ICCJ. Decizia nr. 224/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 224/2014
Dosar nr. 17441/63/2008
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 224 din 23 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 17441/63/2008, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.J. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societăţi comerciale; în baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.; în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., s-a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Banca R. SA - Sucursala Craiova şi a fost obligat inculpatul E.J. să plătească acestei părţi civile suma de 173.196,67 RON, reprezentând credit - 75.000 RON; dobânzi - 97.963,45 RON; comisioane - 233,22 RON; în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., s-a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC B.U.R. SA Bucureşti şi a fost obligat inculpatul E.J. să plătească acestei părţi civile suma de 511.193 RON; în baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea dispozitivului hotărârii de condamnare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, pentru efectuarea înregistrărilor corespunzător dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 26/1990; s-a respins cererea formulată de apărătorul din oficiu, avocat C.A., de majorare a onorariului de apărător; în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul E.J. să plătească suma de 3.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 500 RON reprezentând onorariu apărător din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul cu nr. 389/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului E.J., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1), (3) C. pen., art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului E.J. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi art. 244 C. pen. şi a învinuitei E.T., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., art. 215 alin. (1), (3) C. pen., art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, art. 244 C. pen., art. 13 din Legea nr. 87/1994 şi art. 40 din Legea nr. 82/1991.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul E.J., cetăţean român de naţionalitate siriană, în calitate de administrator al SC A.I.E. SRL, SC A.D. SRL şi SC E.I. SRL Craiova, a desfăşurat relaţii comerciale pe parcursul cărora a dovedit o totală rea-credinţă, reuşind să obţină în mod injust pentru sine şi familie importante foloase materiale.
După ce a comis faptele şi după ce a înstrăinat toate bunurile celor trei societăţi comerciale pe care le administra, pentru a se sustrage de la răspundere penală, inculpatul (împreună cu membrii familiei) a plecat din România.
Faptele reţinute în sarcina inculpatului au avut ca urmare producerea unui prejudiciu de 6.502.539.910 ROL în dauna SC B.U.R. SA şi 1.731.196.670 ROL în dauna Băncii R. SA - Sucursala Craiova şi au fost comise în următoarele circumstanţe:
În calitate de administrator la SC A.D. SRL Craiova, inculpatul se ocupa în exclusivitate cu aprovizionarea unor mărfuri, vânzarea acestora şi încasarea numerarului de la agenţii economici care valorificau mărfurile respective.
Toate sumele încasate de la agenţii economici trebuiau depuse conform normativelor în vigoare, în contul curent deschis la Banca R. SA - Sucursala Craiova. Mărfurile aprovizionate trebuiau achitate furnizorilor în condiţiile şi la termenele prevăzute în convenţii şi contracte.
Anterior lunii septembrie 2000, inculpatul, în scopul de a obţine pentru sine şi familie foloase materiale injuste, a luat rezoluţiunea delictuoasă de inducere şi menţinere în eroare a SC B.U.R. SA Craiova cu privire la executarea unui contract de furnizare mărfuri, folosind mijloace frauduloase.
Astfel, la data de 15 mai 2000, inculpatul, în calitate de administrator al SC A.D. SRL Craiova, a încheiat şi semnat contractul de furnizare pentru en-grosişti cu SC B.U.R. SA. Potrivit acestui contract inculpatul se obliga să preia de la SC B.U.R. SA Craiova diferite sortimente de bere şi să plătească contravaloarea acestora în condiţiile stipulate în contract. Plăţile sortimentelor de bere aprovizionate trebuiau efectuate conform contractului prin emiterea de file CEC, urmând a fi decontate din contul deschis la Banca R. SA - Sucursala Craiova.
Începând din luna septembrie 2000, acesta, în realizarea rezoluţiei infracţionale pe care o luase, nu a mai înregistrat în evidenţa contabilă facturile fiscale emise de SC B.U.R. SA Craiova, nu a mai depus în contul curent deschis la Banca R. SA - Sucursala Craiova numerarul realizat din vânzarea sortimentelor de bere comercializată prin diverşi agenţi economici, însuşindu-şi sumele respective.
La data de 07 decembrie 2000 SC B.U.R. SA Craiova a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptele săvârşite de către inculpat.
Din această sesizare, cât şi din procesul-verbal de constatare întocmit de către Direcţia de control fiscal din cadrul D.G.F.P. Dolj rezultă, în esenţă, că în perioada 04 septembrie 2000 - 13 octombrie 2000 inculpatul a aprovizionat, în baza contractului sus-menţionat, de la SC B.U.R. SA Craiova diferite sortimente de bere cu un număr de 70 facturi fiscale, în valoare totală de 4.582.047.930 ROL (ambalaje în valoare de 1.920.471.980 ROL).
Facturile trebuiau achitate conform contractului în perioada 28 septembrie 2000 - 07 noiembrie 2000.
Cu intenţie directă, inculpatul, pentru a intra cât mai urgent în posesia numerarului la valorificarea sortimentelor de bere aprovizionate cu cele 70 facturi fiscale, a practicat un preţ mai mic decât cel de aprovizionare, situaţie reţinută şi de organul de control în nota de constatare existentă în dosarul cauzei.
Din această cauză, organele de control fiscal au concluzionat faptul că nu s-a putut stabili în sarcina SC A.D. SRL Craiova impozit pe profit suplimentar şi TVA de plată.
Pentru inducerea şi menţinerea în eroare a SC B.U.R. SA Craiova privind plata contravalorii sortimentelor de bere achiziţionate, consemnate în cele 70 de facturi fiscale, existente în xerocopie în dosarul cauzei inculpatul a dispus ca martorul C.D. - conducător auto şi agent de vânzări la societăţile comerciale administrate de învinuit - să completeze în cifre şi litere cele 30 file CEC (cu privire la dată, suma şi codul fiscal), după care inculpatul le-a semnat la rubrica „semnătura trăgătorului” şi le-a ştampilat. Filele CEC astfel completate, semnate şi ştampilate au fost introduse la bancă spre decontare în perioada 03-31 octombrie 2000 de către SC B.U.R. SA Craiova şi au fost refuzate în perioada 09-15 noiembrie 2000 pentru lipsa totală de disponibil.
Expertiza criminalistică a scrisului demonstrează că scrisul depus pe filele CEC încriminate aparţine martorului C.D., iar semnătura depusă la rubrica „semnătura trăgătorului” a fost executată de inculpatul E.J.
Martorul C.D. nu avea cunoştinţă despre realitatea sumelor de bani existente în contul SC A.D. SRL Craiova deschis la Banca R. SA - Sucursala Craiova.
Din lipsă totală de disponibil în cont, Banca R. SA - Sucursala Craiova a restituit CEC-urile şi a precizat în actele existente în dosarul cauzei că SC A.D. SRL Craiova a înregistrat 23 incidente de plată şi a fost declarată în interdicţie bancară începând cu data de 24 octombrie 2000, iar setul din care făceau parte CEC-urile emise în mod fraudulos, a fost scos din circulaţie.
Pentru a ascunde activitatea sa infracţională, inculpatul, începând cu data de 30 iunie 2000, nu a mai depus bilanţuri şi raportări contabile la A.F.P. Craiova.
În perioada 04 septembrie 2000 - 13 octombrie 2000, inculpatul a aprovizionat cu cele 70 facturi fiscale menţionate în situaţia anexă la plângerea penală a părţii civile SC B.U.R. SA Craiova, bere de diferite sortimente, pe care a valorificat-o prin agenţii comerciali, martorii D.J.I., I.C.R., C.C., T.E., L.M., încasând de la aceştia pe bază de chitanţe sumele de bani reprezentând contravaloarea acestor mărfuri.
Toate aceste sume de bani - care totalizează prejudiciul reclamat de SC B.U.R. SA Craiova - au fost însuşite de către inculpat.
Inculpatul, în calitate de administrator al SC A.I.E. SRL Craiova, prin contractul de credit din 10 decembrie 1998, a beneficiat de la Banca R. SA - Sucursala Craiova de un plafon de lucru în valoare de 500 milioane ROL începând cu data de 10 decembrie 1998 cu termen de rambursare la data de 09 decembrie 1999. Pentru garantarea împrumutului s-a constituit o ipotecă de rangul I asupra imobilului proprietatea garantei A.L. şi un gaj fără deposedare asupra unui stoc de băuturi alcoolice în valoare de 900 milioane ROL, în care scop a fost perfectat contractul de gaj din 09 decembrie 1998 încheiat în formă autentică şi transcris la Judecătoria Craiova.
Prin actul adiţional din 11 mai 1999 la cererea inculpatului plafonul aprobat iniţial a fost suplimentat de Banca R. SA - Sucursala Craiova cu suma de 110 milioane ROL, iar prin actul adiţional din 31 mai 2009 a fost suplimentat cu 140 milioane ROL, în total, inculpatul împrumutând de la Banca R. SA - Sucursala Craiova suma de 750 milioane ROL.
Prin acte adiţionale ulterioare, perioada de rambursare a creditului de 750 milioane ROL a fost prelungită de Banca R. SA - Sucursala Craiova până la data de 10 iunie 2000.
La sfârşitul lunii octombrie şi începutul lunii noiembrie 2000, după ce a comis infracţiunile şi a vândut toate activele societăţilor comerciale la care era administrator a părăsit ţara împreună cu familia.
Conform contractului de gaj fără deposedare încheiat de către inculpat cu reprezentanţii Băncii R. SA - Sucursala Craiova, inculpatul a gajat împrumutul datorat băncii cu un stoc de băuturi alcoolice în valoare totală de 900 milioane ROL.
Cu totală rea-credinţă inculpatul nu a respectat clauzele contractuale privind restituirea împrumutului, situaţie în care, la cererea reprezentanţilor Băncii R. SA - Sucursala Craiova, instanţa a dispus învestirea cu formulă executorie a contractului de credit bancar şi executarea silită, urmărindu-se garanţiile constituite pentru garantarea creditului prin contractul sus-menţionat.
Imobilul proprietatea garantei A.L. a fost vândut la licitaţie publică, banca încasând suma de 16.000 RON la data de 20 decembrie 2002.
Stocul de băuturi alcoolice care a făcut obiectul contractului de gaj nu a mai fost găsit de executorul judecătoresc (proces-verbal 09 martie 2001 existent în Dosarul nr. 79/E/2001 al Tribunalului Dolj); stocul de mărfuri în valoarea sus-menţionată, care forma obiectul contractului de gaj fără deposedare a fost valorificat şi însuşit de către inculpat în luna octombrie 2000, înainte de a părăsi ţara.
Banca R. SA - Sucursala Craiova s-a constituit parte civilă, pe parcursul urmăririi penale, cu suma de 173.196,67 RON din care credit - 75.000 RON, dobânzi - 97.963,45 RON şi comisioane -233,22 RON.
Din conţinutul actelor întocmite de executorul judecătoresc în Dosarul nr. 79/E/2001 al Tribunalului Dolj şi din datele prezentate de către Banca R. SA - Sucursala Craiova în adresele din 20 iulie 2001 şi din 21 august 2006, rezultă că inculpatul, înainte de a părăsi ţara, a valorificat în interes personal stocul de băuturi alcoolice în valoare de 900 milioane ROL, care constituia obiectul contractului de gaj fără deposedare din 09 decembrie 1998, autentificat la notarul public I.V. prin încheierea din 09 decembrie 1998.
Prin sentinţa penală nr. 224 din data de 21 mai 2008 pronunţată în Dosarul nr. 4260/63/2006, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru refacerea urmăririi penale, în considerentele hotărârii pronunţate arătându-se că la dosarul de urmărire penală nu există o dovadă a faptului că inculpatul E.J. este cetăţean român ori cu dublă cetăţenie (română şi siriană) şi că potrivit art. 177 alin. (8) C. proc. pen., dacă învinuitul sau inculpatul locuieşte în străinătate, citarea se face potrivit normelor de drept internaţional penal aplicabile în relaţia cu statul solicitat.
Potrivit hotărârii menţionate, deşi organele de urmărire penală au avut cunoştinţă despre faptul că inculpatul nu mai locuieşte în România din anul 2001, nu au făcut demersuri pentru a-l încunoştinţa că este cercetat pentru săvârşirea unor infracţiuni şi că împotriva lui s-a început urmărirea penală, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.
Împotriva hotărârii menţionate, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, criticând-o pentru nelegalitate, iar Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 645 din 02 octombrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 4260/63/2006, a admis apelul declarat de Parchet; a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza la Tribunalul Dolj, pentru continuarea judecăţii.
În considerente hotărârii pronunţate, s-a reţinut că legea procesual penală română nu impunea, la data efectuării urmăririi penale, obligaţia încunoştinţării persoanei cercetate în legătură cu începerea urmăririi penale şi că la data începerii urmăririi penale şi a punerii în mişcare a acţiunii penale, inculpatul era dat în urmărire generală, astfel că obligaţia de prezentare a materialului de urmărire penală a fost îndeplinită prin întocmirea referatului prevăzut de art. 259 C. proc. pen., raportat la art. 254 alin. (1) C. proc. pen.
În legătură cu îndeplinirea procedurii de citare, s-a arătat că, în caz de schimbare a adresei, învinuitul sau inculpatul este citat la noua adresă numai dacă a încunoştinţat organul de urmărire penală, fapt care nu s-a realizat în prezenta speţă, iar în legătură cu asistenţa juridică, s-a arătat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 171 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la asistenţa juridică obligatorie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 17441/63/2008.
Examinând actele de la dosarul cauzei, instanţa de fond a constatat că starea de fapt reţinută mai sus în sarcina inculpatului corespunde probelor administrate pe parcursul urmăririi penale şi cu ocazia judecării de către instanţă, faptele existând şi constituind infracţiune, fiind săvârşite cu vinovăţie de către inculpat.
Dat fiind faptul că actele materiale prin care a fost indusă şi menţinută în eroare partea civilă, sunt multiple şi au fost săvârşite în baza unei rezoluţii infracţionale unice, instanţa de fond a reţinut şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., iar la încadrarea juridică a faptei în dispoziţiile art. 215 alin. (4) C. pen., a avut în vedere împrejurarea că, în cazul emiterii unei file CEC, disponibilul trebuie să existe prealabilului emiterii CEC-ului potrivit art. 3 din Legea nr. 95/1934 şi că a fost dovedit scopul pentru care inculpatul a emis file CEC cunoscând că nu are disponibilul necesar respectiv obţinerea unui folos material injust.
Totodată, s-a avut în vedere decizia nr. 9 din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia fapta de emitere a unui CEC asupra unei instituţii de credit sau asupra unei persoane ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust dacă s-a produs o pagubă posesorului CEC-ului, constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen.
S-a mai reţinut că fapta inculpatului E.J. (constând în aceea că în perioada septembrie-octombrie 2000 a folosit cu rea-credinţă sumele de bani de care s-a bucurat societatea în scop contrar intereselor acesteia, pe care le-a însuşit, producând un prejudiciu de 511.193 RON) constituie infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar fapta aceluiaşi inculpat (constând în aceea că a indus şi menţinut în eroare reprezentaţii Băncii R. SA - Sucursala Craiova, prin prezentarea ca adevărată a unor fapte mincinoase, în scopul de a obţine pentru sine foloase materiale injuste, cu privire la executarea obligaţiilor prevăzute în contractul de gaj fără deposedare din 09 decembrie 1998), constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., prejudiciul adus părţii civile fiind de 173.119,66 RON.
Fapta aceluiaşi inculpat (constând în aceea că a folosit în interes propriu bunurile care au format obiectul contractului de gaj sus-menţionat în valoare de 90.000 RON) s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată şi republicată.
Având în vedere faptele comise, instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat la pedepse cu închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., la individualizarea pedepsei avându-se în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: gravitatea faptelor comise, valoarea mare a prejudiciilor provocate, atitudinea manifestată de inculpat, ulterior declanşării cercetărilor, constând în sustragerea de la efectuare urmării penale şi a judecării cauzei.
În aceste condiţii, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
Întrucât, infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave este sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, ţinând seama şi de dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 62 lit. a), teza a II-a, b) şi c) C. pen.
Întrucât infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 este sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani, instanţa de fond a constatat că de la data comiterii faptelor (anul 2000) şi până în prezent, au trecut mai mult de 7 ani şi 6 luni, astfel că s-a împlinit termenul de prescripţie specială prevăzut de art. 124 C. pen., raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesului penal pentru aceste infracţiuni.
În baza art. 71 C. pen., prima instanţă a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa de fond a constatat, în esenţă, că faţă de dispoziţiile art. 14 alin. (3) C. proc. pen. - potrivit cărora repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile - şi constatând că sunt îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C. civ. (existenţa unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate dintre acestea şi a vinovăţiei autorului faptei ilicite), acţiunile civile formulate de părţile civile sunt fondate şi le-a admis, obligându-l pe inculpat să achite părţii civile Banca R. SA - Sucursala Craiova suma de 173.196,67 RON reprezentând credit - 75.000 RON; dobânzi - 97.963,45 RON; comisioane - 233,22 RON, iar părţii civile SC B.U.R. SA suma de 511.193 RON.
Având în vedere faptul că la termenul din data de 14 mai 2012, apărătorul din oficiu al inculpatului, avocat C.A. a solicitat majorarea onorariului de apărător, invocând împrejurarea că pentru soluţionarea cauzei s-au acordat numeroase termene de judecată, instanţa de fond a constatat că deşi cauza a stat pe rolul tribunalului aproximativ 6 ani, termenele acordate în vederea judecării ei (15) au fost foarte mari (3 sau 4 luni) şi au fost determinate de necesitatea îndeplinirii procedurii de citare a inculpatului E.J., însă numărul acestora nu depăşeşte media termenelor acordate în cauze similare, iar asistenţa juridică asigurată de apărătorul din oficiu - conform delegaţiei din 12 octombrie 2010 - a început la cel de-al şaselea termen (din data de 20 octombrie 2010), aşa încât cererea formulat de avocat a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel - în termenul prevăzut de lege - inculpatul E.J., solicitând desfiinţarea sentinţei de fond şi, în principal, achitarea sa pentru toate acuzaţiile aduse, în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei principale stabilită de prima instanţă.
Prin decizia penală nr. 177 din 14 mai 2013, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul inculpatului E.J. împotriva sentinţei penale nr. 224 de la 23 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 17441/63/2008.
A obligat apelantul inculpat la 900 RON cheltuieli judiciare statului, din care 300 RON onorariu apărător oficiu către Baroul Dolj, care va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei, prin Curtea de Apel Craiova.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de prim control judiciar a apreciat că sunt întrunite, atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, neputându-se dispune o soluţie de achitare, de asemenea s-a apreciat că, raportat la gradul de pericol social al faptelor, la urmările lor, la poziţia procesuală a inculpatului nu sunt incidente dispoziţiile art. 181 C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului fiind apreciată ca fiind just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat prin apărător din oficiu, avocat C.A., recurs inculpatul E.J., solicitând, conform motivelor de recurs, depuse cu 5 zile înainte de termenul de judecată de către apărătorul din oficiu, desemnat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, M.R.M., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În motivele de recurs scrise se arată că din probele administrate nu rezultă intenţia inculpatului de a induce în eroare partenerii comerciali, nefiind răsturnată prezumţia de nevinovăţie.
Astfel nu a fost luată în considerare declaraţia martorei C.H.A. care a afirmat că inculpatul a recunoscut datoriile faţă de furnizori, cât şi faptul că s-a garantat cu ipotecă creditul asumat la Banca R. SA, oferind garanţii suficiente la contractare.
Se mai precizează că dreptul la apărare al inculpatului a fost încălcat în faza de urmărire penală.
Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 şi 12 C. proc. pen., în susţinerile orale, apărătorul din oficiu al inculpatului nemaicriticând hotărârea şi sub aspectul încălcării dreptului la apărare al inculpatului în faza de urmărire penală.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul declarat de inculpatul E.J. prin apărătorul din oficiu, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
În faza procesuală a judecării recursului, inculpatul E.J. a fost citat atât la adresa de domiciliu cu mandat de aducere (din care a rezultat că nu mai locuieşte din anul 2000 la adresa indicată şi nici nu figurează în evidenţele S.P.C.L.E.P. cu altă adresă), cât şi prin afişare la uşa Consiliului local, însă acesta nu s-a prezentat.
În vederea garantării dreptului la un proces echitabil, inculpatului E.J. i s-a desemnat din oficiu un apărător care i-a asigurat o apărare adecvată şi efectivă, a luat cunoştinţă de actele dosarului, a formulat în termen legal motivele pentru care a apreciat hotărârea instanţei de apel ca fiind nelegală şi netemeinică, a susţinut, în faţa instanţei de recurs, în contradictoriu cu reprezentantul Parchetului, aceste motive, astfel încât dreptul de apărare al inculpatului a fost respectat şi efectiv realizat.
Înalta Curte apreciază că inculpatul a fost informat în legătură cu existenţa recursului, fiind respectate condiţiile de formă şi de fond, apte de a garanta exercitarea efectivă a drepturilor acestuia. Practic, aşa cum rezultă din actele dosarului, în toate fazele procesului, inculpatul a fost notificat legal, însă acesta nu s-a prezentat în faţa instanţelor, renunţând într-o manieră neechivocă la dreptul de a se înfăţişa şi a se apăra.
Cu privire la criticile apărătorului inculpatului, întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 12 C. proc. pen., în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 şi art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., respectiv lipseşte intenţia inculpatului de a înşela partea vătămată, Înalta Curte le consideră nefondate.
Susţinerile apărării sunt infirmate de probele administrate în cauză care dovedesc pe deplin intenţia inculpatul de a înşela părţile civile.
Astfel, inculpatul E.J., în calitate de unic administrator al SC A.D. SRL Craiova, a luat hotărârea, ca începând cu luna septembrie 2000 să nu mai evidenţieze în contabilitate facturile fiscale emise de partea civilă SC B.U.R. SA Craiova, nemaidepunând în bancă sumele de bani obţinute din vânzarea sortimentelor de bere cumpărate de la părţile civile şi şi-a însuşit asemenea sume de bani. De asemenea, pentru a ascunde activitatea infracţională, începând cu 30 iunie 2000, nu a mai depus bilanţuri şi raportări contabile la A.F.P. Craiova.
De asemenea, cu intenţie directă, inculpatul, pentru a intra cât mai urgent în posesia numerarului la valorificarea sortimentelor de bere aprovizionate cu cele 70 facturi fiscale, a practicat un preţ mai mic decât cel de aprovizionare (dovadă nota de constatare întocmită de organele de control). Este nejustificată această practică a inculpatului, să vândă produsul sub preţul achiziţionat, în condiţiile în care trebuia să achite contravaloarea mărfii anterior cumpărată către furnizorul iniţial. Din această cauză organele de control fiscal au arătat că nu s-a putut stabili în sarcina societăţii administrate de inculpat impozit pe profit suplimentar şi TVA de plată.
Pentru inducerea şi menţinerea în eroare a SC B.U.R. SA Craiova, privind plata contravalorii sortimentelor de bere achiziţionate, consemnate în cele 70 de facturi fiscale, existente în xerocopie în dosarul cauzei, inculpatul a dispus ca martorul C.D. - conducător auto şi agent de vânzări la societăţile comerciale administrate de inculpat - să completeze în cifre şi litere cele 30 file CEC (cu privire la dată, suma şi codul fiscal), după care inculpatul le-a semnat la rubrica „semnătura trăgătorului” şi le-a ştampilat. Filele CEC astfel completate, semnate şi ştampilate au fost introduse la bancă spre decontare în perioada 03-31 octombrie 2000 de către SC B.U.R. SA Craiova şi au fost refuzate în perioada 09-15 noiembrie 2000 pentru lipsa totală de disponibil.
Cele menţionate sunt dovedite cu expertiza criminalistică a scrisului care demonstrează că scrisul depus pe filele CEC încriminate aparţine martorului C.D., iar semnătura depusă la rubrica „semnătura trăgătorului” a fost executată de inculpatul E.J., cât şi cu declaraţia martorului C.D. care nu avea cunoştinţă despre realitatea sumelor de bani existente în contul SC A.D. SRL Craiova, deschis la Banca R. SA - Sucursala Craiova.
Din lipsă totală de disponibil în cont, Banca R. SA - Sucursala Craiova a restituit CEC-urile şi a precizat în actele existente în dosarul cauzei că SC A.D. SRL Craiova a înregistrat 23 incidente de plată şi a fost declarată în interdicţie bancară începând cu data de 24 octombrie 2000, iar setul din care făceau parte CEC-urile emise în mod fraudulos, a fost scos din circulaţie.
Marfa achiziţionată de la SC B.U.R. SA Craiova a fost valorificată prin intermediul unor agenţi comerciali, care au calitatea de martori în prezenta cauză, sumele de bani încasate pe bază de chitanţe) fiind însuşite de către inculpat, care a şi părăsit teritoriul ţării.
Astfel, rezultă în mod cert, din modul în care inculpatul a acţionat că a urmărit inducerea în eroare a părţii civile cu ocazia derulării contractului.
Cu privire la fapta săvârşită de către inculpat, parte vătămată fiind Banca R. SA - Sucursala Craiova, care s-a şi constituit parte civilă, în mod corect, s-a reţinut intenţia inculpatului de a înşela.
Astfel, după ce a suplimentat creditul iniţial de 500 milioane ROL, cu suma de 110 milioane ROL (act adiţional din 31 mai 2009) pentru ca ulterior să fie suplimentat cu 140 milioane ROL (act adiţional din 31 mai 2009), în total împrumutând de la Banca R. SA - Sucursala Craiova suma de 750 milioane ROL, sumă ce trebuia rambursată la 10 iunie 2000, la sfârşitul lunii octombrie 2000 a vândut societatea comercială pe care o folosise pentru realizarea împrumutului, a lichidat şi stocul de marfă cu care gajase împrumutul, cu un preţ mai mic decât cel curent, părăsind teritoriul României, după însuşirea banilor, cu toată familia, lăsând-o pe A.L. să achite împrumutul făcut de el, persoana în cauză garantând cu locuinţa şi contractul încheiat de către inculpat cu partea civilă Banca R. SA.
Faptul că inculpatul ar fi recunoscut datoriile către furnizori, cât şi garantarea creditului cu un apartament, nu exclud intenţia inculpatului de a înşela părţile civile, atâta timp cât acesta a părăsit teritoriul ţării, fără a fi preocupat de rezolvarea situaţie datoriilor sale către furnizor sau bancă şi mai mult, a vândut marfa la un preţ scăzut celei de achiziţionare, cât şi stocul de marfă gajat, însuşindu-şi banii.
Din întreg materialul probator analizat în cauză rezultă intenţia inculpatului de a înşela părţile civile, solicitarea acestuia de a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., fiind nefondată.
Fapta inculpatului care în perioada septembrie - 05 noiembrie 2000 a indus şi menţinut în eroare, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, prin folosirea de mijloace frauduloase pe reprezentanţii SC B.U.R. SA Craiova, în scopul de a obţine pentru sine şi familie foloase materiale injuste, cu privire la executarea clauzelor contractului de furnizare pentru en-grosişti din 15 mai 2000, producând un prejudiciu acestei societăţi comerciale, în total, în sumă de 6.502.539.910 ROL, constituie infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. săvârşită prin acte materiale repetate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Activitatea infracţională reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat, constând în aceea că în perioada septembrie - octombrie 2000 a folosit cu rea-credinţă sumele de bani de care s-a bucurat societatea în scop contrar intereselor acesteia (pe care le-a însuşit), producând un prejudiciu de 6.502.539.510 ROL, constituie infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului, constând în aceea că a indus şi menţinut în eroare reprezentaţii Băncii R. SA - Sucursala Craiova, prin prezentarea ca adevărată a unor fapte mincinoase, în scopul de a obţine pentru sine foloase materiale injuste, cu privire la executarea obligaţiilor prevăzute în contractul de gaj fără deposedare din 09 decembrie 1998, constituie infracţiunea de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., prejudiciul adus părţii civile fiind de 1.731.196.670 ROL.
Activitatea infracţională reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat, constând în aceea că a folosit în interes propriu bunurile care au format obiectul contractului de gaj sus-menţionat în valoare de 900 milioane ROL, constituie infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată şi republicată.
Cu privire la critica recurentului inculpat ce vizează încălcarea dreptului la apărare în faza de urmărire penală, Înalta Curte constată că aceasta nu se subsumează vreunui caz de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen.
Pct. 6 al art. 3859C. proc. pen. vizează ipoteza când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenţa acestuia era obligatorie, situaţie care excede criticii inculpatului care se referă la faza urmăririi penale.
De altfel, în susţinerea orală a motivelor de recurs apărătorul inculpatului nu a mai susţinut această critică.
Recurentul inculpat, prin apărătorul său, a criticat hotărârea şi prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., însă acest caz nu mai poate fi analizat, întrucât a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013.
Examinând cauza şi prin prisma cazurilor care se iau în considerare din oficiu, Înalta Curte constată a nu fi incident vreun alt motiv de reformare a hotărârii recurate, astfel încât, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.J. împotriva deciziei penale nr. 177/2013 din 14 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.J. împotriva deciziei penale nr. 177/2013 din 14 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă arabă se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 229/2014. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 223/2014. Penal → |
|---|
