ICCJ. Decizia nr. 229/2014. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 229/2014
Dosar nr. 1769/33/2012
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 52 din 30 aprilie 2013 Curtea de Apel Cluj l-a condamnat pe inculpatul A.R.C., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani plus pedeapsa aplicată.
A atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate prev. de art. 83 C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în suma de 600 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul din 14 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost trimis în judecată inculpatul A.R.C., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 mg/l alcool pur în sânge, prev. şi ped. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată.
În sarcina inculpatului s-a reţinut faptul că la data de 26 martie 2012, în jurul orelor 22.00, a fost surprins de către organele de poliţie conducând autoturismul aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, iar apoi fiind condus la recoltarea de probe biologice s-a constatat că avea o alcoolemie de 1,45 g‰ la prima recoltare, orele 22.38, iar la a doua recoltare de probe biologice, respectiv la orele 23.38, alcoolemia inculpatului era de 1,35 g‰.
Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv următoarele mijloace de probă, procesul-verbal de constatare a infracţiunii, încheiat de organele de cercetare ale poliţiei la faţa locului, în prezenţa martorilor asistenţi, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie împreună cu buletinul de examinare clinică, declaraţiile martorilor asistenţi H.P. şi K.V., declaraţiile martorului M.I., declaraţiile inculpatului A.R.C., instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:
În data de 26 martie 2012, în jurul orelor 22.00, poliţişti din cadrul Poliţiei oraşului Vişeu de Sus, au fost sesizaţi de ofiţerul de serviciu, din cadrul poliţiei orăşeneşti, cu privire la faptul că pe str. D. din Vişeu de Sus, judeţul Maramureş, conducătorul unui autovehicul marca O., se află sub influenţa băuturilor alcoolice.
Aşa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, încheiat în prezenţa martorilor asistenţi, doi poliţişti care se aflau în misiune de patrulare, s-au deplasat pe str. D., iar în dreptul Carmangeriei C., au oprit pentru control autoturismul marca O., de culoare gri, şi au constatat că la volanul autoturismului se află inculpatul A.R.C.
Întrucât conducătorul auto emana halenă alcoolică, a fost testat alcoolscopic cu aparatul etilotest care a indicat o alcoolemie de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la Spitalul orăşenesc Vişeu de Sus, în vederea recoltării probelor biologice.
Cu ocazia testării inculpatului cu aparatul etilotest acesta a recunoscut că a consumat o bere de 0,5 l în localul M. din Vişeu de Sus, împreună cu un prieten pe nume M., iar în momentul în care a pornit autoturismul avea intenţia se deplaseze la domiciliu.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie din 26 martie 2012, eliberat de Serviciul Medico-Legal Judeţean Baia Mare, judeţul Maramureş, rezultă că la prima recoltare de probe biologice, respectiv la orele 22.38, inculpatul avea o alcoolemie de 1,45 g‰, iar la a doua recoltare de probe biologice, respectiv la orele 23.38, alcoolemia inculpatului era de 1,35 g‰, ceea ce denotă că se afla în faza de eliminare a alcoolului din organism.
În cauză au fost audiaţi în cursul urmăririi penale şi martorii asistenţi:
H.P. - care a declarat că în data de 26 martie 2012, în jurul orelor 20.30, aflându-se în localul M. de pe str. D. din Vişeu de Sus, l-a observat pe M., care era însoţit de alte două persoane, una dintre acestea dovedindu-se, ulterior, a fi executorul judecătoresc A.R.C., la o masă unde aceştia consumau băuturi alcoolice, respectiv bere şi vin.
K.V. - care a declarat că în data de 26 martie 2012, în jurul orelor 21.30, aflându-se în localul M. de pe str. D. din Vişeu de Sus, l-a observat pe executorul judecătoresc A.R.C., însoţit de alte persoane, la o masă unde aceştia consumau băuturi alcoolice, respectiv bere şi vin, motiv pentru care martorul a sesizat organele de poliţie. Martorul a mai declarat că, în jurul orelor 22.00, l-a văzut pe inculpatul A.R.C., urcându-se la volanul autoturismului proprietate personală, pe care l-a condus pe str. D. din Vişeu de Sus, până în momentul în care a fost oprit în trafic de către poliţişti.
Cei doi martori au fost de faţă şi la momentul opririi în trafic a inculpatului, conducătorul autoturismului marca O., care era însoţit de topograful M., ambii fiind într-o „stare avansată de ebrietate, întrucât abia se ţineau pe picioare”.
În cursul judecăţii s-a solicitat în apărarea inculpatului efectuarea unei expertize privind calculul retroactiv al alcoolemiei, însă instanţa a respins această cerere, întrucât inculpatului i s-au prelevat două probe biologice de sânge, la interval de o oră, conform dispoziţiilor legale în vigoare, recoltarea probelor biologice făcându-se la circa 25-30 minute după ce a fost testat cu fiola alcooltest, unde s-a constatat că Inculpatul avea 0,77 g‰ alcool pur în aerul expirat, iar cantitatea de alcool pur în aerul expirat s-a constatat aproape instantaneu, sau la 4-5 minute, de la ieşirea din local a inculpatului şi pornirea autoturismului, intrând în trafic.
Chiar dacă, absorbţia alcoolului în organism, conform lucrării „Medicină Legală - Elemente teoretice pentru jurişti” sub coordonarea conferenţiarului doctor Ştefan Florian” - „Intoxicaţia cu alcool” - pag. 172-173, se face în 30-60 de minute, pe stomacul gol, în proporţie de 90-95% din cazuri, ori în cazul inculpatului A.R.C. testarea s-a făcut la aproximativ 4-5 minute de la ieşirea din local, aceasta denotă un consum de băuturi alcoolice mărit, anterior ieşirii din local, ceea ce exclude susţinerea ulterioară a inculpatului, cum că ar fi consumat 200 ml de whisky, chiar înainte de a ieşi din local.
Acesta, iniţial, cu ocazia depistării în trafic, a declarat că a consumat doar o bere de 0,5 l, în declaraţia făcută în faţa medicului legist care a prelevat probe biologice, de asemenea, a declarat că a consumat o bere. La fel în declaraţia dată în cursul nopţii în faţa organelor de poliţie, inculpatul a declarat că a consumat o bere. De asemenea, cei trei martori audiaţi în cauză, spun că inculpatul a consumat bere şi vin, iar M.I. - specialist topograf, prieten cu inculpatul, cu care a consumat împreună băuturile alcoolice, a declarat că a consumat doar bere.
Atât inculpatul, cât şi martorul au revenit asupra declaraţiilor anterioare şi au adăugat această cantitate de whisky, despre care nu menţionaseră nimic anterior, ceea ce a pus un semn de întrebare cu privire la sinceritatea acestora.
De asemenea, instanţa a procedat la solicitarea inculpatului la audierea martorei P.M., barmana care servea în local la data consumului băuturilor alcoolice, însă declaraţia acesteia a fost privită ca subiectivă având în vedere că este greu de crezut că o persoană care serveşte zilnic zeci de consumatori îşi poate aminti după aproape un an de zile ce a consumat o anumită persoană la o anumită oră, respectiv ce cantitate şi ce sortiment de băutură.
Dincolo însă de aceste reveniri şi de cantităţile diferite de alcool declarate, instanţa a apreciat că probele ştiinţifice menţionate anterior, respectiv rezultatul testului alcoolscop, coroborat cu buletinul de analiză toxicologică alcoolemie din 26 martie 2012, probe care au fost produse conform normelor în vigoare şi care nu pot fi înlăturate, de altfel acestea coroborându-se şi cu declaraţiile martorilor H.P. şi K.V., demonstrează vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
În drept, fapta descrisă mai sus în sarcina inculpatului s-a considerat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 mg/l alcool pur în sânge, prev. şi ped. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Cu privire la solicitarea inculpatului de a fi achitat în baza art. 181 C. pen. acesta considerând că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, instanţa a respins cererea raportat la natura infracţiunii, respectiv una generic de pericol având în vedere valoarea socială protejată de lege, şi anume traficul rutier, astfel că nu s-a considerat că această valoare nu a fost lezată câtă vreme este limpede că inculpatul deşi avea o alcoolemie ridicată a condus autoturismul, iar faptul că a condus o distanţă mică (aceasta însă nu ca urmare a desistării, ci a faptului că a fost oprit de organele de poliţie) şi că era la o oră de noapte când traficul este mai redus, nu au relevanţă sub acest aspect.
La dozarea şi individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise, relativ ridicat raportat la valoarea alcoolemiei, dar şi persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală, este cunoscut cu un comportament corespunzător în societate (aspecte ce rezultă cu prisosinţă din referatul de evaluare psiho-socială), atitudinea sinceră (practic acesta recunoscând că a condus autoturismul după ce a consumat alcool, contestând însă valoarea alcoolemiei) şi de regret a acestuia în faţa instanţei, prezenţa sa la toate termenele de judecată, aspecte ce au îndreptăţit instanţa să reţină în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
De asemenea, fiind îndeplinite în cauză toate condiţiile art. 81 C. pen. şi apreciind că reeducarea acestuia va fi posibilă şi fără privare de libertate, instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv acela de 2 ani plus pedeapsa aplicată.
A atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate prevăzute de art. 83 C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.R.C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, achitarea în baza art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. cu aplicarea art. 181 C. pen., având în vedere traficul redus, distanţa mică parcursă, cât şi circumstanţele personale favorabile.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul declarat în cauză, sub toate aspectele de fapt şi de drept, îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
Aşa cum rezultă din actele dosarului inculpatul la data de 26 martie 2012, în jurul orelor 22.00, a fost surprins de către organele de poliţie, conducând autoturismul sub influenţa băuturilor alcoolice, constatându-se, în urma recoltării de probe biologice o alcoolemie de 1,45 g‰ la prima recoltare, orele 22.38, şi de 1,35 g‰ la a doua recoltare de probe biologice la ora 23.38.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, declarând în faţa medicului legist care a prelevat probele biologice că a consumat o bere, pentru ca, ulterior, să învedereze că a consumat whisky.
În mod corect s-a apreciat, pe baza probelor ştiinţifice, respectiv rezultat test alcoolscop, buletin analiză toxicologică alcoolemie din 26 martie 2012, declaraţiile martorilor H.P. şi K.V., că fapta comisă de inculpatul A.R.C. de a conduce pe drumurile publice autovehiculul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi sancţionată de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Cu privire la solicitarea inculpatului A.R.C. de a se dispune achitarea, considerându-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, Înalta Curte o consideră nefondată, întrucât acţiunea inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, în condiţiile în care avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g alcool pur, a generat o stare de pericol pentru siguranţa auto circulaţiei pe drumurile publice şi a participanţilor la trafic.
Infracţiunile la regimul circulaţiei pe drumurile publice, ca infracţiuni de pericol, incriminează fapte prin care sunt puse în pericol valorile sociale, inclusiv viaţa persoanelor implicate în circulaţia pe drumurile publice, chiar dacă aceste valori nu sunt vătămate efectiv. Nu se poate susţine faptul că infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat este lipsită de pericol social.
Infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism sub influenţa băuturilor alcoolice prezintă pericol social tocmai în aceea că legea a stabilit că această faptă constituie infracţiune şi nu contravenţie. Considerarea lipsei de pericol social a faptei comise nu poate fi reţinută, starea de pericol fiind evidentă.
Faptul că inculpatul a condus autoturismul pe o distanţă mică, acest lucru datorându-se intervenţiei organelor de poliţie care l-au oprit în trafic şi nicidecum iniţiativei personale a inculpatului de a se desista în a mai conduce autoturismul sub influenţa băuturilor alcoolice, cât şi ora la care a condus, traficul fiind mai redus, nu diminuează sau înlătură pericolul social al faptei.
Circumstanţele personale favorabile ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, recunoaşterea şi regretul faptei, instruirea şcolară a acestuia) au fost aspecte avute în vedere de către instanţă şi s-au reflectat în cuantumul scăzut al pedepsei aplicate ca urmare a intervenirii dispoziţiilor art. 74 lit. a), c) C. pen., cât şi în modalitatea de executare a pedepsei (suspendarea condiţionată a executării pedepsei) acestea nefiind de natură să influenţeze în aşa măsură circumstanţele reale ale comiterii faptei încât să ducă la aplicarea unei sancţiuni administrative.
Faţă de cele reţinute, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.R.C. împotriva sentinţei penale nr. 52 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.R.C. împotriva sentinţei penale nr. 52/2013 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 256/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 224/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
