ICCJ. Decizia nr. 223/2014. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 223/2014
Dosar nr. 1116/118/2012
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2014
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 538 din 04 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. 1116/118/2012, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de infracţiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 65 rap. la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 861C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit în condiţiile art. 862C. pen.
În baza art. 863C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la date fixate la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Constanţa;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitor la art. 864 C. pen. şi emiterea unei comunicări scrise în acest sens.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă şi exerciţiul drepturilor accesorii.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului: perioada reţinerii de la data de 07 noiembrie 2011, ora 01.30, până la data de 08 noiembrie 2011, ora 01.30.
A admis în parte pretenţiile civile formulate de partea civilă B.V.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ., a obligat inculpatul la plata sumei de 2.627,12 RON cu titlu de daune materiale, respectiv la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă B.V.
A obligat inculpatul către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa la suma de 2.707,5 RON reprezentând cheltuieli aferente perioadei de spitalizare, 06 noiembrie 2011 - 18 noiembrie 2011 şi la suma de 1.791.89 RON aferente perioadei de spitalizare 23-28 noiembrie 2011, medicamentaţie aferentă, materiale sanitare şi analize de laborator.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 06 noiembrie 2011, lucrătorii Secţiei 8 Poliţie Rurală Băneasa au fost sesizaţi prin Serviciul 112 cu privire la faptul că în noaptea de 05/06 noiembrie 2011 a avut loc o altercaţie în centrul satului A., com. O., judeţul Constanţa, în cadrul căruia partea vătămată B.V. a fost agresionat de inculpatul C.C. şi transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.
La faţa locului, au fost identificate pe partea carosabilă, la 90 cm de acostament, mai multe pete de culoare brun roşcată cu aspect de sânge, pe o suprafaţă de 105 cm/130cm.
La data de 06 noiembrie 2011, de la inculpatul C.C. au fost ridicate mai multe obiecte de vestimentaţie, despre care acesta a arătat că le-a purtat în noaptea precedentă, precum şi o bucată de pânză verde de care era legată o insignă din metal galben, cu stema Republicii Socialiste România.
Despre acest ultim obiect inculpatul C.C. a arătat că îi aparţine părţii vătămate B.V.
În urma examinării autoturismului aparţinând inculpatului, pe aripa spate stânga a fost observată o pată de substanţă brun roşcată.
Partea vătămată B.V. a declarat că la data de 06 noiembrie 2011, în jurul orei 01.00, a mers la discoteca din comuna O. unde între ea şi inculpat a izbucnit o altercaţie în cadrul căreia şi-au aplicat reciproc lovituri uşoare care nu au produs vătămări serioase.
Pentru ca scandalul să nu degenereze, partea vătămată a plecat din local împreună cu martorii V.A.V. şi F.A. În timp ce se deplasau cu autoturismul prin centrul satului A., au fost ajunşi din urmă de către inculpat, care i-a blocat cu propriul autoturism, obligându-i să oprească.
În continuare, partea vătămată a arătat că şi ea şi inculpatul au coborât din autoturisme, acesta din urmă scoţând din portbagaj un obiect alungit metalic şi i-a aplicat o lovitură în regiunea capului.
Această lovitură a provocat căderea la sol a părţii vătămate, iar inculpatul a continuat să îi aplice lovituri cu pumnii şi cu picioarele şi în timpul cât aceasta s-a aflat la sol.
În urma examinării medico-legale a părţii vătămate s-a stabilit că aceasta prezenta leziuni traumatice, respectiv traumatism cranio-facial cu fractură oase craniu - care s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure, care au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie prin contuzie meningo-cerebrală.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, inculpatul C.C. şi partea civilă B.V.
În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a criticat sentinţa instanţei de fond pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului C.C. prin reţinerea greşită a circumstanţelor atenuante; în acest sens s-a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social sporit, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părţii vătămate, instanţa de fond trecând cu uşurinţă peste numărul de lovituri aplicate părţii vătămate, zona vizată şi atitudinea inculpatului, care nu a recunoscut fapta comisă; în consecinţă, s-a apreciat că pedeapsa de 4 ani închisoare este mică în raport de consecinţele produse, solicitându-se să se dispună aplicarea unei pedepse corect dozate inculpatului.
În dezvoltarea motivelor de apel ale părţii civile B.V., avocat Ş.S., în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea apelului declarat de partea vătămată, desfiinţarea hotărârii atacate, şi, rejudecând cauza în baza probatoriilor administrate, să se pronunţe o hotărâre temeinică prin care să fie obligat inculpatul C.C., la plata sumei de 10.000 RON daune materiale, la plata sumei de 90.000 RON daune morale şi la plata sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate până în prezent; în acest sens, s-a a preciat că acţiunea civilă este fondată motivat de faptul că s-a făcut dovada daunelor materiale prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de asemenea, prin concluziile expertizei medico-legale rezultă necesitatea procurării unei proteze auditive, fapt pentru care a depus o factură proforma din care rezultă costul unei asemenea proteze, proteză ce nu a fost achiziţionată datorită situaţiei materiale precare pe care o are partea vătămată; de la data la care a suferit agresiunea şi până în prezent partea vătămată nu a mai putut să-şi găsească un loc de muncă, date fiind urmările agresiunii la care a fost supus, menţionând că până la momentul la care a avut loc această agresiune a avut un loc de muncă stabil, loc care ulterior nu a mai putut să îl ocupe dat fiind faptul că auzul i-a fost diminuat destul de mult; s-a mai arătat că s-au solicitat daune morale motivat de faptul că consideră justificată acordarea unor compensaţii materiale deoarece viaţa familială şi socială i-a fost alterată ca urmare a faptei săvârşite de inculpat, aceste compensaţii fiind solicitate pentru a-şi crea condiţii de viaţă care să aline într-o oarecare măsură suferinţele psihice, cum ar fi asigurarea unor condiţii corespunzătoare pentru o persoană condamnată la o oarecare izolare ca urmare a infirmităţii pricinuite prin fapta produsă şi nu în ultimul rând având în vedere restrângerea posibilităţilor de a se bucura de satisfacţiile unei vieţii sociale normale, aceasta raportat şi la vârsta tânără pe care o are partea vătămată; pe latură penală, partea civilă a precizat că consideră că pericolul social al faptei săvârşite de inculpat trebuia raportat la consecinţele cu caracter permanent pe care le-a suferit partea vătămată, şi având în vedere acest aspect solicită ca, rejudecând cauza, în baza probatoriilor administrate, să se pronunţe o hotărâre temeinică, prin care să fie condamnat inculpatul la o pedeapsă judicios individualizată pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, în sensul majorării cuantumului acesteia.
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului C.C. s-a solicitat admiterea apelului declarat de inculpat, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi, rejudecând, în baza disp. art. 334 C. proc. pen., să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. şi ped. de art. 182 C. pen. şi, în raport de aceasta, să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată, iar ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea condiţionată a acesteia, potrivit disp. art. 81 C. pen.; s-a susţinut că inculpatul a fost văduvit de a se prevala de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., deşi el a recunoscut săvârşirea faptei, nu şi încadrarea juridică dată acesteia; de asemenea, nu s-a avut în vedere simţul civic al inculpatului care, după incident, a ajutat partea vătămată, aceasta fiind o premisă pentru aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen.; cu privire la intensitatea loviturilor, raportul de expertiză arată că agresiunile pot data din 06 noiembrie 2011, însă aceste afecţiuni le-a dobândit cu mult înainte pentru că a dovedit că partea vătămată era implicată adesea în scandaluri, dar aceasta nu înseamnă că loviturile au avut o intensitate sporită; s-a mai arătat că inculpatul şi partea vătămată erau prieteni, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei care este la limita unei legitime apărări, a fost o agresiune între prieteni, la beţie, inculpatul neavând intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate; cu privire la circumstanţele atenuante, nu s-a dat valenţă dispoziţiilor legale, respectiv conduitei inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii; s-a mai arătat că inculpatul a înţeles să achite o parte din daunele solicitate, el munceşte, are doi copii, este un om normal şi nu este un infractor, solicitând a se da valenţă dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen.
În apel s-a efectuat raportul de expertiză medico-legală din 03 iunie 2013 privind pe partea vătămată B.V. şi a fost audiată partea vătămată B.V.
La termenul din data 10 iunie 2013, inculpatul C.C. a precizat personal că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 89/P din 26 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi de către recurentul inculpat C.C., pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. 1116/118/2012.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de către partea civilă B.V., s-a desfiinţat sentinţa apelată sub aspectul cuantumului daunelor materiale acordate şi, rejudecând în aceste limite:
- S-a majorat cuantumul daunelor materiale la care a fost obligat inculpatul C.C. să le plătească părţii civile B.V. de la 2.627,12 RON la 5.627,12 RON.
- S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut, în esenţă, faptul că p rima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reţinând vinovăţia inculpatului C.C. sub forma intenţiei indirecte prev. de art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.
În acest sens, Curtea a avut în vedere următoarele mijloace de probă: procese-verbale de cercetare la faţa locului, declaraţiile părţii vătămate care a arătat că la data de 06 noiembrie 2011, în jurul orei 01.00, a mers la discoteca din comuna O., unde între ea şi inculpat a izbucnit o altercaţie în cadrul căreia şi-au aplicat reciproc lovituri uşoare, care nu au produs vătămări serioase; pentru ca scandalul să nu degenereze, partea vătămată a plecat din local împreună cu martorii V.A.V. şi F.A., iar în timp ce se deplasau cu autoturismul prin centrul satului A., au fost ajunşi din urmă de către inculpat, care i-a blocat cu propriul autoturism, obligându-i să oprească; partea vătămată a arătat că şi ea şi inculpatul au coborât din autoturisme, acesta din urmă scoţând din portbagaj un obiect alungit metalic şi i-a aplicat o lovitură în regiunea capului; această lovitură a provocat căderea la sol a părţii vătămate, iar inculpatul a continuat să îi aplice lovituri cu pumnii şi cu picioarele şi în timpul cât aceasta s-a aflat la sol, planşe foto, procese-verbale, rapoarte de constatare medico-legală prin care s-a stabilit că aceasta prezenta leziuni traumatice, respectiv traumatism cranio-facial cu fractură oase craniu - care s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure, care au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie prin contuzie meningo-cerebrală, acte medicale ataşate la dosarul cauzei, declaraţiile martorilor V.A.V. şi F.A., care s-au coroborat cu declaraţiile părţii vătămate, arătând că între aceasta şi inculpat a izbucnit un conflict în discoteca din comuna O.; din acest motiv, martorii şi partea vătămată au părăsit discoteca şi au plecat toţi trei către satul A., unde au fost însă ajunşi şi blocaţi de către inculpat, care era însoţit de către martorul R.C.; martorul V.A.V. a precizat că, după un schimb de replici, inculpatul a început să o lovească pe partea vătămată, provocându-i căderea, după care inculpatul a continuat să o lovească pe partea vătămată cu pumnii şi cu picioarele, iar la un moment dat inculpatul a apucat-o cu mâinile de cap pe partea vătămată şi a lovit-o pe aceasta de asfalt de două sau de trei ori; în cursul cercetării judecătoreşti martorul V.A.V. a susţinut că partea vătămată a fost ridicată în poziţia şezut după care a fost lovită din nou, dată cu capul de asfalt, iar agresiunea săvârşită asupra părţii vătămate a durat aproximativ două sau trei minute; martorul F.A. a precizat că după ce inculpatul i-a blocat în trafic, acesta a început să o lovească pe partea vătămată cu pumnii şi picioarele, iar după aproximativ două sau trei minute de agresiune martorul a încercat să intervină în ajutorul părţii vătămate, dar nu a reuşit să facă acest lucru deoarece a fost împiedicat de către inculpat, declaraţiile martorului R.C., aflat în maşina inculpatului, care a declarat că în noaptea de 05/06 noiembrie 2011 l-a văzut pe acesta în discoteca din comuna O. unde se îmbrâncea cu partea vătămată, ulterior partea vătămată părăsind localul împreună cu martorii V.A.V. şi F.A.; martorul R.C. a precizat că s-a urcat în autoturismul inculpatului care îi promisese că îl transportă la domiciliu, inculpatul schimbând însă destinaţia şi a început să urmărească autoturismul în care se afla şi partea vătămată, reuşind să o blocheze pe aceasta în trafic în centrul satului A., unde inculpatul a coborât din autoturism şi s-a îndreptat către cel în care se afla partea vătămată; martorul R.C. a menţionat că nu a observat agresiunea săvârşită asupra părţii vătămate, dar că după aproximativ cinci minute, când a reuşit să coboare din autoturism, a văzut pe partea vătămată întinsă la sol, sângerând puternic din regiunea capului şi pe inculpat dându-se jos de pe ea, declaraţiile inculpatului, care a confirmat parţial aspectele care reies din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor, arătând că, în noaptea de 05/06 noiembrie 2011, între el şi partea vătămată a avut loc o altercaţie în discoteca din comuna O., iar ulterior, deoarece a fost înjurat, a urmărit-o pe aceasta până în satul A., inculpatul arătând însă că partea vătămată l-a lovit pe el cu pumnul în figură, iar el a ripostat la rândul său, partea vătămată B.V. căzând la sol.
Curtea a reţinut că această apărare a inculpatului nu se coroborează cu mijloace de probă administrate în cauză.
Astfel, s-a reţinut că aceste declaraţii sunt contrazise de declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor direcţi care descriu o cu totul altă situaţie de fapt, dar şi de probele cu caracter obiectiv, respectiv rapoartele de constatare medico-legală din care rezultă pe de o parte că partea vătămată a suferit leziuni traumatice atât pe partea dreaptă, centrală şi stângă a feţei, fracturi ale oaselor proprii piramidei nazale, dar şi fractură a osului temporal drept, împrejurare care demonstrează faptul că partea vătămată a fost lovită în mod repetat şi nu o singură dată, iar pe de altă parte că inculpatul a suferit leziuni traumatice la nivelul antebraţului drept şi la nivelul mâinii drepte, leziuni produse însă prin lovire cu sau de corp dur şi respectiv prin lovire activă.
Instanţa de apel a mai reţinut că nu s-au constatat leziuni la nivelul feţei inculpatului, fiind infirmată astfel apărarea acestuia în sensul că partea vătămată l-ar fi lovit în faţă.
Referitor la încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul C.C. s-a reţinut că aceasta este legală, instanţa de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Astfel, s-a reţinut că fapta inculpatului C.C. care, la data de 06 noiembrie 2011, în timp ce se afla în centrul satului A., comuna O., i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele părţii vătămate B.V., provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa prin contuzii meningo-cerebrale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că inculpatul C.C. a acţionat cu intenţie indirectă potrivit art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen., în sensul că a prevăzut că în urma agresiunii exercitate asupra părţii vătămate aceasta poate deceda, însă a acceptat această posibilitate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, formulând critici de nelegalitate şi netemeinicie prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 12 şi 172 C. proc. pen.
În temeiul disp. art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a solicitat achitarea inculpatului sub aspectul laturii subiective întrucât inculpatul nu a acţionat cu intenţie directă sau indirectă de a-i suprima viaţa părţii vătămate. A mai arătat că între inculpat şi partea vătămată a avut loc o altercaţie în condiţiile în care ambii consumaseră băuturi alcoolice, însă partea vătămată îi era prieten, astfel încât este exclusă intenţia inculpatului de a lovi partea vătămată cu scopul de a-i pune viaţa în primejdie.
În subsidiar a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea judiciară a pedepsei în sensul reducerii acesteia, dar şi sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei respectiv din art. 861C. pen. în art. 81 C. pen.
Recursul este nefondat.
Examinând decizia penală recurată, actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate dar şi din oficiu cauza, conform disp. art. 3859 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, urmând a o menţine ca atare.
Motivul de recurs formulat de inculpat circumscris cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., nu este întemeiat.
Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reţinând vinovăţia inculpatului C.C. sub forma intenţiei indirecte prev. de art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă că la data de 06 noiembrie 2011, în jurul orelor 01.00, partea vătămată a mers la discoteca din comuna O., unde, între ea şi inculpat, a izbucnit o altercaţie în cadrul căreia şi-au aplicat reciproc lovituri uşoare care nu au produs vătămări serioase, apoi pentru ca scandalul să nu degenereze, partea vătămată a plecat din local împreună cu martorii V.A.V. şi F.A. În timp ce se deplasau cu autoturismul prin centrul satului A., au fost ajunşi din urmă de către inculpat, care i-a blocat cu propriul autoturism, obligându-i să oprească. În declaraţia sa partea vătămată a arătat că şi ea şi inculpatul au coborât din autoturisme, acesta din urmă a scos din portbagaj un obiect alungit metalic şi i-a aplicat o lovitură în regiunea capului. Această lovitură a provocat căderea la sol a părţii vătămate şi în aceste condiţii inculpatul a continuat să îi aplice lovituri cu pumnii şi cu picioarele pe tot timpul cât aceasta s-a aflat la sol.
R apoartele de constatare medico-legală au stabilit că partea vătămată prezenta leziuni traumatice, respectiv traumatism cranio-facial cu fractură oase craniu - care s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure, care au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie prin contuzie meningo-cerebrală.
Declaraţiile martorilor V.A.V. şi F.A. (care se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate) au arătat că între partea vătămată şi inculpat a izbucnit un conflict în discoteca din comuna O.; din acest motiv martorii şi partea vătămată au părăsit discoteca şi au plecat toţi trei către satul A., unde au fost însă ajunşi şi blocaţi de către inculpat, care era însoţit de către martorul R.C. La rândul său, martorul V.A.V. a precizat că după un schimb de replici inculpatul a început să o lovească pe partea vătămată, provocându-i căderea, după care acesta a continuat să o lovească pe partea vătămată cu pumnii şi cu picioarele, iar la un moment dat a apucat-o cu mâinile de cap şi a lovit-o de asfalt de două sau de trei ori.
În cursul cercetării judecătoreşti martorul V.A.V. a susţinut că partea vătămată a fost ridicată în poziţia şezut, după care a fost lovită din nou, dată cu capul de asfalt, iar agresiunea săvârşită asupra părţii vătămate a durat aproximativ două sau trei minute. Martorul F.A. a precizat că după ce inculpatul i-a blocat în trafic, acesta a început să o lovească pe partea vătămată cu pumnii şi picioarele, iar după aproximativ două sau trei minute de agresiune martorul a încercat să intervină în ajutorul părţii vătămate, dar nu a reuşit deoarece a fost împiedicat de către inculpat.
Martorul R.C., aflat în maşina inculpatului, a declarat că în noaptea de 05/06 noiembrie 2011 l-a văzut pe acesta în discoteca din comuna O., unde se îmbrâncea cu partea vătămată şi că ulterior partea vătămată a părăsit localul împreună cu martorii V.A.V. şi F.A. Martorul R.C. a precizat că s-a urcat în autoturismul inculpatului, care iniţial i-a promis că îl va transporta la domiciliu, însă imediat inculpatul a schimbat destinaţia şi a început să urmărească autoturismul în care se afla partea vătămată, reuşind să o blocheze pe aceasta în trafic în centrul satului A. În aceste împrejurări, inculpatul a coborât din autoturism, s-a îndreptat către autoturismul în care se afla partea vătămată. Acelaşi martor a menţionat că nu a observat agresiunea săvârşită asupra părţii vătămate, dar că după aproximativ cinci minute când a reuşit să coboare din autoturism a văzut-o pe partea vătămată întinsă la sol, sângerând puternic în regiunea capului şi pe inculpat dându-se jos de pe ea.
Declaraţiile inculpatului au confirmat parţial aspectele care rezultă din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor. Acesta a arătat că în noaptea de 05/06 noiembrie 2011, între el şi partea vătămată a avut loc o altercaţie în discoteca din comuna O., iar ulterior, deoarece a fost înjurat, a urmărit-o pe aceasta până în satul A. Inculpatul a mai arătat că partea vătămată l-a lovit cu pumnul în faţă, motiv pentru care el a ripostat şi, urmare a loviturii părţii vătămate B.V., acesta a căzut la sol.
Declaraţiile inculpatului sunt contrazise de declaraţiile părţii vătămate şi de declaraţiile martorilor oculari care au descris o cu totul altă stare de fapt, dar şi de probele cu caracter obiectiv, respectiv rapoartele de constatare medico-legală din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni traumatice atât pe partea dreaptă, centrală şi stângă a feţei, fracturi ale oaselor proprii piramidei nazale şi fractură a osului temporal drept, (împrejurare care demonstrează faptul că partea vătămată a fost lovită în mod repetat şi nu o singură dată) că şi inculpatul a suferit leziuni traumatice la nivelul antebraţului drept şi la nivelul mâinii drepte, leziuni produse însă prin lovire cu sau de corp dur şi respectiv prin lovire activă.
Prin urmare, nu s-au constatat leziuni la nivelul feţei inculpatului, fiind infirmată astfel apărarea acestuia în sensul că partea vătămată l-a lovit în faţă.
Din coroborarea declaraţiilor părţii vătămate cu declaraţiile martorilor oculari V.A.V., F.A. şi R.C., reiese că nu inculpatul a fost cel care a dus partea vătămată la o fântână pentru a i se da cu apă pe faţă, ci acest lucru a fost făcut de către martorii F.A. şi R.C.
Încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul C.C. este legală, instanţa de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
În acest sens, Înalta Curte are în vedere:
- intensitatea deosebită a loviturilor aplicate de către inculpat părţii vătămate, fapt care reiese din urmările produse, prin raportul de constatare medico-legală întocmit după examinarea părţii vătămate concluzionându-se că aceasta a suferit leziuni grave exclusiv la nivelul capului, traumatism cranio-facial cu fractură oase craniu şi care i-au pus viaţa în primejdie prin contuzie meningo-cerebrală şi hemoragie însemnată,
- zona vizată de către inculpat, acesta lovind partea vătămată în zona capului (prin lovirea părţii vătămate în mod repetat cu capul de asfalt), inculpatul acceptând astfel posibilitatea ca partea vătămată să îşi piardă viaţa,
- durata agresării fizice a părţii vătămate (aprox. 2-3 minute), timp în care inculpatul a lovit partea vătămată cu pumnii în zona capului, cu picioarele în zona toracelui, iar la un moment dat inculpatul a apucat-o cu mâinile de cap pe partea vătămată şi a lovit-o pe aceasta de asfalt de câteva ori.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul C.C. a acţionat cu intenţie indirectă potrivit art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen., în sensul că a prevăzut că în urma agresiunii exercitate asupra părţii vătămate aceasta poate deceda, însă a acceptat această posibilitate.
Astfel, fapta inculpatului C.C., care, la data de 06 noiembrie 2011, în timp ce se afla în centrul satului A., comuna O., i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele părţii vătămate B.V., provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa prin contuzii meningo-cerebrale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Pentru considerentele arătate, nu poate fi primită cererea inculpatului de achitare a sa în baza disp. art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Criticile formulate de inculpat nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., întrucât individualizarea modalităţii de executare a pedepsei nu constituie în prezenta cauză aspect al greşitei aplicări a legii.
În cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. şi a stabilit pentru inculpatul C.C. o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracţiunii şi persoanei inculpatului.
În acest sens, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al infracţiunii săvârşite, apreciat prin prisma împrejurărilor şi a modalităţii concrete de comitere, a urmărilor produse, a datelor ce caracterizează persoana inculpatului - tânăr, în vârstă de 32 ani, este infractor primar, are 8 clase, are loc de muncă în prezent, are familie şi doi copii minori, anterior comiterii infracţiunii a avut o bună conduită în familie şi societate, faptul că pe parcursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti a dovedit o atitudine parţial sinceră, a avut o conduită procesuală corectă, prezentându-se la majoritatea termenelor de judecată, a regretat săvârşirea acesteia - aspecte pe baza cărora, în mod temeinic, instanţa a apreciat că se pot reţine circumstanţe atenuante facultative potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., pedeapsa de 4 ani aplicată fiind judicios individualizată.
Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanţă şi menţinută de instanţa de prim control judiciar, scopul pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., putând fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei. Se constată că instanţele au apreciat în mod temeinic că sunt îndeplinite cerinţele art. 861 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, raportat la cuantumul pedepsei aplicate (4 ani închisoare), la faptul că inculpatul nu a comis fapta cu intenţie directă, ci cu intenţie indirectă, la aspectele expuse mai sus cu privire la circumstanţele personale ale inculpatului ( tânăr, infractor primar, are loc de muncă în prezent, are familie şi doi copii minori, anterior comiterii infracţiunii a avut o bună conduită în familie şi societate, a dovedit o atitudine parţial sinceră, a avut o conduită procesuală corectă prezentându-se la majoritatea termenelor de judecata, regretă săvârşirea faptei).
De altfel, în acelaşi sens, sunt şi concluziile referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa prin care s-a concluzionat că există resurse pentru evoluţia pozitivă a comportamentului inculpatului C.C.
Cu toate acestea, critica vizând individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului atât în ceea ce priveşte cuantumul acesteia, cât şi modalitatea de executare nu poate face obiectul controlului judiciar în această cale de atac, întrucât, prin Legea nr. 2/2013, pct. 14 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. a fost abrogat, conţinutul nou reglementat al acestui caz de casare referindu-se la pedepse aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege, împrejurare ce nu se regăseşte în cauza de faţă.
Pentru considerentele arătate, văzând disp. art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat C.C. împotriva deciziei penale nr. 89/P din 26 iunie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o va menţine ca legală şi temeinică.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 89/P din 26 iunie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 ianuarie 2014 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 224/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 165/2014. Penal → |
|---|
