ICCJ. Decizia nr. 2290/2014. SECŢIA PENALĂ. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2290/2014
Dosar nr. 562/39/2014
Şedinţa publică din 16 iulie 2014
Deliberând asupra contestaţiei, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 75 din 4 iulie 2014, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis cererea de executare a Mandatului european de arestare cu nr. referinţă dosar 26004/2013 RGNR n. 5671/2013 RGGIP din data de 13 august 2013, de către Tribunalul din Milano - Italia împotriva persoanei solicitate L.G.A., fiul lui V. şi E.L., născut la data de 25 aprilie 1991 în mun. Piatra Neamţ, jud. Neamţ.
În baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a amânat predarea persoanei solicitate L.G.A. până la soluţionarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul Dosarului nr. 2541/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, în care s-a început urmărirea penală faţă de persoana solicitată.
În temeiul art. 97 alin. (2) din aceeaşi lege, a dispus ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, pentru executarea pedepsei.
În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 a dispus arestarea persoanei solicitate L.G.A., împotriva căruia s-a emis Mandatul european de arestare cu nr. referinţă dosar 26004/2013 RGNR n. 5671/2013 RGGIP din data de 13 august 2013, de către Tribunalul din Milano - Italia, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data soluţionării definitive a cauzei anterior menţionate şi emiterea mandatului de arestare.
În baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus ca mandatul de arestare preventivă să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
S-a luat act că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că la data de 4 iulie 2014 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat Curţii de Apel Suceava, ca autoritate judiciară competentă de executare, cererea de executare a Mandatului european de arestare cu nr. referinţă dosar 26004/2013 RGNR n. 5671/2013 RGGIP din data de 13 august 2013, emis de către Tribunalul din Milano - Italia împotriva persoanei solicitate L.G.A., solicitând totodată arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către autoritatea solicitantă din Italia.
În susţinerea cererii, procurorul a arătat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 modificată.
Analizând cererea de predare formulată, Curtea de Apel Suceava a constatat că aceasta este întemeiată.
În conţinutul mandatului european de arestare s-a reţinut că persoana solicitată L.G.A. este cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de jaf agravat şi deţinere şi port arme agravante, prev. de art. 110, 628, coma 1 şi 3 no. 1 C. pen. italian, art. 110 C. pen. italian şi art. 10 şi 12 din Legea nr. 497 din 14 octombrie 1974, pentru care legea aplicabilă din statul emitent prevede pedeapsa închisorii de la 4 ani şi 6 luni la 20 de ani şi, respectiv, de la 2 ani la 10 ani, infracţiuni indicate la art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, constând în aceea că:
1. După ce a intrat în bijuteria "F.M." prin intermediul unei telecomenzi potrivite pentru deblocarea încuietorii acţionată de către S.G., a dat posibilitatea să intre complicilor înarmaţi cu bâte şi cu chipul acoperit de mască de munte, care au constrâns pe salariaţii B.G., S.G. şi pe clientul O.R. să îngenuncheze la pământ (ultimul a fost lovit cu un baston la cot şi pe umărul stâng, suferind leziuni) şi, spărgând vitrinele interioare cu bâte, au luat în posesie un nr. de 48 de ceasuri de lux în valoare de 642.140 euro (acţiune materială comisă de M.C.C., care împreună cu un complice neidentificat a ascuns ceasurile în interiorul rucsacului pe care îl ducea în spate) fugind în diferite direcţii, eliberându-se de arme, de masca de faţă şi haine, după care, L. a creat o diversiune, incendiind o sticlă molotov de construcţie artizanală şi aruncând-o pe pavajul străzii din faţa magazinului - fapta comisă în Milano, în data de 15 februarie 2013.
2. În concurs cu alţi subiecţi deţineau şi purtau în loc public, în scopul de a comite delictul de la alin. (1), (3) sticle incendiare (molotov) - fapta comisă în Milano, în data de 15 februarie 2013.
Fiind audiată, persoana solicitată nu a consimţit la predare şi a arătat că este de acord a se dispune amânarea predării, precizând că nu renunţă la principiul specialităţii.
Curtea de Apel a reţinut că mandatul european de arestare emis de către autorităţile italiene cuprinde toate menţiunile necesare potrivit art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost tradus în limba română şi nu a fost identificat vreun motiv de refuz al executării dintre cele prevăzute de art. 98 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004. De asemenea, s-a constatat că nici persoana solicitată, personal sau prin apărător ales, nu a invocat incidenţa vreunui astfel de motiv.
Efectuând însă verificări cu privire la susţinerile persoanei solicitate L.G.A., în sensul că este cercetat penal şi în alte cauze aflate pe rolul autorităţilor judiciare române, instanţa de fond a constatat că cele invocate sunt veridice.
Astfel, s-a reţinut că numitul L.G.A. are calitatea de inculpat în Dosarul nr. 2541/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, fiind cercetat pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat, iar la data de 3 iulie 2014, în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 22/AUP/1 emis de Judecătoria Suceava în Dosarul nr. 7941/314/2014, acesta a fost arestat pe o perioadă de 30 de zile.
Ori, în baza art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, în materia executării mandatului european de arestare sunt incidente dispoziţiile art. 58 alin. (1) din aceeaşi lege, care dispune în mod expres că în situaţia în care persoana solicitată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În consecinţă, constatând îndeplinirea tuturor cerinţelor prevăzute de lege pentru executarea mandatului european de arestare şi pentru predarea persoanei solicitate, Curtea de Apel a dispus amânarea predării până la momentul soluţionării definitive a cauzei penale pendinte.
Împotriva Sentinţei penale nr. 75 din 4 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie persoana solicitată L.G.A., motivele acesteia fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.
Analizând contestaţia declarată, atât potrivit susţinerilor orale ale apărătorului persoanei solicitate, cât şi în raport de conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
În cauza dedusă judecăţii, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost învestită de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în baza art. 85 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată, cu cererea autorităţilor judiciare italiene în vederea punerii în executare a unui mandat european de arestare.
Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la examinarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la verificarea existenţei unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării.
Cât priveşte conţinutul şi forma mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că acesta cuprinde toate informaţiile necesare potrivit dispoziţiilor art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată. Referitor la infracţiunile de a căror săvârşire este acuzată persoana solicitată, acestea sunt marcate de autoritatea judiciară emitentă în categoria infracţiunilor "furturi organizate sau cu folosirea de arme" şi sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate a cărei durată maximă depăşeşte 3 ani, astfel că nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiilor dublei incriminări.
De asemenea, se observă că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004. De altfel, nici susţinerea persoanei solicitate privind condiţiile grele de detenţie din Italia nu se încadrează în motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării mandatului, expres şi limitativ prevăzute de lege.
Astfel, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Italia.
Însă, Înalta Curte observă că persoana solicitată L.G.A. este cercetată atât de autorităţile judiciare italiene, care au emis pe numele său un mandat european de arestare, cât şi de autorităţile judiciare române, într-o cauză penală aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.
Reglementând procedura de executare a unui mandat european, legiuitorul a avut în vedere şi situaţiile când predarea poate fi amânată temporar. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, în situaţia în care persoana solicitată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Această situaţie juridică constituie un motiv de predare amânată obligatorie, astfel că în mod corect instanţa de fond a dispus ca predarea persoanei solicitate să se amâne până la soluţionarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul Dosarului nr. 2541/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, în care s-a început urmărirea penală faţă de persoana solicitată.
Referitor la precizarea contestatorului L.G.A. că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, se observă că poziţia acestuia a fost consemnată atât în declaraţia aflată la dosarul Curţii de Apel, cât şi în dispozitivul încheierii atacate.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar contestaţia formulată de persoana solicitată, urmează a fi respinsă în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., persoana solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată L.G.A. împotriva Sentinţei nr. 75 din 4 iulie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iulie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2173/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... | ICCJ. Decizia nr. 2463/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea... → |
|---|
