., B.G., B.C.C., B.Ş., C.M., P.M., I.M.I.M., N.G., S.M. şi D.I., în sumă de câte 400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţie.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi civile în cuantum de câte 50 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - AM

← ICCJ. Decizia nr. 2217/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 224/2014. Penal. Luarea de mită (art.289... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 22/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Apel ICCJ. Decizia nr. 2217/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs ICCJ. Decizia nr. 224/2014. Penal. Luarea de mită (art.289 NCP). Recurs in casaţie ICCJ. Decizia nr. 2271/2014. Penal