ICCJ. Decizia nr. 2173/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2173/2014

Dosar nr. 2353/105/2009

Şedinţa publică din 26 iunie 2014

Deliberând asupra recursurilor formulate de inculpaţii C.E.A., C.N.C. şi T.M., din actele şi lucrările dosarului, constată şi reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 166 din 25 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, au fost respinse cererile de schimbare a încadrărilor juridice formulate de inculpaţii C.E.A., C.N.C. şi T.M., din infracţiunile de trafic de persoane în formă continuată şi calificată prev. şi ped. de disp. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, fapte din perioada 2004 - 2007 în infracţiunile de trafic de persoane în formă simplă prev. şi ped de disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior ori prev. şi ped. de disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, pentru fiecare dintre inculpaţi, ca neîntemeiate.

1. În baza disp. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a disp. art. 13 C. pen. anterior, a disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen. anterior, a disp. art. 76 lit. b) C. pen. anterior şi a disp. art. 80 alin. (2)

C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul C.E.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. şi ped. de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior, cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară, pentru infracţiunea de trafic de persoane în formă calificată şi continuată, pentru fapte din perioada 2004 - 2007, având ca părţi vătămate pe numitele C.I.L., C.L., A.C.V., C.E., V.M.N., D.S.

Au fost aplicate disp. art. 71 raportat la disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior cu excepţia dreptului de a alege.

S-a dispus ca pedeapsa complementară să se execute în condiţiile prevăzute de disp. art. 66 C. pen. anterior.

În baza disp. art. 88 C. pen. anterior i s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării sale preventive începând cu data de 5 februarie 2009 la 9 iunie 2009, inclusiv.

2. Prin aceeaşi sentinţă în baza disp. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a disp. art. 13 C. pen. anterior, a disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen. anterior, a disp. art. 76 lit. b) C. pen. anterior şi a disp. art. 80 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul C.N.C., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. şi ped. de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior, cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară pentru infracţiunea de trafic de persoane în formă calificată şi continuată, pentru fapte din perioada 2004 - 2007, având ca părţi vătămate numitele A.C.V., C.E., V.M.N., C.I.L., C.L. şi D.S.

Au fost aplicate disp. art. 71 raportat la disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior, cu excepţia dreptului de a alege.

S-a dispus ca pedeapsa complementară să se execute în condiţiile prevăzute de disp. art. 66 C. pen. anterior.

În baza disp. art. 88 C. pen. anterior i s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării sale preventive începând cu data de 5 februarie 2009 la 9 iunie 2009, inclusiv.

3. În baza disp. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a disp. art. 13 C. pen. anterior, a disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., anterior, a disp. art. 76 lit. b) C. pen. anterior şi a disp. art. 80 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnată inculpata T.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. şi ped. de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară pentru infracţiunea de trafic de persoane în formă calificată şi continuată, cu referire la fapte din perioada 2004 - 2007, având ca părţi vătămate pe numitele A.C.V., C.E., V.M.N. şi D.S.

Au fost aplicate disp. art. 71 raportat la disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior, cu excepţia dreptului de a alege.

S-a dispus ca pedeapsa complementară să se execute în condiţiile prevăzute de disp. art. 66 C. pen. anterior.

În baza disp. art. 86¹ alin. (1) C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior, cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementară.

În baza disp. art. 86² alin. (1) C. pen. anterior, termenul de încercare s-a compus din durata pedepsei aplicată inculpatei la care s-a adăugat un interval de timp de 3 ani fiind în final de 6 ani.

Conform art. 86³ alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună măsurilor de supraveghere, respectiv: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 (opt) zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza disp. art. 86³ alin. (3) C. pen. anterior pe durata termenului de încercare inculpata a fost obligată să nu intre în legătură direct sau indirect cu părţile vătămate ori martorii din această cauză.

În temeiul disp. art. 359 alin. (1) C. proc. pen. anterior s-a atras atenţia inculpatei ca în cazul nerespectării disp. art. 83 şi 84 C. pen. anterior, ori dacă nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere ori obligaţia stabilită de instanţă se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicată acesteia.

Potrivit art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. anterior, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de partea vătămată C.E., privind obligarea inculpaţilor C.E.A. şi T.M. să-i plătească acesteia daune materiale.

În baza disp. art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. anterior, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de partea vătămată C.I.L. privind obligarea inculpatului C.N.C. să-i plătească acesteia daune materiale.

În temeiul disp. art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. anterior, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de partea vătămată C.L.E. privind obligarea inculpatului C.N.C. să-i plătească acesteia daune materiale.

În baza disp. art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. anterior, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de partea vătămată A.C.V. privind obligarea C.E.A. şi T.M. să-i plătească acesteia daune materiale.

Conform art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. anterior, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de partea vătămată V.M. privind obligarea inculpatului C.E.A. să-i plătească acesteia daune materiale.

În baza disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. anterior, s-a luat act că partea vătămată D.S. nu solicită daune materiale de la inculpaţii C.E.A., C.N.C. şi T.M.

Potrivit disp. art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. anterior, cu aplicarea disp. art. 998 - 999 C. civ. şi art. 1003 C. civ. (legea veche) a fost admisă, în parte, acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată C.I.L. fiind obligat inculpatul C.N.C. să-i plătească acesteia suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza disp. art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen., cu aplicarea disp. art. 998 - 999 C. civ. şi art. 1003 C. civ. (legea veche) a fost admisă, în parte, acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată C.L.E. fiind obligat inculpatul C.N.C. să-i plătească acesteia suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Conform art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. anterior, cu aplicarea disp. art. 998 - 999 C. civ. şi art. 1003 C. civ. (legea veche) s-a admis, în parte, acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată A.C.V. fiind obligaţi fiecare dintre inculpaţii C.E.A. şi T.M. să-i plătească acesteia suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza disp. art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. anterior, cu aplicarea disp. art. 998 - 999 C. civ. şi art. 1003 C. civ. (legea veche) a fost admisă, în parte, acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată C.E. fiind obligat fiecare dintre inculpaţii C.E.A. şi T.M. să-i plătească acesteia suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. anterior, s-a luat act că părţile vătămate D.S. şi V.M. nu au solicitat daune morale de la inculpaţii C.E.A., C.N.C. şi T.M.

A fost menţinut sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului marca A. proprietatea inculpatului C.N.C.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin Rechizitoriul nr. 84/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Prahova a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpaţilor C.E.A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, faptă prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, constând în aceea că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înşelăciune şi acte de violenţă, împreună cu inculpaţii C.N.C. şi T.M. au asigurat, transportat, cazat şi exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe A.C.V., C.E., V.M.N., P.I.L., C.L. şi D.S.; C.N.C., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, faptă prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, constând în aceea că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înşelăciune şi acte de violenţă, împreună cu inculpaţii C.E.A. şi T.M. au recrutat, transportat cazat şi exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe C.I.L., C.L.E., A.C.V., C.E., V.M.N. şi D.S. şi T.M., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, faptă prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, constând în aceea că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înşelăciune şi acte de violenţă, împreună cu inculpaţii C.N.C. şi C.E.A. au recrutat, transportat, cazat şi exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe A.C.V., C.E., V.M.N. şi D.S.

Instanţa de judecată în baza rolului activ şi a principiului nemijlocirii a procedat la readministrarea probelor din faza de urmărire penală, iar cu ocazia cercetării judecătoreşti a procedat la audierea inculpaţilor C.E.A., N.C., C.N.C., T.M. care nu au recunoscut comiterea faptelor penale pentru care au fost trimişi în judecată, a procedat la audierea nemijlocită a părţilor vătămate C.I.L., C.E., C.L.E., A.V.C., D.S., V.M., au fost audiaţi C.A., C.G.D., Ş.C., E.R.S., iar la propunerea inculpaţilor au fost audiaţi martorii G.V., T.F., G.M.M. şi B.M. în circumstanţiere pentru inculpata T.M. şi s-a administrat proba cu înscrisuri depuse de către inculpaţi.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, atât a celor din faza de urmărire penală, cât şi a celor administrate nemijlocit în faţa instanţei de judecată, cu ocazia cercetării judecătoreşti potrivit principiului libertăţii de apreciere a probelor în scopul aflării adevărului, instanţa de fond a reţinut pe baza acestora vinovăţia inculpaţilor şi următoarea situaţie de fapt:

Activitatea infracţională a inculpaţilor a fost organizată în scopul exploatării unor persoane, victimele fiind recrutate prin înşelăciune, respectiv prin promisiunea asigurării unui loc de muncă bine plătit în Spania, acolo unde inculpaţii susţineau că deţin un restaurant şi unde prezentau posibilitatea obţinerii unor profituri considerabile, după care prin ameninţare şi uneori chiar violenţă le obliga pe acestea să practice prostituţia.

Tribunalul a reţinut că, după ce recrutau victimele, traficanţii le achitau acestora cheltuielile ocazionate de obţinerea documentelor de călătorie şi transport. Transportul victimelor se realiza personal de către unul dintre inculpaţi unde erau predate conducătorilor auto ale unor mijloace de transport persoane, fiindu-le reţinute documentele de identitate.

Drept urmare, în Spania, la Barcelona, tinerele erau primite de către alt coautor - de regulă de concubinele celor doi fraţi, T.M. ori M.M. - care le achitau transportul, le reţineau documentele şi le cazau într-un imobil închiriat de către aceştia.

Din aceeaşi perspectivă, instanţa de fond a reţinut că tinerele erau obligate prin ameninţări şi violenţe fizice să întreţină raporturi sexuale cu clienţii unor cluburi de noapte, fiindu-le impusă achitarea datoriei ce reprezenta cheltuielile ocazionate de transport, la care, cu timpul, se adăugau şi cele de întreţinere, iar violenţa manifestată de către traficanţi faţă de alte victime, constituia un motiv de determinare a celorlalte victime să se supună regulilor impuse.

Totodată, s-a mai reţinut că victimelor le era interzis să întreţină relaţii sexuale cu clienţi de cetăţenie română sau albaneza, pentru ca acestea să nu solicite ajutor, iar despre albanezi li s-a spus că sunt periculoşi şi ar putea fi răpite.

Din probatoriile administrate în cauză, din coroborarea declaraţiilor date de părţile vătămate, a declaraţiilor de martori, a proceselor verbale şi planşelor foto întocmite cu ocazia efectuării de recunoaşteri după fotografie, a extraselor privind transferurile de bani efectuate de inculpaţi, proceselor verbale încheiate în urma verificării intrărilor şi ieşirilor din ţară a inculpaţilor şi părţilor vătămate, a actelor încheiate de autorităţile spaniole cu ocazia efectuării comisiei rogatorii, s-au reţinut următoarele:

Referitor la partea vătămată C.E., Tribunalul a reţinut că, la sugestia unei foste colege de liceu numita P.A., la jumătatea lunii iulie 2004, aceasta s-a deplasat la Arad şi de aici cu un microbuz a plecat în Barcelona. Inculpata T.M. i-a spus victimei că în noaptea următoare va merge şi ea cu celelalte fete în club, deoarece va trebui să câştige bani pentru a-i achita cheltuielile ocazionate de transport, circa 1.500 euro.

Din probatoriile administrate a reieşit că partea vătămată a fost exploatată sexual de către inculpaţi până în luna octombrie 2006, când în urma unei razii a poliţiei spaniole la clubul unde se afla aceasta a fost dusă într-un centru de plasament împreună cu părţile vătămate D.S. şi V.M., situaţie confirmată şi de acestea prin declaraţiile date, iar după trei săptămâni au fost returnate în România.

Ulterior, victima a fost preluată de către C.E.A. zis "R.", care a transportat-o în Norvegia şi în Spania, în localitatea Palma de Mallorca, în acelaşi scop al exploatării sale. În toată această perioadă, partea vătămată a precizat că actele de identitate ale acesteia au fost reţinute de către inculpata T.M.

În privinţa părţii vătămate V.M.N., din coroborarea declaraţiilor date de părţile vătămate, a declaraţiilor de martori, a proceselor verbale şi planşelor foto întocmite cu ocazia efectuării de recunoaşteri după fotografie, a extraselor privind transferurilor de bani efectuate de inculpaţi, proceselor verbale încheiate în urma verificării intrărilor şi ieşirilor din ţară a inculpaţilor şi părţilor vătămate, a actelor încheiate de autorizaţiile spaniole cu ocazia efectuării comisiei rogatorii, Tribunalul a reţinut următoarele:

În vara anului 2004, partea vătămată V.M.N. l-a cunoscut pe C.E.A. zis "R." prin intermediul unei prietene şi anume P.I. Partea vătămată a acceptat propunerile inculpatului C.E.A. care i-a plătit cheltuielile ocazionate de transport şi anume taxe de paşaport şi contravaloarea transportului, după care a organizat transportul acesteia în sensul că prin intermediul unui prieten a însoţit-o pe aceasta până la Arad.

Astfel, ca urmare a înţelegerii avute de inculpat cu conducătorul auto, acesta din urmă i-a reţinut paşaportul victimei şi l-a predat în Barcelona inculpatei T.M.

De altfel, în perioada septembrie 2004 - noiembrie 2007, partea vătămată V.M.N. a fost obligată să întreţină relaţii sexuale cu clienţii mai multor cluburi.

Ca atare, cu privire la aceste activităţi desfăşurate în cluburi, partea vătămată a precizat în declaraţiile date că era obligată să se prostitueze şase zile pe săptămână, mai puţin duminica, când cluburile erau închise.

În privinţa părţii vătămate D.S., din coroborarea declaraţiilor date de părţile vătămate, a declaraţiilor de martori, a proceselor-verbale şi planşelor foto întocmite cu ocazia efectuării de recunoaşteri după fotografie, a extraselor privind transferurilor de bani efectuate de inculpaţi, proceselor verbale încheiate în urma verificării intrărilor şi ieşirilor din ţară a inculpaţilor şi părţilor vătămate, Tribunalul a reţinut următoarele:

S-a mai reţinut că, după ce a fost exploatată sexual de mai mulţi traficanţi, începând cu toamna anului 2003, partea vătămată D.S. a fost vândută inculpatului C.E.A. zis "R." care a cazat-o într-un apartament din Barcelona, unde i-a spus că a cumpărat-o cu suma de 1500 de euro şi că va trebui să se prostitueze pentru a câştiga bani pentru recuperarea datoriei.

După expulzarea sa, la aeroportul din Bucureşti, partea vătămata împreună cu V.M. şi C.E. au fost aşteptate de către T.M. şi fratele acesteia, numitul T.F., care le-au cazat într-un apartament din Ploieşti. Ulterior, cele trei victime au fost transportate din nou în Spania, unde aceştia au continuat exploatarea sexuală a părţilor vătămate arătate.

Referitor la partea vătămată C.I.L., din coroborarea declaraţiilor date de părţile vătămate, a declaraţiilor de martori, a proceselor-verbale şi planşelor foto întocmite cu ocazia de efectuării de recunoaşteri după fotografie, a extraselor privind transferurilor de bani efectuate de inculpaţi, proceselor verbale încheiate în urma verificării intrărilor şi ieşirilor din ţară a inculpaţilor şi părţilor vătămate, Tribunalul a reţinut următoarele:

În luna iulie 2005, C.I.L. l-a cunoscut prin intermediul unui coleg de şcoală pe C.N.C. Cunoscând că tânăra are o situaţie materială precară, un copil în vârstă de circa un an în întreţinere, fiind părăsită de tatăl copilului, că nu are un loc de muncă stabil şi profitând de aceste împrejurări, inculpatul C.N.C. i-a propus "să o ajute" oferindu-i un loc de muncă în restaurantul său din Spania, unde urma sa lucreze ca damă de companie sau barman.

Folosind aceeaşi rută de transport ca şi celelalte victime, C.I.L. a ajuns în Barcelona, unde a fost aşteptată de către numita M.M. şi inculpata T.M., care i-au achitat transportul şi i-au luat paşaportul, transportând-o până în localitatea Granotlers-Canovelles. Aici a fost cazată într-un apartament şi a aflat că M.M. era concubina lui C., iar T.M. zisă "A." era concubina lui "R.".

În privinţa ameninţărilor primite de la cei care o exploatau, Tribunalul a reţinut declaraţia părţii vătămate că fost bătută în numeroase rânduri de M.M. şi de către C., pentru a câştiga mai mulţi bani, iar acesta din urma, a ameninţând-o că dacă nu va continua să se prostitueze pentru el şi va încerca să plece "îi va aduce copilul între patru scânduri".

Sub imperiul acestei ameninţări, partea vătămată a fost obligată să întreţină raporturi sexuale contra cost cu clienţii cluburilor K. şi L. până la începutul lunii octombrie 2006, când aceasta a reuşit să fugă de la inculpaţi, profitând de lipsa lui C.N.C. din Spania şi de faptul că M.M. nu a însoţit-o la club într-o noapte, ajungând la poliţie din Barcelona unde a denunţat activitatea traficanţilor.

În privinţa părţii vătămate C.L.E., din coroborarea declaraţiilor date de părţile vătămate, a declaraţiilor de martori, a proceselor-verbale şi planşelor foto întocmite cu ocazia de efectuării de recunoaşteri după fotografie, a extraselor privind transferurilor de bani efectuate de inculpaţi, proceselor verbale încheiate în urma verificării intrărilor şi ieşirilor din ţară a inculpaţilor şi părţilor vătămate, Tribunalul a reţinut următoarele:

Partea vătămată C.L.E., fiind contactată de un apropiat al inculpaţilor, l-a cunoscut pe inculpatul C.N.C., care i-a promis un loc de muncă în Spania, unde putea să-şi continue şi studiile.

De altfel, la data de 30 iunie 2006, inculpatul C.N.C. a transportat-o pe victimă la Arad unde a înmânat paşaportul acesteia conducătorului auto al unui mijloc de transport şi i-a spus că la Barcelona o să fie aşteptată de către "soţia lui".

Ca atare, în Barcelona, victima C.L.E. a fost aşteptată de numita M.M., care după ce a achitat transportul şi a luat actele de identitate ale tinerei, a condus-o într-un apartament, unde spre dimineaţă a cunoscut-o şi pe victima C.I.L., care se afla în acelaşi apartament.

Totodată, s-a mai precizat că partea vătămată a fost ameninţată în repetate rânduri de C. şi P., să nu facă vreo prostie şi să se gândească că are acasă familie şi copii, fiind în permanenţă supravegheată de C. şi P., care la rândul său era ajutată în activitatea de supraveghere de către numitul C.E.A.

Partea vătămată în declaraţia dată a mai precizat că în aceeaşi perioadă şi partea vătămată C.A.L. a fost supusă violenţelor fizice şi verbale de către C.C. şi M.M.

Totodată, s-a mai reţinut, la sfârşitul lunii septembrie, împreună cu o altă tânără exploatată, victima C.L.E. a reuşit să fugă şi a depus plângere la poliţia spaniolă. Traficanţii întreţineau o atmosferă tensionată în locuinţă, iar victimele erau permanent sub o strictă supraveghere, acestora nu le era permis să iasă din imobil decât însoţite şi nu aveau voie să discute aspecte legate de traficul în sine.

Faptele inculpatului C.E.A., constând în aceea că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înşelăciune şi acte de violenţă, împreună cu inculpaţii C.N.C. şi T.M. a recrutat, transportat, cazat şi exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe A.C.V., C.E., V.M.N. şi D.S., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, fapte prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

De asemenea, s-a reţinut că, faptele săvârşite de către inculpatul C.N.C. constând în aceea că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înşelăciune şi acte de violenţă, împreună cu inculpaţii C.E.A. şi T.M. a recrutat, transportat, cazat şi exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe C.I.L., C.L.E., A.C.V., C.E., V.M.N. şi D.S., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Nu în ultimul rând, s-a reţinut că, faptele inculpatei T.M., constând în aceea că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înşelăciune şi acte de violenţă, împreună cu inculpaţii C.N.C. şi C.E.A. a recrutat, transportat, cazat şi exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe A.C.V., C.E., V.M.N. şi D.S., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În speţă, instanţa de fond a reţinut atât situaţia de fapt precizată mai sus, cât şi vinovăţia inculpaţilor în mod relevant pe baza declaraţiilor date de părţile vătămate în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată, fiind susţinute prin declaraţiile martorilor, procesele-verbale şi planşele foto întocmite cu ocazia efectuării de recunoaşteri după fotografie, a extraselor privind transferurile de bani efectuate de inculpaţi, procesele-verbale încheiate în urma verificării intrărilor şi ieşirilor din ţară a inculpaţilor şi părţilor vătămate şi a actelor încheiate de autorităţile spaniole cu ocazia efectuării comisiei rogatorii.

În privinţa laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane, instanţa de fond a apreciat că în cauză s-a realizat elementul material al acestei infracţiuni prin mai multe dintre modalităţile prevăzute de lege şi anume: recrutarea, transportarea, transferarea sau primirea unei persoane, toate acestea sub aspectul laturii subiective, în scopul exploatării acelei persoane.

În speţă, recrutarea s-a realizat prin promisiunea unor locuri de muncă în străinătate în scopul atragerii victimelor, după care acestea sub ameninţare ori alte forme de constrângere erau exploatate sexual de către inculpaţi.

Astfel, activitatea infracţională a inculpaţilor s-a desfăşurat atât în ţară, cât şi în străinătate, având un caracter transfrontalier.

Părţile vătămate erau recrutate în ţară prin inducerea acestora în eroare, că odată ajunse în Spania vor lucra la un bar, după care, prin ameninţare de natură psihologică, în sensul că li se luau actele şi le solicita banii pentru transport, obligându-le să lucreze în folosul lor, ori prin ameninţare şi violenţă directă asupra acestora, erau obligate să se prostitueze, iar banii câştigaţi să-i înmâneze inculpaţilor, aşa cum a reieşit din declaraţiile tuturor părţilor vătămate audiate în cauză.

În cauză, s-a reţinut că elementul material al infracţiunii de trafic de persoane s-a realizat atât prin acţiunea de recrutare, cât şi prin aceea de transport, transferare, cazare şi primire a părţilor vătămate în scopul exploatării sexuale a acestora.

În raport de cele precizate anterior, instanţa de fond a apreciat ca fiind corectă încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată, respectiv comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună, întrucât aşa cum se observă, inculpaţii şi-au împărţit rolurile, adică unii recrutau şi transportau, alţii cazau şi exploatau sexual, după care banii din prostituţie ajungeau tot la inculpaţi.

În speţă, traficanţii aveau roluri precis determinate, respectiv unii se ocupau de recrutare, alţii de transport şi de cazare, aceştia conlucrând la săvârşirea infracţiunii.

Faţă de cele arătate, instanţa de fond a apreciat că nu se justifică schimbarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în aceea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, respectiv forma simplă a infracţiunii.

Pentru argumentele arătate, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrărilor juridice formulate de inculpaţii C.E.A., C.N.C. şi T.M. prin apărători aleşi, din infracţiunile de trafic de persoane în formă continuată şi calificată prev. şi ped. de disp. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, fapte din perioada 2004 - 2007 în infracţiunile de trafic de persoane în formă simplă prev. şi ped de disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ori prev. şi ped de disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, pentru fiecare dintre inculpaţi.

Faptele inculpaţilor C.E.A. şi C.N.C., constând în aceea că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înşelăciune şi acte de violenţă, împreună cu inculpata T.M. au recrutat, transportat, cazat şi exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe A.C.V., C.E., V.M.N. şi D.S., s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, fapte prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

La individualizarea sancţiunii aplicată acestora, s-au avut în vedere limitele maxime ale textelor de lege incriminatoare, dispoziţiile legii mai favorabile, gradul de pericol social al faptelor penale comise de inculpaţi, modalitatea concretă de săvârşire a acestora, sumele de bani obţinute de la părţile vătămate în urma practicării prostituţiei, perioada de timp scursă de la data săvârşirii faptelor, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, care nu au antecedente penale şi care înainte de săvârşirea infracţiunii au avut un comportament bun în familie şi societate, ceea ce a justificat aplicarea disp. art 74 lit. a) şi c) C. pen. anterior şi reducerea corespunzătoare a pedepsei aplicată acestora.

În privinţa modalităţii concrete de executare a pedepsei, ţinând seama de gravitatea faptelor penale comise de aceştia, s-a apreciat că scopul preventiv educativ şi cel sancţionator al pedepsei se poate realiza numai prin executarea acesteia în regim privativ de libertate.

Tribunalul a apreciat că faptele inculpatei T.M., constând în aceea că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înşelăciune şi acte de violenţă, împreună cu inculpaţii C.N.C. şi C.E.A. a recrutat, transportat, cazat şi exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe A.C.V., C.E., V.M.N. şi D.S., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. La individualizarea sancţiunii aplicate acestei inculpate, s-au avut în vedere limitele minime şi cele maxime ale textelor de lege incriminatoare, dispoziţiile legii mai favorabile, gradul de pericol social al faptelor penale comise de inculpată, modalitatea concretă de săvârşire a acestora, sumele de bani obţinute de la părţile vătămate în urma practicării prostituţiei, perioada de timp scursă de la data săvârşirii faptelor, precum şi activitatea infracţională mai redusă a acesteia, revenindu-i rolul de a supraveghea părţile vătămate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii C.E.A., C.N.C. şi T.M.

Apelanţii inculpaţi au criticat hotărârea atacată pentru faptul că prima instanţă nu a făcut aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen. anterior.

Prin Decizia penală nr. 228 din 22 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii C.E.A., C.N.C. şi T.M. împotriva Sentinţei penale nr. 166 din 25 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova, pe care a desfiinţat-o, în parte, în latură penală şi a fost pronunţată o nouă hotărâre.

Au fost reţinute în favoarea fiecăruia dintre inculpaţi prevederile art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. anterior.

Au fost reduse pedepsele principale aplicate inculpaţilor C.E.A. şi C.N.C. de la 4 ani închisoare la câte 3 ani şi 6 luni pentru fiecare inculpat.

A fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatei T.M. de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, precum şi termenul de încercare de la 6 ani, la 5 ani.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.

S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor C.E.A. şi C.N.C. perioada detenţiei preventive de la 05 februarie 2009 la 09 iunie 2009 inclusiv.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea, în ceea ce priveşte situaţia de fapt, a constatat că aceasta a fost corect reţinută de prima instanţă şi nu a fost contestată de apelanţii inculpaţi.

Din probele administrate, în ambele faze procesuale, s-a reţinut că în perioada anilor 2004 - 2007, prin înşelăciune şi acte de violenţă, inculpaţii C.E.A., C.N.C. şi T.M. au recrutat, transportat, cazat şi exploatat sexual pe teritoriul Spaniei, mai multe părţi vătămate.

Astfel, în esenţă, Curtea a reţinut că, în ceea ce o priveşte pe partea vătămată A.V.C., aceasta a fost recrutată de inculpata T.M., prin intermediul fratelui acesteia, numitul T.F., la începutul anului 2006, când cel din urmă i-a propus să o ajute să se angajeze în Spania la restaurantul concubinului surorii sale, numitul "R." (acesta fiind apelantul - inculpat C.E.A.).

Ajunsă în Spania, partea vătămată a fost preluată de inculpata T.M. şi dusă într-un imobil unde se mai aflau şi părţile vătămate D.S., C.E., V.M.

Ulterior, partea vătămată a fost constrânsă, prin ameninţare şi violenţă, dar şi cu reţinerea documentelor de identitate, să întreţină relaţii sexuale contra cost în cluburile din Llica del Vall (Barcelona).

În luna octombrie 2006, cu ocazia unei razii a poliţiei spaniole, partea vătămată, împreună cu numitele D.S. şi V.M. au fost ridicate şi duse într-un centru de plasament şi apoi trimise în România.

Totuşi, ajunsă în ţară, partea vătămată a fost aşteptată la aeroport de inculpata T.M. şi fratele său şi dusă într-un apartament din Ploieşti, de unde a fost din nou transportată de inculpatul C.E.A. în Spania, în localitatea Palma de Mallorca, pentru a practica prostituţia.

Referitor la partea vătămată V.M.N., Curtea a reţinut că această parte vătămată a fost racolată de către inculpatul C.E.A., care i-a propus să-l însoţească în Spania, unde deţine un restaurant şi poate lucra în condiţii bune.

Curtea a reţinut că partea vătămată a avut în Spania aceeaşi spartă ca şi celelalte fete racolate prin înşelăciune de inculpaţi, respectiv obligată să se prostitueze, iar banii încasaţi erau luaţi de către aceştia.

Activitatea de prostituţie desfăşurată de partea vătămată a avut loc în perioada septembrie 2004 - noiembrie 2007, cu mici întreruperi determinate de intervenţia poliţiei spaniole, care au ridicat-o din barurile unde racola clienţi şi dusă într-un centru de plasament.

De asemenea, s-a mai reţinut că părţile vătămate D.S., C.I.L. şi C.L.E., au fost racolate, transportate, cazate şi exploatate sexual în Spania de către inculpaţii apelanţi, aşa cum în mod corect şi detaliat a reţinut prima instanţă.

Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă a rezultat din declaraţiile părţilor vătămate, care au detaliat modul de săvârşire al faptelor comise de către cei trei inculpaţi, declaraţiile martorilor C.A., C.G.D., Ş.C., E.R.S., dar şi a martorilor propuşi de inculpaţi, respectiv T.F. şi B.M., dar şi din informaţiile oferite de poliţia spaniolă.

Un aspect esenţial al cauzei şi al situaţiei de fapt reţinută de prima instanţă, a fost că cei trei inculpaţi, deşi nu au recunoscut săvârşirea faptelor imputate, în faţa instanţei de apel au recunoscut săvârşirea în totalitate a celor reţinute în actul de sesizare.

În ceea ce priveşte critica celor trei inculpaţi, referitoare la neaplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen. anterior, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată, motiv pentru care a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată şi, în consecinţă, a reţinut în favoarea fiecărui inculpat disp. art. 320¹ alin. (1) şi 7 C. proc. pen. anterior.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs, inculpaţii C.E.A., C.N.C. şi T.M.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 16 decembrie 2013.

Prin motivele de recurs depuse de inculpatul C.N.C., la data de 28 martie 2014, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în sensul schimbării încadrării juridice din art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 13 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. anterior în art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

S-a solicitat achitarea în raport de disp. art. 18¹ C. pen. anterior, având corespondentul în art. 16 b teza a II-a C. proc. pen.

În subsidiar, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, conform art. 15 din Legea nr. 187/2012, a solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 81 C. pen. anterior, ca lege penală mai favorabilă.

Motivele învederate au fost circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14 şi 17² C. proc. pen. anterior.

De asemenea, prin motivele de recurs depuse de toţi inculpaţii la data de 07 iunie 2014, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, s-a solicitat admiterea recursurilor declarate de inculpaţi, casarea sentinţei Tribunalului Prahova şi a deciziei penale a Curţii de Apel Ploieşti urmând a se da eficienţă disp. art. 5 C. pen., apreciind că de la data săvârşirii infracţiunii reţinute în sarcina acestora a intervenit o lege penală mai favorabilă referindu-se la incidenţa art. 210 C. pen. care a redus limitele de pedeapsă de la 5 la 15 ani la 3 la 10 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane.

Totodată, făcând aplicabilitatea disp. art. 396 rap. la art. 375 C. proc. pen. ca urmare a beneficiului reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, noile limite, fiind reduse de la 2 la 6 ani şi 8 luni închisoare.

Deşi au recunoscut faptele săvârşite, inclusiv situaţia de fapt reţinută inculpaţii solicită reanalizarea materialului probator criticând reţinerea de către instanţele anterioare a forţării părţilor vătămate de a merge în Spania.

Inculpaţii apreciază că, în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, aplicarea art. 91 C. pen., respectiv executarea pedepselor sub supraveghere în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii C.E.A. şi C.N.C. este de natură să conducă la reeducarea inculpaţilor şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, aceştia nefiind cunoscuţi cu antecedente penale, iar din probele administrate în circumstanţiere rezultă că aceştia au avut un comportament bun în societate şi familie începând cu anul 2009, momentul punerii lor în libertate.

În ceea ce priveşte, inculpata T.M. apreciază că dispoziţiile art. 91 C. pen. îi sunt mai favorabile decât disp. art. 86¹ şi urm. C. pen. anterior din perspectiva termenului de supraveghere cuprinsă între 2 şi 4 ani faţă de reglementarea anterioară care prevedea un termen de încercare compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval cuprins între 2 şi 5 ani.

Motivele invocate au fost circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14 şi 20 C. proc. pen.

La data de 10 iunie 2014 au fost transmise (fax), motive de recurs prin care inculpata T.M. critică cuantumul pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare apreciind că în mod corect cuantumul pedepsei ce trebuia aplicat inculpatei ar fi trebuit să se situeze sub limita de 2 ani închisoare ca urmare a reţinerii art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi a disp. art. 74 lit. a) şi c şi art. 76 lit. b) C. pen. anterior, ceea ce face aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior.

În concluzie, apreciază că legea penală mai favorabilă este legea penală veche, care deşi prevede pedepse mai severe are un regim mai favorabil de aplicare în ce priveşte circumstanţele atenuante şi un regim mai puţin restrictiv cât priveşte suspendarea pedepsei sub supraveghere.

Totodată arată că motivele menţionate anterior nu sunt condiţionate de depunerea acestora în termenul prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior.

În temeiul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior solicită aplicarea unei pedepse şi a unui termen de încercare în limite mai reduse.

În dezbateri, aceştia au reiterat susţinerile formulate prin motivele scrise de recurs, care se regăsesc, pe larg, detaliate în încheierea de amânare a pronunţării de la 13 iunie 2014.

Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la 13 iunie 2014, era în vigoare noul C. proc. pen. ale cărui dispoziţii sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport de împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac, iar Înalta Curte nu mai are competenţa funcţională de a judeca recursul.

Situaţia tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competenţa de soluţionare cât şi dispoziţiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, în conformitate cu dispoziţia tranzitorie anterior menţionată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs."

Prin urmare, constatând că recursul în prezenta cauză se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte a apreciat că este competentă să soluţioneze calea de atac, fiind aplicabile prevederile Codului de procedură penală anterior în materia recursului.

Cu privire la prevederile Codului de procedură penală anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunţării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispoziţiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.

Sub acest aspect, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti la data de 22 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013, fiind supusă casării exclusiv în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Din examinarea cazurilor de casare expres prevăzute de textul de lege anterior menţionat, rezultă că prin limitarea obiectului judecăţii în recurs legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În consecinţă, Înalta Curte notează că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel că, nu poate examina decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina şi netemeinicia deciziei atacate.

Examinând recursurile formulate de inculpaţii C.E.A., C.N.C. şi T.M. conform dispoziţiilor art 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, dar şi a prevederilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru următoarele motive:

Judecata în recurs înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior. Limitarea obiectului judecăţii în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.

Prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei de recurs.

Prioritar, Înalta Curte constată că, potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, motivele de recurs trebuie depuse cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Sancţiunea nerespectării dispoziţiilor legale precitate este menţionată în art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen. anterior şi constă în luarea în considerare numai a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior se iau în considerare din oficiu.

Conform art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen. anterior, în cazul în care nu se respectă condiţiile de mai sus, instanţa de recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen. anterior se iau în considerare din oficiu.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă că doar recurentul inculpat C.N.C. prin apărătorul din oficiu şi-a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, în care recurenţii erau îndrituiţi a depune motivele căii de atac exercitate, iar recurenţii inculpaţi C.E.A. şi T.M. nu şi-au respectat obligaţia de a-şi motiva recursul în termenul prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, motivele de recurs fiind depuse la 07 iunie 2014 şi 10 iunie 2014, ulterior primului termen de judecată fixat în cauză, la 04 aprilie 2014.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale ordinară de atac, potrivit art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen. anterior, instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci numai acele încălcări ale legii care se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior.

Referitor la solicitările recurenţilor inculpaţi privind reinterpretarea materialului probator având drept consecinţă modificarea situaţiei de fapt care a condus la condamnarea acestora, din perspectiva modului de săvârşire a faptelor şi împrejurărilor în care acestea au fost comise, dar şi sub aspectul reindividualizării pedepselor şi a modalităţii de executare a acestora, Înalta Curte constată că, netemeinicia deciziei atacate nu mai poate fi examinată în recurs prin prisma cazurilor de casare invocate în scris şi susţinute cu ocazia dezbaterilor, respectiv art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 şi 17² C. proc. pen. anterior.

Modificarea cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior prin înlăturarea tezei privind aplicarea unor pedepse greşit individualizate, arată că voinţa legiuitorului a fost aceea ca, în conformitate cu art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, examinarea în recurs să se limiteze doar la chestiunile de legalitate şi nu de temeinicie.

În realitate, prin motivele de recurs nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de fond şi de cea de apel.

În consecinţă, dat fiind că recurentul a adus critici ce vizează temeinicia hotărârilor atacate şi nu legalitatea acestora, Înalta Curte apreciază că acestea nu se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior şi, ca atare sunt neîntemeiate, nefiind incident niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior care se iau în considerare din oficiu.

Referitor la solicitările recurenţilor inculpaţi de aplicare a prevederilor art. 5 C. pen., Înalta Curte le apreciază neîntemeiate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, ulterior pronunţării deciziei în apel, 22 noiembrie 2013 a intrat în vigoare, la data de 01 februarie 2014, Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, care impune o analiză a incidenţei dispoziţiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile şi care a adus schimbări ale limitelor speciale ale pedepsei închisorii pentru infracţiunea de trafic de persoane.

Modificările ivite în cursul judecării cauzei în recurs, ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, impun soluţionarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situaţie tranzitorie.

Demersul apare ca fiind necesar în condiţiile în care principiul legalităţii incriminării şi pedepsei ar impune ca infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului şi limitele de pedeapsă pentru aceasta să fie cele prevăzute de lege la data comiterii faptei, ceea ce ar face imposibil ca legea nouă să se aplice cu privire la fapta comisă anterior intrării ei în vigoare.

Cu toate acestea, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Excepţia înscrisă în art. 15 alin. (2) din Constituţie impune ca într-o situaţie tranzitorie cum este cea din prezenta cauză, să se facă aplicarea dispoziţiei constituţionale.

Expresie a acestui principiu constituţional este dispoziţia din art. 5 alin. (1) C. pen. potrivit căreia, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Principiul constituţional, chiar în lipsa unui caz de casare prin prisma căruia hotărârea devenită nelegală să fie casată, impune aplicarea retroactivă a legii noi mai favorabile şi restabilirea legalităţii sub acest aspect.

Expresie a acestui principiu constituţional este dispoziţia din art. 5 alin. (1) C. pen. potrivit căreia, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Controlul legalităţii unei hotărâri judecătoreşti în recurs presupune nu doar îndreptarea unor încălcări ale legii la judecata în fond şi apel, ci şi verificarea dacă prin ivirea unor situaţii ulterioare pronunţării hotărârii atacate nu apare necesară restabilirea legalităţii şi pronunţarea unei hotărâri în conformitate cu legea substanţială.

În varianta anterioară modificărilor intervenite Codului de procedură penală anterior prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, a fost abrogat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 20 C. proc. pen. anterior, care viza situaţia în care a intervenit o lege mai favorabilă condamnatului.

Prin abrogarea cazului de casare menţionat, în situaţia în care legea penală intervine înaintea soluţionării cauzei în primă instanţă sau în apel, iar aceste instanţe nu i-au dat eficienţă, hotărârea de condamnare va fi pronunţată cu aplicarea greşită a legii, fiind incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. anterior.

Situaţia în care legea penală intervine după pronunţarea hotărârii în apel nu este reglementată distinct printr-un caz special de casare, însă atrage incidenţa temeiului de casare înscris în art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, pentru că hotărârea chiar dacă la momentul pronunţării era legală, nelegalitatea ei este determinată de reglementări survenite ulterior pronunţării şi nu ca urmare a unor erori de drept produse în cursul judecăţii în fond şi apel.

Aşadar, o hotărâre judecătorească care este legală la momentul pronunţării poate deveni contrară legii sau să aplice greşit legea în raport cu un element ulterior pronunţării, cum ar fi intervenţia unei noi legi.

În cauză, inculpaţii au solicitat să se facă aplicarea legii mai favorabile, motivul de recurs nefiind invocat în termenul prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, respectiv cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată din 04 aprilie 2014, în condiţiile în care noul C. pen. a intrat în vigoare la 01 februarie 2014.

De altfel, principiul constituţional, chiar în lipsa unui caz de casare prin prisma căruia hotărârea devenită nelegală să fie casată, impune aplicarea retroactivă a legii noi mai favorabile şi restabilirea legalităţii sub acest aspect.

Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen. din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009), a pronunţat Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă.

Utilizând aşadar criteriul aprecierii in concreto vor fi examinate aspectele privind modificarea condiţiilor de incriminare şi a tratamentului sancţionator.

Pentru a deveni aplicabile dispoziţiile mai favorabile din legile succesive, în afara condiţiei de existenţă a unei situaţii tranzitorii, care a fost anterior constatată în cuprinsul acestor considerente, mai este necesar ca fapta ce face obiectul acuzaţiei să fie infracţiune atât potrivit legii sub imperiul căreia a fost comisă, cât şi conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.

Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de incriminare, se constată următoarele:

Infracţiunea de trafic de persoane, în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpaţi, este incriminată în noul C. pen., având, aşadar, corespondent în noua reglementare.

Fapta privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane prevăzută de art 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 incrimina recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Alin. (2) al aceluiaşi articol prevedea că traficul de persoane săvârşit de două sau mai multe persoane împreună se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

În prezent, fapta este incriminată în art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., având denumirea marginală, traficul de persoane şi incriminează recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate şi care se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Din perspectiva limitelor de pedeapsă se observă că, în Codul penal în vigoare de la 01 februarie 2014, acestea au fost reduse.

Din analiza comparativă a celor două texte de lege din perspectiva acuzaţiilor concrete aduse inculpaţilor în cauză, respectiv că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înşelăciune şi acte de violenţă au recrutat, transportat, cazat şi exploatat sexual pe teritoriul Spaniei mai multe persoane de sex feminin s-au apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, se constată că faptele continuă să fie incriminate în legea nouă, fiind realizată condiţia continuităţii incriminării.

Aşadar, abrogarea art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 nu echivalează cu o dezincriminare a faptei, operând de fapt o preluare a normei de incriminare în dispoziţiile art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen.

Infracţiunea de trafic de persoane reţinută în sarcina inculpaţilor C.E.A., C.N.C. şi T.M. a fost comisă în formă continuată, fiind reţinute dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. Conform art. 42 din acelaşi Cod, în cazul infracţiunii continuate, pedeapsa prevăzută de lege era pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea săvârşită la care se putea adăuga un spor de 5 ani închisoare conform art. 34 C. pen. anterior.

Conform legii noi, infracţiunea continuată este reglementată de art. 35 care introduce condiţia unităţii subiectului activ, acesta fiind îndeplinită în acesta cauză.

Conform art. 36 alin. (1) C. pen. în vigoare, infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul închisorii.

În ceea ce priveşte efectele procedurii recunoaşterii vinovăţiei, se constată că nu există diferenţe între art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) cu referire la art. 3 74 alin. (4) C. proc. pen., în sensul că ambele texte prevăd reducerea limitelor pedepsei cu o treime în aceleaşi condiţii de reglementare.

Analiza situaţiei inculpaţilor în cazul aplicării legii noi, presupune respectarea principiului proporţionalizării sancţiunilor.

În concret, Înalta Curte va adapta pedepsele prin luarea în considerare a noilor limite prevăzute de legea nouă, în sensul proporţionalizării acestora în aceste noi coordonate, dar cu respectarea raţionamentului pe care instanţa de apel l-a avut în vedere în procesul de individualizare a sancţiunilor.

1. În aceste condiţii, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.E.A., Înalta Curte constată că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înşelăciune şi acte de violenţă, împreună cu inculpaţii C.N.C. şi T.M. a recrutat, transportat, cazat şi exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe A.C.V., C.E., V.M.N. şi D.S., fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a disp. art. 13 C. pen. anterior, a disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen. anterior, a disp. art. 76 lit. b) C. pen. anterior, a disp. art. 80 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 320¹ din C. proc. pen. anterior, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile în care limitele de pedeapsă ca efect al aplicării procedurii simplificate, erau cuprinse între 3 ani şi 4 luni şi 10 ani închisoare.

Pentru infracţiunea prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. în condiţiile reţinerii art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele de pedeapsă ar fi între 2 ani şi 6 ani şi 8 luni închisoare şi respectând principiul proporţionalităţii instanţa ar urma să aplice o pedeapsă de 2 ani şi 2 luni închisoare.

Având în vedere că, în raport de condiţiile de existenţă stabilite de noua reglementare, pluralitatea de acţiuni în dauna unor subiecţi pasivi distincţi nu mai poate fi calificată ca infracţiune continuată, pentru determinarea legii mai favorabile aplicabile ansamblului de acţiuni se va compara tratamentul sancţionator prevăzut de Codul penal anterior pentru infracţiunea continuată cu tratamentul sancţionator prevăzut de Codul penal în vigoare pentru concursul de infracţiuni.

În cauză, condiţia unicităţii subiectului pasiv nu este îndeplinită în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de minori existând o pluralitate de subiecţi pasivi (4 părţi vătămate), astfel încât corespunde unei pluralităţi de infracţiuni, respectiv patru infracţiuni de trafic de persoane impunându-se aplicarea a patru pedepse de câte 2 ani şi 2 luni închisoare.

În raport cu regimul sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., la pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 2 luni închisoare, s-ar aplica un spor de 2 ani şi 2 luni, reprezentând o treime din pedepsele de 2 ani şi 2 luni, 2 ani şi 2 luni şi 2 ani şi 2 luni închisoare.

Astfel, prin aplicarea acestor reguli s-ar ajunge la o pedeapsă de 4 ani şi 4 luni închisoare, fiind aşadar mai mare decât cea de 3 ani şi 6 luni închisoare, care a fost aplicată recurentului pe baza legii vechi.

Prin urmare şi pentru acest inculpat legea mai favorabilă este legea penală veche care a fost aplicată în ceea ce-l priveşte.

2. Totodată, referitor la inculpatul C.N.C., Înalta Curte constată că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înşelăciune şi acte de violenţă, împreună cu inculpaţii C.E.A. şi T.M. a recrutat, transportat, cazat şi exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe C.I.L., C.L.E., A.C.V., C.E., V.M.N. şi D.S., s-a apreciat că faptele acesteia întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) - lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, disp. art. 76 lit. b) C. pen. anterior, a disp. art. 80 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 320¹ din C. proc. pen. anterior, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile în care limitele de pedeapsă ca efect al aplicării procedurii simplificate, erau cuprinse între 3 ani şi 4 luni şi 10 ani închisoare.

Pentru infracţiunea prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. în condiţiile reţinerii art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele de pedeapsa ar fi între 2 ani şi 6 ani şi 8 luni închisoare şi respectând principiul proporţionalităţii instanţa ar urma să aplice o pedeapsă de 2 ani şi 2 luni închisoare.

În cauză, condiţia unicităţii subiectului pasiv nu este îndeplinită în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de minori existând o pluralitate de subiecţi pasivi (6 părţi vătămate), astfel încât corespunde unei pluralităţi de infracţiuni, respectiv şase infracţiuni de trafic de persoane impunându-se aplicarea a şase pedepse de câte 2 ani şi 2 luni închisoare.

În raport cu regimul sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., la pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 2 luni închisoare, s-ar aplica un spor de 3 ani şi 8 luni, reprezentând o treime din pedepsele de 2 ani şi 2 luni, 2 ani şi 2 luni, 2 ani şi 2 luni, 2 ani şi 2 luni şi 2 ani şi 2 luni închisoare.

Astfel, prin aplicarea acestor reguli s-ar ajunge la o pedeapsă de 5 ani şi 10 luni închisoare, fiind aşadar mai mare decât cea de 3 ani şi 6 luni închisoare, care a fost aplicată recurentului pe baza legii vechi.

Prin urmare şi pentru acest inculpat legea mai favorabilă este legea veche care a fost aplicată în ceea ce-l priveşte.

3. În aceste condiţii, în ceea ce-o priveşte pe inculpata T.M., Înalta Curte constată că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înşelăciune şi acte de violenţă, împreună cu inculpaţii C.N.C. şi C.E.A. a recrutat, transportat, cazat şi exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe A.C.V., C.E., V.M.N. şi D.S., s-au apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a disp. art. 13 C. pen. anterior, a disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen. anterior, a disp. art. 76 lit. b) C. pen. anterior, a disp. art. 80 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 320¹ din C. proc. pen. anterior, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile în care limitele de pedeapsă ca efect al aplicării procedurii simplificate, erau cuprinse între 3 ani şi 4 luni şi 10 ani închisoare.

Circumstanţele atenuante reţinute de instanţă la individualizarea judiciară a pedepsei referitoare la atitudinea ce caracterizează persoana inculpatei nu au mai fost preluate şi în reglementarea penală în vigoare, în conţinutul art. 75 C. pen., legea nouă prevăzând doar circumstanţe atenuante legate de fapta comisă.

Pentru infracţiunea prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. în condiţiile reţinerii art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele ar fi între 2 ani şi 6 ani şi 8 luni închisoare şi respectând principiul proporţionalităţii instanţa ar urma să aplice o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În cauză, condiţia unicităţii subiectului pasiv nu este îndeplinită în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de minori existând o pluralitate de subiecţi pasivi (4 părţi vătămate), astfel încât corespunde unei pluralităţi de infracţiuni, respectiv patru infracţiuni de trafic de persoane impunându-se aplicarea a patru pedepse de câte 2 ani închisoare.

În raport cu regimul sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., la pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, s-ar aplica un spor de 2 ani, reprezentând o treime din pedepsele de 2 ani, 2 ani, 2 ani şi 2 ani închisoare.

Astfel, prin aplicarea acestor reguli s-ar ajunge la o pedeapsă de 4 ani închisoare, fiind aşadar mai mare decât cea de 2 ani şi 6 luni închisoare, care a fost aplicată recurentei pe baza legii vechi.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei de către inculpata T.M. se constată că suspendarea sub supraveghere are corespondent în legea nouă, însă prin conţinutul măsurilor de supraveghere, dar şi al efectelor (vizând reabilitarea) ar conduce la crearea unei situaţii mai grele pentru inculpată.

Prin urmare, instanţa constată că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei potrivit dispoziţiilor C. pen. anterior este mai blândă în raport cu cea la care s-ar ajunge pe baza legii noi, respectiv la o modalitate de executare mai aspră prin impunerea unor obligaţii noi şi a eliminării posibilităţii de reabilitare de drept a inculpatei la expirarea termenului de încercare.

Prin urmare, pentru această inculpată legea mai favorabilă este legea penală anterioară.

În concluzie, luând în considerare limitele de pedeapsă pentru infracţiunile aplicate inculpaţilor, precum şi regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, precum şi modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei T.M., Înalta Curte apreciază că legea penală anterioară este mai favorabilă acestora, aplicându-li-se inculpaţilor C.E.A. şi C.N.C. pedeapsa rezultantă de câte 3 ani şi 6 luni închisoare fiecare, respectiv pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare cu suspendarea acesteia aplicată inculpatei T.M. şi nu se impune admiterea recursurilor sub acest aspect.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.E.A., C.N.C. şi T.M. împotriva Deciziei penale nr. 228 din data de 22 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va obliga recurenţii inculpaţi C.E.A., C.N.C. şi T.M. la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.E.A., C.N.C. şi T.M. împotriva Deciziei penale nr. 228 din data de 22 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi C.E.A., C.N.C. şi T.M. la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2121/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de...		ICCJ. Decizia nr. 2290/2014. SECŢIA PENALĂ. Mandat european de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2093/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2112/2014. SECŢIA PENALĂ. Tâlhărie (art.211 C.p.). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.), violul (art.197 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2116/2014. SECŢIA PENALĂ. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2121/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2290/2014. SECŢIA PENALĂ. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP)