ICCJ. Decizia nr. 256/2014. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 256/2014
Dosar nr. 4166/2/2012
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 337 din 27 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul penal nr. 922/2004, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat pe inculpatul B.G.M., cetăţean bulgar, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc.
În baza art. 33-34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului B.G.M.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat pe inculpatul S.L.S., cetăţean bulgar, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc.
În baza art. 33-34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 117 C. pen., a dispus expulzarea inculpatului S.L.S.
A constatat că proba nr. 1 formată din 0,22 g. heroină + cafeină şi proba nr. 2 formată din 0,29 g. heroină + cafeină, au fost consumate în procesul analizelor de laborator cu ocazia efectuării celui de-al doilea raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 13 iunie 2003.
Împotriva sentinţei penale nr. 337 din 27 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, a declarat apel peste termen inculpatul S.L.S., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Prin decizia penală nr. 64/A din 05 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1156/2/2008 (413/2008), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de inculpatul S.L.S. împotriva sentinţei penale nr. 337 din 27 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 922/2004, a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. Totodată, a dispus suspendarea executării hotărârii atacate şi punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Împotriva deciziei penale nr. 64/A din 05 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Prin decizia penală nr. 2773 din 12 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1156/2/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.
Prin decizia penală nr. 24 din 10 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1156.1/2/2008 (2749/2008), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de inculpatul S.S.L. împotriva sentinţei penale nr. 337 din 27 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 922/2004, a extins efectele apelului şi cu privire la inculpatului B.G.M., a desfiinţat sentinţa penală atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Tribunalul Giurgiu, a anulat toate formele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 337 din 27 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, cu privire la ambii inculpaţi.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut, în apel după casare, că la termenul din 27 septembrie 2004, procedura de citare cu inculpatul S.S.L. nu era îndeplinită, astfel că, procedând la judecarea cauzei, instanţa a pronunţat o sentinţă nelegală, ceea ce a atras nulitatea relativă a actului în condiţiile art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen.
După casare cu trimitere spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 25 martie 2009.
Prin sentinţa penală nr. 486 din 01 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 1156.1/2/2008 în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor B.G.M. şi S.S.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor a căror vinovăţie, în comiterea de infracţiuni la regimul traficului de droguri, a reieşit cu prisosinţă din cuprinsul materialului de urmărire penală, dar şi din faza cercetării judecătoreşti, relevante fiind declaraţia martorului B.C., procesele-verbale încheiate de organele de urmărire penală, activităţile operative ale investigatorului sub acoperire V. şi colaboratorul sub nume de cod C., formalităţile de cazare ale celor doi inculpaţi la hotelul din Giurgiu.
Prin decizia penală nr. 154 din 17 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4166/2/2012 (1628/2012), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva sentinţei penale nr. 486 din 01 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 1156.1/2/2008.
Împotriva deciziei penale sus-menţionată a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, considerând hotărârea atacată ca fiind nelegală întrucât în dispozitivul hotărârii trebuia să cuprindă şi perioada reţinerii şi arestării preventive a intimatului inculpat S.S.L.
Recursul declarat este fondat.
Dispozitivul hotărârii este prefigurat în mod logic şi în expunerea hotărârii, instanţa arătând în analiza pe care o face asupra cauzei în considerentele argumentate care susţin soluţia cu privire la toate aspectele cauzei.
Pentru a nu ridica probleme cu ocazia punerii în executare a hotărârii dispozitivul trebuie să fie conceput şi redactat concis explicit, categoric, autoritar, fără cuvinte echivoce sau mai puţin repetate.
Dispoziţiile potrivit art. 357 alin. (1) trebuie să cuprindă datele privitoare la persoana inculpatului, soluţia dată de instanţă, cu privire la infracţiune, indicându-se în caz de condamnare denumirea acesteia şi textul de lege.
În caz de achitare sau de încetare a procesului penal în dispozitiv trebuie să se arate cauze pe care se întemeiază soluţia.
De asemenea, dispozitivul trebuie să mai cuprindă, după caz, cele hotărâte de instanţe, cu privire la deducerea reţinerii şi arestării preventive, măsurile asigurătorii şi cheltuielile de judecată.
Raportându-ne la aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că cele două hotărâri, respectiv sentinţa penală nr. 486 din 01 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 1156.1/2/2008 şi decizia penală nr. 154 din 17 mai 2013 pronunţată în Dosarul nr. 4166/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sunt nelegale întrucât în cuprinsul dispozitivului acestora nu s-a făcut nici o menţiune cu privire la perioada în care inculpatul S.S.L. a fost arestat în cauza respectivă perioada cuprinsă între data de 06 februarie 2008 şi 05 martie 2008.
Pentru motivele expuse se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, dispunându-se conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, casează în parte decizia penală nr. 154 din data de 17 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi sentinţa penală nr. 486 din data de 01 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Giurgiu şi rejudecând:
În baza art. 88 C. pen., constată că inculpatul S.S.L. a fost arestat preventiv în cauză în perioada 06 februarie 2008 - 05 martie 2008.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorilor din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în cuantum de câte 50 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 282/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 229/2014. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
