ICCJ. Decizia nr. 22/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Apel

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 22/A/2014

Dosar nr. 664/39/2011

Şedinţa publică din 19 februarie 2014

Asupra cauzei penale de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 21 din 07 martie 2013 a Curţii de Apel Suceava a fost condamnată inculpata P.A.L. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.

Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul S.I. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen.

Conform art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpaţilor ca pedepse accesorii exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81, 82 C. pen., a suspendat condiţionat, pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi, executarea pedepsei de 1 an închisoare, pe termenul de încercare de 3 ani.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 şi urm. C. pen.

În baza art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 257 alin. (2) C. pen., a confiscat de la fiecare inculpat câte 600 RON reprezentând contravaloare bun primit.

În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, a obligat pe cei doi inculpaţi să restituie soţilor F.V. şi F.L. suma de 19.700 RON, actualizată cu rata inflaţiei, începând cu data comiterii infracţiunii şi până la data achitării integrale.

Conform art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul S.I. să plătească statului suma de 1.825 RON cheltuieli judiciare, iar pe inculpata P.A.L. să plătească statului suma de 2.050 RON, cu acelaşi titlu, din care suma de 300 RON reprezentând onorariu avocat oficiu C.M., se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că cei doi inculpaţi aveau o relaţie locuind împreună, şi că, în perioada lunii mai 2008, inculpatul S.I. l-a contactat telefonic pe „fostul coleg” martorul B.M. pe care l-a rugat să-i asigure o cazare la Vatra Dornei şi să-l pună în legătură cu un ofiţer de poliţie din localitate.

Martorul, pensionar M.A.I. din 2005, declară că a avut un coleg de promoţie pe nume S., motiv pentru care a dat curs solicitării şi la rândul său a contactat telefonic pe martorul D.R., ofiţer de poliţie la Poliţia municipiului Vatra Dornei care să se ocupe de cazarea inculpatului S.I.

Martorul D.R. a declarat că în primăvara anului 2008 a fost apelat telefonic de cms. şef B.M. care i-a adresat rugămintea să găsească un loc de cazare pentru un coleg de promoţie din Bucureşti care vine la Vatra Dornei în calitate de avocat pentru un proces şi a întrebat dacă poate să-i dea numărul său de telefon mobil acelui coleg.

În considerarea aprecierii pe care o poartă cms. şef B.M., martorul D.R. a fost de acord şi la scurt timp este contactat telefonic de o persoană care s-a recomandat colonel în rezervă S.I., coleg de promoţie al colonelului B.M. În cadrul discuţiei telefonice martorul D.R. a declarat că inculpatul S.I. i-a precizat că este avocat şi vine la Vatra Dornei pentru un proces la judecătorie şi vrea o cazare la un hotel amplasat în apropierea sediului instanţei.

A doua zi dimineaţă martorul D.R. l-a aşteptat pe învinuit în gară, după care l-a condus la Hotelul S. Inculpatul S.I. i-a solicitat martorului să-i recomande un taxi al cărui şofer să aibă răbdare cu el. I l-a recomandat pe martorul U.C., şofer de taxi.

D.R. declară că nu-şi aminteşte ca inculpatul S.I. să fi fost însoţit de vreo altă persoană.

Martorul U.C. - taximetrist la SC G.T. SRL Vatra Dornei, a declarat că în luna mai 2008, fiind de serviciu pe maşina din dotarea societăţii, un autoturism marca D., de culoare albă, se afla în staţia taxi din Vatra Dornei.

A precizat că la acea dată, pe aceeaşi maşină lucra şi colegul F.M.E., în ture de 24 ore fiecare.

La ieşirea din schimb, a fost contactat de către ofiţerul de poliţie D.R. din cadrul Poliţiei municipiului Vatra Dornei, care l-a întrebat dacă este dispus să prezinte câteva locaţii din Vatra Dornei unde se mănâncă tradiţional şi eventual să se cazeze, unui client din Bucureşti cu care l-a văzut că discuta în faţa Hotelului S. de circa 10 minute.

Acel client era o persoană în vârstă de aproximativ 60-62 ani, solid, faţă ovală, tuns scurt, cu chelie, păr cărunt, cu accent evident de Bucureşti şi care se arăta nemulţumit de cazarea de la Hotelul S.

A dat curs solicitării şi a condus persoana respectivă mai întâi la hotelurile din staţiune apoi la restaurantul Hotelului V.

Fiind audiat în calitate de martor, U.C. relatează că imediat după ce persoana respectivă s-a urcat în maşină, s-a prezentat ca fiind colonel de poliţie S., e din Bucureşti şi l-a întrebat dacă a auzit de persoana sa.

I-a răspuns că nu-l cunoaşte, context în care afirmă că acesta i-a precizat că „o să mai auzi de mine”.

Pe timpul deplasării a fost întrebat de inculpat dacă-i place meseria de taximetrist, de cât timp o practică şi după ce a confirmat că-i place ceea ce face nu au mai discutat altceva de profesie.

Inculpatul i-a solicitat o carte de vizită, întrucât intenţiona să-l mai contacteze pe timpul şederii în Vatra Dornei, sens în care martorul declară că i-a înmânat o carte de vizită unde era înscris numărul de telefon. Acel telefon era de serviciu şi rămânea tot timpul în maşină. Colonelul S. a rămas la Restaurantul V. pentru a mânca.

Ulterior martorul revine în staţia de taxi şi face schimbul de tură cu F.M.E., condiţii în care declară că în ziua respectivă nu a mai luat legătura cu colonelul S.

Şi martorul U.C. la fel ca şi martorul D.R. menţionează că inculpatul nu mai era însoţit de o altă persoană.

A doua zi, a intrat, din nou, de serviciu în tură şi în jurul orelor 11.00-12.00 a fost sunat pe telefonul de serviciu de către colonelul S., care l-a rugat să-i prezinte nişte locaţii unde ar putea să mănânce „ca la mama acasă”, dar mai ieftin.

Martorul declară că a fost surprins că inculpatul, în calitate de avocat, căuta să mănânce la un preţ scăzut. L-a condus în mai multe locaţii însă acesta s-a arătat nemulţumit de toate cele care i–au fost prezentate. L-a lăsat înapoi în centru.

Martorul a mai relatat că în cadrul conversaţiilor, S.I. se arăta încântat de zona Vatra Dornei şi afirma că ar intenţiona să vină cu familia pentru un sejur.

În mod constant martorul F.M.E. a declarat că nu s-a întâlnit cu inculpatul S.I. în primăvara anului 2008.

Din mijloacele probatorii rezultă că inculpata P.A.L. s-a deplasat din municipiul Bucureşti în municipiul Vatra Dornei, în perioada 07/08 aprilie 2008 şi 20/21 mai 2008 fiind angajată ca avocat într-un dosar civil aflat pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei.

Datele sunt stabilite cu certitudine ca urmare a relaţiilor primite de la SC A.P. SRL Vatra Dornei care a comunicat că inculpata a fost cazată în unitatea societăţii - Hotel S. din Vatra Dornei şi a achitat factura fiscală din 08 aprilie 2008 (emisă pe numele ei în calitate de persoană fizică) şi factura fiscală din 20 mai 2008 (emisă pe Cabinetul de avocatură P.A.L.).

Conform relatării martorului F.M.E., la prima deplasare făcută în perioada 07/08 aprilie 2008 cu trenul accelerat Bucureşti - Vatra Dornei, în Gara Vatra Dornei, urcă într-un taxi condus de martorul F.M.E. căruia îi solicită să se deplaseze în localitatea C., judeţul Suceava.

Pe traseu îi spune martorului că este avocată în Bucureşti şi are un proces la Judecătoria Vatra Dornei, iar la întoarcere inculpata i-a solicitat martorului numărul de telefon deoarece urma să revină în Vatra Dornei şi avea nevoie de un taxi.

La a doua deplasare făcută în perioada 20/21 mai 2008 îl contactează telefonic pe martorul F.M.E. căruia îi comunică că vine cu trenul şi îi cere să o aştepte cu taxiul în gara Vatra Dornei.

Martorul o aşteaptă în gară şi declară că inculpata i-a solicitat să o ducă în aceeaşi locaţie ca şi data anterioară.

Deoarece era dimineaţă, trenul accelerat Bucureşti Nord - Vatra Dornei ajungând în staţia Vatra Dornei la orele 06.58, şi sesizând că la destinaţie inculpata a stat mai mult timp, martorul F.M.E. i-a spus acesteia că merge până la domiciliul părinţilor din comuna C., judeţul Suceava, pentru a lăsa mamei sale nişte medicamente.

Inculpata P.A.L. a spus că vrea să îl însoţească.

În această împrejurare inculpata ajunge prima dată la domiciliul soţilor F.L. şi F.V., unde F.M.E. o prezintă mamei sale.

F.L. a declarat că la prima întâlnire inculpata P.A.L. a venit în calitate de clientă cu taxiul condus de fiul ei, F.M.E. I s-a recomandat ca fiind avocată în Bucureşti şi că are un proces la Judecătoria Vatra Dornei.

F.L. declară că inculpata P.A.L. s-a arătat încântată de gospodăria familiei şi de peisajul din zonă sens în care şi-a manifestat intenţia de a reveni şi cu soţul ei pentru a sta câteva zile la locuinţa soţilor F. Nefiind refuzată au schimbat numerele de telefon mobil.

În legătură cu această primă întâlnire, F.V. a declarat că nu a dat importanţă acesteia, nu a discutat direct cu avocata P.A.L. pe care a perceput-o ca o persoană distinsă, îmbrăcată elegant.

Acesta declară că „Mi-a plăcut foarte mult de P.A. şi datorită faptului că noi suntem oameni simpli, iar ea o avocată din Bucureşti ne arăta că este încântată de noi ca familie, lucru pe care l-am apreciat în mod deosebit.

Atunci când a fost la noi, aceasta s-a arătat dispusă să-l angajeze pe fiul meu F.M.E. ca subofiţer întrucât are ea cunoştinţe care lucrează în domeniu la care poate să apeleze în acest sens. Mie personal mi s-a părut o oportunitate pentru fiul meu în sensul găsirii unui serviciu bun la stat, astfel că am acceptat tot ceea ce mi s-a solicitat ulterior din acest motiv.”

La locuinţa familiei F. inculpata a stat aproximativ o oră după care, cu taxiul condus de F.M.E., au plecat în satul B., unde aceasta avea treabă.

Pe drumul de întoarcere spre municipiul Vatra Dornei, F.M.E. declară că a purtat cu inculpata o discuţie despre demersurile sale anterioare în găsirea unui loc de muncă în structurile Poliţiei, Jandarmeriei şi Pompieri, dar că în urma examenelor susţinute nu a intrat.

Atunci inculpata P.A.L. s-a oferit să îl ajute să intre la Jandarmi în Bucureşti afirmând faţă de F.M.E. că a fost impresionată de perseverenţa sa, cât şi de buna impresie pe care i-a lăsat-o mama, F.L. I-a spus lui F.M.E. că s-a înţeles cu mama sa să vină să petreacă concediul de odihnă la locuinţa familiei şi că atunci vor discuta detalii. Cei doi s-au despărţit în staţia de taxiuri din municipiul Vatra Dornei.

În legătură cu această întâlnire inculpata P.A.L., în cuprinsul declaraţiei de învinuit din 06 mai 2011, a declarat că discuţiile purtate („mai mult principiale fără a intra în detalii”) au fost pe marginea subiectului legat de posibilitatea sprijinirii lui F.M.E. pentru susţinerea unui examen specific unei cariere militare şi că familia F. a invitat-o să vină în luna august să petreacă câteva zile la locuinţa lor.

În luna august 2008 inculpaţii P.A.L. şi S.I., împreună cu minora C.A.C., vin în comuna C., judeţul Suceava la locuinţa familiei F., unde stau aproximativ 2 săptămâni.

Cu privire la această perioadă martorul F.V. a declarat că „(…) pe la sfârşitul lunii august 2008, P.A. a venit împreună cu un bărbat pe care mi l-a prezentat ca fiind soţul ei, deşi nu prea am înţeles eu de ce nu poartă acelaşi nume întrucât pe bărbat îl chema S.I.

M-a surprins diferenţa de vârstă dinte cei doi, întrucât S.I. are aproximativ 60 de ani, iar P.A. în jur de 30 şi ceva de ani. Amândoi vorbeau cu accent de Bucureşti şi se adresau unul altuia pe numele mic. Au stat la noi cam două săptămâni, împreună cu o fetiţă, despre care spuneau că este înfiată.

I-am omenit cum am putut mai bine întrucât mi-a plăcut foarte mult de ei şi am făcut tot ce am putut pentru ca ei să se simtă bine în casa mea.

S.I. spunea că este colonel în poliţie, în Bucureşti. Ne-a spus că a mai fost căsătorit, că are un apartament în Bucureşti unde stă mama lui şi are şi o casă la Snagov. P.A. se arăta mulţumită că ar fi câştigat procesul pentru care venise la Vatra Dornei (…)”, iar martora F.L. a declarat că inculpata P.A.L. „(…) a revenit la sfârşitul lunii august 2008 însoţită de S.I., după cum l-a prezentat, cu care trăieşte în concubinaj. P.A.L. avea în jur de 37 ani, iar S.I. în jur de 61 ani. Cei doi au fost aduşi de la gară de fiul meu cu taxiul şi i-am găzduit două săptămâni. S.I. mi s-a prezentat ca fiind colonel la „doi şi un sfert” în Bucureşti şi îmi amintesc că a afirmat că datorită serviciului său are posibilitatea să asculte chiar şi ce discutăm noi în casă”.

În timpul acestui concediu inculpaţii au purtat discuţii cu soţii F.V. şi F.L. în legătură cu găsirea unui post de subofiţer pentru F.M.E.

În legătură cu aceste discuţii F.V. (a se vedea declaraţie martor din 12 mai 2011) a declarat că „(…) în cadrul discuţiilor din perioada august 2008 când au stat la mine în concediu, S.I. s-a oferit să mă ajute să-l angajeze pe băiatul meu E.M. la stat, ca militar, dar urmează să mă anunţe după ce se interesează el să vadă pe unde se fac angajări. A rămas să mă anunţe el dacă trebuie dat „ceva”, în sensul de bani, eu înţelegând că ar putea să-l angajeze la instituţia la care lucra şi el.

Atât de mult mi-a plăcut de dânşii încât eram dispus să fac orice pentru ei. Faptul că P.A. era avocată, aspect pe care l-am cunoscut din întâlnirile anterioare, cât şi prin oferirea de către aceasta a unei cărţi de vizită, nu mi-a creat nici un fel de suspiciune că aceste două persoane nu ar fi de încredere şi în funcţiile cu care s-au recomandat.

S.I. mi-a spus că este ofiţer la „doi şi un sfert” şi că prin relaţiile sale îl poate angaja pe fiul meu la Poliţe sau la Armată. Această discuţie, eu, am purtat-o cu S.I. şi P.A., ultima confirmând că S.I. poate să mă sprijine în acest sens”.

La fel martora F.L. (a se vedea declaraţie martor din 12 mai 2011) relatează că „(…) În perioada cât a stat la noi, am discutat cu cei doi că fiul meu E.M. nu are un serviciu prea bun şi că am vrea să-şi găsească altul la stat. Atunci S.I. m-a întrebat despre fiul meu şi i-am spus că a făcut armata la Jandarmi şi că a dat examenul la Şcoala de agenţi de poliţie de la Câmpina dar nu a reuşit. Atunci S.I. s-a oferit să ne ajute în sensul că are el posibilitate să-l angajeze pe băiat la Poliţie sau Jandarmerie. A rămas ca cei doi să se intereseze de un post de subofiţer la Poliţie sau Jandarmerie (…)”.

În acest context inculpaţii au solicitat martorilor F.L. şi F.V. un porc din gospodărie şi care să fie sacrificat de Crăciun:

- F.L.: „Tot în august, S.I. ne-a cerut să-i dăm lui unul din cei doi porci pe care îi aveam în gospodărie, porcul urmând a fi sacrificat de sărbători, lucru cu care am fost de acord având în vedere că cei doi s-au oferit să ne ajute cu angajarea băiatului”.

- F.V.: „Mai arăt că văzând că am în gospodărie doi porci, m-au întrebat dacă de Crăciun le dau unul dintre ei. Bineînţeles că am fost de acord”.

În legătură cu discuţiile din luna august 2008 privind angajarea sa ca subofiţer F.M.E. (a se vedea declaraţie martor din 12 mai 2011) a declarat că „Prin a doua parte a lunii august 2008 am aşteptat-o în gara din Vatra Dornei pe avocata P.A.L. care a venit să-şi facă concediul la părinţii mei. Aceasta era însoţită de un bărbat în vârstă în jur de 55-60 de ani, solid, de înălţime circa 1,75-1,80, faţa ovală, cu chelie pronunţată, cu părul cărunt. Acest bărbat mi-a fost prezentat de avocata P.A. ca fiind soţul ei pe nume S.I. N-am dat importanţă numelui. Cu ei mai era o fetiţă de vreo 8-10 ani, pe care mi-au prezentat-o ca fiind fiica lor.

Anterior eu vorbisem cu mama mea de faptul că P.A. se oferise să mă ajute cu obţinerea unui post de subofiţer la Jandarmi în Bucureşti. I-am dus cu taxiul la părinţii mei acasă. Au rămas aproximativ două săptămâni. Eu nu am rămas cu ei în această perioadă, văzându-i doar atunci când mama mea m-a sunat pentru a efectua anumite cumpărături pentru musafirii din Bucureşti.

La una dintre aceste întâlniri am discutat cu S.I. care mi-a spus că este poliţist la „doi şi un sfert” la Bucureşti, mi-a spus că e cam periculos să lucrez la Jandarmerie în Bucureşti şi că mai bine ar fi să merg la S.R.I. Mi-a precizat că sunt mai multe avantaje la S.R.I. şi că după ce voi intra mă va transfera după efectuarea unei perioade la Bucureşti, la aeroportul din Suceava.

La discuţie participa şi P.A. care îmi spunea şi ea că este într-adevăr cea mai bună opţiune. Nu s-a discutat nimic despre bani în prezenţa mea. Eu am înţeles că şi-a manifestat dezinteresat acest ajutor deoarece afirmau că vor să devenim prieteni de familie şi intenţionează să revină ori de câte ori pot în zonă la noi acasă”.

La plecare de la locuinţa familiei F. inculpaţii P.A.L. şi S.I. le-au spus acestora că vor reveni în perioada sărbătorilor de iarnă şi că până atunci vor ţine legătura telefonic cu privire la interesul soţilor F. constând în găsirea unui post de subofiţer în Bucureşti pentru fiul lor F.M.E.

La începutul lunii noiembrie 2008 fiul martorului N.A. este implicat într-un accident rutier pe raza municipiului Bucureşti. Martorul N.A. până în anul 2007, când s-a pensionat, a fost ofiţer, cu gradul de colonel, la S.R.I.

Martorul N.A. a declarat că a contactat un avocat, D.F. (pe care îl cunoştea din perioada când ultimul era procuror) pentru a asigura asistenţă juridică în dosarul fiului său.

După circa o săptămână avocatul D.F. îi comunică martorului că, motivat de unele procese pe care le are în provincie, nu mai are posibilitatea să-i asigure asistenţă juridică, dar că îi recomandă să apeleze la serviciile avocatei P.A.L.

N.A. relatează că după câteva zile este apelat telefonic de avocatul D.F. care i-a solicitat să meargă să se întâlnească într-o benzinărie din Bucureşti, în apropierea sediului Brigăzii Poliţiei Rutiere a Capitalei cu inculpatul S.I.

Despre S.I. avocatul D.F. i-a spus că este un fost poliţist, iar nevasta lui este avocata P.A.L., o fostă judecătoare.

Martorul l-a sunat de pe numărul său de telefon pe inculpatul S.I., cu care a convenit să se întâlnească.

S-au întâlnit într-o benzinărie din Bucureşti unde inculpatul S.I. a venit însoţit de inculpata P.A.L., pe care i-a prezentat-o ca fiind soţia sa.

Celor doi le-a prezentat situaţia dosarului fiului, după care inculpata P.A.L. a mers în sediul Brigăzii Poliţiei Rutiere (benzinăria fiind amplasată în vecinătatea acestei instituţii), pentru a se interesa de dosar. A aşteptat-o împreună cu inculpatul S.I. circa 45 minute în barul din incinta benzinăriei.

În cadrul discuţiilor pe care le-a avut cu inculpatul S.I., acesta i-a spus că ştie de la avocatul D.F. că a lucrat la S.R.I., iar el i s-a prezentat ca fost poliţist, afirmând chiar, conform celor relatate de martorul N.A., că este cel care l-a arestat pe Ş. în dosarul cu contrafacerea vinului.

Martorul a declarat că inculpatul S.I. afirma că ştie sau a fost coleg cu foarte multe persoane cu funcţii importante, în general funcţii de conducere din cadrul Ministerului de Interne.

Pe moment nu a dat importanţă acestor amănunte, însă declară că la acest prin contact personal avut cu inculpatul S.I., acesta l-a abordat direct şi l-a întrebat dacă nu are cunoştinţă de existenţa vreunui post de subofiţer la S.R.I., fiind interesat pentru un nepot al inculpatei P.A.L.

Ca fost cadru activ la S.R.I., i-a spus lui S.I. că o să intereseze dacă se mai fac recrutări pentru subofiţeri şi arată că i-a comunicat acestuia la acea primă întâlnire şi condiţiile, cerinţele, pentru un asemenea post:

- vârstă până în 25 ani;

- o bună pregătire teoretică şi fizică;

- lipsă antecedente penale;

- fără rude în străinătate;

- să fie declarat apt psihologic.

Martorul precizează că posturile în structurile militare ale S.R.I. nu se ocupă prin anunţ public, întrucât instituţia îşi recrutează personal periodic, în funcţie de necesităţi.

Practica este ca solicitantul unui post la S.R.I., să fie înscris într-o bază de date, care este accesată în momentul în care se organizează o selecţie de personal pentru nevoile S.R.I. şi că orice cerere făcută în acest sens este necesar să fie însoţită de o recomandare din partea unui lucrător S.R.I., fost sau în activitate, dat fiind specificul muncii.

I-a explicat inculpatului S.I. că se poate interesa şi i-a precizat că trebuie să vină nepotul la Bucureşti să-l cunoască, după care să facă formalităţile de înscriere la S.R.I.

Martorul mai arată că inculpatul S.I. i se adresa cu „domnul colonel”, motiv pentru care i-a spus că este pensionar, dar că se poate interesa la Serviciul de resurse umane şi pregătire profesională al unităţii despre angajări.

Tot atunci i-a spus că nepotul trebuie să se întâlnească cu un lucrător de la Serviciul resurse umane şi pregătire profesională, care să-l aprecieze.

Martorul N.A. declară că toată discuţia a purtat-o cu inculpatul S.I. în considerarea relaţiei de client al inculpatei P.A.L., cât şi în considerarea relaţiei afirmate de S.I. de fost poliţist şi soţ al avocatei şi că s-a oferit să acorde ajutor dezinteresat şi necondiţionat, fiind de bună credinţă.

Între timp a revenit inculpata P.A.L., care i-a precizat că mai durează până se finalizează cercetările de către lucrătorii de poliţie pentru ca dosarul privind pe fiul martorului N.A. să fie înaintat la Parchet.

P.A.L. şi-a arătat disponibilitatea preluării cazului şi i-a spus martorului să încheie un contract de asistenţă juridică, stabilind un onorariu de 300 RON.

Conform înţelegerii cu inculpatul S.I., urma să fie sunat de acesta pentru a-i comunica data când poate ajunge în Bucureşti nepotul inculpatei P.A.L.

La câteva zile este sunat de către inculpatul S.I. care l-a informat că nepotul poate veni în Bucureşti într-o zi din luna noiembrie 2008.

Martorul N.A. (care înainte de pensionare fusese Şef Sector Organizare Mobilizare la U.M. X Bucureşti) l-a contactat pe martorul P.G. - plutonier adjutant şef la U.M. X (trecut în rezervă la data de 12 noiembrie 2009) care îşi desfăşura activitatea în cadrul Sectorului Resurse Umane al unităţii pentru ca ultimul să îl introducă în portofoliul de candidaţi în vederea încadrării ca subofiţer pe „nepotul” inculpatei P.A.L.

Inculpata P.A.L. în luna noiembrie 2008 o apelează telefonic pe martora F.L. căreia îi comunică faptul că „(…) au găsit pentru băiatul meu un post de subofiţer cu încadrare directă la S.R.I. în Bucureşti şi mi-a dat asigurări că angajarea e sigură întrucât S.I. „a vorbit cu cine trebuie”. Mi-a cerut să-l trimitem pe M.E. la Bucureşti pentru a se înscrie precizându-mi şi ce acte să aducă: certificat de naştere, carte de identitate, diplomă de bacalaureat etc.(…)”

F.M.E. ajunge în Bucureşti la data de 19 noiembrie 2008.

Este aşteptat în Gara de Nord de inculpatul S.I., de unde, cu un taxi, merg la locuinţa inculpatei P.A.L. unde funcţionează şi cabinetul de avocatură şi îi lasă acesteia un pachet cu alimente pregătit de mama sa.

În continuare împreună cu inculpatul S.I. se deplasează în parcarea unui restaurant din imediata apropiere a U.M. X Bucureşti unde se întâlnesc cu martorul N.A.

Fiind audiat în legătură cu această întâlnire, martorul N.A. a declarat că „(…) În ziua în care s-a prezentat nepotul lui P.A.L. la Bucureşti, în jurul prânzului, m-am întâlnit cu S.I. şi cu nepotul în parcarea restaurantului de lângă U.M. X, pentru a-l cunoaşte şi a-l prezenta lucrătorului de la Serviciul resurse umane a U.M. X, P.G. Până la sosirea lucrătorului de la S.R.I., am intrat în restaurant unde m-am întâlnit cu S.I. şi nepotul, ocazie cu care am aflat că este din judeţul Suceava, dintr-o localitate de lângă Vatra Dornei, se numeşte F.M.E. şi după modul cum vorbea cu S.I., am dedus că aceştia s-ar cunoaşte mai demult.

Până la sosirea lui P.G., eu am reluat în discuţie care sunt cerinţele de angajare pe post de subofiţer, că postul ar fi la Brigada A.T. Bucureşti, dând aceleaşi detalii ca şi la discuţia cu S.I.

Eu lui F.M.E. nu i-am oferit detalii despre statutul meu, ştiind doar că sunt colonel.

Între timp, a apărut în restaurant şi P.G., căruia i l-am prezentat pe colonelul S.I., ca fiind o cunoştinţă a mea şi că ar fi interesat ca nepotul lui să se înscrie în vederea selecţiei pentru subofiţeri prin angajare directă.

După prezentări, P.G. s-a dus la o altă masă cu F.M.E., unde au discutat detalii despre condiţiile de înscriere şi am văzut că a scos nişte formulare pe care le-a dat acestuia să le completeze.

După ce fostul meu coleg P.G. a încheiat discuţia, mi-a comunicat că F.M.E. va ţine legătura cu el pentru a-l înştiinţa data când vor începe testele, cu menţiunea că până la sfârşitul anului 2008 şi primele două luni din anul 2009, nu se mai organizează teste de selecţie”.

Martorul P.G. a declarat că la acea întâlnire i-a dat lui F.M.E. să completeze un chestionar - Interviul Preliminar - cu datele personale, i-a comunicat în ce constau probele fizice şi legile pe care trebuie să le pregătească pentru examinare.

Reţine că F.M.E. dorea să se încadreze ca subofiţer operativ pentru control aeroporturi sau pază ambasade.

Acest chestionar datat 19 noiembrie 2008 şi completat de F.M.E. se află la dosar.

Cu adresa S.R.I. a comunicat că în cursul lunii noiembrie 2008 F.M.E. a fost inclus în portofoliul de candidaţi pentru încadrare directă ca subofiţer la U.M. X Bucureşti la recomandarea numitului N.A., fost cadru activ al unităţii, trecut în rezervă la 15 martie 2007.

După această întâlnire martorul N.A., cu autoturismul său marca V., de culoare gri-negru, îi duce pe S.I. şi F.M.E. până la locuinţa învinuitei P.A.L., unde se despart.

În aceeaşi zi martorul F.M.E. se întoarce la Vatra Dornei cu trenul.

Inculpaţii P.A.L. şi S.I. împreună cu minora C.A.C. vin cu trenul, la Vatra Dornei, pentru a petrece sărbătorile de iarnă 2008/2009, în perioada 20 decembrie 2008 - 03 ianuarie 2009, la locuinţa familiei F. din comuna C, judeţul Suceava.

F.L. declară că „(…) P.A.L. şi S.I. au venit la noi acasă în perioada sărbătorilor de iarnă în perioada 2008/2009 după cum ne-am înţeles încă din vară. Au venit înainte de Crăciun şi au plecat după Anul Nou. Am plătit un om să le sacrifice porcul (T.A.), carnea şi preparatele (mai puţin slănina şi osânza) fiind luate de ei la Bucureşti după Anul Nou. Le-am asigurat toate condiţiile pentru a se simţi bine la noi fără a le percepe bani, întrucât primeam asigurări că ne vor angaja băiatul ca subofiţer (…)”.

În mod similar, F.V. relatează că „(…) Înainte de Crăciun în prezenţa celor doi am sacrificat porcul pe care l-am promis în vară de aproximativ 100-120 kg. Am plătit un om pentru sacrificare şi tranşare, respectiv pe T.A., şi a pregătit preparatele exact cum a cerut S.I. întrucât aceasta a fost dorinţa sa. Toate preparatele rezultate din sacrificarea porcului le-am pregătit în gospodăria mea, le-am ţinut la fum şi le-am oferit celor doi. Declar că P.A.L. nu este vegetariană întrucât eu personal am văzut-o consumând carne. Le-au luat la pachet la Bucureşti când au plecat după sărbătorile de iarnă (mai puţin slănina şi osânza). Toată cheltuiala mea cu cei doi am făcut-o gândindu-mă că pot prin această modalitate să găsesc un serviciu la stat fiului meu”.

În perioada sărbătorilor de iarnă 2008/2009, F.V. şi F.L. declară că au discutat cu învinuiţii condiţiile obţinerii postului de subofiţer la S.R.I. Bucureşti pentru fiul lor F.M.E.

Inculpatul S.I., în prezenţa inculpatei P.A.L., le-a pretins suma de 3.000 euro pentru a garanta reuşita fiului motivat de faptul că el a discutat la S.R.I. Bucureşti şi că banii trebuie să-i dea mai departe funcţionarilor S.R.I. care se ocupau de angajare.

Nu le-a precizat numele sau calitatea acelor funcţionari, ci doar că sunt cei care decid rezultatele de la testele psihologic, sportive şi scris.

A solicitat ca banii să-i primească pe loc ca să-i poată duce el la Bucureşti , dar soţii F. nu dispuneau atunci de acea sumă însă s-au angajat să o procure şi să o trimită ulterior.

Poziţia subiectivă a soţilor F. cu privire la destinaţia sumei de bani pretinsă a fost în mod indubitabil că banii sunt necesari pentru a-l angaja pe F.M.E. la S.R.I. Bucureşti, fiind treaba inculpaţilor ce fac şi cu cine vorbesc după cum s-au angajat.

În cuprinsul depoziţiei F.L. a declarat că suma de 3.000 euro li s-a explicat că va fi dată membrilor comisiei de examinare de la S.R.I. pentru toate probele ce urmau a fi susţinute, mod în care F.M.E. avea asigurată promovarea şi încadrarea la S.R.I.

Au stabilit ca legătura să fie menţinută telefonic prin intermediul inculpatei P.A.L.

Pe la sfârşitul lunii ianuarie 2009 inculpata P.A.L. îl contactează telefonic pe F.V. şi îi solicită să trimită banii pentru „treaba ce o vorbisem”, el înţelegând că este vorba de suma de bani necesară angajării fiului F.M.E.

Martorul F.V. la data de 29 ianuarie 2009, ca urmare a solicitării telefonice a inculpatei P.A.L., în scopul sus arătat, a expediat de la Oficiul poştal din Vatra Dornei suma de 12.000 RON, echivalentul a 3.000 euro, conform chitanţei aflată la dosar, banii trimişi la Bucureşti având ca destinatar pe inculpata P.A.L.

Din relaţiile obţinute de la S.R.I. Bucureşti rezultă că în perioada 07-09 aprilie 2009 s-a întrunit Comisia de selecţionare în vederea purtării interviului cu candidaţii selecţionaţi pentru încadrarea ca subofiţeri operativi, pe profil „ATO” din cadrul Direcţiei Generale Prevenire şi Combatere Terorism, fiind programaţi un număr de 120 candidaţi.

F.M.E. a venit la Bucureşti la data de 08 aprilie 2009.

Inculpatul S.I. l-a aşteptat în gară şi l-a condus hotelul SC C.H.H. SRL Bucureşti, unde s-a cazat, fiind programat la testări pentru a doua zi.

F.M.E. a achitat cazarea cu factura fiscală din 08 aprilie 2009 (conform relaţiilor furnizate de unitatea hotelieră).

A doua zi este preluat de la hotel de inculpatul S.I. însoţit de martorul N.A., aflat cu autoturismul personal, pentru a fi condus la sediul U.M. X.

În legătură cu acest aspect martorul F.M.E. a declarat că „(…) A doua zi dimineaţă, în jurul orelor 08.00 am coborât în faţa hotelului unde a venit S.I. care mi-a spus că maşina condusă de N. ne aşteaptă un pic mai încolo întrucât nu a găsit loc de parcare. Pe drumul până la maşină, S.I. m-a întrebat dacă am ceva bani la mine, i-am spus că am douăzeci milioane la care el mi-a răspuns că trebuie treizeci şi cinci, dar va pune el diferenţa pentru că trebuie să dea banii cuiva ca să fie totul bine.

I-am dat douăzeci milioane lui S.I. S.I. s-a urcat în maşina marca V., în care se afla N.A., iar eu am urcat în spate. L-am văzut pe S.I. care a împărţit o sumă de bani. Am fost condus la o instituţie unde am văzut maşini cu însemnele S.R.I. şi militari. Am fost lăsat să merg singur pe o poartă de acces; în interior unde se aflau circa 20-30 candidaţi. Nu ştiu pe ce post am concurat eu doar am fost strigat de pe o listă. Am dat proba sportivă şi apoi proba scrisă (…)”.

Martorul N.A. a declarat că „(…) pe la jumătatea lunii aprilie 2009, am fost informat de S.I. că F.M.E. a fost înştiinţat să se prezinte la Bucureşti, în vederea susţinerii testelor de pregătire fizică şi legislaţie.

Cu toate că eram supărat pe S.I. pentru toate situaţiile neplăcute în care am fost pus, adică să mă folosească pe post de taximetrist şi să pierd mult timp cu el până îşi rezolva el sau P.A.L. treaba, am considerat că este normal să-l sprijin pe F.M.E., în ideea de a-i prezenta locaţiile unde se desfăşoară aceste probe, întrucât S.I. nu ştia unde se află şi a insistat foarte mult la mine să fac acest gest pentru P.A.L.

Am omis să arăt că la întâlnirea din luna noiembrie 2008, P.G. a adus o parte din bibliografie ce trebuie avută în vederea susţinerii testării pe legislaţie, iar eu i-am subliniat anumite aspecte din legislaţie care ar putea fi întrebările puse la susţinerea probei, fiind în jur de vreo 300. Precizez că la testarea pe legislaţie sunt mai puţine întrebări, dar să aibă în vedere prevederile pe care le-am însemnat întrucât acestea trebuiesc cunoscute de un angajat S.R.I. (Legea nr. 51 - Legea siguranţei naţionale şi Legea de organizare şi funcţionare a S.R.I., Uzul de armă şi Constituţia).

Astfel, împreună cu S.I. l-am luat de la hotel pe F.M.E. şi l-am condus la subunitatea unde se desfăşura testarea.

Precizez că eu nu am primit nici o sumă de bani de la S.I. în maşină, nici pentru restituirea împrumutului şi nici sub altă formă, adică pentru membrii comisiei de examinare, întrucât aşa cum am mai precizat, eu niciodată nu am pus în discuţie că îmi ofer sprijinul în schimbul primirii unor foloase pentru mine sau alţi funcţionari din cadrul S.R.I., care se ocupau de această selecţie de cadre de subofiţeri.

Când am ajuns la locaţie, i-am spus lui S.I. că nu pot rămâne pe perioada desfăşurării probelor şi l-am sfătuit pe acesta să nu rămână în zona locaţiei că poate fi văzut de sistemul de pază şi îi creează probleme lui F.M.E.

Arăt că F.M.E. a primit numărul meu de telefon de la S.I., însă în ziua respectivă eu nu am mai fost sunat de aceştia, întrucât aveam probleme la spital cu soţia (…)”.

După susţinerea testărilor F.M.E. a plecat în aceeaşi zi din Bucureşti.

Ajuns acasă i-a spus tatălui său F.V. că inculpatul S.I. i-a cerut treizeci şi cinci milioane şi nu a avut decât douăzeci milioane să-i dea şi că trebuie să-i restituie cincisprezece milioane cu care l-a împrumutat.

Declară cu privire la banii ceruţi de inculpatul S.I. că el a înţeles că suma de treizeci şi cinci milioane urma să fie dată „pentru a fi bine”.

Afirmă că în scurt timp a fost anunţat de un ofiţer de la S.R.I. Bucureşti de pe un număr privat că a fost admis la cele două probe.

Din relaţiile primite de la S.R.I. Bucureşti rezultă că F.M.E. în urma susţinerii testelor preliminare eliminatorii a obţinut notele 710 la testul fizic şi 750 la testul de legislaţie.

Martorul F.V. a declarat în legătură cu cele de mai sus: „La întoarcere, fiul meu mi-a spus că a susţinut testarea şi că S.I. i-a cerut suma de 3.500 RON pentru că mai trebuiau daţi bani în vederea angajării la S.R.I. Fiul meu avea doar 2.000 RON la el, iar S.I. a spus că pune el 1.500 RON, urmând ca eu să-i trimit aceşti bani în scurt timp daţi cu titlu de împrumut. Am fost sunat de P.A.L. să trimit cei 1.500 RON împrumutaţi de S.I., bani pe care eu i-am expediat tot prin mandat poştal cu chitanţa poştală din 16 aprilie 2009. La fel, am primit asigurări de la aceasta că totul va fi bine”.

Cu adresa din 31 martie 2011, C.N. Poşta Română SA a comunicat că a identificat mandatul depus la Oficiul poştal din Vatra Dornei, în data de 16 aprilie 2009, valoare 1.500 RON, destinatar P.A.L., expediat de F.V.; mandatul a fost achitat de Oficiul poştal din Bucureşti la data de 16 aprilie 2009 destinatarului (învinuitei).

F.V. a declarat că vorbea des la telefon cu inculpata P.A.L. şi rar cu inculpatul S.I.

În luna august 2009, mai exact la data de 05 august 2009, seara, P.A.L. l-a sunat şi i-a spus să-i mai trimită 1.000 euro „pentru că mai trebuie bani acolo”.

Banii, în sumă de 4.200 RON, i-a expediat tot prin mandat poştal cu chitanţa din 06 august 2009 la fel pe numele inculpatei P.A.L.

Cu adresa din 31 martie 2011, C.N. Poşta Română SA a comunicat că a identificat mandatuldepus la Oficiul poştal Vatra Dornei, în data de 06 august 2009, valoare 4.200 RON, destinatar P.A.L., expediat de F.V.; mandatul a fost achitat de Oficiul poştal din Bucureşti la data de 06 august 2009 destinatarului (inculpatei).

Martora F.L. a declarat că „(…) În luna august 2009, P.A. a sunat şi a spus că mai trebuie să-i trimitem 1.000 euro pentru că urmează testarea psihologică şi dacă nu trimit urgent banii nu mai poate face nimic. Am făcut rost şi de aceşti bani în RON (ca urmare a vânzării celor două vaci din gospodărie şi a unei cositori) şi soţul V. i-a trimis tot prin mandat poştal şi tot pe numele ei (…)”.

În perioada 15-17 august 2009 F.M.E. vine la Bucureşti pentru a susţine testarea psihologică.

Se cazează la acelaşi hotel, SC C.H.H. SRL, unde a achitat cazarea cu factura fiscală din 15 august 2009.

La fel ca în situaţiile precedente este aşteptat în gară de inculpatul S.I. şi condus la testare cu autoturismul, de martorul N.A. La plecare din Bucureşti inculpaţii P.A.L. şi S.I. i-au încredinţat-o pe minora C.A.C., pentru a-şi petrece câteva zile de vacanţă la locuinţa părinţilor săi.

După circa o săptămână, la locuinţa familiei F. au venit inculpaţii cu un autoturism condus de o persoană care este prezentată ca fiind fiul lui S.I. Aceştia o preiau pe minora C.A.C. şi se întorc la Bucureşti.

La scurt timp după plecarea lor, F.M.E. este anunţat telefonic de un cadru S.R.I. că a fost declarat inapt la testarea psihologică.

Aspectul rezultă şi din relaţiile furnizate de S.R.I. Bucureşti conform cărora F.M.E. în urma testului psihologic susţinut la data de 17 august 2009 a fost declarat inapt pentru a fi încadrat, sens în care demersurile privind angajarea sa în S.R.I. au fost sistate.

Martorii F.V., F.L. şi F.M.E. relatează că au cerut telefonic explicaţii inculpaţilor, însă aceştia iniţial dădeau asigurări că la mijloc a fost o neînţelegere şi că testarea poate fi susţinută din nou dar, ulterior, au început să nu mai răspundă la telefon.

În raport de întreaga expunere de mai sus a rezultat în mod cert că inculpaţii P.A.L. şi S.I. au pretins şi primit sume de bani şi alte foloase în perioada august 2008 - august 2009, cu titlu de plată a influenţei promise asupra funcţionarilor din cadrul S.R.I. Bucureşti pentru angajarea directă ca subofiţer la unitatea militară a martorului F.M.E., atât de la acesta cât şi de la părinţii săi.

Inculpaţii în mod constant au prezentat o situaţie menită să facă să se creadă că au puterea de influenţare a factorilor de decizie din compartimentul autorităţii statului de la nivelul S.R.I. Bucureşti U.M. X, în condiţii de clandestinitate şi confidenţialitate.

Instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt şi de drept, motiv pentru care nu o va mai reitera, cu excepţia actelor materiale privind petrecerea concediului de odihnă din luna august 2008 şi a sărbătorilor de iarnă 2008-2009, care au fost excluse motivat de poziţia procesuală a martorilor F.V. şi F.L.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii P.A.L., S.I., martorii F.E., F.L., F.V., B.M., N.A., P.G., T.A., F.A., D.R., E.F., N.V., U.C., S.G.D., s-au solicitat relaţii şi au fost depuse înscrisuri.

Inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Au susţinut în general că niciodată nu şi-au arătat disponibilitatea şi nu au promis familiei F. că vor interveni pe lângă comisia de examinare a S.R.I. ca F.M.E. să fie declarat admis, că banii primiţi prin mandat poştal au fost pentru cheltuielile de cazare, orele de pregătire ale lui F.M.E., pentru efortul inculpatului S.I. de a-l lua pe acesta de la gară, de a-l înscrie şi a găsi o persoană care să-l recomande.

Au mai fost invocate, în apărare, o serie de neconcordanţe vizând momentul sosirii în oraşul Vatra Dornei, modul în care părţile s-au cunoscut, etc., dar cum acestea nu au legătură cu natura infracţiunilor deduse judecăţii, instanţa le-a apreciat ca fiind nerelevante, motivat şi de nesiguranţa martorilor cu privire la unele detalii neesenţiale, şi aceasta tocmai datorită trecerii timpului.

Nu doar în cursul urmăririi penale, ci şi în faza cercetării judecătoreşti, probele în acuzarea inculpaţilor au reconfirmat săvârşirea faptelor.

Astfel, martorul F.M.E. declară şi în faţa instanţei de judecată că după ce a căzut examenul psihologic a aflat de la părinţii săi că au dat bani inculpatei P.A.L. ca să fie admis; reconfirmă aspectul că atunci când era la Bucureşti şi trebuia să meargă la examen, ieşind din hotel s-a întâlnit cu inculpatul S.I. care-l aştepta şi care i-a cerut 3.500 RON spunându-i că trebuie să dea banii cuiva ca totul să fie bine; că neavând la el decât 2.000 RON a dat aceşti bani inculpatului S.I. care a spus că-l împrumută el cu diferenţa de 1.500 RON; că niciodată nu i s-au cerut bani pentru meditaţii sau ore de pregătire şi tot timpul şi-a plătit singur cazarea la hotel; că el a înţeles că toţi banii au fost daţi pentru ca cei doi inculpaţi să intervină la vreo persoană care să-l ajute să intre la examen, să-i pună o vorbă bună la comisie în vederea admiterii, etc.

Martora F.L. declară, printre altele, că inculpata P.A. i-a spus fiului ei că îl poate ajuta să intre la jandarmi sau poliţie; că la sărbătorile de Crăciun din anul 2008, inculpatul S.I. a spus că-i mai bine la S.R.I., dar că trebuie susţinute nişte examene şi trebuie daţi nişte bani pentru a fi angajat; că după câteva zile, inculpatul S.I. le-a spus soţilor F. de faţă fiind şi P.A.L. că a vorbit la Bucureşti şi trebui daţi 3.000 euro; că ştie de la fiul ei F.M.E. că atunci când acesta era la Bucureşti pentru a susţine nişte examene, inculpatul S.I. i-a cerut 3500 RON (din care F.M.E. a dat 2.000 RON, iar diferenţa de 1.500 RON s-a oferit inculpatul S.I. să o pună cu titlu de împrumut) spunându-i că trebuie „să-i pună în plicuri şi să-i dea acolo unde trebuie”. Mai declară martora că apoi a sunat inculpata P.A.L. şi a spus că mai trebuie 1.000 euro pentru a lua examenul psihologic; că niciodată nu a discutat cu inculpaţii ca banii să fie folosiţi pentru meditaţii în vederea luării examenelor; că legat de angajarea fiului ei la S.R.I., inculpatul S.I. i-a spus să nu-şi facă probleme pentru că el cunoaşte pe cine trebuie la Bucureşti şi problema va fi rezolvată; că a auzit-o personal pe inculpata P.A.L. zicând: „la poliţie nu am putut, la jandarmi nu, dar o să-l angajăm la S.R.I., că-i mai frumos”, iar de acest lucru au asigurat-o ambii inculpaţi; că ea ştie că banii au fost daţi pentru angajare şi nu pentru meditaţii; că ştie de la soţul său F.V. că inculpata P.A.L. i-a cerut acestuia să nu vorbească despre bani la telefon, etc. Martora solicită restituirea sumei de 19.700 RON.

Martorul F.V. - cu privire la faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii declară, printre altele, că inculpata P.A.L. a spus că va încerca să-l angajeze pe băiatul lor la stat; că a dat porcul în considerarea faptului că inculpatul S.I. îl va ajuta pe băiat să se angajeze la stat; că la sărbătorile de Crăciun din anul 2008, fiind la masă cu inculpatul S.I., acesta i-a spus că trebuie daţi 3.000 euro ca să-l ajute pe băiat să se angajeze la stat, de faţă fiind prezentă şi inculpata P.A.L., lucru despre care martorul i-a spus şi soţiei sale, F.L. că după ce a trimis cei 12.000 RON a dat telefon inculpatei P.A.L. care a confirmat că a primit banii şi că „toată treaba va fi bine”; că niciodată cei doi inculpaţi nu i-au spus că banii trimişi sunt pentru meditaţii, ci el ştia că sunt pentru a fi ajutat fiul său să fie angajat la stat; că inculpata P.A. a auzit discuţia despre cei 3.000 euro şi a spus „trebuie să-l ajutăm”. Martorul solicită şi el restituirea celor 19.700 RON şi dacă se poate şi dobânda.

Deşi în apărare inculpaţii invocă că nu sunt probe împotriva lor decât declaraţiile denunţătorilor, instanţa a constatat că faptele sunt dovedite şi de alte probe după cum urmează:

Martorul N.A. în genere îşi menţine declaraţia dată la urmărirea penală, şi arată că şi inculpata P.A.L. l-a rugat să se intereseze de stadiul dosarului acelui băiat. Mai declară, printre altele că nu ştie nimic şi nu a auzit ca băiatul să ia meditaţii, că deşi el a făcut recomandarea acelui băiat către S.R.I., a făcut acest lucru ca un act benevol în considerarea relaţiilor pe care le avea cu inculpatul S.I.

Martorul T.A. (este cel ce a sacrificat porcul şi a făcut preparatele din carne după indicaţiile inculpatului S.I.) declară în faţa instanţei că F.V. i-a spus că porcul tăiat este pentru cei doi inculpaţi, să-l ducă la Bucureşti pentru consum propriu şi pentru a-l ajuta pe fiul lor să se angajeze; că porcul avea circa 120 kg, iar 1 kg de carne de porc viu se vinde cu 120.000 ROL.

Martora F.A. (fiica denunţătorilor) arată că în esenţă ştie de la părinţii săi că au dat celor doi inculpaţi cam 5.000 euro pentru a-l angaja pe fratele ei la S.R.I.; că porcul dat inculpaţilor avea 100 şi ceva de kg. şi valora peste 10.000.000 ROL. De asemenea, martora declară că nu ştie ca F.M.E. să fi făcut meditaţii, iar părinţii i-au spus că cei doi inculpaţi au relaţii şi în baza acestor relaţii îl vor angaja pe fratele ei la S.R.I.

Martorul U.C. (este şoferul ce lucra în schimburi cu F.M.E., pe acelaşi taxi), susţine în faţa instanţei, printre altele, că la vremea respectivă F.M.E. era supărat şi i-a spus că cei doi inculpaţi au promis că-l vor angaja la S.R.I., dar nu l-au angajat şi nici nu i-au restituit banii; că părinţii săi au dat inculpaţilor pentru a fi angajat cam 5.000 euro, un porc şi alte facilităţi; că în prezenţa sa F.M.E. a format de pe mobil un număr de telefon, apoi s-a auzit căsuţa vocală, iar F.M.E. a spus „uite nici acum nu răspund”; că niciodată nu l-a auzit pe acesta să spună că ar lua meditaţii sau are ore de pregătire la Bucureşti; că el este cel ce l-a sfătuit pe F.M.E. să meargă la poliţie.

Martorul S.G.D. (fiul inculpatului S.I.) declară că nu cunoaşte despre meditaţii sau ore de pregătire; că nu ştie nimic despre bani, porc sau alte avantaje primite de la inculpaţi.

Or, coroborând toate aceste probe cu dovezile certe că inculpata P.A.L. a primit sumele de bani prin mandat poştal, în condiţiile în care inculpatul S.I. a declarat că fiind de comun acord şi cu inculpata P.A.L., aceşti bani i-a luat şi i-a ţinut în casă, cum nu există probe că banii au fost pretinşi şi folosiţi pentru meditaţiile, orele de pregătire ale lui F.M.E., având în vedere şi probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanţa constată că în cauză s-a dovedit săvârşirea faptelor, precum şi vinovăţia inculpaţilor ce au acţionat cu intenţie directă.

Motivat de declaraţiile martorilor F.V. şi F.L., care referitor la petrecerea concediului de odihnă din 2008, a sărbătorilor de Crăciun din 2008/2009 au arătat că nu au nicio pretenţie, că i-ai găzduit şi omenit pe inculpaţi în virtutea tradiţiilor locului, instanţa a exclus din latura obiectivă aceste acte materiale.

În acest context declaraţiile celorlalţi martori audiaţi de instanţă nu mai prezintă relevanţă, întrucât vizează aspecte neesenţiale raportat la natura infracţiunilor.

De asemenea, nu are nicio relevanţă pe numele cărui inculpat au fost trimişi banii prin mandat poştal, din moment ce s-a dovedit scopul acestora şi implicarea ambilor inculpaţi, iar cu acordul celor doi inculpaţi banii au rămas în locuinţă la dispoziţia lor. Contra probatoriului larg administrat în acuzare, nu prezintă importanţă dacă inculpatul S.I. a fost sau nu coleg de şcoală cu martorul B.M.

Este adevărat că martorul E.F. (vecin şi cunoscut al inculpatului S.I.) declară în faţa instanţei că în februarie 2009, F.M.E. a stat 3 zile în Bucureşti pentru meditaţii, iar în martie 2009 a stat, în acelaşi scop, două zile.

Or, se constată că martorul nu a putut relata niciun fel de amânunte despre aceste meditaţii, iar în plus, declaraţia lui nu poate fi coroborată cu nicio probă în acelaşi sens, motiv pentru care nu poate fi reţinută.

Dimpotrivă, foarte mulţi martori declară că F.M.E. nu a făcut meditaţii la Bucureşti (F.V., F.L., F.M.E., N.A., F.A., U.C., etc.), probele existente la dosar dovedesc că acesta şi-a achitat singur facturile pentru cazare la hotel, martorul N.A. susţine că recomandarea lui F.M.E. către S.R.I. a făcut-o ca un act benevol şi deci nu a primit bani pentru acest lucru, astfel încât şi apărarea făcută de inculpaţi - că banii au fost daţi şi folosiţi pentru cazare şi ore de pregătire etc., nu este întemeiată.

Cum probatoriul anterior prezentat dovedeşte că ambii inculpaţi s-au implicat în activitatea infracţională imputată, pretinzând, primind banii, fiecare având cunoştinţă de faptele celuilalt inculpat şi susţinându-se reciproc, dând asigurări multiple fie concomitente, fie alternative soţilor F. că fiul lor va fi angajat la S.R.I. întrucât cunosc pe cine trebuie, nu poate fi reţinută nici apărarea potrivit căreia doar unul dintre inculpaţi a săvârşit fapta.

Aşa fiind, faptele inculpaţilor constând în aceea că în perioada august 2008 - august 2009, în considerarea influenţei pe care au lăsat să se creadă că o au asupra membrilor Comisiei de examinare constituită la nivelul U.M. X Bucureşti pentru încadrare directă ca subofiţer în cadrul S.R.I. şi îi pot determina pe aceştia să-l declare admis, în urma susţinerii testărilor, pe numitul F.M.E., au pretins:

- bani, în sumă de 5.000 euro, de la numiţii F.L., F.V. (din care au primit efectiv 19.700 RON: la data de 29 ianuarie 2009 suma de 12.000 RON; la data de 16 aprilie 2009 suma de 1.500 RON; la data de 06 august 2009 suma de 4.200 RON - bani expediaţi prin mandate poştale inculpatei P.A.L.) şi F.M.E. (la data de 09 aprilie 2009 a dat personal suma de 2.000 RON inculpatului S.I.) şi

- alte foloase, constând în pretinderea şi primirea unui porc ce a fost crescut şi apoi sacrificat şi pregătit în gospodăria familie F. pe cheltuiala acestora, constituie infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 257 alin. (1) C. pen. pentru inculpata P.A.L. şi trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. pentru inculpatul S.I.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., necesitatea realizării scopului pedepsei conform prevederilor art. 52 C. pen., precum şi împrejurarea că inculpaţii nu au antecedente penale, inculpata P.A.L. are în întreţinere un copil, iar inculpatul S.I. are o anumită vârstă, fiind născut în anul 1947. Mai mult, din latura obiectivă a infracţiunii instanţa a exclus actele materiale privind petrecerea concediului de odihnă din vara anului 2008, precum şi a sărbătorilor de iarnă 2008/2009.

În aceste condiţii s-a apreciat că scopul pedepsei de prevenţie generală şi specială, de reeducare a inculpaţilor se poate realiza şi prin aplicarea pentru fiecare a unei pedepse de câte 1 an închisoare cu reţinerea circumstanţei atenuante facultative prev. de art. 74 lit. a) C. pen., urmând ca în baza art. 81 C. pen. executarea pedepsei să fie suspendată condiţionat pe un termen de încercare de 3 ani pentru fiecare dintre inculpaţi, în condiţiile şi cu consecinţele prev. de art. 82, 83 C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.

Pe parcursul derulării procesului, martorii F.V. şi F.L. au arătat că în scopul angajării fiului lor la S.R.I. au dat nu doar bani, ci şi acel porc.

Cu privire la acest folos, martorul T.A. a declarat că porcul avea 120 kg şi că 1 kg carne porc viu costă 120.000 ROL. Martora F.A. susţine printre altele că porcul avea 100 şi ceva de kg şi ar valora acum peste 10.000.000 ROL.

În aceste condiţii, instanţa procedând la o medie a celor relatate de către martorii anteriori, a apreciat că în prezent valoarea acelui porc ar fi de 1.200 RON, avantaj de care au profitat ambii inculpaţi.

Ca atare, în baza art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 257 alin. (2) C. pen. a confiscat de la fiecare dintre cei doi inculpaţi câte 600 RON reprezentând câte jumătate din contravaloarea acestui bun primit.

Cum în cursul procesului, soţii F. au solicitat doar restituirea banilor, nu şi a contravalorii porcului, în baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, vor fi obligaţi cei doi inculpaţi să restituie soţilor F.V. şi F.L. suma de 19.700 RON, actualizată cu rata inflaţiei, începând cu data comiterii infracţiunii şi până la data achitării integrale.

Împotriva sentinţei penale nr. 21 din 07 martie 2013 a Curţii de Apel Suceava în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi inculpaţii P.A.L. şi S.I.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava critică hotărârea primei instanţe pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor aplicate fiecărui inculpat, apreciind că acesta sunt prea blânde în raport de gravitatea faptelor comise, atât în ceea ce priveşte cuantumul acestora, cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare.

În motivarea recursului s-a apreciat că în cauză nu au fost avute în vedere în mod corect criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., ceea ce a condus implicit la aplicarea unor pedepse minime ce nu sunt de natură să realizeze scopul de prevenţie, constrângere şi reeducare prevăzut de lege şi în nici un caz nu sunt proporţionale cu gravitatea faptelor comise, având în vedere pe fiecare inculpat în parte. Atât pedeapsa principală, cât şi cea accesorie dispuse de instanţă nu sunt de natură a realiza scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Se consideră că, de şi au fost analizate împrejurările concrete de comitere a faptelor, modalitatea în care au fost comise, intenţia inculpaţilor - fiind reţinut şi efortul acestora de a câştiga încrederea persoanelor denunţătoare, ajungând chiar la o relaţie de „prietenie” - stabilindu-se în mod cert vinovăţia acestora, nu s-a reţinut gravitatea infracţiunilor comise, pericolul social sporit, care sunt de natură să determine aplicarea unor pedepse ridicate.

De asemenea, la individualizarea pedepsei nu trebuia reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Re ţinerea circumstanţelor atenuante potrivit art. 74 C. pen. a dus, în mod nejustificat, la aplicarea unor pedepse minime, care nu oglindesc în nici un fel gravitatea faptelor inculpaţilor şi nu sunt în măsură să atingă scopul prevenirii săvârşirii de alte infracţiuni potrivit art. 52 C. pen.

Inculpata P.A.L. critică sentinţa atacată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, susţinând că probele administrate în cauză nu fac dovada existenţei faptei pentru care a fost trimisă în judecată.

Astfel, nici un martor propus de procuror nu a afirmat că ar fi pretins vreo sumă de bani sau alte foloase, lăsând să se creadă că are influenţă asupra vreunei comisii din cadrul S.R.I. Discuţiile pe tema înscrierii la examen a lui F.M.E., pregătirii pentru examen a acestuia, etc. au fost purtate doar de F.V. cu S.I., astfel că nu a avut nicio înţelegere cu F.V.

Inculpata mai arată în motivarea recursului că a acceptat primirea banilor prin serviciul poştal datorită faptului că inculpatul S.I. avea actul de identitate expirat şi cunoştea că aceştia erau destinaţi pregătirii lui F.M.E. pentru a susţine examenul de admitere în cadrul S.R.I.

Faţă de motivele invocate, inculpata solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior.

Inculpatul S.I. critică, de asemenea, sentinţa primei instanţe pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă întrucât fapta nu există.

Astfel, probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti au dovedit o altă situaţie de fapt, distinctă de cea reţinută de instanţă, în mod nejustificat instanţa le-a înlăturat şi a dispus condamnarea sa.

Inculpatul arată în motivele de recurs că martorii au revenit asupra declaraţiilor date la urmărire penală şi din coroborarea tuturor probelor administrate nu rezultă existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, astfel că solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior.

Având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., prezentele recursuri se judecă conform dispoziţiilor din legea nouă referitoare la apel.

Examinând apelurile declarate în cauză prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele, Înalta Curte reţine că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti dovedesc fără dubiu că inculpaţii au comis infracţiunea de trafic de influenţă în modalitatea reţinută de prima instanţă.

În fapt, aceştia în perioada august 2008 - august 2009, au pretins de la martorii F.V. şi F.L. suma de 5.000 euro şi alte foloase, primind efectiv suma de 19.700 RON şi un porc, lăsând să se creadă că au influenţă asupra membrilor comisiei de examinare constituită la nivelul U.M. X Bucureşti pentru încadrarea ca subofiţer în cadrul S.R.I. şi că îi pot determina pe aceştia să-l declare admis pe fiul martorilor - F.M.E.

Săvârşirea infracţiunii de către inculpaţi rezultă din declaraţiile martorilor F.V., F.L., F.M.E., N.A., T.A., F.A., U.C., P.G. ce se coroborează cu înscrisurile privind primirea banilor prin mandate poştale de către P.A.L., cazarea martorului F.M.E. în Bucureşti, participarea acestuia la examenul organizat în cadrul S.R.I. - U.M. nr. X Bucureşti.

Modalitatea în care s-au derulat faptele a fost pe larg descrisă în hotărârea instanţei de fond, astfel că aceasta nu va mai fi reluată, Înalta Curte apreciind că probele administrate confirmă situaţia de fapt reţinută în hotărârea atacată, urmând a se face referire la probele care dovedesc săvârşirea infracţiunii de către inculpaţi şi la apărările pe care aceştia au înţeles să le formuleze.

Contrar susţinerilor inculpaţilor, martorii F.V. şi F.L. au declarat constant pe parcursul procesului penal că ambii inculpaţi au fost implicaţi în activitatea infracţională, asigurările date de aceştia martorilor că fiul lor va fi angajat la S.R.I. întrucât cunosc pe cine trebuie fiind concomitente sau alternative, ambii inculpaţi au pretins şi au primit bani în realizarea aceluiaşi scop, fiecare dintre ei cunoscând despre acţiunile celuilalt şi conlucrând în activitatea infracţională.

Martorii menţionaţi relatează că discuţiile privind angajarea fiului lor la S.R.I. s-au purtat în prezenţa ambilor inculpaţi, inculpatul S. le-a pretins acestora suma de 3.000 euro spunându-le că trebuie să dea mai departe aceşti bani celor de la S.R.I. pentru a-i determina să-l angajeze pe martorul F.M.E. Inculpatul S.I., în prezenţa inculpatei P.A.L., le-a întărit convingerea martorilor că poate să realizeze acest lucru întrucât a vorbit la Bucureşti, şi problema angajării fiului lor poate fi rezolvată în schimbul sumei de 3.000 euro.

Inculpata P.A.L. le-a dat şi ea asigurări martorilor că o să-l ajute pe fiul lui să se angajeze, apreciind că „trebuie să-l ajutăm”.

În acelaşi scop, inculpaţii au primit de la cei doi martori şi un porc pe care l-au sacrificat de C.

Inculpatul S.I. l-a sunat pe martorul F.V. de cca. 2-3 ori şi i-a cerut insistent să-i trimită cei 3.000 euro prin mandat poştal pe numele inculpatei P.A.L.

Este reală susţinerea inculpatei P.A.L. în sensul că inculpatul S.I. avea buletinul de identitate expirat încă din 08 mai 2006, împrejurare dovedită cu adresa din 17 octombrie 2012 a D.G.E.P. - Municipiul Bucureşti aflată la dosar fond, din acest motiv banii fiind trimişi pe numele inculpatei, însă acest aspect nu are relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii de trafic de influenţă pentru care inculpata a fost condamnată, din moment ce probele administrate au dovedit fără dubiu şi implicarea sa în activitatea infracţională.

Inculpata P.A.L. a fost cea care în august 2009 l-a sunat pe martorul F.V. cerându-i acestuia să-i mai expedieze 1.000 euro, bani necesari pentru ca fiul acestuia să promoveze examenul psihologic, după ce anterior, S.I. l-a sunat pe acelaşi martor să-i trimită suma de 1.500 RON, sumă cu care, potrivit susţinerilor sale, îl „împrumutase” pe F.M.E. pentru a completa suma necesară ce urma a fi dată membrilor comisiei de examinare.

Inculpaţii s-au apărat în sensul că banii primiţi de inculpata P.A.L. prin mandat poştal erau destinaţi pregătirii martorului F.M.E. pentru susţinerea examenului de la S.R.I., or, probele administrate infirmă această apărare.

Astfel, martorul F.M.E. a declarat că nu a făcut meditaţii pentru susţinerea examenului, deşi inculpatul S.I. i-a spus să vină în Bucureşti pentru a face meditaţii în vederea promovării examenului psihologic.

Martorul N.A. a relatat, de asemenea, că nu a auzit ca martorul F.M.E. să ia meditaţii.

Martorii F.L. şi F.V. au confirmat cele susţinute de fiul lor, relatând că niciodată nu au discutat cu inculpaţii şi nici nu s-a pus problema ca banii trimişi să fie folosiţi pentru a se plăti profesori în vederea pregătirii pentru examen.

De altfel, martorul F.M.E. s-a deplasat la Bucureşti numai în perioada înscrierii şi susţinerii examenelor, achitându-şi singur cheltuielile de cazare după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Martorul E.F., propus de către inculpatul S.I., a relatat în cursul cercetării judecătoreşti că în luna februarie 2009, F.M.E. a stat trei zile în Bucureşti pentru meditaţii, iar în martie 2009 a stat două zile, fără ca martorul să poată oferi alte amănunte.

Or, declaraţia martorului sub acest aspect este singulară, nu se coroborează cu alte probe administrate, astfel că nu poate fi reţinut faptul că F.M.E. s-a pregătit la Bucureşti pentru susţinerea examenului.

Primirea banilor în scopul arătat anterior rezultă şi din declaraţiile martorilor F.A., T.A. şi U.C.

Astfel, martora F.A. - fiica martorilor denunţători - a arătat că ştie de la părinţii săi că aceştia au dat inculpaţilor aproximativ 5.000 euro şi un porc în valoare de cca. 1.000 RON, inculpaţii spunându-le că pot interveni pentru angajarea fiului lor la S.R.I.

Martorul T.A. - persoana care a sacrificat porcul şi a făcut preparatele din carne după indicaţiile inculpatului S.I. a declarat că ştie de la martorul F.V. că porcul este destinat celor doi inculpaţi pentru a-l ajuta pe fiul său să se angajeze.

Martorul U.C. - coleg cu F.M.E. - a relatat că ştie de la acesta că părinţii său au dat inculpaţilor aproximativ 5.000 euro şi un porc, inculpaţii promiţându-le că îl vor ajuta să se angajeze la S.R.I.

Acelaşi martor a mai arătat că nu l-a auzit niciodată pe F.M.E. că ia meditaţii la Bucureşti în vederea susţinerii examenului la S.R.I.

Probele administrate la urmărirea penală şi pe parcursul cercetării judecătoreşti au dovedit fără dubiu că inculpaţii au comis faptele pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de prima instanţă, sub aspectul laturii subiective aceştia acţionând cu intenţie directă.

Înalta Curte constată că de la data comiterii faptelor pentru care au fost condamnaţi inculpaţii prin sentinţa penală apelată şi până la data soluţionării prezentului apel a intrat în vigoare noul C. pen.

Potrivit art. 4 C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, iar conform art. 5 alin. (1) C. pen. în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Inculpaţii P.A.L. şi S.I. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. şi, respectiv, art. 257 alin. (1) C. pen.

În noul C. pen., traficul de influenţă este prevăzut în disp. art. 291 conţinutul acestui text fiind diferit sub anumite aspecte faţă de reglementarea anterioară.

Astfel, potrivit art. 291 C. pen. constituie infracţiunea de trafic de influenţă pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Art. 291 alin. (1) C. pen., spre deosebire de disp. art. 257 alin. (1) C. pen. anterior, prevede că fapta este săvârşită de o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra funcţionarului public şi care promite că îl va determina pe acesta să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Modificările aduse textului de lege în care este încriminată infracţiunea de trafic de influenţă nu au însă nicio relevanţă asupra faptei reţinute în sarcina inculpaţilor, aceştia lăsând să se creadă că au influenţă asupra membrilor Comisiei de examinare din cadrul S.R.I. şi că îi pot determina pe aceştia să-l declare admis pe F.M.E. în urma susţinerii examenului, pretinzând în schimbul promisiunii făcute, bani şi alte foloase, aşa cum s-a arătat anterior.

Infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior era sancţionată cu închisoarea de la 2 la 10 ani, iar pentru cea prevăzută de disp. art. 291 alin. (1) C. pen. pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.

Înalta Curte constată că, deşi maximul special al pedepsei închisorii este mai redus potrivit legii noi, minimul special este acelaşi, de 2 ani închisoare, iar inculpaţilor le-au fost în mod justificat reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., care nu se mai regăsesc în legea nouă, astfel că, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., apreciază că legea veche este mai favorabilă inculpaţilor.

Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, modalitatea de săvârşire, suma de bani şi foloasele ce au făcut obiectul infracţiunii de trafic de influență, conduita inculpaţilor ulterior comiterii faptelor - de prezentare în faţa organelor judiciare şi de negare a comiterii faptelor ce li se reţin în sarcină.

De asemenea, inculpaţii nu au antecedente penale, sunt cunoscuţi ca având o bună conduită în familie şi societate, iar inculpata P.A.L. are în întreţinere un copil minor, Înalta Curte apreciind că pedepsele aplicate - prin cuantumul lor şi modalitatea de executare - sunt în măsură să corespundă scopului educativ şi preventiv al pedepsei.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de inculpaţii P.A.L. şi S.I.

Văzând şi disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava şi inculpaţii P.A.L. şi S.I. împotriva sentinţei penale nr. 21 din 07 martie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelanţii intimaţi inculpaţi la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2187/2014. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2217/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 22/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Apel